Ziua Muzicilor Militare se sărbătorește în fiecare an la 1 iulie.
În 1830 a fost înființată Armata Națională permanentă, numită ”Straja Pământească”. Înființarea primei fanfare militare românești a fost menționată, pentru prima dată, în Regulamentul organic din 1/13 iulie 1831, care stipula funcționarea, la Iași, în cadrul Strajei Pământești, a unei fanfare militare. Astfel, intrau și își începeau slujba sub drapel ”ostașii muzicanți”, o fanfară fiind formată, conform prevederilor vremii, din ”1 tambur, 24 muzicanți și 8 toboșari”.
Prima muzică militară din Țara Românească a fost înființată la Craiova. Din primăvara anului 1831 au apărut și primele regulamente militare privind numărul ostașilor muzicanți care intrau în componența celor trei regimente înființate în 1830 în Țara Românească și în Moldova. Muzicile militare au avut un rol foarte important în diferite momente care au marcat istoria țării noastre, de la sărbători naționale, manifestări social-politice sau culturale până la prezența pe front alături de trupele românești.
În 1858, muzicile militare treceau de la străjile pământene la regimente. În 1859-1867, toate regimentele aveau și muzici militare. În 1864 a fost creat un departament special în cadrul Ministerului de Război, care avea în subordine toate muzicile militare. În Războiul de Independență, trupele au fost dotate cu fanfare și gorniști.
La 10 octombrie 1936, a luat ființă ”Școala elevilor muzicanți”, prima formă de învățământ muzical preuniversitar din țara noastră.
La 10 decembrie 1941, Inspectoratul Muzicilor Militare a fost restructurat, funcționând, în continuare, pe lângă Direcția Superioară a Infanteriei, sub denumirea Serviciul Muzicilor Militare. La 25 martie 1949, acesta s-a transformat în Secția Muzicilor Armatei, iar în 1965, în Inspectoratul General al Muzicilor Militare, ulterior — Inspectoratul General al Muzicilor Militare (1 mart. 1990). La 15 octombrie 2001, a devenit Serviciul Muzicilor Militare.
AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)
Regimentul de Gardă al României
România liberă- Uniforma de vară
Acum 155 de ani, la data de 1 iulie 1860, a luat fiinţă prima unitate de gardă din Armata Română.
Batalionul de Tiraliori înfiinţat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza a funcţionat fără întrerupere, sub diferite denumiri, până în ziua de azi. În prezent, unitatea se numeşte Regimentul 30 Gardă “Mihai Viteazu”.
Batalionul de Tiraliori s-a creat prin Înaltul Ordin de Zi nr. 63, din 1 iulie 1860. La acel moment, oştile din Moldova şi din Ţara Românească încă nu erau unificate, astfel că documentul de înfiinţare a unităţii a fost un “Ordin de zi pe oștirea Moldovei”, publicat în ”Monitorul Moldovei” nr. 270 din 10 septembrie 1860.
Primul Batalion de Tiraliori s-a format prin detașarea Batalionului al 3-lea din Regimentul 5 Infanterie al Moldovei.
Ulterior, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 64 din 31 august 1860, acesta a fost denumit Batalion de vânători, tot în cadrul trupelor de infanterie.
În plus faţă de atribuțiile obișnuite ale unei unități combatante, Batalionul de Vânători a primit și atribuții de gardă, având ca misiune paza Palatului Domnesc și a sediului Ministerului de Război.
În anul 1868, domnitorul Carol I emite o Lege a Puterii Armate. Conform acesteia, “jandarmii călări” de la București și Iași primesc misiunile de a asigura paza domnitorului și a familiei sale în toate deplasările prin ţară, precum și de a îndeplini ceremoniile de gardă.
La data de 1 aprilie 1908, regele Carol I emite Înaltul Decret nr. 985, prin care se înfiinţează Regimentul de Escortă Regală.
În timpul regelui Carol al II-lea, pasionat de ceremonii şi de grandoare, unitatea de gardă primeşte o nouă strălucire. Decretul Regal nr. 2192 din 19 iunie 1930 transformă Regimentul de Infanterie nr. 6 ”Mihai Viteazul” în Regimentul de Gardă ”Mihai Viteazul”, ”pentru creșterea grandoarei și fastului ce trebuie să-l înconjoare pe suveran, precum și pentru a distinge și stimula eroismul unor regimente”. În timpul regelui Carol al II-lea, titlul de unitate de gardă era stabilit prin decret regal, unitatea primind și însemnele specifice la uniformă, fiind astfel particularizată în raport cu alte unități ale armatei.
La data de 20 iunie 1930, prin Ordinul Marelui Stat Major s-a înfiinţat Batalionul de Gardă al Palatului Regal, prin detaşarea unei companii din Regimentul de Jandarmi Pedeștri.
La 1 septembrie 1930, unitatea s-a numit Compania de Gardă a Palatului, iar în 1935 devine Batalionul de Gardă al Palatului.
La 15 august 1941, unitatea devine Batalion de Gardă Regală.
După abdicarea regelui Mihai (30 decembrie 1947), în ianuarie 1948, Batalionul de Gardă Regală devine Batalionul de Gardă Republicană. Acesta era menit să asigure paza palatelor din Calea Victoriei, Șoseaua Kiseleff și Cotroceni, paza Aeroportului Băneasa, precum şi însoțitori de protecţie pentru principalii oficiali din Ministerul Apărării Naționale. Batalionul de Gardă asigura şi ceremoniile oficiale. Separat, pentru paza sediului Ministerului Apărării Naţionale, s-a creat Batalionul de Pază.
Ulterior, la 15 martie 1948, s-a format Regimentul de Gardă Republicană, prin unirea Batalionului de Gardă Republicană cu Batalionul de Pază al Ministerului Apărării.
La 28 februarie 1964, prin ordin al Marelui Stat Major, se înfiinţează Regimentul 30 Gardă, cu atribuții clar stabilite de gardă și protocol în cadrul Armatei. Această unitate asigura ceremonialurile pentru Nicolae Ceauşescu şi pentru şefii de stat străini aflaţi în România.
La 23 februarie 1990, prin Ordinul Marelui Stat Major, unitatea este redenumită Brigada 30 Gardă, iar în anul 1995 devine Brigada 30 Gardă ”Mihai Viteazul”.
La 25 iulie 2001, unitatea este redenumită Regimentul 30 Gardă și Protocol ”Mihai Viteazul”, iar din anul 2006 se numește Regimentul 30 Gardă ”Mihai Viteazul”.
În anii de după 1989, unitatea a inclus, în anumite perioade, şi subunităţi care asigurau protecţia demnitarilor. În prezent, această funcţie revine Serviciului de Protecţie şi Pază, pentru principalii demnitari ai statului român, precum şi unor structuri speciale din MApN, pentru demnitarii militari. Se păstrează însă tradiţia ca aghiotanţii principalilor lideri din MApN să provină din Regimentul 30.
Unitatea are o dotare similară celei a trupelor de infanterie, la care se adaugă piese de artilerie utilizate la tragerea salvelor festive, de la ceremoniile oficiale. În compunerea Regimentului 30 există şi o fanfară militară.
Dacă înainte de 1989 gărzile de onoare erau formate din soldaţi în termen – comandaţi de ofiţeri şi subofiţeri din MApN, în prezent Regimentul 30 este format integral din militari profesionişti. După modelul adoptat în statele occidentale, Armata Română are în gărzile de onoare şi fete.
Aniversarea celor 155 de ani de la crearea unităţii va fi sărbătorită miercuri, 1 iulie, în cazarma Regimentului 30 Gardă “Mihai Viteazu” din Bucureşti. La ceremonie sunt aşteptaţi premierul interimar Gabriel Oprea, vicepremier pentru Securitate Naţională, fost ministru al Apărării, precum şi actualul ministru al Apărării, Mircea Duşa.
Programul ceremoniei cuprinde decorarea Drapelului de Luptă al unităţii cu Ordinul naţional ”Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, precum şi dezvelirea unei statui ecvestre a domnitorului Mihai Viteazul.
România Liberă – Mihai Diac