Raportul arată că SUA este singurul stat capabil să lanseze un atac de succes asupra Iranului, în cazul în care toate negocierile eşuează. SUA ar avea capacitatea militară să aleagă ce efect vrea să obţină printr-un atac: să lichideze programul nuclear iranian, să-l dea înapoi cu 5 ani sau să îl întârzie cu un an. De efectul scontat depinde şi forţa militară aruncată în luptă.
O invazie americană care să distrugă facilităţile nucleare iraniene nu ar fi un simplu bombardament aerian. Ar fi vorba de o misiune complexă, la care să participe avioane de atac, avioane de escortă ale bombardierelor, avioane cu arme electronice, pentru blocarea radarelor şi comunicaţiilor iraniene, precum şi aeronave-cisternă, pentru alimentare. Chiar şi aşa, dacă se urmăreşte distrugerea totală a programului nuclear iranian, o ofensivă aeriană nu va fi suficientă.
Aeronavele folosite în misiune ar fi bombardierele B-2, care ar fi escortate de avioane F-18, lansate de flota a 5-a americană, care staţionează în apele Golfului. Escorta ar putea fi asigurată şi de F-15 şi F-16, lansate din bazele terestre din zonă.
Sursa: Gandul.info
Chiar daca SUA se va ,,trage de guler” cu Iranul, lupta se va da pe doua fronturi.
Al doilea front se va desfasura in aria Golfului (pe apa). Misiunea US Navy va fi securizarea perimetrului, pentru a putea sa isi protejeze bazele aeriene, sa asigure functionarea circuitului petrolier si bombardarea cat mai superficiala a emiratelor si monarhiilor partenere.
Pericolul cel mai mare nu este reprezentat de Marina Iraniana, ci de ramura maritima a IRGC.
Garzile Revolutionare Navale au pe hartie 20.000 de trupe si 1.500 de ambarcatiuni mici de atac, purtatoare de rachete sau torpile, in paralel cu fortele navale islamice.
Artileria de coasta iraniana este subordonata tot garzilor, in arsenalul acestora se gasesc rachete produse la nivel local derivate din modelele chinezesti: HY-2, TL-6, TL-10, C-701, C-802.
Marina Iraniana (navele grele) se va axa pe inchiderea Stramtorii Hormuz, pentru ca aceasta arie poate sa ii asigure sprijinul artileriei de coasta si protectia din partea bazelor anti-aeriene.
Vedetele IRGC au o viteza si putere de foc mare, dar sunt vulnerabile in fata atacurilor aeriene.
Northrop Grumman MQ-8 Fire Scout probabil va fi inamicul principal al Garzilor Revolutionare. Acest UAV poate sa execute misiuni la altitudini foarte joase, este greu de detectat si loveste cu precizie barcile sau instalatiile de rachete iraniene.
In opinia mea, aceste scenarii sunt posibile doar atunci cand SUA/Israel au garantii ca Siria nu intervine. Si am sa continuii scenariul considerand ca Siria nu se implica.
A treia batalie va avea loc in nordul Israelului.
Hezbollah si Armata Israelina vor continua ceea ce au incheiat in 2006.
Lupta va fi mult mai brutala deoarece o cursa inarmarii a ridicat potentialul militar in ambele tabere.
Israelul va ,,ineca” Valea Beqaa in foc pentru a imipiedica Hezbollahul sa ,,livreze” rachete de tip Fajr 3/5 si Zelzal 2.
Un incident ce a implicat o drona iraniana (Shahed 129 – ,,Martorul”) a demonstrat ca si gruparea siita a evoluat, iar sistemul Iron Dome poate fi usor invins.
Aceasta cursa a inarmarii reprezinta o amenintare si mai serioasa la adresa civiliilor, de o parte si de alta a granitei, care vor fi nevoiti sa ,,incaseze” rachete mai letale din partea gruparii Hezbollah sau bombe mai performante aruncate de IAF.
NeroFlash