Va dati seama ca eu, ca dobrogean, nu puteam sa scriu “alipirea Dobrogei la Romania” 🙂
In plus, autoironia ne ajuta sa nu pierdem contactul cu realitatea.
14 Noiembrie 1878 este data la care Carol I emite proclamatia catre dobrogeni:
„Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea – vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân – de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă… Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale constituţională, va primi o organizaţie definitivă, care va ţine seama de trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornicite poziţia voastră cetăţenească. Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră.”
Unirea Dobrogei cu Romania s-a produs in urma Razboiului de Independenta, 1877-1878, un razboi in care Romania si armata romana au aratat bine de tot.
Clar, a fost cea mai buna campanie militara din ultimii 200 de ani, o campanie in care am impresionat prin organizare, dotare si, in special, prin eroismul trupelor si pregatirea militara a comandantilor.
Unirea n-a fost simpla, era sa ne trezim cu toata Romania ocupata de rusi, Dobrogea a intrat sub administrarea rusilor care apoi au cedat-o Romaniei, luand la schimb, cu forta, sudul Basarabiei (judetele Cahul, Bolgrad si Ismail).
In cel moment putini isi dadeau seama de importanta Dobrogei, ba existau si buimaci prin Parlamentul Romaniei care spuneau ca n-avem nevoie de Dobrogea si ca acolo nici macar nu sunt romani. Se pare ca prostia are o lunga traditie in Parlamentul Romaniei.
Astazi nu cred ca trebuie sa mai explic ce inseamna Dobrogea pentru Romania pentru ca oricine a trecut mai des pe la scoala poate evalua importanta economica si strategica a regiunii pentru Romania, ce inseamna sa ai iesire la mare, plus o zona economica exclusiva bogata in resurse energetice.
Prefer sa vorbesc despre un domeniu insuficient mediatizat, din pacate.
Ma refer la contributia de sange data de locuitorii Dobrogei in razboaiele Romaniei, incepand cu Razboiul de Independenta.
Spun “incepand cu Razboiul de Independenta” pentru ca au fost cateva mii de voluntari dobrogeni care au fugit peste Dunare, in Romania, s-au inrolat si si-au varsat sangele in bataliile de la Plevna, Grivita, Smardan, Rahova etc.
Printre ei si un strabunic de-al meu care, dupa razboi, avea sa fie improprietarit de Regele Carol I cu pamant in localitatea Urumbei (azi Luminita, com Topolog).
Un alt strabunic, etnic bulgar, s-a inrolat voluntar in armata rusa care opera in Dobrogea. Cu el am o poza de prin 1903-1904, purtand o decoratie de razboi. Banuiesc ca e Crucea Sfantul Gheorghe (ruseasca) dar poza e cam neclara.
In perioada de dupa Razboiul de Independenta s-au infiintat unitati militare pe teritoriul Dobrogei si s-a dezvoltat si Marina Militara, personalul acestora fiind format in majoritate covarsitoare din localnici dobrogeni.
Despre unitatile militare dobrogene si contributia lor de sange in razboaiele Romaniei s-a scris mult, desi uneori incomplet sau cu erori.
Despre legendarul Regiment 33 Dorobanti Tulcea si participarea lui la razboaiele Romaniei gasiti informatii aici: http://www.rumaniamilitary.ro/tritat-tri-ieta-ciortii
In afara de Regimentul 33 Dorobanti Tulcea, in Primul Razboi Mondial au mai luptat:
Divizia 9 Infanterie Constanta
Aceasta incepe catastrofal Primul Razboi Mondial. Amplasata la Silistra, a “beneficiat” de o conducere incompetenta, care o face sa piarda timp in manevre gresite, intre Silistra si Turtucaia, cu efect asupra moralului trupei, apoi abandoneaza Silistra desi avea o pozitie avantajoasa.
Dupa schimbarea conducerii, Divizia 9 Infanterie a participat la numeroasele batalii ale campaniei din Dobrogea, batalii sangeroase unde, pe langa presiunea inamica, a trebuit sa faca fata si tradarii trupelor ruse care refuzau sa lupte cu “fratii bulgari”, retragandu-se din fata lor si lasand mereu descoperit flancul unitatilor noastre, nevoite sa se retraga pentru a nu fi incercuite.
Chiar si in conditiile acestea, militarii Diviziei 9 Infanterie, alaturi de cei ai Diviziilor 2, 5 si 19 Infanterie, au luptat cu curaj si pricepere ceea ce a dus la evitarea lor de catre trupele germano-bulgaro-turce care preferau sa atace doar in sectoarele detinute de rusi.
Dupa transferul din Dobrogea in sudul Moldovei, Divizia 9 Infanterie a constituit pilonul principal al apararii armatei romane in batalia de la Marasesti, 1917, cand, in ciuda pierderilor uriase, a disproportiei numerice si a noncombatului rusilor, a reusit sa blocheze fortele germane, obligandu-le sa-si mute directia de efort tot mai spre vest pana cand ofensiva a esuat complet.
In perioada urmatoare, Divizia 9 Infanterie a fost implicata activ in curatarea teritoriului Romaniei de trupele rusesti care se bolsevizasera si trecusera la jafuri si crime.
Urmare a eroismului aratat la Marasesti, va capata denumirea de Divizia 9 Infanterie Marasesti.
Regimentul 73 infanterie Tulcea
Constituit la mobilizare din rezervisti ai Regimentului 33 Tulcea, a participat la campania din Moldova din 1917.
Divizia 15 Infanterie
Constituita la mobilizare din rezervisti ai Diviziei 9 Infanterie, Divizia 15 Infanterie a inceput razboiul in rezerva generala a Armatei Romane
A intrat in legenda in Prima Batalie de la Oituz (11-27 octombrie 1916) unde, sub conducerea generalului Eremia Grigorescu, a impus sloganul “Pe aici nu se trece!”, oprind ofensiva Puterilor Centrale si capatand supranumele de Divizia de Fier.
Marina Militara Romana
A fost incadrata masiv cu dobrogeni, alaturi de marinari din Galati, Braila, Giurgiu.
Marina Militara, in special pe fluviu, a desfasurat nenumarate operatiuni in sprijinul trupelor romane care luptau la Turtucaia apoi, in timpul campaniei din Dobrogea, a sprijinit puternic flancul unitatilor romanesti si rusesti, desfasurand incursiuni in spatele liniilor adverse, debarcand si cucerind localitati, destabilizand permanent pozitiile inamice.
Dupa decizia criminala a rusilor de a abandona Dubrogea, Marina Militara Romana si-a concentrat fortele in Delta Dunarii unde a infiintat si un Batalion de Debarcare (stramosul BIM-ului de azi) care, cu un efectiv care a crescut de la 720 pana la aproape 2000 de oameni, a fost insarcinat cu paza zonei de contact cu trupele Centralilor, pe Bratul Sfantul Gheorghe.
Ulterior, unitatile Marinei Militare au luptat in Basarabia, impotriva trupelor rusesti care se bolsevizasera, participand la cucerirea porturilor de pe Bratul Chilia (Reni, Ismail, Chilia Noua, Valkov).
Pe unul din torpiloarele Marinei Militare Romane a luptat si un strabunic de-al meu, decorat de patru ori si devenit, dupa razboi, pilot-sef la AFDJ.
Tot in Delta Dunarii, si tot cu dobrogeni, in principal, a luat fiinta Serviciul Secret de Informatii al Armatei Romane, sub conducerea legendarului Mihail Moruzov.
In cel de-al doilea razboi mondial, pe langa Regimentul 33 Dorobanti Tulcea, au mai luptat:
Divizia 9 Infanterie
Incepe razboiul pe pozitii defensive la litoral. Dupa cucerirea Crimeii Divizia 9 Infanterie este trimisa pe frontul de est unde va lupta la Cotul Donului, in cadrul Bataliei de la Stalingrad. Adusa in tara pentru refacere, isi va relua sarcinile de aparare a litoralului unde o vor gasi evenimentele de la 23 august 1944.
Dupa intoarcerea armelor, Divizia 9 Infanterie trece la dezarmarea unitatilor germane din Dobrogea si Campia Romana.
Este transferata in Transilvania unde participa la epopeea de la Oarba de Mures si de pe Dealul Sangeorgiului apoi continua campania de eliberare a Transilvaniei, campanie pe care o incheie cu cucerirea Careiului si trecerea pe teritoriul Ungariei.
Despre campania diviziei in Transilvania gasiti detalii aici: http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/divizia-9-infanterie-din-dobrogea-in-luptele-pentru-eliberarea-transilvaniei-octombrie-1944/
Pana la sfarsitul razboiului desfasoara operatiuni militare in Ungaria si Cehoslovacia.
Regimentul de Infanterie Marina
Cu un efectiv total de cca 4000 oameni, format din trei batalioane de infanterie marina, doua companii de observare si o companie de debarcare.
In 1941 participa la luptele sangeroase de la Chilia Veche si Periprava, reusind sa blocheze invazia sovietica in Delta, care viza Bratul Sulina, apoi trece la eliberarea porturilor si localitatilor din sudul Basarabiei.
Dupa eliberarea Basarabiei si cucerirea Odesei este reorganizat in trei detasamente maritime la Odesa, Cetatea Alba si Sulina. Mai multe detalii aici: http://www.rumaniamilitary.ro/29-noiembrie-ziua-si-istoricul-batalionului-307-infanterie-marina
La 23 august 1944, unitatile Regimentului de Infanterie Marina, aflate in Delta Dunarii, primesc sarcina sa-si apere zona si sa dezarmeze trupele germane. O sarcina similara primeste si partea sedentara a regimentului, aflata la Calarasi. Subunitati ale regimentului vor fi implicate in operatiuni de lichidare a trupelor germane in diverse porturi de pe Dunare.
Marina Militara Romana
Incadrata preponderent cu dobrogeni, Marina Militara Romana a participat la operatiuni cu cele doua divizii, Divizia de Dunare si Divizia de Mare.
La Dunare, in 1941 monitoarele s-au implicat puternic in dueluri de artilerie cu monitoarele sovietice si au bombardat pozitiile si porturile sovietice de la Dunare in timp ce vedetele blindate au hartuit permanent flotila sovietica, blocandu-i incursiunile si sprijinind trupele romanesti din Delta Dunarii.
Dupa 23 august 1944 si pana la confiscarea de catre soviatici, Divizia de Dunare a trecut la capturarea navelor germane de pe Dunare si la impiedicarea traversarilor de trupe germane peste Dunare, sprijinind trupele romanesti care incercau sa preia controlul si sa apere porturile romanesti.
Pe unul din monitoarele romanesti, Mihail Kogalniceanu, au facut razboiul nasul de botez al tatalui meu, impreuna cu fiul sau, amandoi salvandu-se inot cand nava a fost bombardata si scufundata de noii “aliati”, la 24 august 1944.
La mare, disproportia uriasa dintre flota romana si cea sovietica au determinat adoptarea unei atitudini defensiv-active, cu lansarea de baraje de mine pentru protectia porturilor, patrulari antisubmarin, protectia convoaielor spre Istanbul si Bulgaria si misiuni in larg cu submarinul.
Strategia si-a aratat roadele cand, la 26 iunie 1941, Marina Militara Romana si artileria de coasta au reusit sa respinga atacul naval al sovieticilor, scufundand distrugatorul Moskva si avariind distrugatorul Harkov.
Pe masura ce operatiunile terestre s-au extins spre Odesa si Crimeea, misiunile Diviziei de Mare s-au extins si ele, cu minari pe comunicatiile maritime ale sovieticilor, atacuri cu vedete torpiloare, operatiuni de escorta pentru convoaiele de aprovizionare spre Odesa si Sevastopol.
Divizia de Mare si-a dat masura eroismului si priceperii in 1944 cand, in cadrul Operatiunii 60.000, a reusit, in conditii incomparabil mai grele decat la Dunkerque, sa evacueze aproape 121.000 de militari romani, germani, slovaci, voluntari rusi, prizonieri si civili.
Pentru a ilustra mai bine gradul de mobilizare si tributul de sange dat de dobrogeni in cele doua razboaie m-as opri la cateva detalii:
Dupa ocuparea Basarabiei de catre sovietici in 1940, bunicul meu, care nici macar nu avea cetatenie romana, el facand armata in Grecia, a fost mobilizat si trimis sa apere o pozitie in apropierea Dunarii, intre Mineri si Parches, unde a ramas si a pazit mitraliera pana in octombrie cand a fost demobilizat. Dupa declansarea razboiului a fost mobilizat din nou dar la o unitate de constructii, undeva in zona Buzau, unde faceau caramizi (posibil pentru Linia Focsani Namoloasa dar nu sunt sigur). In 1944 a fost din nou transferat ca mitralior pe o pozitie din apropierea Dunarii (tot nu era cetatean roman).
Daca in prima luna de razboi sovieticii au bombardat Ploiestiul de 10 ori, Constanta a fost bombardata de 25 de ori, Sulina de 26 de ori iar Tulcea de 33 de ori. Atacurile au incetat abia dupa ce am cucerit Crimeea …… in caz ca se intreaba cineva ce-am cautat acolo.
Intr-unul din atacurile aeriene despre care vorbeam mai sus a fost ucisa nasa de botez a mamei mele iar sotul ei a fost ranit grav. Mobilizarea era atat de mare incat nu au gasit barbati care sa-i sape groapa. Dupa trei zile au gasit doi batrani, un turc si un evreu, care au sapat groapa si au coborat sicriul.
Efortul de razboi a fost egal suportat de romani si minoritari, unitatile militare avand in componenta atat romani cat si turci, lipoveni, tatari, bulgari, tigani, armeni, greci, ucraineni si numerosi militari proveniti din familii mixte care au luptat si au murit impreuna.
Toate acestea ma fac sa spun, cu toata modestia, ca unirea Dobrogei cu Romania a fost o AFACERE FOARTE BUNA PENTRU ROMANIA, fie si numai daca ne uitam la aportul militar al locuitorilor regiunii, la performantele inregistrate pe front de unitatile dobrogene si la tributul de sange platit de dobrogeni.
La multi ani dobrogeni, oriunde va aflati !
Cristian Ganciu