Sunt deja plictist si satirisit/sictirit de toti moralistii cu lecturi literare (mai ales pRostmoderne) care pe portalurile – sa zic asa „civile” – gargarisesc despre modul in care in 1940 Romania a cedat, pe cand Polonia ehe! si Finlanda ehei!
Sa gasesc si aici astfel de… e deja prea mult!
Asa ca…
Fara a contesta eroismul polonezilor sau al finlandezilor, totusi situatiile nu sunt comparabile decat in mintea creata (ca oaia) a alora care cred ca armata e doar pentru prosti.
In primul rand sa revdem care era situatia strategica a Poloniei, Romaniei si Finalndei.
Polonia avea 2 vecini care o puteau pereclita: Germania si URSS. Insa dupa 1934 ce linsitea Polonia era adancul conflict ideologic intre cei 2 vecini. Practic daca unul ataca Polonia, dupa ce o invingea trebuia sa-l infrunte pe celalalt vecin puternic… Asa ca Polonia a putut sa faca cu fiecare un pact de neagresiune care teoretic ii oferea o garantie.
In plus, in caz ca era agresata Polonia se putea baza pe reactia celorlalte puteri.
In cazul unui atac german Polonia se putea baza pe reactia Frantei si Angliei. Armata franceza era considerata cea mai buna si mai bine dotata din Europa … 10.700 piese de artilerie, 5.800 tancuri (din care cam 1500 si mai bine FT 17 totusi), destula aviatie (scuze nu prea gasesc cate) despre care se putea presupune ca va profita de ocazie si va „cadea” in spatele Germaniei. Si nici Anglia nu statea prea rau …
Mai bine (sau mai rau pentru Polonia) aceasta primise garantii franco-britanice! Ca Lord Halifax preciza: “Se poate spune cu siguranta ca nici guvernul polon, nici guvernul roman nu si-au facut nici o iluzie in privinta masurilor concrete de ajutorare la care ele se puteau astepta de la Marea Britanie in cazul cand Hitler ar vrea razboi”, este vorba despre altceva.
Deci pe scurt in fatidicul august 1939 Polonia se baza :
– ca va lupta pe un singur front
– ca va primi ajutor masiv in timp util.
Nu a fost asa, Polonia a fost atacata pe doua fronturi si ajutorul a fost declarativ doar.
Intrebare bizonica adica fara raspuns. Oare Beck ar mai fi fost atat de erou daca ar fi stiut ca aliatii sai ocidentali vor fi atat de ineficienti? Ar mai fi refuzat cererile hitleriste daca i-ar fi trecut prin cap ca refuzul se poate lasa cu o alianta germano-rusa indreptata impotriva Poloniei?! Io crez ca nu!
(Cat de sigura a fost Polonia se vede si din aviatia de vanatoare pe care o avea :PZL 11!! PZL 24 a fost livrat Bulgarie, Greciei si Romaniei care aveau unele banuieli in ce priveste vecinii, dar Polonia nu s-a dotat cu asa ceva!! Tribulatiile proietcului Jastrząb arata un calm perfect! )
Finlanda : avea un vecin pe care il banuia de intentii sa zicem pidosnice: URSS. S-a pregatit cat a putut de bine si printre altele si-a „tras” o linie fortificata . Asta in Karelia, fiindca in nord se presupunea ca prin padurea aia nu se pot defasura decat cel mult cateva companii…
SI data fiind ideologia inamicului presupuneau ca vor primi imediat ajutoare masive in trupe si materiale. Si as zice ca dupa 1934 contau ca Germania va fi prima care va sari in ajutor.
Nu a fost chiar asa. Pactul Ribentrop Molotov si-a facut datoria. Germania nu a ajutat. Au primit voluntari din Suedia si Norvegia. Englezii si francezii au incercat sa trimita niste ajutoare insa dominatia germana a Balticei a ingreunat realizarea intentiei. Totusi vreo 30 de avioane MS 406 au ajuns inainte de incheierea razboiului .
(Totusi ceva .. In aprile “39 Finlanda s-a adresat SUA pentru a cumpara niste avioane de lupta… Asta in timp ce Polonia .a constatat ca nu putea introduce in productie Jastrząb asa merge spre Franta si comanda MS 406… desi in epoca singuri care puteau livra repede erau amercianii )
Romania. Ei bine statea cel mai prost. Ca in Est avea granita cu URSS, iar rusii aveau niste pretentii care nu se reduceau doar la Basarabia! Asta ar fi fost minimul. La vest era Ungaria, care si ea avea niste pretentii. La sud avea Bulgaria care si ea… Deci cele mai lungi granite de aparat.
In plus in 1940 dupa impartirea Poloniei granita cu URSS s-a mai lungit nitel!
Practic Romania era ca si inconjurata.
Inainte de 1938 „problemul strategic romanesc” (cum sa imparti doua paie la o turma de magari) se rezolvase cumva prin alianate locale:
Mica Antanta – Romania, Iugoslavia si Cehoslovacia care asigura ca Ungaria nu va misca in front
Antanta Balcanica – Romania, Iugoslavia, Grecia si Turcia sileau Bulgaria sa nu miste in front.
In fine un acord cu Polonia asigura cat de cat frontiera de Est. Cele 2 tari trebuiau sa se sprijine reciproc in caz de agresiune soviectica (adica sa intre in razboi) si luptand sa astepte ajutoarele occidentale. De fapt Romania era cam sceptica si se presupunea ca in caz de agresiune sovietica armata se va retrage (luptand) pe aliniamentul Focsani-Namoloasa-Galati unde trebuia sa crape pe pozitii (Pe aici nu se trece!) in asteptare ajutoarelor occidentale.
Ori in 1940 ajutoarele occidentale era clar ca nu vor mai veni. Franta era distrusa, Anglia avea ea nevoie de ajutor, Germania era ca si aliata cu URSS, Italia facea parte din aranjamentul cu URSS, Belgia ocupata, Olanda ocupata, Luxemburgul ocupat samd. Cine sa ajute ? Suedia? Elvetia?!
Mai „bine”, ocuparea Cehoslovaciei distrusese Mica Antanta. Interventia iugoslava impotriva Ungariei nu mai era asa de sigura fiindca in spatele Ungariei statea Reichul si era periculos. Asa ca in caz de agresiune sovietica era de presupus ca Ungaria va profita.
Poate ca daca incerca ceva Bulgaria, Turcia si Grecia (poate si Iugoslavia?) ar fi intervenit gasind pretextul de a „rezolva” unele mici neintelegri cu Bulgaria… Poate.
Asa ca in momentul ultimatumului muscalesc Romania nu prea avea de ales. Confruntata cu o forta superioara cu mult (una care in plina iarna arctica a spart o linie fortificata!) armata romana nu avea nici o sansa. In afara de acesta Romania mai trebuia sa se astepte si de la o agresiune dinspre vest. Ca Ungaria nu avea forte considerabile este adevarat. Insa asta insemna ca ori Romania pastra forte in vest si era rapid zdrobita de URSS ori ca aruncand toate fortele in est oferea Ungariei o ocazie de vis.
Deci, desi situatiile sunt cica comparabile (pentru copii, handicapiati mintali si profesori de literatura si morala, critici literari et caeteri ejusdem farinae) situatiile sunt totusi diferite.
In primul rand Romania nu putea sa spere un ajutor extern. Germania a punctat scurt : supuneti-va!
In al doilea rand Romania se astepta sa fie atacata pe 2, daca nu 3 fronturi.
Ghita Bizonu’