Pirahna 5
Să începem cu începutul, prima veste bună vine pe zona Patriot, acolo unde ministrul apărării, Angel Tâlvar, ne anunță că înlocuirea sistemului Patriot PAC 3+ donat Ucrainei a intrat pe ultima sută de metri, bani s-ar fi strâns de la trei țări donatoare (noi știm de Norvegia și Suedia, a treia este posibil să fie Germania) și se așteaptă ca americanii să-și dea acordul.
Semnarea contractului ar trebui să se facă în luna februarie a acestui an.
Interesant este și faptul că Washingtonul a fost de acord cu începerea lucrului la restul de trei sisteme Patriot abia spre sfârșitul anului 2024 (conform lui Angel Tâlvar), deși Bucureștiul avea un contract semnat cu americanii de mult timp. Iar dacă mai luăm în calcul că termenul de livrare este între 2028 și 2030, rezultă că linia de fabricație pentru Patriot este foarte aglomerată de comenzi, de unde și necesitatea ca România să doneze un sistem Ucrainei în regim de urgență.
Suma necesară pentru o baterie Patriot – patru lansatoare în organizarea noastră – se ridică la aproximativ 300 de milioane de dolari (fără rachete), bani care vor veni de la cele trei țări donatoare, noi urmând să plătim de fapt doar transportul și (prostia noastră tradițională) TVAul. Adică MApN trebuie să scoată din buzunar zeci de milioane de euro că să plătească o taxa pentru ceva ce a primit practic gratuit…
Stai și te întrebi, ce-o fi așa de greu că achizițiile de tehnică de luptă (nu discutăm aici de combustibil, cauciucuri, hrană, electricitate etc) să fie scutite de la plata TVA? Pentru că 19% reprezintă aproape o cincime din valoarea achiziției și astfel o cincime din bugetul de achiziții se întoarce la Ministerul de Finanțe, văduvind MApN de sute de milioane de euro, bani pe care teoretic ii are în buget dar care nu fac nimic altceva decât să fie acolo ca să aibă de unde să se întoarcă la buget.
Nu avem nici un indiciu despre un orizont de timp în care cel de-al patrulea sisteme Patriot ar trebuie să ne fie livrat, dar dacă ținem cont de restul de trei baterii, ne putem aștepta ca și acesta să ajungă în țară tot spre sfârșitul acestei decade.
Programe de achiziție care ar putea fi demarate în 2025
Aflăm de la Adelin Petrișor că MApN ar dorii să lanseze în 2025 câteva programe de dotare care însumează opt miliarde de euro și am avea:
– Mașina de Lupta a Infanteriei pe Șenile – un program tărăgănat de 2-3 ani, în suma totală de 2,54 miliarde de euro, pentru 246 de MLI-uri;
– Sistem de armament individual de tip NATO, adică demararea achiziției de arme de asalt și alte tipuri de arme individuale (6 modele), în valoare de 440 milioane de euro;
– Modernizarea avioanelor C-130B/H – 6 bucăți pentru 108 milioane de euro. Aici lucrurile merg în paralel cu modernizarea celor 7 C 27J Spartan, program semnat în decembrie 2022 pentru aproximativ 89 milioane de euro. Încă odată Forțele Aeriene stau în față;
– Etapa a II-a în programul Pirahna 5 pentru achiziția a încă 150 de blindate, pentru o suma de 674 milioane de euro, Forțele Terestre urmând să dețină o flota impresionantă de Pirahna 5 de 377 de vehicule blindate;
– Și în sfârșit, Forțele Navale ar putea să primească ceva, se discuta despre semnarea achiziției a două nave noi de tip OPV, afacere în suma de 300 de milioane de euro. Nu există nici un indiciu dacă discutăm despre OPV-uri clasice, dotate cu tunuri sau despre ceva nave mai zdravene, pe model bulgar. Prima navă ar trebui să fie livrată după trei ani de la semnarea contractului.
Referitor la Marina Militară, șeful Statului Major al Forțelor Navale, viceamiralul Mihai Panait, a făcut o declarație interesantă în octombrie 2024, în timpul vizitei pe care a efectuat-o pe șantierul Damen din Galați, cu ocazia punerii chilei “portavionului de drone” portughez. Domnia-sa a spus atunci că și România pregătește un program de dotare pentru Marina Militară, în cadrul căruia Forțele Navale ar urmă să-și suplimenteze capacitatea de lupta cu două nave de patrulare, patru corvete și trei fregate.
Însă deocamdată, că să-l cităm pe amiralul Panait:”Suntem în perioada de finalizare a documentelor pentru a obține aprobarea prealabilă a Parlamentului pentru construcția a două nave de patrulare și sper să se întâmple acest lucru, toate documentele să fie aprobate în timp oportun pentru a putea să aducem în Forțele Navale Române, în Marina Militară, capabilități noi.”
Așadar două OPV-uri este cam tot ce putem în următorii ani pentru Forțele Navale.
Dar ce sare în ochi este faptul că în cele opt miliarde de euro, valoare contracte care se speră să fie semnate în 2025 lipsește cu desăvârșire programul SHORAD/VSHORAD. Ori este clar că avem nevoie de MLI-uri noi, dar putem presupune că nevoia de sisteme anti-aeriene și anti-rachetă cu rază scurtă și medie este chiar mai imperioasă, mai ales dacă ne uităm la ce se întâmplă în Ucraina, iar pe de altă parte la termenele din ce în ce mai lungi de livrare a sistemelor anti-aeriene și a rachetelor aferente.
Speranța este că în 2025 să avem măcar o compania câștigătoare pentru SHORAD/VSHORAD și să semnăm în 2026, pentru că altfel stăm cu Patriotul păzit doar de HAWK, lipsindu-ne cu desăvârșire un sisteme de apărare aerian integrat și stratificat.
GeorgeGMT