În urmă cu 71 de ani, guvernul României dădea curs notelor ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie, prin care se cerea “înapoirea cu orice preţ” a Basarabiei şi nordului Bucovinei.
În urma Consiliului de coroană, din 27 iunie 1940, Carol al II-lea scria: “Consilliul are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat, toţi acei care făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei 26 prezenţi, am fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu”.
Teroarea roşie
Astfel, la 28 iunie 1940, trupele sovietice au intrat pe teritoriul românesc. Ce a însemnat asta pentru populaţia teritoriilor ocupate se cunoaşte.
„28 iunie 1940 este cea mai grea şi cea mai neagră filă din istoria neamului nostru, Basarabia română. În acea după-amiază de duminică basarabenii i-au întâmpinat pe malul Nistrului cu pâine şi cu sare, iar în loc de mulţumire soldaţii ruşi au ordonat să fie arestaţi cei mai buni gospodari ai satului. După ce au intrat în sat, au rupt şi au călcat în picioare tricolorul românesc, iar în loc au pus „flagul” lor roşu cu seceră şi ciocan. Din acea zi neagră s-au început crimele ocupanţilor comunişti pe teritoriul Basarabiei. Toţi gospodarii erau arestaţi, „cercetaţi” şi apoi dispăreau fără urmă. Asta se numeşte eliberare?”, se întreabă, în Timpul.md, Boris Vasiliev, din Sărăteni, Teleneşti, profesor şi autor al cărţii „Stalin mi-a furat copilăria”. El spune că, deşi era copil, a fost nevoit să îndure gerul siberian, fiind de două ori deportat împreună cu familia sa…
Avea numai opt ani când au venit trupele sovietice în Basarabia, dar îşi aminteşte în detalii acea zi odioasă de 28 iunie 1940. În acea duminică, pe la ora patru după-amiază, de pe malul stâng „au început să vină spreBasarabia luntri cu soldaţi înarmaţi „cum vin lăcustele peste grâne”. Neştiind ce urmează să se întâmple, pe mal se adunase tot satul.
O sinteză a ceea ce a însemnat ocupaţia bolşevică a fost publicată in anul 2010 de ziarul Timpul de la Chişinău, aşa cum a fost ea alcătuită de Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R.Moldova:
1)extinderea dictaturii Partidului Comunist Unic in zonele incluse in RASS Moldoveneasca si misiunea de subminare si subversiune a acestei entitati in raport cu Romania si populatia din Basarabia, de cap de pod al revolutiei mondiale bolsevice;
2) instituirea unui mecanism diabolic de represiune (CeKa, GPU, OGPU, NKVD, NKGB, MGB, KGB, Justitie si Procuratura) si aplicarea terorii in masa;
3) decretarea si aplicarea unei legislatii discriminatorii antiumane;
4) impunerea unei ideologii a urii de clasa, a urii fata de fiinta si demnitatea umana, exacerbarea propagandei anticrestine si a xenofobiei;
5) mutilarea spirituala a moldovenilor prin impunerea unei limbi artificiale, straine de limba romana, si a unei identitati contrafacute ideologic;
6) interzicerea cugetului liber, a dreptului de asociere, a liberei initiative, exterminarea si marginalizarea intelectualitatii;
7) lichidarea taranimii ca clasa prin colectivizarea fortata si deportarile de la inceputul anilor 30 ai secolului XX;
8) foametea cumplita din anii 1932-1933;
9) declansarea represiunilor impotriva asa-numitelor „elemente antisovietice” si „nationaliste” de la mijlocul anilor 30 ai secolului trecut, deportarea si exterminarea in masa a oamenilor prin deciziile unor institutii extrajudiciare, ale asa-numitelor „troica”;
10) ocuparea, prin dictat, la 28 Iunie 1940, a Basarabiei, NorduluiBucovinei si tinutului Herta, in urma tranzactiei sovieto-germane din 23 august 1939 si a intelegerilor secrete ulterioare dintre URSS si Germania nazista;
11) realizarea unui transplant de sistem sovietic in teritoriile romanesti ocupate si impunerea cu forta a regimului totalitar comunist;
12) aplicarea terorii impotriva fruntasilor vietii publice, intelectualilor, slujitorilor cultelor si oamenilor simpli ramasi in teritoriile ocupate, comiterea unor asasinate din motive de ura de clasa;
13) exodul fortat al zecilor de mii de oameni, intelectuali, in primul rand, din teritoriile ocupate de URSS;
14) formarea abuziva a RSS Moldovenesti si sfartecarea teritoriala aBasarabiei;
15) interzicerea alfabetului romanesc si a limbii romane si impunerea alfabetului rusesc, prin Hotararea Consiliului Comisarilor Poporului al URSSdin 11 noiembrie 1940;
16) anularea abuziva a dreptului la cetatenia romana prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS cu privire la restabilirea cetateniei sovietice de catre locuitorii Basarabiei si la dobandirea ei de catre locuitoriiBucovinei de Nord din 8 martie 1941;
17) deportarea in regiunile indepartate ale URSS a zecilor de mii de oameni nevinovati la 13 iunie 1941;
18) mobilizarile fortate antebelice si postbelice a zecilor de mii de tineri pe santierele de munca (FZO) din URSS si inrolarea lor in Armata Sovietica;
19) arestarile si epurarile operate de organele sovietice de represiune in primii ani postbelici;
20) foametea organizata din 1946-1947;
21) deportarea in regiunile indepartate ale URSS a zecilor de mii de oameni nevinovati la 6 iulie 1949;
22) lichidarea proprietatii private, confiscarea bunurilor materiale ale taranilor si colectivizarea satului;
23) prigoana impotriva Bisericii si a slujitorilor cultelor, inchiderea, profanarea si demolarea locasurilor de cult;
24) deportarea pentru credinta in regiunile indepartate ale URSS la 1 aprilie 1951 a credinciosilor confesiunii „Martorii lui Iehova”;
25) ofensiva ideologica si propagandistica impotriva scriitorilor si valorilor noastre nationale;
26) sovietizarea, rusificarea si deznationalizarea populatiei prin sistemul de educatie si cultura, aparatul administrativ, mass-media si propoganda;
27) manipularea si deformarea constiintei identitare prin falsificarea istoriei, impunerea unor ritualuri, monumente si simboluri straine firii noastre;
28) negarea identitatii romanesti a populatiei majoritare si inocularea romanofobiei;
29) instrumentarea unui regim al „terorii memoriei”, al controlului, al constrangerilor si al persecutiilor individualitatii umane pentru cea mai mica incercare de gandire libera in raport cu regimul totalitar comunist;
30) promovarea unei industrializari si urbanizari de tip colonial, cu grave consecinte pe plan etnodemografic;
31) inregistrarea unor mari dezechilibre ecologice si a unor urmari nefaste pentru sanatatea populatiei in urma experimentelor in sfera agriculturii bazate pe chimizarea si concentrarea excesiva a productiei agricole;
32) formarea unei caste privilegiate a aparatului de partid, a nomenclaturii care a confiscat si a concentrat puterea absoluta, a profitat de aceasta si a parazitat pe spatele cetatenilor simpli, servind interese straine.
Anexarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei de către U.R.S.S.
Nota ultimativă a guvernului sovietic din 26 iunie 1940
În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.
Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forţa a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o dată şi deschis în faţa întregii lumi. Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite pentru a pune în fine bazele unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră necesar şi oportun ca în interesele restabilirii adevărului să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.
Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţiune este legată în marea sa majoritatea de Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât şi prin comunitatea de limbă şi compoziţiune naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia.
Guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al României:
1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia;
2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele sale potrivit cu harta alăturată. Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul român va primi propunerile de faţă ale
U.R.S.S. şi că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale paşnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. şi România. Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul guvernului regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent.(A. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, Relaţii internaţionale în acte şi documente, vol. II (1939–1945), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976, p. 49–52)
Consiliul de coroană acceptă cedarea Basarabiei — însemnări din jurnalul regelui Carol al II-lea
Joi, 27 iunie, ora 20
Consilliul are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat, toţi acei care făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei 26 prezenţi, am fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu. Toţi ceilalţi, cu oareşicare nuanţă, au fost pentru acceptarea ultimatumului. Au fost impresionaţi de sfaturile ce ne-au venit de peste graniţă, au fost impresionaţi şi de ideea că nu vom putea câştiga aşa un război. Unii ai propus rezistenţa şi, pe urmă, cedarea; ar fi fost cel puţin un gest.
Un mic incident comico-tragic a fost în cursul atacului lui Iorga împotriva lui Ţenescu şi Slăvescu; l-am întrebat cât crede că costă un avion de bombardament, mi-a răspuns că crede că, probabil, vreo 500.000 lei; a rămas extrem de uimit când a auzit că e 30 de milioane.
Discuţii mai îndelungate au fost inutile, deci am încheiat Consiliul printr-o scurtă cuvântare, în care am spus că este ziua cea mai dureroasă a vieţii mele, această zi în care trebuiam să mă bucur că fiul meu şi-a trecut bacalaureatul. Că consider că se face o mare greşeală de a ceda fără nici o rezistenţă, aproape un sfert din ţară, dar mă văd copleşit de avizul marii majorităţi a acelora cărora le-am cerut sfatul. Am plecat fără a mai da mâna cu nimeni, adânc amărât şi convins că urmările celor hotărâte vor fi foarte rele pentru ţară, chiar dacă, cum crede Argetoianu, foarte curând vom recăpăta ce am pierdut. (Carol al II-lea, Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, vol. II (1939–1940), Bucureşti, Casa de editură şi presă „Şansa“, 1996, p. 203–204)
Răspunsul guvernului român din ziua de 27 iunie 1940
Guvernul U.R.S.S. a adresat guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, la ora 10 seara, de către excelenţa sa d-l Molotov, preşedintele Comisarilor Poporului al Uniunii Sovietice, comisar al poporului pentru Afacerile Străine, excelenţei sale d-lui Davidescu, ministrul României la Moscova.
Fiind însufleţit de aceeaşi dorinţă ca şi guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînţelegere între U.R.S.S. şi România, guvernul regal declară că este gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la discuţiunea amicală şi de comun acord a tuturor problemelor emanând de la guvernul sovietic.
În consecinţă, guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a indica locul şi data ce doreşte să fixeze în acest scop.
De îndată ce va fi primit un răspuns din partea guvernului sovie tic, guvernul român îşi va desemna delegaţii şi nădăjduieşte că conversaţiunile cu reprezentanţii guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relaţiuni trainice de bună înţelegere şi prietenie între U.R.S.S. Şi România. (A. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, Relaţii internaţionale în acte şi documente, II (1939–1945), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976, p. 49–52)
Nota ultimativă a guvernului sovietic din noaptea de 27 iunie 1940
Guvernul U.R.S.S. consideră că răspunsul guvernului regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primeşte propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia şi partea de nord a Bucovinei. Însă cum ministrul României la Moscova, d. Davidescu, a explicat că răspunsul menţionat al guvernului regal al Românei însemnează accedarea la propunerea guvernului sovietic, guvernul sovietic primind această explicaţie a d-lui Davidescu, propune:
1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14, după ora Moscovei la 28 iunie să evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti.
2. Trupele sovietice, în acelaşi timp, să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de nord a Bucovinei.
3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea-Albă.
4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce priveşte păstrarea şi nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive şi vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.
5. Să se numească o comisie alcătuită din reprezentanţi ai guvernului român şi U.R.S.S., câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române şi instituţiilor din Basarabia şi partea de nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la propunerile sus menţionate nu mai târziu de 28 iunie ora 12 (ora Moscovei). (A. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, Relaţii internaţionale în acte şi documente, II (1939–1945), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976, p. 49–52)
Răspunsul guvernului român din ziua de 28 iunie 1940
Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit să accepte condiţiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic.
Guvernul român ar dori totuşi ca termenele de la punctul unu şi doi să fie prelungite, deoarece evacuarea teritoriilor ar fi foarte greu de dus la îndeplinire în patru zile din pricina ploilor şi inundaţiilor care au stricat căile de comunicaţie.
Comisia mixtă instituită la punctul 5 ar putea discuta şi rezolva această chestiune.
Numele reprezentanţilor români din această comisiune vor fi comunicate în cursul zilei. (A. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, Relaţii internaţionale în acte şi documente, II (1939–1945), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976, p. 49–52)