Donald Trump nu a fost si nici nu va fi vreodata unul dintre presedintii americani la care sa gandesc cu prea mult respect, dar a avut si o contributie benefica in relatia trans-atlantica si anume atunci cand a cerut, in primul mandat, ca fiecare membru NATO sa aloce cel putin 2% din PIB pentru aparare.
Ei bine, acum se pare ca va solicita la Summitul de la Haga de anul viitor ca bugetele pentru aparare a tarilor NATO sa fie de minimum 3%. Si abia ce a aparut in presa aceasta declaratie a viitorului presedinte american, ca noul Secretar General al NATO, Mark Rutte, a prins-o din zbor si crede ca Alianta ar trebui sa revina la bugetele militare din timpul razboiul rece atunci cand, pe medie, in NATO se cheltuiau cam 3,8% din PIB.
„During the Cold War, Europeans spent more than 3 percent of GDP on defense,” a spus Rutte, explicand ca desi cheltuielile militare au crescut, ele nu sunt suficiente. „It is true that we spend more on defense than we did 10 years ago, but we still spend less than during the Cold War, and the threat to our freedom and our security is also high, if not greater.”
Tot Mark Rutte sustine ca in prezent Rusia ar avea 6% din PIB pentru aparare, aproximativ 1/3 din bugetul sau.
Si nu discutam doar despre fortele armate propriu-zise sau achizitiile de tehnica militara ci, poate, mai ales despre baza industriala destinata sustinerii efortului de razboi. In prezent, conform unui expert polonez, baza industriala americana reprezinta doar 30% din ceea ce era in timpul razboiului rece, iar la nivel european lucrurile stau si mai rau.
Si stim cu totii despre acest “si mai rau” atat timp cat europenii nu sunt in stare sa fabrice munitie pentru artilerie in cantitati suficiente, obuziere sau rachete anti-aeriene. Stim ca stam foarte rau din punct de vedere industrial si ar fi nevoie de investitii de ordinul a multor zeci de miliarde de euro pentru a ajunge la o normalitate relativa, necazul vine insa si din starea economica nu foarte luminoasa in care tarile membre NATO se afla.
Este foarte greu de crezut ca tarile Uniunii Europene care se confrunta cu deficite bugetare mari, cu datorii de stat si mai mari si cu scaderea competitivitatii economice la nivel mondial, si-ar permite sa aloce 3% din PIB pentru aparare, in conditiile in care europenii nu sunt nici macar mari exportatori de armament, sau nu atat de mari incat industria de aparare sa aiba o marja de profitabilitate sustenabila pe termen mediu si lung.
Sigur ca Uniunea Europeana si-ar putea dezvolta si finanta o industrie militara suficient de solida daca tarile membre ar pune umarul si ar achizitiona produse europene, asa cum fac americanii care cumpara armament american, dar in momentul in care o parte importanta din cheltuielile cu achizitiile de sisteme de armament merg catre importuri lucrurile devin cu totul nesustenabile.
Americanii cheltuie mai mult decat europneii dar ei trimit banii catre propriile lor companii, creand locuri de munca si plus-valoare in economia americana, dar europenii importa sisteme de armament, de la F 35A/B – cel mai bun si scump exemplu, la Patriot si astfel banii dispar fara sa produca nici un efect, altul decat cresterea deficitelor.
Ori atat timp cat membrii Uniunii nu pun toti umarul si nu vor trage la aceeasi caruta lucrurile nu vor fi cum trebuie sa fie iar procentul de 3% nu va fi decat o utopie. Trump cere 3% pentru ca stie ca mai apoi o parte importanta din acesti bani vor ajunge in America si vor sustine acolo slujbe si taxe catre stat, exportul este bun mai intotdeauna, importul este nociv mai mereu.
Ca sa ne facem o idee, cheltuielile prognozate ale membrilor NATO (cu exceptia Statelor Unite si a Canadei) pentru 2024 sunt in suma totala de 470 de miliarde de euro si doua treimi din membri vor atinge in 2024 procentul de 2%.
GeorgeGMT