Fabricarea, asamblarea si încercarile în zbor ale acestui aparat au fost posibile printr-un parteneriat între mai multe întreprinderi, institute de cercetari, Statul Major al Armatei, structuri de conducere din Ministerul Industriei Constructoare de Masini si Ministerul Apararii Nationale. IRMA Baneasa (astazi Romaero Bucuresti) a fabricat aripa, iar ICA Ghimbav Brasov suprafetele de comanda.
”Acest eveniment a avut o contributie majora la revigorarea ansamblului industriei aeronautice române, dupa o întrerupere de peste trei decenii, în care fussera produse doar aeronave usoare si planoare. Aerostar marcheaza împlinirea a 40 de ani de la primul zbor al IAR-93 ca o companie cu numeroase programe noi de fabricatie de aviatie, cu o amprenta semnificativa în lanturile de furnizare din domeniul aeronautic.” Grigore Filip, presedintele companiei Aerostar
Prototipul românesc, avionul cu numărul 001, a efectuat primul zbor la Bacău în data de 31 octombrie 1974. Aparatul, pilotat de colonelul Gheorghe STĂNICĂ, a decolat la ora 12.08 şi a aterizat după 21 de minute. Zborul s-a desfăşurat la viteze de până la 500 km/h şi ìnălţimi de maxim 3000 m. Conducător de zbor a fost colonelul Nicolae ANTOHI, iar pilotul avionului de însoţire colonelul I. BORZEA.
Scurt istoric:
În anii ’60, România a făcut paşi importanţi în direcţia desprinderii de sfera de influenţă sovietică, culminând cu condamnarea invaziei sovietice în Cehoslovacia.
În septembrie 1968, s-a luat decizia de a fi creată o industrie de apărare modernă în cooperare cu ţări din afara Tratatului de la Varşovia, inclusiv cu ţări din Occident. În acea perioadă, în România fusese identificată necesitatea realizării unui aparat de vânătoare-bombardament destinat să înlocuiască avioanele MiG-15 aflate în serviciu. Avionul trebuia să fie subsonic, polivalent, capabil de a efectua atât misiuni de atac la sol, cât şi misiuni de luptă aeriană – atât contra avioanelor subsonice, cât şi a rachetelor de croazieră.
Iugoslavia reprezenta atunci partenerul ideal pentru un astfel de program – nu era membră a Tratatului de la Varşovia, era vecină cu România şi avea potenţial industrial şi necesităţi militare oarecum similare României, inclusiv pentru o astfel de aeronavă.
Cerinţele operaţionale ale viitorului avion au fost definite de specialiştii din cele două ţări în cadrul unei întâlniri care a avut loc la Belgrad între 10 şi 20 decembrie 1969, sub forma unui avion de sprijin aerian apropiat.
I.R.Av. Bacău (în prezent S.C. Aerostar S.A.) a fost contractantul principal pentru prototipul românesc, aici urmând a se efectua construcţia fuzelajului acestuia, precum şi montajul general şi încercările la sol şi în zbor. I.R.M.A. Băneasa (în prezent Romaero SA) a realizat fabricaţia aripii, iar ICA Ghimbav-Braşov a produs ampenajele.
Date tehnice:
Performanţe:
Viteza maximã: 1130 km/h la 0 m;
Viteza de croazierã: 730 km/h la 7000 m;
Viteza de ascensiune: 34 m/s fãrã poscombustie, 66 m/s cu postcombustie;
Plafon: 13000 m;
Distanţã de decolare: 1100 m cu trecere peste obstacol de 15 m;
Distanţã de aterizare: 1650 m cu trecere peste obstacol de 15 m.
Mase:
Gol echipat: 6150 kg;
Maximã decolare: 10326 kg.
Dimensiuni:
Anvergura 9,63 m;
Lungime totalã: 14,88 m;
Înãlţime: 4,45 m;
Suprafaţa portantã 26 m2.