FOCUS NR.4
22 iunie 2012
MINISTERUL APARARII NATIONALE
DirectiaInformare si Relatii Publice
139 de ani de istorie în arma transmisiuni
70 de ani de la înfiinţarea Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii
şi a Centrului de instruire pentru comunicaţii şi informatică „Decebal”
Militarii armei comunicaţii şi informatică sărbătoresc la 1 iulie, 70 de ani de la înfiinţarea Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii din Bucureşti şi a Centrului de instruire pentru comunicaţii şi informatică „Decebal” din Sibiu.
Cu acest prilej, vor fi organizate ceremonii militare în garnizoanele Sibiu şi Bucureşti, în zilele de 22 şi 30 iunie, la care vor fi invitaţi şi reprezentanţii mass-media.
De asemenea în cadrul manifestărilor prilejuite de împlinirea la 14 iulie a 139 de ani de la infiinţarea armei transmisiuni, în zilele de 14 şi 15 iulie, presa va fi invitată să participe la cea de a V-a ediţie a Zilelor Muzeului Comunicaţiilor şi informaticii, care funcţionează ca filială a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.
- Comandamentul comunicaţiilor şi informaticii a fost înfiinţat la 1 IULIE 1942, sub denumirea iniţială de Comandamentul Transmisiunilor.
- Este o structură de tip comandament de armă de nivel operativ, care îndeplineşte rolul de organ central de concepţie, conducere şi coordonare pe linie de specialitate a tuturor transmisiunilor armatei române.
- Structurile de comunicaţii şi informatică ale Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii şi unităţilor militare subordonate au parcurs etapele procesului de transformare şi modernizare necesare asigurării unei depline compatibilităţi şi interoperabilităţi cu structurile similare în cadrul NATO, concomitent cu participarea, alături de aliaţi la îndeplinirea misiunilor comune în teatrele de operaţii din Balcani, Irak şi Afganistan.
v Repere ale activităţii Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii:
- Sistemul de Transmisiuni al Armatei României (STAR) a reprezentat trecerea de la analogic la digital în telecomunicaţiile militare româneşti, primele centre fiind recepţionate.
- În perioada 1997-2008, în mai multe faze, în funcţie de finanţarea posibilă, s-a dezvoltat Reţeaua de Transmisiuni Permanentă, rezultând acoperirea cu comunicaţii digitale de voce, date şi videoconferinţă a celei mai mari părţi din teritoriul naţional şi asigurarea resurselor pentru majoritatea comandamentelor, statelor majore, marilor unităţi şi unităţilor din compunerea actuală de pace a Armatei României.
- La sfârşitul anului 2008, Reţeaua de Transmisiuni Permanentă reprezenta o reţea distribuită, incorporând din punct de vedere operaţional şi tehnic centre de comunicaţii de diferite dezvoltări, de la cele nodale principale până la modulele desfăşurabile în teatrele de operaţii şi extensiile externe pentru comunicaţiile cu NATO şi UE.
- La 1 august 2010 s-a înfiinţat modulul de Comunicaţii şi Informatică Dislocabil (DCM „E” NATO) care a devenit operativ la sfârşitul anului 2011.
- În ianuarie 2012 a fost introdusă în teatrul de operaţii din Afganistan prima structură de comunicaţii şi informatică constituită pe teritoriul naţional, cu efective româneşti şi subordonată operaţional NATO (Batalionului 2 Transmisiuni NATO/NCSA).
- În perioada ianuarie–septembrie 2012 această structură de comunicaţii şi informatică de elită a armatei noastre asigură managementul şi mentenanţa sistemului de comunicaţii şi informatică al Punctului de Comandă al Forţei Internaţionale pentru Asistenţă de Securitate în Afganistan (I.S.A.F.) dislocat la Kabul.
|
- În prezent o serie de structuri de comunicaţii şi informatică execută prin alternanţă/rotire, misiuni specifice în T.O. Afganistan, asigurând suportul tehnic al exercitării actului de comandă şi control al forţelor aliate dislocate, atât la nivelul comandamentului, reprezentanţelor naţionale cât şi al batalioanelor de manevră. Echipajele Modulelor de comunicaţii şi informatică dislocabile asigură 24 de ore din 24 şi 7 zile din 7 serviciul de luptă comunicaţii şi informatică, executând managementul şi mentenanţa de nivel mediu al sistemului de comunicaţii şi informatică destinat realizării legăturilor cu elementele staţionare şi mobile de dispozitiv, respectiv cu ţara (voce, date, video şi satelit).
- Centrul de instruire pentru comunicaţii şi informatică „Decebal” este continuatorul tradiţiilor primei instituţii de învăţământ şi pregătire a transmisioniştilor militari. În cei 70 de ani de existenţă, această instituţie militară a cunoscut o serie de transformări şi reorganizări în concordanţă cu evoluţiile mediului politico-militar.
- În anul 2008, prin transformarea şi reorganizarea fostului Centru de Pregătire pentru Comunicaţii şi Informatică, s-a înfiinţat Centrul de Instruire pentru Comunicaţii şi Informatică, având în subordine Batalionul Instrucţie Comunicaţii şi Informatică „Fraţii Buzeşti”, dislocat în garnizoana Craiova.
- Misiunea principală a centrului este formarea, specializarea şi dezvoltarea profesională în arma comunicaţii şi informatică a personalului din Armata României, dar şi din celelalte structuri ale Sistemului de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională sau din armatele partenere ori aliate.
- Începând cu anul de învăţământ 2011-2012, a fost organizată şi a devenit funcţională şi forma de instruire prin învăţământ deschis la distanţă (IDD).
- Activitatea didactică a centrului a fost proiectată şi se desfăşoară în deplină concordanţă cu noul curriculum educaţional naţional şi cu cerinţele remodelării învăţământului militar în Armata României, pe baza planurilor de învăţământ şi a programelor analitice aprobate pentru fiecare tip de curs în parte.
- Racordarea la sistemul standardelor şi procedurilor NATO s-a realizat prin noi planuri de învăţământ, prin introducerea cu prioritate a studierii tehnicii numerice identice sau compatibile cu tehnica de comunicaţii existentă în armatele statelor aliate.
- Punerea în practică a cunoştinţelor teoretice dobândite de cursanţi pe timpul şcolarizării şi formarea deprinderilor practice se realizează prin participarea la exerciţiile tehnice anuale de comunicaţii şi informatică cu trupe în teren.
v Instituţia are un rol fundamental în pregătirea la standardele de performanţă NATO a specialiştilor în arma comunicaţii şi informatică. În conformitate cu misiunea sa de bază şi obiectivul fundamental, centrul de instruire are rolul de a asigura:
- formarea, dezvoltarea şi perfecţionarea cunoştinţelor şi deprinderilor militare generale şi de specialitate, individuale şi colective, bazate pe standardele de performanţă în domeniul comunicaţiilor şi informaticii;
- specializarea iniţială în armă şi pregătirea pentru prima funcţie a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor în activitate atât pe filiera directă, cât şi pe cea indirectă.
- perfecţionarea (prin cursuri de carieră) şi specializarea (prin cursuri de nivel) în arma comunicaţii şi informatică a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor;
- participarea la activităţi din cadrul Alianţei NATO sau în diferite coaliţii de parteneriat;
- cercetarea, dezvoltarea şi reglementările în armă;
- coordonarea instrucţiei în Batalionul Instrucţie Comunicaţii şi Informatică „Fraţii Buzeşti”.
- Arma comunicaţii şi informatică a avut o evoluţie integrată în strategia de consolidare a arhitecturii organismului militar naţional.
Realizările tehnologice memorabile din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, marcate de inventarea telegrafului de către Samuel Finley Breeze Morse (1837) şi a telefonului de către Alexandre Graham Bell (1876), au determinat înfiinţarea, în anul 1855, a „Şcolii de telegrafie” în cadrul Direcţiei telegrafelor statului, iar în anul 1873 a primei şcoli de telegrafişti militari, în cadrul Batalionului de Geniu, precum şi pregătirea în Franţa, Belgia şi Austria, începând cu primăvara anului 1873, a unor tineri ofiţeri români, care au concurat ulterior la organizarea şi funcţionarea primelor subunităţi de telegrafişti.
- Prin Înaltul Decret nr. 1303 din 14 iulie 1873, se înfiinţează prima secţie de telegrafişti militari în cadrul primei companii de minări din organica batalionului de geniu românesc, eveniment unanim acceptat drept actul de naştere al transmisiunilor Armatei României.
|
- De la momentul constitutiv, transmisiunile au parcurs ample procese de reorganizare şi transformare, s-au impus atât ca specialitate distinctă, cât şi ca gen de armă şi armă cu specific propriu, cu misiuni complexe şi distincte.
- Participarea subunităţilor de transmisiuni la Războiul de Independenţă, la campaniile din Primul Război Mondial şi nevoia tot mai mare de realizare a unui sistem de legături între diferitele eşaloane ierarhice angajate în campanie prin care să se exercite conducerea acţiunilor militare la nivel strategic, operativ şi tactic şi chiar între autorităţile militare şi civile de la nivel central cu cele din zona de operaţii, au impus cu necesitate luarea unor măsuri de îmbunătăţire a situaţiei existente.
- A crescut permanent numărul subunităţilor de transmisiuni, s-au constituit structuri de nivel companie şi batalion, iar din deceniile al doilea şi al treilea ale secolului XX, de nivel regiment şi brigadă. Aceste structuri s-au specializat treptat (telefon, telegraf, telegrafie fără fir/radio, curieri şi poştaşi, telegrafie optică, columbofilie ş.a.) şi au fost dotate cu mijloacele şi materialele tehnice necesare îndeplinirii unei palete cât mai diversificate de misiuni.
- În perioada interbelică, au apărut regulamente şi instrucţiuni de specialitate, studii, concepţii şi teorii, lucrări şi publicaţii de specialitate, cursuri de pregătire a personalului pe specialităţi şi arme diferite. Înzestrarea cu tehnică şi echipamente de transmisiuni s-a făcut atât în funcţie de posibilităţi, cât şi în raport cu apariţia unor noi mijloace de transmisiuni pe plan european şi mondial.
Tot acest context a impus ca necesitate înfiinţarea unui comandament de armă şi a unei şcoli de formare şi perfecţionare a specialiştilor în arma transmisiuni evenimente pe care întreaga armată le sărbătoreşte în aceste zile.
REPERE ISTORICE
14 IULIE 1873
– prin Înaltul Decret nr. 1303/1873 s-a înfiinţat prima subunitate de transmisiuni în organica armei geniu – secţia de telegrafie militară;
1 APRILIE 1932
– prin Înaltul Decret Regal nr. 497/1932 s-a înfiinţat Brigada de Transmisiuni, care a luat în subordine Regimentul 1 Transmisiuni existent şi Regimentele 2 şi 3 Transmisiuni, înfiinţate la aceeaşi dată prin separarea transmisiunilor de pionieri ca specialitate, cu unităţi şi mari unităţi de sine stătătoare, tot în organica armei geniu;
1 IULIE 1942
– prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 85959/ 1942 şi Decretul nr. 3818/1942, s-a înfiinţat Comandamentul Transmisiunilor, ca organ unic „de direcţie, supraveghere şi control pentru pregătirea de război a unităţilor de transmisiuni din Armata de Uscat, Aer şi Marină”;
1 FEBRUARIE 1949
– prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 45107/ 1949, Brigada de Transmisiuni se transformă în Comandamentul Transmisiunilor Armatei (prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 317168/ 1951, în Comandamentul Trupelor de Transmisiuni), ceea ce consfinţeşte separarea definitivă de arma geniu, ca armă independentă, de sine stătătoare, cu un comandament separat, cu structuri şi efective proprii, cu atribuţii şi responsabilităţi distincte la nivelul întregii armate;
9 IUNIE 1993
– prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării s-a aprobat „Concepţia de organizare şi realizare a Sistemului de Transmisiuni al Armatei României – S.T.A.R.”. Este pentru prima dată în istorie când problematica armei transmisiuni este analizată la cel mai înalt nivel politico-militar de decizie şi se adoptă o concepţie unitară pe termen lung, care a determinat schimbări radicale şi implicaţii majore la nivelul structurii de forţe a armatei, în plan conceptual şi doctrinar, în actul de comandă şi control, în procesul de planificare a operaţiilor la nivel strategic, operativ şi tactic, în cel de gestionare a resurselor materiale şi umane etc. Marchează începutul unei noi ere în telecomunicaţiile noastre militare, prin trecerea treptată la înlocuirea echipamentelor şi sistemelor analogice cu cele digitale/numerice.
Multumim Biroului de presa al MApN pentru amabilitatea trimiterii materialului.
Am considerat oportun publicarea integrala a Focus Nr.4, pentru o intelegere mai exact a conceptului de comunicatii militare, asa cum este el astazi, in Armata Romana.