28 noiembrie 1918 – Unirea Bucovinei (Tarii de Sus a Moldovei) cu Romania:
Pe 29 octombrie/11 noiembrie, la solicitarea Consiliului National Roman, Divizia 8 Romana condusa de generalul Iacob Zadik a intrat în Bucovina „pentru a ocroti viata, avutul si libertatea locuitorilor de orice neam si credinta impotriva bandelor de criminali care au inceput opera lor de distrugere”.
In dimineata zilei de 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a adoptat in Sala de Marmura a Palatului Metropolitan din Cernauti „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare, până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”. Proclamatia a fost citita de Iancu Cavaler de Flondor (1865-1924), preşedintele Congresului Bucovinean, în prezenta celor sase membri ai Consiliului National Polon, ai celor sapte membri ai Consiliului National german si ai celor 13 primari ai comunelor ucrainene.
Declarația de Unire a Bucovinei cu România, la 15/28 noiembrie 1918
„Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuți, consideră că: de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevei și Cernăuților, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei țări se găsește vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnițele domnești de la Rădăuți, Putna și Sucevița, precum și multe alte urme și amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori au apărat de-a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și a cotropirei păgâne; că în 1774 prin vicleșug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții căuta să-și înstrăineze firea și să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voiește să trăiască ca frate; că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, isgonirea limbei lor din viata publică, din școală și chiar din biserică; că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile și izvoarele de câștig ale acestei țări, și despoiat în mare parte de vechea sa moștenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință va sosi, și că moștenirea lor străbună, tăiată prin granițe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan, și că au nutrit vecinic credința că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor țărilor române dintre Nistru și Tisa într-un stat național unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat!
Astăzi, când după sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați s-a întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile și când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei și s-a prăbușit, și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre.
Drept aceea
Noi,
Congresul general al Bucovinei,
întrupând suprema putere a țării și fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
în numele Suveranității naționale,
Hotărâm:
Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României”.
Decretul — lege prin care regele Ferdinand I a consfințit unirea Bucovinei cu România, apărut în Monitorul oficial nr. 217, din 19 decembrie 1918/1 ianuarie 1919.
Clădirea Universității din Cernăuți
Legea 250/2015 privind declararea zilei de 28 noiembrie Ziua Bucovinei a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis la data de 28 octombrie 2015 și publicată în Monitorul Oficial la 30 octombrie 2015. Plenul Senatului adoptase, la 2 octombrie 2013, propunerea legislativă prin care ziua de 28 noiembrie urma a fi sărbătorită în fiecare an ca Ziua Bucovinei, iar Camera Deputaților, forul decizional, a adoptat proiectul de lege la 7 octombrie 2015. Cu prilejul acestei sărbători, autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și instituțiile publice, pot organiza manifestări cultural-științifice, fondurile necesare putând fi asigurate din bugetele locale sau, după caz, din bugetele autorităților administrației publice centrale ori ale instituțiilor publice.
Ministrul Apărării din Republica Moldova, Anatol Şalaru, a transmis un mesaj tuturor românilor cu ocazia împlinirii a 98 de ani de la unirea Bucovinei cu România:
„Astăzi, se împlinesc 98 de ani de la proclamarea unirii Bucovinei cu Patria Mamă, România. În urmă cu aproape un secol, Adunarea Constiuantă a Bucovinei, urmând exemplul Basarabiei, vota alipirea la România. Peste doar cateva zile, la 1 Decembrie 1918, Transilvania avea să încununeze reunirea tuturor românilor într-un singur stat, România Mare, Romania dodoloață, cum o numea Lucian Blaga”
, se arată în mesajul postat de Anatol Şalaru pe pagina sa de Facebook.
„Pe 1 Decembrie, la invitaţia preşedintelui României, Klaus Iohannis, voi participa la parada ce va avea loc în centrul Bucureştiului şi unde, alături de soldaţii din România şi alte ţări NATO, vor defila şi bravii noştri soldaţi din Republica Moldova. Invit toți basarabenii din Bucureşti si din România să participe la aceasta sărbătoare a tuturor românilor”, mai scrie Anatol Şalaru.
La Bucureşti, de 1 decembrie, plutonul moldovenesc, format din 31 de ofiţeri şi subofiţeri ai Companiei Gărzii de Onoare, va defila în Piaţa Arcul de Triumf alături de militari din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Republica Italiană, Republica Federală Germania, Republica Polonă, Republica Slovacă, Spania și Statele Unite ale Americii.
