Da, au trecut deja 99 de ani si cu exceptia lui 1941, generatie dupa generatie, nu am fost capabili in ultimii 70 de ani sa repetam gestul firesc! Putem la fel de bine spune:  „73 de ani fara Basarabia!”

Ceea ce trebuie sa ne reamintim este ca Basarabia a fost prima provincie romaneasca care s-a unit cu tara, la 27 martie 1918, devenind un exemplu pentru fratii transilvaneni si bucovineni, deschizand drumul catre actul de la 1 decembrie 1918.

Contextul Unirii, extras TVR:

 

Sa nu uitam ca in 1990 am fost la un pas de a reface aceasta unitate – ce a urmat, stim cu totii (extras Romania Libera):

Marea unire de o zi din 1990 dintre România şi Basarabia

de Dan Gheorghe

Se simţea pe atunci cum vremurile dau în clocot, sub presiunea schimbărilor politice din Europa de Est. Imperiul sovietic îşi trăia ultimele clipe – avea să dispară efectiv în decembrie 1991. Regimurile comuniste din “lagărul” roşu al Europei o iau înaintea Moscovei, sfârşindu-şi existenţa. România abia se eliberase, în decembrie 1989, de sub dictatura secerii şi a ciocanului. Basarabenii au simţit şi ei fiorul libertăţii şi al afirmării naţionale, încă din vara lui ‘89, când, la 27 august, limba română devine oficială în entitatea care la acel moment se numea Republica Socialistă Sovietică Moldovenească.

Doar câteva ore fără graniţă pe Prut

Ceea ce se întâmplă pe 6 mai 1990 dovedeşte că practic se încheiase o minciună inventată încă din 1917, la Moscova – teoria moldovenismului, conform căreia între Prut şi Nistru ar exista un popor diferit de români, prin limbă şi istorie, poporul moldovean. Că minciuna are picioare scurte o dovedeşte faptul că, imediat după ce autorităţile sovietice au dat semnalul deschiderii graniţei de-a lungul Prutului, peste un milion de cetăţeni ai României – unele date merg până la 1,2 milioane de oameni – au vrut să treacă în Basarabia. Această permisiune a fost acordată numai între orele 13 şi 19. Fără paşaport sau viză, românilor li s-a permis să intre în Basarabia, unii venind cu trenul – au plecat din Iaşi aproape zece garnituri feroviare, fiecare cu câte 17 vagoane, pline. Alţii cu maşina, iar temerarii au trecut Prutul înot. Pe malul stâng al râului, sute de mii de basarabeni îşi aşteptau fraţii din România. Datele statistice rămase de atunci arată că pentru acea zi au fost deschise opt puncte de trecere a frontierei.

Lacrimi de bucurie

Românii se regăseau unii pe alţii, se strigau, se strângeau în braţe, plângeau de bucurie. Oameni care nu se văzuseră nicicând în viaţa lor erau uniţi acum doar de limba pe care o vorbesc. Ce să mai spui de neamuri care se întâlneau după foarte mulţi ani, în care sârma ghimpată de pe Prut a rupt un popor în două? “Era o tensiune emoţionantă de nedescris. Oamenii se strigau pe nume, unii pe alţii, şi se regăseau după ani şi ani”, este descrierea făcută de poetul Grigore Vieru, într-un interviu care a fost difuzat, în 2008, de jurnalista basarabeancă Stela Popa şi de portalul “Unimedia”. Poetul îşi aminteşte de un moment extraordinar, când oameni din satul lui, din Pererâta, s-au aruncat în apă. La fel au făcut şi românii de pe malul drept al Prutului. Acolo, în mijlocul apelor, s-au apucat cu toţii de braţe, formând un cerc, de parcă ar fi fost la horă, chiuind.

Moment istoric

Era pentru prima oară când graniţa între români dispăruse, pe Prut, după al Doilea Război Mondial. Doar un moment însă a fost acela în care românii s-au regăsit unii cu alţii, pe data de 6 mai 1990, pentru că şi azi se face încă simţit efectul Pactului Ribbentrop-Molotov, din 1939, în urma căruia României i-au fost smulse Basarabia şi Bucovina de Nord, printr-un ultimatum, de către fosta URSS.

.