India cauta avioane de transport militare

Pe langa faptul ca nu au suficiente avioane de lupta, nici la capitolul avioane militare de transport medii nu stau stralucit, India operand o flota destul de invechita de aparate sovietice AN-32 si Il-76, in jur de 100 de bucati, dar care se apropie foarte repede de o varsta extrem de periculoasa: 44 de ani la orizontul lui 2032.

Deschidem aici o paranteza, India are mari probleme pe zona innoirii tehnicii de lupta, din varii motive (unele interne, altele externe), dar una peste alta programele de dotare cu tehnica noua, care sa inlocuiasca pe cea veche, sunt extrem de intarziate, discutam de zeci de ani in anumite cazuri.

Primul aparat C 295MW livrat Indiei

Pe zona aviatiei, India tot incearca de multi ani sa scape de avioanele sovietice MiG 21 si MiG 29 dar pana acum au reusit sa cumpere doar cateva Rafale, nici la tancuri nu stau bine, Arjunul dezvoltat local de 40 de ani nu a reusit nici astazi sa inlocuiasca T 72 in dotarea fortelor terestre si nici nu va reusi prea curand daca va reusi vreodata, la submarine lucrurile sunt tot asa si daca privim lucrurile la modul general, lentoarea cu care indienii duc la bun sfarsit programele majore de inlocuire a tehnicii de lupta vechi este o normalitate anormala in sub-continentul Indian. Inchidem paranteza.

Evident ca s-a pus problema achizitionarii de noi avioane de transport pe distante mari si prima varianta incercata a fost cu rusii. In 2012 rusii si indienii au semnat o intelegere care prevedea dezvoltarea in comun a unui avion militar de transport dar dupa negocieri si scandaluri fiecare a plecat de unde a venit, nu s-au inteles cum sa-si imparta cercetarea-dezvoltarea si nici pe zona motoarelor nu s-au priceput unul cu altul. Ideea rusilor era simpla si tradusa in limba romana suna cam asa: maimutoii pun banii, primesc si ei 2-3 banane, dar proiectarea aparatului revine, evident, rusilor.

In problema motoarelor nu stim care a fost discutia dar cel mai probabil ca “maimutoii” ar fi ridicat ceva pretentii de licenta si fabricare in India, rusii insa nu au avut prea multe lucruri de comentat si la fel ca in cazul Suhoi Su 57, lucrurile au degenerat, indienii s-au retras si acum constata ca nu au avioane. Per total indienii s-ar fi angajat sa cumpere 45 de aparate, Rusia 100 de bucati.

Airbus A400M Atlas

Daca pe zona aparatelor militare de transport cu raza medie lucrurile s-au mai luminat un pic prin contractul cu Airbus pentru 56 de aparate C 295MW (care vor inlocui flota de AVRO-748), indienii si europenii s-au inteles bine: 16 aparate vin direct din Spania, restul de 40 vor fi asamblate in India de Tata Advanced Systems Limited.

Nu stim in ce grad este implicata industria locala.

Insa pentru inlocuirea avioanelor AN-32 lucrurile sunt mai complicate, dar oferte exista de la trei mari producatori, toti nume mari, cu o reputatie imaculata.

• Brazilienii de la Embraer Defense & Security cu noua lor vedeta – C-390 Millennium, in cooperare cu indienii de la Mahindra;
• Airbus cu A 400M, ca tot are contractul pentru 56 de C 295 si are deja un aranjament foarte bun cu cei de la Tata;
• Americanii de la Lockheed Martin cu al lor C-130J Super Hercules, intr-o posibila cooperare tot cu cei de la Tata. Noutatea, in cazul americanilor, este adusa de recenta declaratie a unui inalt oficial al LM care spune ca compania sa ar putea lua in considerare deschiderea unei linii pentru asamblarea finala a avioanelor daca ar castiga contractul.

Dpdv al capabilitatilor tehnice, Airbusul A 400M castiga destul de detasat, oferind cea mai mare incarcatura plus veleitati strategice prin raza sa foarte mare. C 130J are handicapul celor 20 de tone, raza insa il recomanda ca si calitatea aparatului in sine adaugata vastei experiente acumulate in operarea sa. In plus C 130 imbatraneste frumos, astazi se afla inca active destule aparate “B” si “H” care au deja o varsta venerabila. Brazilienii au o oferta foarte buna, incarcatura peste C 130, dar raza si incarcatura sub A 400M, in plus numarul mic de aparate operationale ii cam trage in jos.

Fortele Aeriene Indiene au solicitat o estimare de costuri pentru cumpararea a 40, 60 sau 80 de avioane de transport medii cu raza lunga. Ca cerinte generale, aparatul trebuie sa poata transporta intre 18 si 30 de tone de marfa, iar cei trei competitori se incadreaza in aceasta limitare: C-390 – 26 de tone, Airbus A 400M – 37 tone, iar C 130J doar 20 de tone.

Lucrurile sunt insa mai complicate pentru indieni care cauta sa indigenizeze cat de mult pot o eventuala achizitie, iar compania care ofera cel mai larg si generos transfer de tehnologie plus fabricarea a cat mai multor subansamble la nivel local va primi in mod sigur puncte in plus.

Pe zona motoarelor lucrurile sunt ceva mai complicate dar ramane de vazut ce va iesi, deocamdata programul – in ansamblul sau – este mult intarziat.

In privinta flotei operatioanle de avioane de transport grele, India detine 12x C 130J Super Hercules, 11x Boeing C-17 Globe Master III si Iliushyn Il-76MD – 17 unitati, pe langa cele 100 de Antonov An-32.

Din punctul de vedere al producatorilor acestor avioane, contractul indian ar fi un adevarat monstru, cu atat mai mult cu cat niciuna dintre cele trei companii ofertante nu sta stralucit la capitolul comenzi, iar primirea unei bonanze de 40-80 de aparate ar fi cu adevarat epocala.

Asa, la ochi, europenii par favoriti, macar pentru ca Airbus are un contract in derulare pentru C 295M, ofera un avion care isi invinge favoriti la toate capitolele tehnice. Americanii au si ei un picior in India prin cele 12 SuperHercules care sunt deja operate de indieni.

GeorgeGMT