După cum menționam și data trecută, la nivelul Statului Major al Apărării, întâmplător sau nu, de când domnul general(r) Ciucă ocupă poziții însemnate în stat, avem un număr mare de generali cu trei stele. Tot ce în trecut se putea „rezolva” la una sau două, acum e de trei stele fapt pe care eu personal nu l-am înțeles. Nu am mărit efectivele armatei, nu au apărut din neant eșaloane peste eșaloane, sunt aceleași funcții la nivel S.M.AP.(fost G.) care în trecut aveau măcar din perspectiva percepției altă dimensiune.
Insist atunci să analizăm echivalentul unui general-locotenent din alte vremuri, adică generalul corp de armată. Am onoarea distinși cititori, să îl trec în revista noastră de front pe generalul Nicolae Dăscălescu.
Cel care va deveni generalul Dăscălescu s-a născut în 1884 într-o familie de țărani fără multe posibilități în județul Neamț. A absolvit colegiul „Petru Rareș” din Piatra Neamț și cu mari eforturi reușește să susțină examenul de admitere la Școala de Artilerie, Geniu și Marină din București. Este declarat admis în anul 1906 și devine absolvent în 1908, terminând pe podium, mai exact locul trei. Deși acest loc i-ar fi garantat posibilitatea de a se specializa în străinătate, în epoca Franța, Germania Imperială sau Austro-Ungaria, tânărul sublocotenent alege sa rămână în Romania avand în vedere și situatia sa financiară precară. Este repartizat comandant de pluton la Regimentul 8 Artilerie din Roman. Din anul 1909 urmează Școala de aplicație pentru artilerie și în anul 1911 este avansat la gradul de locotenent.
O dată cu începerea ostilităților celui de-al doilea Război Balcanic tânărul locotenent Dăscălescu participă la operațiuni în calitate de comandant baterie în cadrul Regimentului 8 Artilerie. Ulterior este și avansat la gradul de căpitan.
La intrarea României în Marele Război, căpitanul Dăscălescu comanda o baterie în cadrul Regimentului 4 Artilerie, din organigrama Diviziei 7 Infanterie. Remarcându-se în luptele de la Miercurea Ciuc în anul 1916 este decorat cu Ordinul Coroana României cu spade în grad de cavaler. Tânărul căpitan se evidențiază și pe frontul din Moldova în 1917 și este decorat cu ordinul imperial rusesc „Sfânta Ana”. Este avansat maior înainte de termen. Anul 1918 aduce încă o decorație, crucea Comemorativă a Războiului 1916-18 cu barete „Ardeal”, „Carpați”, „București” și „Tg. Ocna”.
În 1919 avansează alături de divizionul său în proximitatea Budapestei iar victoriile de pe Tisa anterioare îi aduc Coroana României cu spade, în grade de ofiter.
Revenirea la pace și anul 1920 aduc numirea sa în funcția de șef de stat major al Diviziei 14 Infanterie, usor atipic pentru un maior, chiar și atât de decorat în luptă precum Dăscălescu.
Ulterior este numit într-o functie de conducere din cadrul Biroului Studii din Ministerul de Război. Cum astfel de funcții cereau, se înscrie la Școala superioară de război al cărui absolvent și devine în 1923, al doilea din promoție. Este avansat locotenent-colonel și numit în funcția de șef de stat major al diviziei 1 aeriene, o funcție pe care o preia în 1925, avându-l ca inspector șef pe viitorul Rege Carol al II-lea. Dezvoltarea aviației și abilitățile organizatorice de excepție ale colonelului Dăscălescu asigură că acesta va ocupa funcția o lunga perioadă respectiv până în 1931.Este avansat la gradul de colonel plin. Beneficiind fără discuție de apreciere din partea fostului său șef, ocupant al tronului României din 1930, colonelul Dăscălescu este numit șef de stat major a Inspectoratului General al Aeronauticii. Solicită o funcție de comandă la eșalon și o primește, ca atare din 1932 este numit comandant al Regimentului 1 Artilerie Antiaeriana. Este de asemenea decorat cu „Medalia Aeronautică” clasa a III-a pentru efortul sau susținut în dezvoltarea aviației române.
Carol al II-lea decorându-l pe Nicolae Dăscalescu.
În 1933 solicită să revină la forțele terestre, „armata de uscat” după cum se numea în epocă și primește funcția de șef de stat major al corpului III de Armată funcție pe care o va ocupa până în 1936. Este numit la comanda Brigăzii 12 Artilerie și Regele Carol al II-lea îl avansează la gradul de general de brigadă în 1937. În urma acestei avansări este numit secretar general al Ministerului de Război.
Deși o avansare fără discuție și o funcție care i-ar fi permis înaintarea în grad, din 1938 solicită din nou o funcție de comandă și este numit comandant al Brigăzii 1 Artilerie Antiaeriana. În 1939 primește comanda diviziei 25 Infanterie. În 1940 primește și a doua tresă pe epoletul auriu, respectiv este avansat la gradul de general de divizie, primind comanda diviziei 20 infanterie, cu garnizoana în Ardeal, întâi în Tăuții de Jos, Maramureș, apoi Alba Iulia.
Intrarea României în cel de-al doilea Război Mondial a însemnat mobilizarea diviziei 20 infanterie și participarea ei la campania pentru eliberarea Basarabiei și apoi bătălia de la Odessa. În urma acestei campanii a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Trebuie însă menționate condițiile acordării acestei mari distincții, divizia, având în componența Regimentele 82, 83, 91 infanterie și 39, 40 artilerie alături de un număr de companii de sprijin au fost reduse la efective ce însumau 4 batalioane. Militarii români din aceste 4 batalioane sub comanda generalului Dăscălescu aflat în linia I au rezistat la doua divizii rusești plus atacuri ale aviației. Am menționat aceste aspecte doar că să avem dimensiunea faptelor militarului Dăscălescu, și a însemnătății unui ordin „Mihai Viteazul”. Tot în 1941 primește comanda Corpului 2 armată. În 1942 primește și a treia tresă de general, fiind înaintat astfel la gradul de general corp de armată. În toamna anului 1942 Corpul 2 Armata alături de comandantul ei, ia parte la bătălia de la Stalingrad, acolo unde efectivele fostei sale comenzi, Divizia 20 Infanterie și încă două mari unități românești alături de cele germane sunt încercuite.
Cu pierderi reușește să se întoarcă în România, unde primește ca misiune paza litoralului, având efectivele decimate.
După 23 August, Corpul 2 Armată se angajează în luptele de pe teritoriul României, eliberând Satul Mare și Careiul, respectiv avansează prin Ungaria până la granița cu Cehoslovacia. La 11 ianuarie 1945 generalul Dăscălescu preia comanda Armatei a 4-a și obține victorii importante în munții Tatra.
Aici aș dori să fac o scurtă paranteză. De multe ori apar referințe la decorația primita de Regele Mihai de către sovietici, într-o notă scoasă intenționat din context. Contextul dat a fost că au primit și alți șefi de stat decorații, iar decorații de însemnătate mai redusă, toți aliații sovieticilor. Faptul că rusul a apreciat sau a decorat un aliat nu însemnă nimic, la fel că și alianțele cu Rusia, fapt istoric dovedit în mod repetat. Încheiem paranteza, și continuăm prin a afirma că actul de comandă al generalului Dăscălescu a fost apreciat de sovietici în mod deosebit încât a fost citat de două ori pe ordinul de zi al Comandamentului Suprem Sovietic, aparent la indicațiile lui Stalin, conform spuselor lui Dej, ani mai tarziu. Într-o încercare sovietică de a-l atrage de partea cauzei comuniste, generalului Dăscălescu i se aduce un laudatio în ziarul Scânteia din aprilie 1945. Generalul cere redactorilor ziarului sa-i scoată numele din articol și să se menționeze doar că meritul nu a fost al lui ci al soldatului român, greu incercat și de acesta dată.
În iunie 1945 este trecut în rezerva din oficiu pentru atingerea limitei de vârstă, o luna mai tarziu este trecut în retragere, fiind la momentul respectiv unul dintre cei mai decorați ofiteri romani, având Ordinul „Mihai Viteazul” cls a III-a cu spade, „Steaua României” clasele IV-a și a III-a cu spade, respectiv ordinul „Coroana României” clasele V, IV, III cu spade, ordinul cehoslovac “Crucea de Război” dar și ordinul Vulturului german în grad de cruce, cu săbii. Trebuie facută de asemnea mețiunea că ultima distincție reprezenta la vremea respectivă cel mai înalt Ordin de Stat al Germaniei, surclasând ordinele militare ale Crucii de Fier sau ale Crucii de Merit.
Nu putea desigur să se termine aici povestea acestui ilustru comandant, ci chiar dacă a primit onoruri sovietice, l-a așteptat tratamentul deja cunoscut în seria noastră oricărui militar de elită.
În data de 9 septembrie 1945 este arestat și judecat pentru crime de război într-un simulacru de proces. Din lipsa oricăror probe, generalul este achitat. Se retrage din viața publică și se ocupă de agricultură pe cele 5 hectare de pământ obținute că urmare a decorațiilor primite. În 1948 i se suspendă dreptul la pensie fiind considerat ostil regimului comunist. Deși generalul nu avea o avere considerabilă, toata viața sa fiind dedicată armatei, cele 5 hectare de pământ îl făceau chiabur. Îi sunt confiscate proprietățile familiei iar pe acel lot de pământ primește cote imposibile de realizat, ca mai apoi sa fie arestat și prezentat insanței pentru a fi condamnat pentru „sabotaj agricol” însă este iarași achitat. Probabil într-un moment de iritare, establishment-ul comunist sare chiar și peste orice ar mai fi putut însemna lege și așa strâmbă în acele negre zile ale României și în 1951 generalul este din nou arestat și încarcerat la Jilava, pentru crime de război, faptă pentru care fusese deja achitat. Prin urmare generalul stă încarcerat 4 ani de zile, fără o condamnare, fără un proces chiar și simulacru de proces, fără posibilitatea de a apela o decizie a unei instanțe în condițiile logice ale absenței unei hotărâri judecătorești. Un absurd juridic pe care nici marele Kafka nu și-l putea imagina, sau dacă și-l imaginea, acțiunea cărții sale “Procesul” se petrecea în România acelor ani. Se încăpățânează să supraviețuiască și regimului brutal de detenție și exterminare iar în 1955 este eliberat și primește o pensie de aproximativ 600 lei.
Într-un ultim act de sfidare demn de un militar vertical, refuză orice colaborare cu ministerul apărării cu ocazia diferitelor evenimente și refuză să își scrie memoriile. Cu toate acestea este decorat cu ordinul „23 August”. Își trăiește viața ca un simplu țăran, practicând o agricultură de subzistență.
Se stinge din viață în 1969 și este înmormântat cu onoruri militare, alături de o mulțime impresionantă de oameni. Aici se încheie povestea unui general de excepție al Armatei Romane, al unui general-soldat, așa cum unii autori l-au numit.
Înmormântarea generalului Dăscălescu
Ca urmare a gradului de libertate câștigat prin sânge în 1989, generalul Dăscălescu încă ne veghează la Cluj, din fața comandamentului Diviziei 4 Infanterie acolo unde este amplasat un bust de-al sau.
În mod normal nu fac acest lucru, respectiv sa completez articolele cu „legende”. Faptele probabile transmise de regulă verbal nu se cade sa le trecem într-o prezentare factuală a unei mari personalități istorice, însă aici voi face o mica excepție. Având în vedere că povestea am gasit-o chiar pe facebook-ul oficial al Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer, brigada care ii poartă numele onorific – „ Nicolae Dăscălescu ” preluată la rândul ei din cartea lui Grigore Caraza „Aiud Însângerat”, pag. 79. Așadar, în loc de concluzie, o mica legendă:
„Ca și poveste (din vorbă în vorbă transmisă), se spune că din partea de vest a satului Girov, porneşte un deal care ţine până în Piatra Neamţ, învecinându-se cu dealul Balaurul și cartierul Vânători, situat în partea de sud-est a oraşului, unde se află o unitate militară – Regimentul 15 Dorobanţi. Acest regiment şi-a căpătat numele de faimă în războiul din 1877, când, la Plevna, în faţa redutelor Griviţa I şi Griviţa II, ostaşii nemţeni au cucerit aceste mari bastioane şi au înfipt drapelul românesc pe redută.
Pe acest deal, încă din primăvară când se arăta firul ierbii, până târziu, toamna, putea fi văzut un bătrân cu o barbă albă că a lui Moş Crăciun, purtând o turmă de vreo 20-25 de cârlani adunaţi din tot satul. Păzitorul nostru de oi purta o traistă pe umăr, în care avea ceva merinde şi câteva cărţi, însă foarte mult timp din zi îl petrecea admirând dealurile și munţii din jur. De nişte aduceri aminte, privirile bătrânului când se luminau, când se întristau până la lacrimi.
Pe acelaşi deal, recruţii din unitatea militară a Regimentului 15 Infanterie făceau instrucţie și teme de luptă. Mai multe zile la rând, un locotenent încercase o temă de luptă care nu-i reuşea deloc pentru că formaţia militară cu care se antrena îl dădea de fiecare dată peste cap.
Urmărindu-i acţiunea, bătrânul se apropie de el şi, zâmbindu-i cu blândeţe, îi întocmi o temă de luptă atât de apărare, cât şi de atac. Necăjit de faptul că până şi un cioban ştie mai multă tactică de luptă decât el, se răsti la acesta şi-l alungă.
Bătrânul oier plecă și în colţul gurii îi apăru un zâmbet amar.
Trecu un an de la această întâmplare şi, într-o zi, un ofiţer și un grup de soldaţi veniseră la instrucţie pe acelaşi deal. Atent la mişcările militarilor, acelaşi bătrân dădea dezaprobator din cap. În cele din urmă, se apropie de ofiţer și îi zise:
– Domnule locotenent, anul trecut mi-aţi vorbit urât și m-aţi alungat când v-am spus că tema pe care o aplicaţi nu este bună. Şi dovadă a acestui lucru este că pe umărul dumneavoastră n-a mai apărut nici o stea. De data aceasta, vă rog să mă ascultaţi.
Calm, cu multă siguranţă, păzitorul de oi întocmi un plan de bătălie, în faţa căruia locotenentul rămase mut de uimire.
– Cine sunteţi dumneavoastră și ce grad aţi avut în armată?
– Numele meu n-o să vă spună nimic, îi răspunse bătrânul, dar că militar am fost general de armată.
Fulger parcă trecu peste ochii ofiţerului, călcâiele îi scăpărară în poziţia de drepţi și cu mâna la caschetă salută:
– Să trăiţi, domnule general!
Bătrânul zâmbi, se întoarse şi plecă la oile lui, în timp ce locotenentul încremeni în poziţie de drepţi și nu-şi mai putea reveni din uimirea ce îl cuprinsese. Cu planul de luptă făcut de „oier”, tânărul ofiţer a fost înaintat în grad şi citat pe armată. Comandantul regimentului avu însă curiozitatea să-l întrebe cum reuşise să realizeze un plan atât de iscusit, în felul acesta ofiţerul fiind nevoit să spună că adevăratul strateg este un cioban, fost general de armată.”
Sursa: https://www.facebook.com/Brigada1RacheteSolAer/photos/a.2014286902122519/2032836836934192/?type=3&_rdr
Mă semnez al vostru lt(rez)
Surse:
https://www.roaf.ro/?page_id=4793
https://adevarul.ro/stiri-locale/piatra-neamt/drama-generalului-roman-nicolae-dascalescu-eroul-2031330.html
Nicolae Dăscălescu: generalul soldat, Editura Militară, București, 1995.
Ştefan Negrea – Destinul tragic al consatenilor nemteni N. Dascalescu și V. Mitrea – generali în Armata Regala Romana – Asociația Cultural Științifică „Dimitrie Ghika-Comănești”, 2014.
Adolf Minuţ, Generalul Nicolae Dăscălescu, în „Mousaios”, vol. VIII, 2003, p. 289-291.
Leonida Loghin, Aurel Lupășteanu, Constantin Ucrain, Bărbați ai datoriei: 23 august 1944 – 12 mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1985, p. 106.
https://adevarul.ro/stiri-locale/piatra-neamt/drama-generalului-roman-nicolae-dascalescu-eroul-2031330.html
Surse foto si mulțumiri Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu” Neamț pentru efortul de digitalizare al arhivei:
https://bibgtkneamt.ro/resurse-informare/item/127-catalog-online#
Old soldiers never die, they just fade away. spunea gen.Douglas MacArthur
Salut. Respect Domnule General.
Mi-a spus cineva acum multi ani: chiar daca ei au grade mari si functii nu sunt mai diferiti ca cei mici. E si acolo mancatorie, lupta pentru functii si tot tacamul.
Ca o anecdotă la legendă, locotenentul în cauză se numea Nicolae Ciucă.
Se prea poate Stefan. si aici este o antiteza pe care tot o subliniez. Interbelicul, cu problemele sale, cu imperfectiunile sale aduse de propaganda comunista la o scara a irealitatii, acel sistem a produs gnenerali ca Dascalescu. Daca pun in contrapartida cu prezentul… ma apuca „pandaliile”. Ciuca nu are greutatea nici macar a umbrei generalului Dascalescu.
Nici România interbelică nu era tocmai o Românie funcțională, era însă o Românie în
care mai funcționau, încă, ascensoarele sociale. Și nu e doar cazul lui Dăscălescu. Sunt personalități importante din fizică, chimie, matematică care au beneficiat de funcționarea ascensoarelor sociale, devenind personalități importante în domeniul lor de activitate, asta deși proveneau din familii cu condiții materiale modeste. Nu mai e cazul acum. O mică observație, era vorba de 7 hectare nu de 5, scrie în fișa penală. Cît de mult aducea cu Brîncuși în fotografia din 67.
O propozitie din articol imi aduce aminte de Generalul Locotenent Lucian Troscott Jr., comandantul Armatei 5 a Sua. El trebuia sa se adreseze publicului in 1945 de Memorial day la Cimitirul american Sicilia-Roma din Nettuno, Italia.
From Mauldin, via Mills:
“When Truscott spoke he turned away from the visitors and addressed himself to the corpses he had commanded here. It was the most moving gesture I ever saw. It came from a hard-boiled old man who was incapable of planned dramatics.
“The general’s remarks were brief and extemporaneous. He apologized to the dead men for their presence here. He said everybody tells leaders it is not their fault that men get killed in war, but that every leader knows in his heart this is not altogether true.
“He said he hoped anybody here through any mistake of his would forgive him, but he realized that was asking a hell of a lot under the circumstances. . . . he would not speak about the glorious dead because he didn’t see much glory in getting killed if you were in your late teens or early twenties. He promised that if in the future he ran into anybody, especially old men, who thought death in battle was glorious, he would straighten them out. He said he thought that was the least he could do,” Truscott said, according to Mauldin
„He said everybody tells leaders it is not their fault that men get killed in war, but that every leader knows in his heart this is not altogether true.”
Durere si adevar. Imi dau seama cat de rupti de orice notiune de lidership sunt unii, mai ales cand se intampla tot felul de incidente si militari sunt raniti, sau mai rau iar comandantii se comporta de parca au pierdut cheia de la masina…
Eu chiar aș vrea să știu dacă a fost vreun galonat luat de urechi pentru prăbușirea AN-2-ului cu parașutiști în 2010, pentru prăbușirea MiG-21 și elicopter, mai recent. Io cred că nu.
„primind comanda diviziei 20 infanterie, cu garnizoana în Ardeal, întâi în Tăuții de Jos, Maramureș, apoi Alba Iulia.
Intrarea României în cel de-al doilea Război Mondial a însemnat mobilizarea diviziei 20 infanterie și participarea ei la campania pentru eliberarea Basarabiei și apoi bătălia de la Odessa.”
Citatul complet din decretul de acordare a ordinului MV, si o completare si o corectare a unei mici greseli din articol.
„pentru modul cum a impulsionat și condus divizia sa în luptele din ziua de 12 Iulie 1941, când deși divizia rămăsese cu o valoare de circa 4 batalioane, a rezistat cu bărbăție atacurilor date de doua divizii ruse, susținute de un violent foc de artilerie de proporții nebănuite și de atacul aviației. A fost continuu în linia I-a, fiind mereu prezent la regimente și batalioane sub focul violent al inamicului. În ziua de 8 Iulie a condus personal Regimentul Dorobanți, la atac spre a-și îndeplini misiunea ordonată”
Generalul a fost comandant al diviziei 20 infanterie doar pana la sfarsitul lui iunie. Cateva zile doar
Nu e foarte clar de ce a fost facuta aceasta schimbare dar la 1 iulie era la comanda diviziei 21 infanterie. La comanda acestei divizii a luat parte la una dintre cele mai sangeroase lupte purtate de armata romana.
Atacul a fost declansat de 2 divizii romanesti, 21 inf si de divizia de garda la data de 4 iulie, dar probabil ca generalul Dascalescu nu a luat parte la intocmirea planului de atac si ca imediat dupa numire s-a trezit in mijlocul infernului. Ma refer la batalia de la Tiganca.
Descriere din decret se refera la un masiv contraatac sovietic cand rezistenta si apoi imprastierea atacului sovietic de catre divizia 21 a salvat cele 2 mari unitati romanesti aflate in acel moment cu spatele pe Prut.
Exista si o informatie despre decoratia in sine, ca e de fapt decoratia lui Antonescu ajuns in acele zile in zona si vazand proportiile dezastrului evitat i-a dat generalului Dascalescu propriul sau MV, adica atunci pe loc, inainte de decretul regal. Anecdota poate, dar cam asa se auzea in epoca. Din pacate nu o pot confirma.
Da Marius, am trecut prin informatie, Nici eu nu o pot confirma, dupa cum vezi sunt sceptic la orice fel de legende cu privire la oricare personalitate.
Cu privire la plan, cum toti militarii stiu la aplicatii avem grave probleme in ramane „pe plan”, in conditii de razboi cred ca este aproape imposibil. Din ce am citit, majoritatea autorilor, au apreciat flerul si aprecierea comandantului in orice conditii.Nu ma refer la speta asta ci la toate. Planul ramanea pe o hartie…
Legendele contin un sambure de adevar si au rolul lor in crearea unei identitati. Probabil ca ajuta si la moral si la spiritul de echipa.
Multam pentru aceasta serie lt(rez), la mai multe! 🙂
Cu mare drag coane!
Te salut Lt., respectele mele, ca de obicei un articol complet si bine documentat care ma emotioneaza profund. Multumesc si la cat mai multe asemenea articole, nu stica sa ne cunoaștem eroii!!!
Cu marge drag Tiberiu! Si continuam!
Un om adevarat
Dealurile alea ale Girovului prelungite spre Piatra le cunosc bine, nu stiu daca legendarul general a avut placerea sa le vada impadurite, ca n-ai ce sa contempli acum in afara de un peisaj selenar si culturi agricole intensive la baza.
E interesant cum acesti oameni s-au sacrificat individual ca anonimi in fata mir-ului sovietic. Nu au strigat durerea lor, nu au cerut monumente, nu si-au postat chipul pe afise electorale.
Nu cred ca tovarasul Ciuca a auzit de Generalul Dascalescu, iar daca a auzit cum de-a avut nesimtirea sa-si intituleze cartea un ostas in slujba tarii? Cred ca singura explicatie este ca armata romana este creatia lui adica de la Ciuca incoace, fara nicio treaba cu cei drepti dinaintea lui.
Impertinenta si ignoranta in grad de general.
Ca intodeauna, multumiri LT!
Cu drag Mucea! Asta spun si lui Stefan mai sus, este uimitor ce diferenta de material uman. Acelasi neam, atunci si acum.
Nu va mai mirați…45 de ani a condus sistemul digestiv aceasta Tara, nu Inima și în nici un caz Creierul.
Încerc sa fiu politically corect și folosesc sistem digestiv…dar de fapt la partea finala ma refeream.
Ce valori au putut fi insuflate copiilor și nepoților de către cei care au preluat puterea și si-au impus gealatii, în toate insistutiile statului?
mare om generalul Dascalescu, multumiri pentru articol
recomand si aceasta carte (n-o vad in bibliografie), nu stiu daca mai este pe stoc dar probabil se mai poate gasi pe okazii sau in anticariate
https://edituramilitara.ro/produs/generalul-nicolae-dascalescu-sacrificiu-glorie-si-supliciu/
Merci steppe, nu am citit-o din pacate. Inca. Dar ma pun pe treaba, si pe comandat.
O gasesti la emag : https://www.emag.ro/generalul-nicolae-dascalescu-sacrificiu-glorie-si-supliciu-nicolae-dascalescu-mil978-973-32-0949-2/pd/D8KXQBBBM/
Ultimele 3 exemplare, 37 lei + livrare la box
Sante !
Foarte fain articolul, multumim mult pt aducerea aminte. Mare pacat ca nu si-a scris memoriile, cred ca ar fi fost extrem de interesante. Totusi, inteleg de ce
Felicitari pentru articol !
Acest soldat face parte din luminoasa galerie a românilor, care si-au pastrat integritatea si nu au mancat din strachina amara a ocupantului sovietic si a cozilor sale de topor.
In linkul de mai jos,mai multe detalii despre formarea sa. Am fost sensibil la apetenta sa pentru matematica si la buchetul de profesori care activau la Scoala de Artilerie…
https://historia.ro/sectiune/portret/pe-nedrept-uitat-generalul-nicolae-dascalescu-2376047.html
Fiecare popor are uriasii lui din trecut. Acest om face parte din acesti uriasi din poporul Roman.
In lipsa de tumulturi acesti oameni nu apar la suprafata dar sunt sigur
ca sunt si acum din astia care asteapta randul lor. In timp de pace
ei nu prea apar….
Excelent articol, multumim. Chiar daca nu mai apuc sa postez atat de mult, citesc cu placere.
O scurta completare pe care o fac in calitate de pasionat de decoratii, grafician dupa cum am mai memtionat dar si lucrator pe parte de heraldica macar pentru un scurt timp. Ordinul de stat al Vulturului a fost intradevar cel mai mare si putini cunosc acest aspect. Problema rezida in abdicarea Kaiserului, toate ordinele de stat find legate de persoana Imparatului ca suveran dar si mare maestu al cancelariei ordinelor respectiv familia imperiala. Cel mai mare ordin pana in 1918 a fost ordinul vulturului negru, nu doar simbol al Prusiei dar si simbol al familiei Hohenzollern. Apoi ordinul de merit a coroanei prusace. Dupa abdicare, toate aceste ordine au disparut, autoritatea emitenta abdicand.Republica de la Weimar a mentinut o parte din cele acordate de imparat insa nu a fost prioritar crearea unora noi. Nici necesar. De luat in considerare ca si statele componente ale imperiului apoi republicii acordau decoratii, unele chiar dupa 1918. La intrarea in scena a debilului austriac cu mustata, a se intelege functie publica(1933) nu puci esuat, in buna traditie socialista de a indeparta orice legatura cu trecutul a creat ordinul Vulturului German, ca cea mai inalta decoratie de stat (1937) care in fapt era un vultur imperial restilizat, o amestecatura a trei ordine ale Casei de Hohenzollern. Insa as face mentiunea ca desi era cel mai inalt ordin, ordinele militare acordate in timp de razboi aveau prioritate ierarhica.
Salutare Mirceo, ma provoci si imi place.
Ai dreptate, si nu doar atat, permite-mi sa completez si eu cu imaginea acelor ani, post 1918 in Germania. Instaurarea republicii de la Weimar a insemnat in viziunea politicienilor artizani ai acestei miscari o distantare cat se poate de mult fata de militarismul prusac. Militarismul prusac si imparatul au fost considerati si de opinia publica ca find principalii vinovati ai starii de disolutie statale in care s-a ajuns in acea epoca. Ca atare, distinctile s-au mentiunt in sensul in care oamenilor nu li s-au luat de piept, insa constitutia de la Weimar spunea la art 109: „Orden und Ehrenzeichen dürfen vom Staat nicht verliehen werden.“ Si am citit-o, ca 19 pagini nu-i un capat de tara. Tradus insemna ca statul nu acorda medalii. Au creat totusi o distinctie prin 1922 „Adlerschild des Deutschen Reiches”, tradus „Scutul Vulturului Imeriului German „, care era un fel de statueta, un pedistal mic cu un scut prins de ea. Ideea era sa nu poti purta scutul, ca farfuria aia nu aveai cum sa o legi de gat. Toate s-au schimbat desigur, dupa ce a venit mustaciosul schizofrenic, insa din cate stiu, poate sa ma corectezi, el a introdus doar decoratia asta, pe care a avut-o si Antonescu. Rarisima oricum la acordare.
Merci, iti spun sincer la partea de istorie a diferitelor distinctii nu sunt cel mai priceput. Cand dau peste una, incerc sa-o plasez intr-o ierarhie si cam atat.
Mulțumim pentru articol, Lt(rez)!
Părerea mea, hâc..
Am reținut în special acest pasaj: „Într-un ultim act de sfidare demn de un militar vertical, refuză orice colaborare cu ocazia diferitelor evenimente și refuză să își scrie memoriile”. În plus, m-a impresionat tăria sa de a lucra pământul, în așa vremuri oribile.
Ce dureroase trebuie să fi fost toate acestea pentru un militar cu așa o carieră și ce lecție de caracter și demnitate! Precum am mai spus, zic iar: aceștia sunt oamenii despre care trebuie să învățăm la școală!
Vă mulțumesc (și) pentru acest articol, domnule Lt(rez)!
Mulțumiri LT! Seria asta s-ar putea numi ușor ‘Giganti și emoții’ pentru ca ori îți vine să sari de pe scaun în poziție de drepți când citești, ori îți crește tensiunea prin vene de mândrie. Ori amândouă.
Mulțumesc pentru articol și reamintirea unui erou, @lt, comandir de companie!
Respect unui erou!
Am onoarea mihai, multumesc!
perioada post ww2 până în 1990 trebuie demitizată și prezentată ca atare în cărțile de istorie ….colapsul moral,social și economic cu urmări profunde chiar și azi.
comuniștii criminali (scuzați pleonasmul) și-au însușit o țară funcțională cu bune și cu rele pe care omul de tip nou a nenorocito în douăzeci de ani de economie planificată,planuri cinncinale și depășiri la hectar….urmași lor socialiști ne îngroapă iar în aceste timpuri.
Chiar dacă regimentul 15 dorobanţi ia parte la asediul Plevnei, nu participă la asaltul decisiv ce a dus la luarea Griviţei 1 (30 aug./11 sept. 1877).
După trei atacuri respinse (primul fiind cel condus de celebrii George Şonţu şi Valter Mărăcineanu și care, din cauza lipsei hărților şi a recunoaşterii terenului, nimerește în fața Griviței 2 în loc de flancul Griviței 1), are loc un al patrulea, decisiv, ce rezultă în cucerirea redutei Grivița 1. Atacul are loc pe 2 direcții, și de această dată asupra redutei corecte: reg. 5 infanterie (maior Leonida Iarca) și reg. 14 dorobanţi (lt.col. Alexandru Fotea), respectiv batalionul 2 vânători (maior Alexandru Candiano-Popescu) și reg. 16 dorobanţi (maior Alexandru Jipa).
Reduta Grivița 2 nu va fi niciodată luată cu asalt. Un atac asupra sa eșuează cu pierderi masive, așa că se decide minarea și aruncarea sa în aer, ce nu mai are loc deoarece Osman Pașa încearcă să rupă asediul, ceea ce le permite asediatorilor să intre în fortificațiile aproape lipsite de apărare.
Iar ca dimensiuni, cele două „mari bastioane” erau redute de dimensiuni medii.
Legenda de la sfârșitul articolului cred că este doar legendă, fiindcă circula în diferite variante înainte de regimul comunist. Cum am citit-o mi-am adus imediat aminte de o carte din biblioteca personala. Dar am plecat la serviciu, și nu am mai avut timp să o caut.
Șiiiiii, am găsit! Gheorghe Brăescu, Toasturi cazone, editura Facla 1985, pg. 73, schița „O carieră”. Doar că aici este un căpitan care dă examen pentru maior, prin Severin. Ciobanul îi spune că toți cei care au trimis „antileria” pe un deal, nu au mai ajuns „maiuri”, să o mute pe alt deal. Și a luat examenul. Posibil să fie totuși coincidență, dar cei care mai aveți chef de citit (uitați, eu am citit-o când a apărut, și peste decenii am mai ținut minte) nu ezitați să o rasfoiți. Autorul era veteran invalid din WW 1, și este și o scurtă biografie la început de volum. Mă laud!
Excelent Gabi, multumim!
Confirm povestioara istorisita, despre Dl. Gl. Dascalescu. O stiu de la bunica mea (raposata), fosta vaduva de razboi, dupa bunicul meu, maior din Razboieni Neamt ( da razes din fostii razesi ai lui Stefan), cazut eroic in luptele de la Iosefstal -Dalnic, de la intrarea in Odesa. Mormantul Dl. Gl. Dascalescu strajuieste astazi, grupul de morminte al eroilor, din Cimitirul Central din Piatra Neamt, unde si bunicul meu are un loc simbolic, deoarece „dragii” nostri de rusi, au arat cimitirul eroilor nostri cazuti la Dalnic, deci bunicul meu este de fapt acum numai in ceruri!… asta asa, ca sa se stie, ca tocmai ce au cerut rusii, in nemernicia lor, sa le fie aprinsa lumina la eroii lor, din nu stiu ce cimitir din Romania!
Te salut Augustin, am citit cu greu ceea ce ai scris, luptandu-ma si eu ani de zile cu ministerul apararii si cel de externe sa aflu ce s-a intamplat cu fratele bunicului meu.
Si el are un loc simbolic aici.
Te salut si eu, ca de la Lt. (rez), la Lt. (rez)….eu artilerist ! de la 01184….asta asa, ca sa schimbam registrul. Multe dintre cimitirele unde au cazut si au fist ingropati eroii romani, au fist arate de catre rusi, din pacate. Bine ca la noi, le intretinem Flacara vesnica. De fapt, asa e crestineste. In ultimul timp, Ministerul Apararii, la intelegere cu rusii, a reusit sa mai regaseasca si sa dezburuieneze unele dintre acelea, care nu fusesera arate ( ex. la Tiganca), dar mai departe, prea putin. Bunica fusese chemata in ’41, atunci cand bunicul cazuse eroic acolo, la Dalnic, dar nu a rrusit ca sa aduca acasa ramasitele. Mama s-a stins cu durerea asta, in inima. Avea trei ani cand a cazut bunicul…mai avea vreo doua amintiri cu el. Eu, incercam sa ii usurez starea, spunandu-i ca poate daca ar fi scaoat bunicul, comunistii l-ar fi trimis la canal, pt ca anterior fuseze in Batalionul de Garda al Reginei, de la Balcic si se ceruse ka Antonescu sa vina aproape de sotie si de copil, la Piatra Neamt, de unde Antonescu a ordonat trecerea Prutului, iar pr bunicul, a fost trecerea Stix-ului. Pot sa-ti msispun ca Prof. Amaicii (D-zeu sa-l ierte) a mai incercat organizarea unor „pelerinaje”, sa zic asa, pe unde stia ca au msi cazut eroi, de prin partile Neamtului.. Asta e! Ii respectam asa cum ni s-a povestit despre ei!
Am onoarea domnule locotenent!
„Ii respectam asa cum ni s-a povestit despre ei!”, niste cuvinte dupa care imi ghidez si acum viata, cu privire la unchiul meu, dar si a bunicului meu din partea mamei, decedat in 1978, nu l-am cunoscut, din ofiter, artilerie de munte ajuns miner dupa 46. Decedat din cauza silicozei.
E puțin important, cred eu, dacă legenda atribuită generalului Dăscălescu este sau nu adevărată – tâlcul ei ilustrează o stare de fapt: îndepărtarea militarilor onorabili din noua armată populară.
Eu am auzit-o sub o formă diferită:
Un MiG15 se prăbușește pe câmp, iar un cioban aflat pe acolo cu oile e martor ocular. Un fercheș comandor al armatei populare investighează accidentul și interoghează ciobanul – care îi explică totul, în termeni foarte exacți de aviație. Uluit, comandorul comunist exclamă „dar de unde știi tu, bre, un biet cioban, să spui toate detaliile astea?!” La care ciobanul îi răspunde semeț: „Când eu eram comandor, dumneata erai cioban… acum… eu sunt cioban și dumneatale comandor…”
asta îmi place 😁
„Când eu eram comandor, dumneata erai cioban… acum… eu sunt cioban și dumneatale comandor…”
Dumnezeule cat adevar intr-un banc simplu si sec. Cata suferinta intr-o singra vorba, conceputa sa-ti aduca zambetul pe buze.
Si uite asa mai aflam cite-ceva despre eroii adevarati ai acestui neam.
Faina lectura, multumesc LT.
Pentru cine e interesat, carea se gaseste la emag – 3 exemplare :
https://www.emag.ro/generalul-nicolae-dascalescu-sacrificiu-glorie-si-supliciu-nicolae-dascalescu-mil978-973-32-0949-2/pd/D8KXQBBBM/
lt(rez), iti spun sincer ca prima oara cand vad un articol din asta incerc sa caut locul de unde nu as vrea sa ma opresc din citit, pasajul in care incep evenimentele post 1945.
De acolo citesc cel mult pe diagonala din simplul motiv ca-mi face sila sa vad de ce au fost in stare compatrioti ai nostrii imbracati in hana a proletariatului.
Povestea cu ciobanu si tanarul ofiter pare mai degraba folclor, dar ce-ti pot spune e ca dupa 1968 s-au infintat garzile patriotice ca forta de lupta populara. Atunci au lasat balta orice prostie comunista si i-au inrolat pe multi fosti combatanti cu experienta.
Am o povestire concreta ca la o aplicatie armata,secu si garzi patriotice, ofiterii din armata si secu isi luau notite despre tactica ambuscadelor de la baietii de 45-50 de ani din garzile patriotice care facusera Odessa, Donu, Caucazul, Tatra sau Carpatii.
Multumesc ADR pentru comentariu. Ultima parte este un lucru pe care eu personal nu l-am stiut. Nici nu eram pe lume atunci, tata era adolescent.
Asta era armata pe care se bazau ai noștrii dacă treceau rusii Prutul sau Tisa. în 1968 incă mai trăiau foarte mulți veterani din WW2 ce aveau atunci în jur de 45 – 50 ani, undeva între 500k și milion, toți cu ura pe rusi.
Imediat după incident au fost luați la Gărzile Patriotice. Si din cauza asta după 68 i-au reabilitat pe multi.
A fost o categorie de oameni formați de visul unui ideal, România Mare. Ce ideal mai avem noi astăzi?
In privința decorației primite de regele Mihai, nu a fost orice decorație, a fost cea mai prestigioasă decorație sovietică, Ordinul Victoria. Au fost date doar 20 pentru contribuții majore la câștigarea războiului de către URSS.
23 august a avut un efect mai catastrofal pentru germani decât operațiunea Bagration, linia FNG fiind fost o nucă extrem de tare de spart. Nu știu cât de bună a fost acea decizie pentru România și restul țărilor din estul Europei, dar pentru oamenii din lagărele de exterminare naziste cu siguranță a fost foarte bine că s-a terminat războiul mai repede.
Da Blatula, tocmai asta a fost si argumentul meu de-a lungul timpului pentru tot felul de istorici de facebook care tina sa ne aminteasca de acest ordin „Pobeda” intr-o cheie manipulativa. Pur si simplu istoria l-a pus pe Regele Mihai langa Eisenhower si Monty(ambii decorati). Eu vad asta in alta nota, nota in care Romania a fost in istoria cea mare, mondiala, acolo unde in prezent nu avem loc, sau mai bine spus, liderii nostri sunt prea mici sa aba loc langa presedinti americani si maresali englezi.
Ca desi am fost acolo un timp scurt, rotile istoriei s-au intors si ne-au zdrobit este de asemenea adevarat. Insa, nimic si nimeni nu mai putea sta in acel moment in fata lui Stalin, nici chiar aliatii vestici. Noi, cu atat mai putin. 23 august a fost inevitabil, curios ar fi fost insa daca ne opream la granitele noastre…
Fiecare popor are nevoie de un simbol.
Regele Mihai era un simbol de dreptate
si unire alui poporului Roman care din
pacate s a dus atunci pe alte drumuri.
Parerea mea e ca a fost ratat atunci un viitor
diferit, poate mai bun.
@lt(rez)
Istoria consemneaza ca comunistii l-au decorat pe Mihaita penru ca l-a tradat pe cel cu care a facut nenumarate poze pe front in lupta cea mare pe care chipurile o sustinea… Nu e in aceeasi categorie cu Eisenhower si Monty oricat ai vrea tu!
La Pobeda e la capitolul premiem tradatori!
Și care fost contribuția lui MILITARA? A lui Mihai. Nu cea politică.
Nici măcar nu era militar, doar se fotografia in uniformă, ca a trecut ca gasca prin apa prin scurta experiență de protocol pe care a avut-o în uniformă.
@Xv
Ce pretenții ai de la un copil de 18 ani?
Cu ce voiai să contribuie?
Tu cu ce ai contribuit, la 18 ani, la experiența în uniformă? Asta DACĂ erai în uniformă, la 18 ani!
Părerea mea, hâc…
La 18 eram la o academie și generația mea a prins si concursurile militar-aplicative, iarna/vara campionate naționale în „Daciada”, fiecare județ echipe pe multe discipline, printre care și PTAP. Dar tu n-ai auzit de astea, ai intrat direct la AISM.
Deși PTAP începea de la liceu, am făcut la club.
Aveam și arme cu aer comprimat străine. Am tras și cu Geci,dar nu o aveam la categoria de vârstă. Mergeam periodic în poligoanele GP, la concursuri aveam militari și GP la organizare și pe traseul aplicativ, unde erau exclusiv probe militare, cu echipament militar, pt elevi.
Deci asta în școală generală, înainte de liceu, sa nu existe dubii.
Dar bineînțeles, poate nu a existat și inventez eu, mai Rimbaud, mai.
@xV-aaaa stai cam auzit de tine, la treishpe ani ai intrat in legiune si ai terminat´o in 2ani jumate, te plictiseai pe acolo
Mai citeste o data ce am scris. Romania a fost in istoria „aia mare”, prin seful ei de stat din epoca . De atunci, si in perioada lu’ Dej si belitul ala de Ceausescu, am fost cel mult in antecamera istoriei, cel mult ne-am jucat cu masinutele pe jos in timp ce adultii vorbeau.
In epoca, e greu sa vorbim cum ne-am fi comportat noi, sau la ce avioane aveam fiecare la 18 ani in cap. Liceul militar l-a facut, cum s-a facut in epoca, scoala de maistrii de aviatie de la Medias a facut-o cum se facea in epoca. Apoi la vm, ca deh aproape de Sinaia, si mai apoi SPP-ul de atunci(batalion garda regala). Prin urmare, si din ce l-am ascultat vorbind, mi-a dat impresia ca stie mult mai multa „militarie” decat multi mari ofiteri pe care i-am intalnit. Nu mai spun de unii care in democratie si-au luat gradele chiar mai rapid si inconditii mai lejere decat Mihai. Ce a urmat dupa el, iarasi nu vreau sa comentez, a zis-o colegul mai sus in bancul acela magistral, cu ciobanul ajuns comandor(ma rog, colonel de aviatie in epoca.) si tot felul de zilieri si holoangari ajunsi ofiteri, unii nestiind sa scrie. Se semnau cu X si ala tremurand, ca tineau creionul in mana ca bata. Corpul subofiterilor… avaaaai, mai ales MI-ul, si asa iti explici atrocitatile din epoca.
Nu cred ca trebuia sa aiba merite militare conform fisei postului din acea vreme.
Si nu vreau sa ma pornesc cu marele carmaci si cat de smecher era el in orient, se pupau pe gura israelitii cu arabii din cauza lui. Mdea…
Regele Mihai a fost foarte apreciat de multi pentru un singur discurs facut in vremurile post comuniste.
Cat a fost in functie si el si tasu a fost o debandada completa, coruptie si incompetenta.
Adevarata lui valoare ca om se vede in copii lui nu in imaginea afisata la TV. Numai lepre care stau cu mana intinsa pentru simplul fapt ca exista. Aia era adevarata fata si a lui Mihai in spatele camerelor. A fugit ca un las si s-a intors ca un milog.
Ba robi, efectiv nu mai putem sa vorbim de o persoana din istorie, ca va activati cativa. Ce anume ti-a luat tie Mihai, si copii lui? Bai chiar nu mai pot sa am discutia asta ca imi pica creierul din cap pe jos. Isi da demisia efectiv.
Tu vrei sa respecti dreptul de propietate selectiv? Sau cum? Unde a fost mana intinsa, in afara co-muistilor care desigur ne-au servit si acesta „teza”, asigurandu-se ca numenclatura merge mai departe in cuget, simtiri si desigur tone de privilegii.
Cum ii posibil sa vorbim in Romania, de angajati la stat mai blindati de bani de cat un Rege? Si tot asta a fost cu mana intinsa, nu?
Si inca o data, eu sunt republican, cred in principile republicii, dar la noi sa fi republican inseamna strict care da mai abitir in istoria Romaniei, si culmea iritarii mele, in visul nostru secular, „Romania Mare”.
„Tu vrei sa respecti dreptul de propietate selectiv?”
Pai atunci de ce nu ne intoarcem la boieri ?? Sa li se dea satul cu totul cum era pe vremuri. De ce nu mergem si mai departe sa legam taranii de glie ? Franta a putut sa decapiteze nobilii numai noi trebuie sa le dam tot. Sa avem cati mai multi stapani si politici si cu pamanturi….
Au fost impropietariti taranii si prostii astia de acum vor sa le dea inapoi tot la boierime si casa regala a lui peste prajit.
Satul din Ardeal retrocedat pe baza unor acte false. Sătenii trăiesc un coșmar de 16 ani. Cum îi ajută justiția pe inculpați Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Satul din Ardeal retrocedat pe baza unor acte false. Sătenii trăiesc un coșmar de 16 ani. Cum îi ajută justiția pe inculpați
https://ziare.com/arad/sat-nadas-arad-retrocedare-dosar-dna-schimbare-incadrare-juridica-1792977
Cat despre casa regala, mihai si toti plozii lui they can suck it. Au fost niste lepre cat au fost la putere in interbelic si acum cand nu mai sunt fac numai mizerii. Care era aia care facea lupte cu cocosi ilegale prin sua ? Principesa irina ? Astia sunt casa regala niste maimutoi.
Vezi ca am si licenta si masterat pe romania interbelica si desi au trecut ceva ani imi mai amintesc ce rahat cu perje era casa regala. Numai unu si unu…asa sunt si acum.
Republican in europa a insemnat decapitarea (la propriu si figurat) a nobilimii. Vezi revolutiile de la 1848 in urma razboiaielor napoleoniene.
Sa fi republican dar sa vrei sa le dai nobililor proprietatile inapoi se cam bat cap in cap dpdv istoric.
p.s.
Boss bunica mea cand inca trai pe vremuri spunea mereu sa nu ii mai injuram pe comunisti sa le dea dumnezeu sanatate ca nici nu ne imaginam cum era la boieri. Nu intelegeam atunci dar acum ca sunt nitel mai citit o inteleg.
Draga boss, ai facut un amalgam aici de tot si toate. Iti spun eu ce nu vom face aici, tu injuri, si eu incerc sa argumentez. Mai mult, chiar nu-i subiectul in discutie, si m-a bucura daca incheiam off-topicul aici.
Cu toate astea, as dori sa-ti indrept niste percetii eronate, strict din perspectiva timpului isotric si a corelarii unor evenimente fara noima.
Bunica ta, nu avea cum sa prinda „boieri”. „Boierimea” si practicile aferente s-a cam incheiat cu Cuza, ce a venit dupa a fost grade de modernizare la o societate cu mult lasata in urma in raport cu Vestul. Mai mult, constituitile din ‘866 si apoi cea din ‘923 nu permiteau nici macar grade nobiliare, prin urmare, chiar si dupa 1918 „boierii” erau strict o cheestiune de bon-ton. Adica Gica, de profesie propietar de pamanturi deci bogat, isi zicea el ca-i din vita nobila. Si nici macar cei inobilati in imperiu nu erau recunoscuti decat in masura onorifica, ca v-am povestiti aici de niste baroni care au pus umarul la Romania Mare. Eventual vrei sa spui „burghezi”, sau „mosieri”, nu-s neaprat egali termenii.
Conditile de munca, pe planeta post 1950 s-au imbunatati substantial, interbelicul atat la noi cat si in Vest prezenta niste conditii inumane de munca, si asta nu depinde de forma de guvernamant, sau cine crede asta este lipsit de orice intelegre a timpului. Atat in republica franceza cat si in regatul englez, copii de 3-4 ani munceau la curatarea cosurilor de fum, bolile de respiratie dobandite le asigurau o viata extrem de scurta. Deci, poate bunica ta a mai avut un pic de noroc, ca depasit varsta de 17 ani.
Laudatio comunismului? Mai bine mor in lupta cu glorie deplina decat sa… sti tu cantecul. Nu accept asa ceva, urasc orice este comunist, orice argument in sprijinul comunismului, in orice conditie. Nu exista exceptii, pentru mine. Oricum, si daca bunica ta credea altceva, simpla exprimare a acestei idei i-ar fi adus o soarta similara generalilor despre care vorbim.
Iarasi, la 1848, nu au fost multi monarhi decapitati. Poate te referi la revolutia franceza, si la Louis Capet. Louis Phelippe (Ludovic Filip) de la ’48 a abdicat frumos si s-a dus la pensie bine merci. A murit chiar prin 1850. In Austria, Ferdinand I abdicat in favoarea nepotului sau Francisc Iosif, ceea ce oricum era irlelevant, tot statul ala era condus de printul Metternich, chiar daca l-au debarcat. Deci decapitarile, cam in secolul anterior discutiei. Mai mult ultimul monarh fancez a fost debarcat dupa ce a fost infrant pe campul de lupta de Bismarck si stra-bunu-so lu’ Mihai. Cu toate astea a trait si dupa debarcare, clauzele la care faci referire find inaplicabile Frantei secolului XIX, a doua jumatate.
Mai mult, retrocedarea unei propietati confiscate, deci repunerea in drepturi este „o corectura” pe care societatea o face, atunci cand tot societatea a fost cretina sau cretinizata cu ajutorul unei baionete de regula. Dar pentru ca acest lucru sa se intample, trebuie ca persoana care a suferit injustitia sa cam traisca. Deci, i s-a retorcedat ceea ce s-a retrocedat iar la urmasii lui Stefan cel Mare, nu se mai poate din ratiunile deja explicate. Numai tu si de ce ai facut apel ilogic la stari de fapt de acum 400 de ani, iar situatia dramatica cu retrocedarea din link, este dramatica dar nu are nici o f’kin legatura cu ceea ce vorbim aici.
Dupa cum observi din toata agumentatia mea lipseste injuratura ca mijloc de a intari doar aparent in mod eranoat perceptii comunistoide pasate prost din generatie in generatie ca substitut al unei educatii catusi de putin prezente. Nici nu pot sa-i invinovatesc mult, asta a fost comunismul.
Nu trebuie sa-ti placa Mihai, poti sa nu fi de acord, poti sa ai alte modele de lideri. E ok, insa nu pot sa achiesez in 2024 la „Ratiu si Campeanu vor sa aduca burghezo-mosierii inapoi” si „votam cu Iliescu cu tot neamu, sa moara de oftica Ratiu si Campeanu.”
Deci, lasa-le rogu-te in istorie aceste doua momente de imbecilitate postdecembriste pe care noi le-am avut.
Ca sa concluzionez, la intrebarile mele: da vrei drept de propietate selectiv, dar selctivitatea asta, atata-i de faina pana cand de vi tu mosier, burghez, sau Rege. Macar al manelelor.
Deci nu ti-a luat tie nimic, doar ca nu-ti place Mihai. Deci o chestie subiectiva, pe care incerci sa o camuflezi intr-o situatie obiectiva care te ultragiaza principial profund.
Am inteles, bun, merci fain.
P.S.
Totusi o ultima observatie: cred ca vrei sa spui diploma de licenta in istorie cu lucrare de diploma pe interbelic(care dimensiune, ca sunt enorm de multe, ma indoiesc ca ti-a acceptat o simpla cronologie de evenimente) si masterat in istoria epocii contemporane in Romania (cred?) cu lucrare de diploma in perioada interbelica, iarasi care dimensiune, ca-i mult.
Momentele alea de imbecilitate postdecembrista nu sunt doar doua eke continua si astazi si dainuie din 90 cu efecte inca cateva secole de acum incolo. Probabil ca acea proprietate selectiva ca notiune elegant spus de maestrul LT comprima furtul neocomunist al lui Ilici cu comunistii Cosmanca, Iorgovan inceput legal cu Legea 18/1991 care a prevazut doua forme de improprietarire concomitente, dintre care numai una e justa adica cea de reconstituire sa se dea numai la cei deposedati pamantul si imibilele confiscate de comuisti. Dar nu, comunistii zambetului lui Ilici s-au gandit la o forma de atragere a masinii de vot scornind mecanismul de constituire a proprietatii care in traducere libera a insemnat sa se dea casa si pamantul aferent casei pana la gard, taranului care a locuit pe pamantul „boierului” nationalizat. Prin boier nationalizat domnule Robi se intelegea potrivit Decretului 92/1950 inclusiv intelectualul care avea ghinionul sa fie profesor, avocat, doctor sau poate fost rege ca Mihai si sa aiba in proprietate ceva gen.
Pentru a nu starni polemici inutile vedeti forma articolelor 35 si 36 din legea 18 si Decretul 92. Asa s-a ajuns ca taranul de zisa buna credinta sa-si mute gardul la proprietate ca sa i se constituie mai mult decat a avut vreodata, de fapt el nici nu a avut vreodata proprietatea acelui teren. Aceste improprietariri s-au facut pe repede inainte intrucat mostenitorii generalului Dascalescu si restul boierilor anti sistem trebuiau sa caute acte care fusesera arse sau distruse de comuisti ca sa ascunda furtul confiscarilor. Pana la legea Lupu aparuta prea tarziu 1/2000, adevaratii proprietari nu primeau decat plafonat proprietatile, comuistii romani gandindu-se si la furtul cladirilor in care statea nomenklatura adica Legea 169/1997 acestea fiind date la pret de nimic catre chiriasi iar boierii primind despagubiri la fondul cooperativa si falimentul plafonate. Asa s-a facut ca statistic adica matematic sa se revendice aparent legal o suprafata de teren si padure de 2x aproximativ mai mare decat suprafata Romaniei. Tot statistic Romania prin comunistii de la putere, sistemul judiciar stalinist de proceduri peste proceduri peste infinit. Cu judecatori pe care ii doare la profundor de Cedo si morala, Ro sa fie cea mai condamnata la Cedo dupa Rusia si Turcia.
Asta este o parte din istoria acestei Romanii moderne, a analfabetismului functional care ne caracterizeaza ca natiune, a renegarii istoriei. Practic acum nu mai exista Gherla functionabila fizic dar avem legi drept Gherla. Si din pacate multi insi care sunt tortionari cum n-au fost brutele alea infecte anti boieri si chiaburi. Asa cu gulere albe si besini de politicieni.
Noi ca natiune nu o sa ne facem niciodata bine daca nu invatam istoria adevarata si nu legam piesele din puzzle intr-o logica a lucrurilor. Eu nu cred ca am fost vreodata penetrati de sovietici, ci suntem in esenta un popor penetrat de nimicuri multe care se multiplica, fac prozeliti, isi educa odraslele sa faca la perfectie ce au facut tortionarii inaintea lor. Dar pe alte coordonate mai spalate. Romania spalata. Romania furtului bine facut.
Ai dreptate. Nu imi place nici mihai nici casa regala si doresc reinpropietarire selectiva. Mai ales pentru aia care abdica.
Daca ne intalnim vreodata la o bere vorbim mai multe. Ma opresc aici ca sunt offtopic si sunt in spital in clipa asta
Cat despre comunisti hai ca ma sti mai bine de atat. Era doar o comparatie prin ochii cuiva care sa nascut in 1902.
#getwellsoon
Vad ca multi de pe aici sunteti asa de obisnuiti cu omul forte si cu dictatura in diferitele ei forme, incat pareti sa uitati ca Mihai nu a avut puterea reala decat pt o saptamana plus, separat, pt inca o zi.
O saptamana doar intre 23 august si 30, cand trupele sovietice au intrat in Bucuresti. Inainte si dupa data asta, nu e greu sa realizezi unde era puterea reala. In nici un caz la Mihai.
Cealalta zi, e chiar ziua abdicarii, cand gestul lui a salvat o gramada de vieti, vietile studentilor arestati in saptamana de dinainte si pe care comunistii mai omenosi din fire amenintau sa ii execute.
Inca un lucru pe care lumea tinde sa il omita sau sa nu il realizeze e ca Mihai era nascut in 1922. Adica in 1944 avea 22 de ani. Voi cam ce aveati pe cap la varsta asta ? Cred ca in nici un caz asa ceva. Una peste alta cred ca ne-a salvat de soarta Ungariei. Adica toata tara ruine de la un cap la celalalt si Bucurestiul facut praf la fel ca Budapesta. Plus pierderile de vieti printre civili, nu mai zic de armata. In nici un caz in 1944 nu mai putea fi vorba de victorie impotriva sovieticilor. Si nici nu e clara soarta Transilvaniei, daca am fi ales sa luptam pana la sfarsit.
Carol, a fost intradevar o ocazie pierduta de a face ceva bine. Pana la Lupeasca a avut chiar o domnie demna de un rege constitutional. In cele din urma l-au tradat propriile lui slabiciuni, avea de tanar o inclinatie profunda spre bani, femei si viata usoara. Totusi spre deosebire de pigmeii de acum, asta chiar a facut ceva pt armata. Mai cu coruptie, mai cu intarzieri, mai prea tarziu, dar macar se mai misca cate ceva, munitii, licente, IAR 80 e si el un proiect carlist.
PS
Da sunt monarhist.
Chiar cred ca e o solutie mai buna decat parada asta de gusteri la varful statului.
Aș adăuga că intr-o monarhie constituțională – în spiritul căreia Regele Mihai a fost educat – NU Regele dispune soluțiile militare, acestea sunt în sarcina militarilor, pe baza deciziilor politice luate de către politicieni. În plus, conducatorul statului a fost Mareșalul, care a comasat deciziile de toate tipurile, în mod evident fiind depășit în special în domeniile în care avea zero competență (politică și economie). Regele avea un rol de reprezentare si de coagulant al națiunii.
Si, fara sa fiu vreun fan al lui Caro lI, poate din intamplare, in perioada sa de domnie, Romania a avut cea mai mare stralucire culturala, intelectuala si tehnica din istoria ei.
Carol II, totusi !
Imi plange sufletul pentru modul in care multi dintre marii romani, care au cladit tara noastra prin munca, profesionalism si mult sacrificiu personal, au ajuns sa fie batjocoriti de catre comunisti! Este halucinant pana unde poate merge marsavia comunista de origine ruseasca si cum ma face sa o urasc mai mult si mai mult cu fiecare nenorocire pe care aflu ca au facut-o acei paduchi!
Respect si recunostinta domnului general! Odihneasca-se in pace!