In mod sigur centrul de greutate al economiei si politicii mondiale se deplaseaza accelerat spre zona Pacificului, iar acest lucru nu se intampla numai datorita cresterii economice si militara a Chinei, ci si datorita dezvoltarii statelor din regiune.
Bineinteles ca principalul actor in regiune Asia-Pacific, in afara SUA, este China, tara care in ultimii zece ani a explodat pur si simplu pe scena economica si militara a lumii. Numai ca odata cu dezvoltarea economica au aparut si problemele, unele dintre ele inghetate de foarte multi ani. Pe langa mult mediatizatul conflict diplomatic cu Japonia, pentru suveranitatea asupra insulelor Senkaku, China incearca sa-si extinda dominatia si asupra Marii Chinei de Sud, cu toate caile sale maritime de navigatie.
Iar daca adaugam cresterea militara si alocarile din ce in ce mai substatiale, estimate de unii la 300 de miliarde de dolari, pentru exericitiul financiar 2013, incepem sa intelegem de ce Statele Unite au anuntat ca grosul flotei sale de razboi va fi transferat din Atlantic si Mediterana, spre zona Pacificului, in viitorul foarte apropiat. In mod clar Washingtonul vede in cresterea economica si militara a Chinei ca pe o posibila amenintare pentru aceasta zona si pentru aliatii sai din proximitatea Chinei.
Desi toata lumea este in extaz in fata economiei chinezesti si a cresteri militare a Chinei, realitate este mult mai nuantata decat povestile spuse prin media.
Aportul provincilor Chinei la realizarea PIB
Cresterea economica
Laudata de unii, demonizata de altii, dezvoltarea economica chineza are, pe langa spectaculozitatea si stralucirea unui star si tare profunde, de structura economica. Am mai scris deja ca aceasta dezvoltare este, cel putin deocamdata, de tip extensiv, bazata in primul rand pe exporturi. Numai ca nu se poate compara exportul Chinei cu cel al Germaniei sau al SUA, mai ales prin prisma valorii adaugate brute. Astfel in timp ce economiile occidentale dezvoltate exporta in primul rand tehnologie avansata si inteligenta, prin calitatea produselor lor si gradul superior de prelucrare, economia Chinei ei se bazeaza inca foarte mult pe forta de munca foarte ieftina.
Astfel am putea sa spunem ca principalul produs de export al Chinei este forta de munca. Cu toate aceste in ultimii ani se poate observa o crestere a adausului de tehnologii noi si inteligenta in exporturile chinezesti, dar deocamdata cel putin, baza economiei sta in forta de munca foarte ieftina.
Un alt atu al exporturilor chinezesti este dat de cursul de schimab fix si puternic subevaluat al yuanului, fapt ce duce la o ieftinire a exporturilor chinezesti cu pana la 40%. Aici mai putem adauga subventile mascate pentru exporturi, credite cu dobanada preferentiale pentru afacerile care fac export, taxe mari la importurile din tarile dezvoltate( de pana la 30%). Desi China este membra a Organizatiei Mondiale a Comertului, respectarea de catre Beijing a legilor internationale privind comertul liber, sunt considerate optionale de catre conducerea comunista a Chinei si astfel, jongaland cu yuanul, cu subventile ilegale sau semi-ilegale, cu o economie care exporta in principal forta de munca, China reusete sa creasca in ritm accelerat.
Numai ca tot ce urca mai trebuie sa si coboare, iar cresterea Dragonului nu va putea fi sustinuta pe aceleasi principii economice de pana acum, mult timp de aici incolo.
Pe de o parte China nu este singura economie asiatica sau mondiala care mizeaza in dezvoltarea sa pe o forta de munca ieftina, iar pe de alta parte aceasta politica economica este cu adevarat foarte periculoasa. In primul rand o manopera scazuta genereza o putere de cumparare foarte scazuta, lipsa unei piete interne solide si coerente, lipsa unei forte de munca inalt calificate si ingenioase, blocheaza inovatia si dezvoltarea sociala. Din punct de vedere strict economic, o economie a carei baza se sprijina doar pe exporturi este extrem de vulnerabila la socuri externe, sau in fata competitiei. Este foarte dificil sa mentii un ritm de crestere stabil, daraminte mare, daca te bazezi pe un singur motor si ala anemic: forta de munca ieftina.
Atat Germania cat si Statele Unite, ambele campionii ai exporturilor, se bazeaza de fapt pe piata interna, adanca si matura si cu mare putere de cumparare. Baza economiei americane si a celei germane consta in consumul intern, care fluctueaza foarte putin, iar exporturile lor au la baza inovatia si forta de munca inalt calificata, care le permite sa produca bunuri industriale si de larg consum de foarte inalta calitate si cu un ados de plus valoare semnificativ. De fapt ambele tari, desi cu economii diferite din punct de vedere conceptual, sunt liderii pe foarte multe segmente ale pietei, mai ales pe zonele de inalta tehnologie si mai ales in zona inovatiei industriale.
Atat economia americana cat si cea germana exporta fabrici intregi si linii de fabricatie la cheie, linii de fabricatie gandite, proiectate si construite integral la ei in tara, la preturi foarte mari, importand din zona asiatica, China mai ales, produse de larg consum ieftine si cu un grad redus de inovatie. Intradevar China face eforturi masive pentru as dinamiza industria inovativa si cu adaus mare de plus valoare, dar deocamdata, Perla Economiei oricarei natiuni, ramura industriala cea mai inalt tehnologizata si ma refer aici la industria militara, este destul de departe, din perspectiva chineza, de suratele sale occidentale.
Sa nu uitam ca la Beijing inca se fac eforturi foarte mari, deocamdata lipsite de succese, pentru fabricarea/duplicarea motoarelor de avion care echipeza noile avioane militare chineze J-15 si J-16.
Iar pe de alta parte nici sistemul de tip semi-sclavie, regim la care forta de munca chineza este supusa, nu poate dura la infinit si nu poate asigura dezvolatrea durabila si sanatoasa a economiei nationale. Aceasta opresiune a statului, care permite companiilor sa striveasca orice miscare de tip sindical, sau sa respecte macar vag normele elementare de protectia munci, are ca rezultat un numar pur si simplu urias de accidente de munca, un program de lucru dus la extrem, 12-14/h pe zi. De asemenea muncitorii chinezi nu beneficiaza de protectie sociala, asigurari de sanatate, somaj sau pensii.
Bineinteles ca pentru unii acest sistem reprezinta chiar un model de capitalism salbatic de urmat, natural, capitalism in care ingerinta statului este minima…Din pacate este doar o minciuna, pentru ca acesta sistem sclavagist are exact elementele capitalismului industrial incipient european si american, de secol XIX, cel atat de sugestiv descris in romanele lui Dickens si care, pe termen mediu si lung, este cu totul ineficient, ca doar nu degeaba Europa si SUA au renuntat la el. Concediul de odihna, asigurarile de sanatate sau pensia, programul de lucru de 8 ore nu sunt, asa cum se crede pe la noi, inventii ale comunistilor sau socialistilor, nu sunt nici macar mari victorii ale sindicatelor, ci sunt rodul experientei capitalismului adevarat si cu scaun la cap.
Un program de lucru exagerat de lung face ca productivitatea angajatilor sa scada dramatic. De fapt un numar mare de ore lucrate in mod constat este semn sigur de ineficienta manageriala, sau tehnologie primitiva. Concediul si restul beneficilor sociale, asigura o forta de munca sanatoasa atat fizic cat si psihic, iar veniturile decente, obtinute prin perfectionarea calitativa a fortei de munca, in locul cresterii intensive, au dus la crearea in Occident a unui foarte puternic sistem de servicii, turism, comert, servicii medicale, etc.
Degeaba munceste minerul chinez 14 ore pe zi, intr-o mina de carbuni din Jilin, daca productivitatea muncii lui este la 5%, din cea a unui miner american, dotat cu echipament modern si unde programul de lucru este de 8 ore. In SUA un muncitor pe un excavator produce in opt ore zeci de tone de carbune, in timp ce un muncitor chinez abia daca scoate una singura. Astfel o mina americana cu doar 100 de angajati, dar folosind utilaje moderne, produce zeci de mii de tone de carbune, in contrapartida cu o mina chinezeasca, cu mii de angajati si salarii mizere, care produce cateva mii de tone. Eficienta si productivitatea muncii permite americanilor sa produca carbune mai ieftin si sa ofere salarii mari, salarii care mai apoi sustin piata interna si genereaza la randul lor alte slujbe.
Iar grosul minerilor provine din taranii dezradacinati de stramutarile fortate. Ca sa va faceti o idee despre viata in China si “forta” sa economica, este de ajuns sa va spun ca 60% din populatia Chinei traieste in mediul rural, acolo unde venitul anual se situeaza in jurul valorii de 400$! Da, ati citit bine: 400$ pe an, adica aproximativ 1300 de lei pe an, sau 110 lei pe luna.
Ori in cazul Chinei nu ne putem astepta ca un muncitor mort de foame, fara nici un viitor in fata, muncitor care are toate sansele sa moara de epuizare, sa produca aceeasi performanta precum un muncitor american, foarte bine calificat si care in opt ore de munca are o productivitate de peste zece ori mai mare decat sclavul chinez.
Ceea ce vreau sa slubiniez este faptul aceasta super-competitivitate economica chineza are in spate vectori falsi si foarte periculosi pentru viitorul economic al acestei tari. Practic China fura! Daca economia Dragonului ar juca dupa aceleasi principii de baza ca in SUA sau UE, cresterea economica miraculoasa s-ar trasfoma intr-un balon dezumflat. Daca China ar lasa yuanul sa floteze liber, ar pierde imediat 40% din preturile sale mici. Mai clar preturile la TOATE produsele chinezesti exportate ar creste cu 40%. Daca la aceste procente am mai aduga si retragerea taxelor vamale pentru produsele importate, ar rezulta o ieftinire a produselor straine pe piata chineza cu 30%.
Daca mergem mai departe si adaugam si subventile mascate pentru exporturi si lipsa totala a asigurarilor pentru muncitori, ajungem la concluzia matematica ca economia chinezeasca traieste extrem de periculos astazi. Singura sansa pe termen mediu si lung ar fi sprijinirea imensei sale piete interne, prin crestrea graduala a veniturilor din salarii si cuplarea treptata a economie nationale la regulile liberului schimb, astfel incat economia Chinei sa devina cu adevarat performanta si prospera.
Aici as mai aduga o alta bomba cu ceas: mediul! Practic in China protectia mediului este pur si simplu o gluma. Toate raurile tarii sunt un enorm pericol pentru sanatatea populatiei, iar in marile orase poluarea aerului a ajuns atat de avansata incat pur si simplu nu se vad deloc stelele pe cer. Peste 10% din pamantul arabil, si asa putin, este pierdut iremediabil, iar in China insectele si pasarile sunt lucruri aproape necunoscute, mai ales in zonele puternic industrializate, tocmai datorita poluarii extraordinar de puternice. Efectiv nu sunt insecte sau pasari decat in anumite zone, din ce in ce mai rare. Iar poluare mediului cu metale grele sau pesticide a generat deja un tsunami al imbolnavirilor populatiei, lucru care va avea in scurt timp un impact majpor asupra competitivitati economice. Fara o populatie sanatoasa, greu faci performanta economica.
Si atunci poate va veti intreba, daca economia chineza este primitiva si necompetitiva fata de economiile occidentale, cum reusesc totusi chinezi sa iasa pe piata cu preturi atat de mici?! In primul rand munca cu sclavi, apoi devalorizarea fortata a yuanului (care duce de fapt la saracirea acuta a populatiei), subventii mascate (tot saracie inseamna) si lipsa oricarei griji pentru mediul natural. In orice tara Vestica masurile de protectie a mediului pot insemna pana la 20-30% din pretul final al produsului vandut.
Dezvoltarea sectorului militar – inarmarea
Sumele pe care China le aloca anual inarmarii directe sau sectoarelor conexe ar fi atins in 2013 suma de 300 de miliarde de dolari. In mod clar industria militara chineza face eforturi disperate pentru a putea sa produca intrega gama de armament si munitii necesare armatei, si in acelasi timp inceraca sa recupereze enormele decalaje tehnologice si de know-how care o despart de industrile similiare rusesti sau americane.
Pe aceasta zona lucrurile merg ceva mai bine decat in restul economiei chineze, progresele fiind vizibile cu ochiul liber si asta deoraece spre deosebire de economia civila, in industria militara accentul se pune pe dezvolatrea calitativa, pe inovatie si integrarea industrial a noilor tehnologii.
Desi datorita cresterii militare a Chinei in intregul bazin din Vestul Pacificului s-a declansat o adevarat cursa a inarmarilor si desi multi prognozeaza ca americanii si aliatii lor vor avea in curand mari probleme, situatia nu este nici atat de dramatica, nici atat de stringenta. Cu toata cresterea accelerata a fortei militare chinezesti, datorita startului cu handicap major, decalajele sunt deocamdata uriase, iar acest lucru face ca progresele sa fie totusi in ritm destul de scazut, fata de pretentile oficiale ale Chinei. Sa nu uitam ca deocamndata China nu a reusit sa-si construiasca singura un motor de avion performant sau sa aiba un submarin atomic cat de cat decent.
In privinta flotei militare, numai Japonia singura ar putea sa tina Dragonul Chinezesc la distanta, adaugand aici si fortele aeriene. Asadar daca am adauga la forta aeriana si navala japoneza, Coreea de Sud si Taiwanul avem deja mai mult decat trebuie pentru a pulveriza ambitile navale si aeriene chineze, din zona Marii Chinei de Sud, iar odata lasata fara flota China ar fi sugrumata rapid prin blocare cailor navigabile.
Diferentele tehnologice dintre China si cele trei tari sunt nu numai imense, dar mai trebuie avut in vedere inca un aspect foarte important al ecuatiei de putere economico-militara din regiune: toate cele trei natiuni, dar mai ales Coreea si Japonia, au printre cele mai inalt tehnologizate capacitati industriale, au printre cele mai inovative si dinamice economii, iar banii pentru fortele armete nu reprezinta o problema, ba in cazul Japoniei ar putea fi chiar motorul care sa scoata tara din recesiunea economica prelungita.
Acestui triunghi i se mai aduga si vecinii imediati ai Chinei: Vietnamul, Malaezia, Filipine si bineinteles avanpostul occidental in Pacificul de Vest: Australia! Daca la aceste probleme pentru China mai adugam si forta economica si militara americana, cu impresionanta sa forta navala, ajungem linistiti la concluzia ca cel putin pentru urmatorii 20-30 de ani echilibrul de forte din Pacificul de Vest nu are cum sa se schimbe radical.
Deocamdata China nu are pur si simplu cu ce sa-si proiecteze forta pe mare, dincolo de raza avioanelor sale, atat timp cat submarinele sale sunt zgomotoase si primitive, portavioane abia acum incepe sa invete sa construiasca si sa sa le foloseasca, iar arsenalul sau nuclear este foarte limitat.
Singura arma din arsenalul chinezesc, care ar putea macar teoretic sa amenite un Task Force american, este racheta balistica asa zis “anti-portavion” DF-21D, numai ca si aici este mai mult auto-incurajare din partea chinezilor dacat un adevarat pericol pentru portavioanele americane.
In primul rand nimeni nu stie, in minute si secunde de longitutine si latitudine, unde navigheaza un portavion american si grupul sau de lupta, mai ales intr-o situatie de criza reala. In acelasi timp daca acceptam idea ca intr-un fel sau altul chinezii ar reusi sa identifice tinta, sistemul de ghidare al rachetei este foarte complicat si consta, asa cum am mai scris pe blog, in drone de recunoastre, sateliti si mini-sateliti care ar trebui lansati imediat ce prezenta unei grupari navale americane ar fi banuita intr-o anumita zona.
Pe langa aceste probleme, mai exista si scutul antiballistic din jurul portavionului, format din cel putin patru nave care au ca singur scop protejarea navei amiral. Astfel doua crucisatoare Ticonderonga si doua distrugatoare Arleigh Burke sunt in permanenta alerta tocmai in fata unui atac de acest tip. In acelasi timp submarinele chinezesti nu au cum sa se apropie de battle group, fiind intampinate de avioanele si elicopterele grupului aerian, dar mai ales vanate cu ferocitate de cel putin un submarin de atac Los Angeles sau Virginia, submarin alocat permanent grupului de lupta. Aici mai trebuie adusa in discutie si fragilitatea sistemelor electronice chineze si mai ales faptul ca URSS-ul, care de asemenea avea in vedere distrugerea portavioanelor americane, nu gandit niciodata o racheta anti-nava balistica si putem doar presupune ca sovietici stiau ei de ce…
Astfel pentru ca DF-21D sa-si atinga scopul si sa distruga un portavion american, are nevoie pe langa mult noroc si de un mic focos nuclear, si toata lumea stie ca in caz de conflict major racheta va avea in dotare incarcatura nucleara. Ce se va intampla daca Statele Unite ar pierde, prin bombardament nuclear, un grup de lupta ne putem doar inchipui.
Asadar este China chiar atat de inspaimantatoare pe cat se umfla, sau pe cat ne este aratata de media vestica?! Categoric nici pe departe, dar prezentarea Dragonului ca pe o fiara apocaliptica gata sa sfasie occidentul, sau macar zona sa de influenta, ajuta mult la prosperitatea anumitor ramuri industriale cu valoare adaugata mare, cum ar fi industria de armament. Asa nu inseamna ca tarile din bazinul Pacificului de Vest ar trebui sa stea confortabil, la adapostul actualului avantaj tehnologic si militar, dar nici sa intre in panica nu prea sunt motive, cu atat mai mult cu cat China s-ar putea sa nu devina foarte agresiva, ci poate doreste sa-si impuna si ea vocea printre tarile cu adevarat demne de remarcat in lume.
Deocamdata problemele economice, sociale, demografice si de mediu cresc exponential, iar masurile pe care Beijingul va fi fortat sa le adopte pana la urma, in favoare drepturilor si veniturilor muncitorilor, in protectia mediului, a cresterii competitivitatii economice sanatoase, vor duce treptata la o slabire a avantajelor competitive fortate, pe care se sprijina fals astazi explozia economica a Chinei. La un moment dat China se va opri si isi va trage rasuflarea.
Din punctul meu de vedere China se comporta ca un maratonist care alearga in primii kilometri ai cursei ca la 100 de metri plat, sperand ca atunci cand va obosi, distanta fata de ceilalti competitor sa-i permita sa se odihneasc, iar mai apoi s-o zbugheasca iar in forta, numai ca stim foarte bine ca acest lucru nu este posibil. Astazi China se dezvolta vanzandu-si pur si simplu viitorul, distrugandu-si mediul ambiant, apele, solul si padurile, facand din forta sa de munca sclavi moderni, totul pentru un deziderat iluzoriu: ajungerea si depasirea economilor occidentale.
Dar asa cum stim cu totii, din viata de toate zilele, nici in economia reala lucrurile nu pot fi facute prin salturi bruste, nu poti folosi scurtaturile, pentru ca spre final vei constata ca de fapt ai pierdut si ce-ai avut…
GeorgeGMT
Lucrurile nu sunt chiar asa de clare cum par la prima vedere. Daca azi e razboi da, dar china isi calculeaza pasii si are rabdare. Peste 20 de ani e foarte posibil ca lucrurile sa stea putin altfel. Au banii, determinarea si faptul ca pot face astfel de planuri pe termen lung nedepinzand de cicluri electorale de 4 ani ca in sua. In 15-20 de ani pot avea destul de usor 6 portavioane, sute de avioane gen 5, submarine performante, arsenal nuclear sporit, mii de DF21 etc…. Daca lanseaza 100 de DF21 contra unui portavion si ele sunt ghidate de sute de uav ridicate pentru a detecta portavioanele. Cate vor putea doborii americanii. 5-6 sunt suficiente sa loveasca. Koreea are probleme lor cu nordul, Japonia cu Rusia pe kurile, toate ii urasc cu pasiune pe Japonezi (nu deageaba) deci o coalitie a acestora are multe gauri. Au progresat si progreseaza continuu pe toate planurile: flota, aa, aviatie, drone, submarine, razboi electronic, rachete anti nava etc… Daca vor razboi si dau ordin urmatorii 5 ani bagam 40% din pib in inarmare ei sunt singurii care vor sa o faca.
Problema, dpmdv, consta in subrezenia motoarelor economice de crestere ale Chinei. La un moment dat aceste isi vor epuiza potentialul si sper ca pana atunci China sa gaseasca calea de reforma economica. O incetinire a ritmului de crestere economic de sub 5% poate fi semnul obosirii acestui tip de crestere.
Dle George nu stiu ce sa spun de analiza dumneata legata de economia sau armata chineza. Chiar sincer nu stiu caci nu am trait acolo, iar ceea ce stiu are ca sursa internetul. De economia germana iarasi nu stiu caci nu am fost in Germania, doar auzite si citite. Dar ceea ce pot spune am stat 5 ani in SUA fiind plecat cu loteria vizelor. Portretul care dvs il zugraviti al economiei americane, ca face ca drege si exporta nu stiu ce minuni este FALS SI NU ARE NICI O LEGATURA CU REALITATEA. Am terminat in 1996 Electronica Aplicata la Universitatea Transivania din BV. In 2000 am absolvit facultatea de Stiinte Politice de la Universitatea Lucian Blaga Sibiu. Cand eram student la electronica, profesorii mei imi spuneau prin facultate ce joburi se vor gasi in State dupa anul 2000 proiectare in VLSI/VERILOG, retele de calculatoare, procesare de imagine, inteligenta artificial etc si alte fantezi din acestea. Cand eram la stiinte politice era la mare moda in facultate teoria lui Alvin Tofler cu societatea informational a a celui de al treile val, cum urma sa arata America dupa anul 2000. In 2004 cand am plecat in USA mi-am spus sunt pe val o sa-mi gasesc locul in proiectarea de circuite integrate sau procesare de imagine sau IT. Cand am ajuns acolo nimica nu s-a potrivit, americani trimiteau totul overseas, iar la mass media spunea ca viitorul este o tara bazata pe banking si servicii. Si stii ce joburi am gasit ceea de numeai dumneata la Simpozionul cu industria de aparare “agent de paza ” sau “vanzator la super market”. Am fost uimit de seninatatea americanului de rand a accepta dezindustrializarea tarii sale, si de a cumpara totul de peste hotarele SUA (majoritatea China si India). Joburile gasite erau vorba dumitale agent de paza, vanzator, chelner sau muncitor in constructii. Nici vorba de nu stiu de IT-uri, microprocesoare, semiconductoare, mai stiu eu ce minunatii auzeam prin RO. Daca te luai dupa teoria lui Toefler credeai ca toata America ajunge o natiune de programatori si administratori de retea. Dar cand colo parca am emigrat intr-o tara a lumii a treia nu in prima natiune industrializata. Am facut tot felul de munci si in final cineva m-a sfatuit ca sa imi iau un Associate Degree in Inginerie Biomedicala caci “SPITALELE NU PLEACA IN CHINA”. Cu Associate Degree in SUA este technician, este sub diploma de licenta si Master. Caci cu licenta sau master angajatorii americani te considera supra calificat si nu te angajaza. Ideea sa ajung intr-un spital sa fac serviceul la aparatura medicala. Dar a venit criza si s-a accentuat somajul si m-am intors in RO in 2009. Cand eram in USA la colegiul de inginerie biomedicala mass media spunea ca se va pensiona generatia “baby boom” (generatia nascuta in SUA intre 1946-1966) si ca va fi cerere mare in sectorul medical de cadre de orice fel, dar totul a fost o goanga. Apoi cand a venit Obama cu idea de “renewable energy” si “green energy” si tot mass media spunea ca nu va mai fi nevoie de ingineri biomedicali ci de lacatusi mecanici care sa lucreze la serviceul Centralelor devant care produceau energia electrica. Apoi de programul de redresare a lui Obama ce pot sa va spun dorea sa creeza 3 mil locuri de munca dar in constructii publice si asfaltari nimica de tehnologii inalte de care tot spuneti voi pe acest forum. Spre exemplu apopo de relatia China – SUA, am vazut cu ochii mei pe FoxNews o audiere in Senatul SUA la investiture unui adjunct de secretar al apararii. Un senator la intrebat ce parere are despre relocarea subcontracotriilor americani in China (firmele care lucreaza pentru Lockheed Martin, Boeing, General Dynamics, Nortrop Gruman) , de faptul ca multa aparatura electronica pentru armata SUA se produce in intreprinderile mixte la care chiar industria chineza de aparare este parte? Subsecretarul de stat a spus “HUGE ISSUE” . Si totul a ramas asa. Adica rusii veneau cu cohortele de spioni si foloseau tot felul de subterfugii sa fure tot ce se putea din SUA in anii 60’, 70’, 80’ iar ei au dat totul al chinezi prin virament. Am urmarit pe domnul Pambuccian si toti ceilalti vorbitori despre a 3a revolutie industrial si despre ideile lui Rifkin. Ce pot sa va spun in presa American apare in toata ziua cate un Toefler, Rifkin, Project for American Century si totul este doar o dezbatere in presa ceea ce cred elitele despre viitor, dar viata are alt curs. Cand eram in SUA am tot auzit tot felul de predicti de care spunea si domnul Pambuccian cu imprimantele 3d si mi-am siz “oamenii aceste nu stiu pe ce lume se afla”. De voi imi place ce jurnale redactati, foarte bine documentate, imi place sa le citesc, am mai spus si eu doua postari ceea cea am crezut, dar pentru tara aceasta afacerile cu arme care le face cel putin deocamdata sunt bataie de joc. In trecutul nostru cand eram aliatii lui Hitler, maresalul Antonescu NU a primit second handuri de la nemti, poate ca armata romana nu avea armamantul cel avea Waffen SS, dar macar tot era ce avea Wermachtul. In timpul tratatului de la Varsovia, rusii nu ne-au dat second handuri dar macar era armamentul nou care il furnizau si altor state socialiste. Aicea in NATO suntem REMAT-ul occidentului.
George este arhisuficient, fara domnule 🙂 .
Am citit cu multa atentie si ingrijorare cometariul. Ce pot sa spun?! Analiza mea, daca poate fi numita astfel, are la baza date macro, structura economica si este, macar cea referitoare la China destul de reala. O ananaliza pe aceleasi baze a economiei americane, te rog sa ma crezi, imi este si frica s-o fac.
Vad si eu cum SUA isi exporta locurile de munca si odata cu ele viitorul, am auzit si eu teorii;le prin care se mascheaza acest lucru: bio-ingineria, mediul, energiile alternative, servicile bancare si financiare, numai ca nu tot popoprul are chemare pt astfel de slujbe, iar grosul oemnilor au nevoie de o piata a muncii ceva mai clasica.
Subscriu intru totul la comentariul tau, economia SUA este pt mine o mare ingrijorare, dar este adevarat ca eu sunt la baza un tip mai clasic si am invatat tot economia clasica in scoala. Pt mine IT-ul, comertul, servicile financiare, nu reprezinta industrii in sine ci doar oportunitati de moment. Cresc exploziv si tot exploziv se si desumfla. Criza .com de la inceputul anilor „90 fiind un bun exemplu.
Sincer nu-mi explic fervoarea cu care slujbele din industrie sunt exportate in idea unor avantaje mercantile dubioase si pe termen scurt.
Revenind la China, problemele sale de structura economica sunt extrem de grave si pot genera mari probleme in viitor, daca guvernul de la Beijing nu i-a masuri de normalizare a pietei muncii sau a legislatiei in domeniul mediului plus schimbarea politicii monetare si fiscale.
Deocamdata SUA exporta inca inteligenta si know-how, Europa exporta inca produse industriale intr-o proportie importanta, dar in viitor, atat China cat si Occidentul se vor afla in fata unei noi cotituri economice fundamentale.
Dpmdv criza economica a trecut doar de perioada sa de pubertate, perioada 2007-2011, fiind doar inceputul bolii, care in esenta este una de structura economica, de lipsa de investitii in domenii vitale, de cresterea discrepantelor intre zonele bogate si cele sarace.
Criza in adevaratul sens al cuvantului inca nu a venit, dar eu cel putin o simt cum prinde putere.
In privinta…armelor second-hand, am mai scris, nu banii sunt problema, ci vointa si mintea, iar pe de alta parte, ai perfecta dreptate, am devenit o natiune cu mentalitate de iobagi, nu de oameni liberi, demni si mandri!
* George*
Hristos a inviat!
Nu cred ca e corect „Cristos”, poate Christos? in romana se scrie „Hristos”
Multam si scuze de prostie!
Intrebare pt domnul George.
Imi cer scuze ca nu e la obiectul articolului. Intrebarea se refera la dotarea aeriana militara a Romaniei. Sunt din Iasi si saptamanal se pot observa (cel putin in ultimii 2, 3 ani) patrulari aeriene sau poate chiar exercitii militare (se „fugaresc” 3, 4 sau chiar 5 avioane). De obicei traseul este sud/vest spre nord/est sau nord/nord/vest spre nord/nord/est (cu aproximatie). Tot de obicei patrularile au loc sambata si duminica. Nu sunt eu foarte atent dar in ultima luna am observat o mica schimbare. Unul din reactoare are jet dublu. Avem noi asa ceva? Eu stiam ca dotarea noastra era la nivel de Mig 21 si eventual ceva IAR/Soim.
Romania nu are in dotare nici un avion bi-reactor. Poate o fi vreun exercitiu cu partener strain, desi nu stiu ca in aceasta perioada sa avem in derulare asa ceva. In dotare avem doar MIG-21 si IAR 99. Dar a ce seamana acel avion cu jet dublu?
Salut George.
Acum exact 4 ani am vazut F16 Israeliene prin Sinaia!
Da , nu-mi venea a crede.Le-am vazut in 2 zile la rand si erau 5.
O seara buna.
Foarte interesant, daca aveai si un aparat foto cu tine…
Stiu ca aici le convine relieful pentru antrenament.
Ei nu au relieful asta care e asemanator cu al unor vecini ai lor … 🙂
Actiunile astea sunt o chestie obisnuita,ceva normal.
Anul trecut o escadrila de F16 a trecut prin Romania si a ajuns la Keskemet in Ungaria de unde au facut cale intoarsa…. Se antreneaza si ei …..
O zi buna.
Dle George, referitor la ascensiunea Chinei si declinul Americii eu cred ca trebuie sa facem apel la intelepciunea populara romaneasca „ORICE PASARE PE LIMBA EI PIERE”. In anii 80 la Europa Libera auzeam lozinca „LIBERA CIRCULATIE A CAPITALURILOR, OAMENILOR SI IDEILOR”, este una din fundamentele politicii externe a SUA. Dupa cel de – al doilea Razboi Mondial, dupa Brenton Wood, America a dorit sa edifice o Arena Internationala a Liberului Schimb. Acest fapt s-a incerca prin Runda Uruguay si apoi la inceputul aniilor 90 prin infiintarea Organizatiei Mondiale a Comertului. Aceasta organizatie a lipsit timp de decenii ca instrument de influenta internationala al SUA pe langa Banca Mondiala, FMI si blocurile militare NATO, CENTO, ANZUS, si care au mai fost in anii 60,70,80. Una din piedicile aparitiei OMC a fost lagarul socialist si URSS. Acum dupa 2000 dupa aparitia OMC si liberalizarea Europei de Est si a fostului spatiu soviectic, capitalul american era ca „pestele in apa” – slobod a plecat in China, unde a gasit forta de munca ieftina si subventii de stat la unele materii prime. Chiar daca cursul de schimb era controlat de guvern afacerile se dovedeau profitabile pentru firmele americane, europene sau japoneze. Si asa a crescut China, iar prin relocare EU si USA au inceput sa piarda primatul tehnologic. Daca ideile si oamenii au inceput sa circule liber in schimb circulatia capitalului a facut rau Americii, de aceea zic din „liberalism s-a nascut si din liberalism va murii”. Nu este vorba de sfarsitul capitalismului propovaduit de Marx sau esecut idei se piata libera, ci de acela de declin al unei marii puteri edificate pe liberalism si de adaptarea intr-o oarecare masura a ideilor de piata libera de partidul Comunist Chinez.
Intradevar acest ultraliberalism economic ascunde capcane. Doar ca daca piata chineza ar fi cu adevarat libera, nu cred ca problemele ar mai fi atat de mari.
Sa nu uitam ca in China nu exista democratie economica, in sensul ca totii agentii economici au aiba un tratament egal. Daca scoatem cei 40% castigati prin devalorizarea fortata a yuanului, daca scoatem taxele la importuri de 30%, daca scoatem subventile la export si creditele cu dobanda preferentiala, ajungem sa constatam ca orice produs chinezesc ar trebui sa fie cu cel putin 100% mai scump, iar anumite produse vestice cu cel putin 30% mai ieftine pe piata chineza. Daca China nu ar forta crearea de companii mixte in care statul/capitalul chinez sa detina minimum 51% din actiuni, daca, daca…
Iar mai presus de toate, daca muncitorii chinezi ar fi cu adevarat liberi sa se asocieze, sa-si negocieze salariul, etc.
Toate aceste masuri distorsioneaza puternic libera competitie pe piata mondiala si pe piata interna chineza, creand astfel false si nemeritate avantaje economice, comparativ cu cele din economiile cu adevarat libere
Practic nu putem compara o economie chineza totalitara, cu un regim al fortei de munca aproape de sclavagism, cu economiile din SUA si UE, care pana una alta sunt destul de demoractice. China se comporta deocamdata ca o tornada, absorbind absolut tot ce poate, numai ca energia sa nu vine dintr-un sistem economic durabil si elastic, ci dintr-unul dominat de stat si cu reguli draconmice, reguli care sunt pana la urma cu totul antie-conomice.
Americanii si europenii au si ei partea lor de vina, insa pe termen mediu si mai ales lung, o parte importanta din locurile de munca migrate deja in China s-ar putea reintoarce intr-un mediu mai scump, dar mult mai predictibil si prietenos cu afacerile.
Sa nu uitam ca cel mai important mijloc de productie este omul, iar tocmai acest mijloc de productie este exploatat in China la limita suportabilitati, cu consecinte dezastruase pentru generatiile viittoare.
Daca peste 20 de ani, mediul ambiant chinezesc va deveni foarte toxic, tot ce a acumulat China pana acum se va duce pe apa fluviului Galben.
Pentru George. Scuze de intarziere. Am lipsit putin. Nu am privit cu binoclu. Cu ochiul nu vede mare lucru. In orice caz era diferita dara de vapori fata de celelalte. Cele doua jeturi erau apropiate dar diferite, erau doua la sigur. Anul trecut prin iunie am stat 2 saptamani la Zurich si am vazut si acolo antrenamente si culmea tot sambata si duminica. La ei erau sigur bireactoare doar ca darele erau mai departate intre ele. In orice caz ma bucur ca se mai gasesc resurse pentru antrenamente, patrulari. Mig 29 e bireactor?
Elvetia detine o flota de avioane americane F/A-18 care este un bireactor. MIG-29 are doua motoare, dar din pacate nici macar unul nu a mai zburat de anii buni, intreaga flota fiind depozitata pe Kogalniceanu.
Nu pre ar avea de unde sa fie mig 29..
Noi am avut MIG-29, dar le-au vandut motoarele la polonezi dupa ce au fost stocate mai bine de 10 ani la Constanta…
Ori avem „vizitatori” dotati cu bimotoare, ori e vorba de un avion de observatie sau de pasageri de dimensiuni mai mici, bimotor, dar fara post-combustie… Puteti preciza daca ati auzit bang sonic la trecerea „bimotorului”?
poate e un iar93 scos de la pastrare…
Adica de la fier vechi?! 🙂
Ar mai putea fi vorba de ceva teste de zbor pe distante putin mai mari ale celor de la Aerostar Bacau cu un alt tip de aeronava, probabil adusa pentru mentenanta sau modernizare… Sau poate au re-activat un IAR-93 pentru teste, insa ma cam indoiesc…
Eu prin Bacau nu prea am vazut bimotoare . ce zboara pe aici mai mult sunt elicopterele. in rest fata de acu 5-6 ani cand zburau si noaptea,acum migurile sunt raritate.am mai vazut un iar din cand in cand si cam atat.
Nu se ”lucreaza” supersonic deasupra localitatilor
Una din riscurile sociatatii Chinei e abilitatea Sistemului Social si Politico-Militar actual nu numai de a supravietui dar de a putea controla dinamica sociala create de formarea unei clase de mijloc educate. Odata ce se deschide usa liberattilor si odata ce oamenii gusta libertatea ei vor fi capabili sa inteleaga anacronismul unei societati cu un singur Partid Politic si a clasei sociale de cadre de partid ce acumuleaza averi fara sa produca.
Eu cred ca daca in urmatorii 10-20 ani China nu se democratizeaza vor avea loc miscari sociale ce pot crea instabilitate politica si sociala iar cu ajutorul vecinilor samariteni chiar la dezmembrarea statului Chinei.
Felicitari George pt. analiza facuta; este un efort de geopolitica pe care mai rar il vad in presa noastra! Ma intereseaza din ce in ce mai mult acest blog, foarte actual, profesionist, cu participanti seriosi, informatii autentice care modifica perceptia zilnica asupra realitatilor din lumea larga! Sunt economist ca formatie, dar o analiza ca asta nu am mai citit de mult. (un mic) ps: va rog, putin mai multa atentie la folosirea lui ”i”, ca plural […’dar din pacate nici macar unul nu a mai zburat de anii buni’] [= ani buni], cat si alte mici detalii care zgarie putin pt semi-docti ca mine; pps: mi-ar placea mai multa disipare in mediul on-line pt blogul tau; sunt sigur sa sunt multi oameni care ar vrea sa citeasca un blog ca asta. Spor!
Multumesc foarte mult pt aprecieri Doru si vis-a-vis de „i” 🙂 si nu numai, imi prezint scuze publice! Stiu ca este obositor de citit un articol care mai are astfel de probleme, din pacate aceste articole sunt scrise intr-o viteza foarte mare si desi apoi le corectez, mai apar astfel de necazuri. Cateodata public si patru articole pe zi si datorita acestui ritm infernal mai am scapari de topica sau gramaticale.
Nu incerc sa ma scuz, pt ca nu am nici o scuza, nimeni nu ma obliga sa scriu, incerc doar sa ma explic, cat de cat, in idea ca aceste scapari nu au a face cu superficialitatea, care poate fi considerata unori chiar jignitoare pt cititori. Pur si simplu mai am nevoie de experienta, si de ce nu, de ceva timp in plus.
@radu la un comentariu asa lung, cred ca se admite o mica greseala. La tine nu se admite o greseala atita timp cit faci observati si mai ales ca esti economist. Ce vroiai sa spui cu „”sunt sigur sa sunt multi oameni „” ( să sau că ) Spor!
@radu (aldocan): incercam sa ajut site-ul; este atat de tare incat merita popularizat mai puternic, iar eu ii stiu pe ‘telectuali’, sunt rai si fug repede. Si da, imi asum eroarea :), graba fir-ar ea sa fie. Felicitari inca odata, George, si la mai mare. Poate vb cu cei de la Adevarul, am vazut ca preiau bloguri… .
http://incomemagazine.ro/articole/avionul-de-lupta-su-34-a-intrat-in-dotarea-armatei-ruse
Pingback:Homepage
Pingback:apoio informático
Pingback:http://comicsall.net/
Pingback:water damage companies fort myers