Pe 15 aprilie chinezii au executat o scurta incursiune (a cata nu stim) in zona Kasmirului indian. Nimic deosebit pana aici, numai ca pusi in fata acestei incalcari a granitei, generalii si oficialii indieni au ajuns nostalgici. Mai exact si-au adus aminte ca de mai bine de 5 ani se fac tot felul de planuri marete pentru dezvoltarea infrastructurii minime necesare, in respectiva zona, infrastructura necesara pentru ca armata bastinasa sa poate ajunge repede in zonele cu probleme, sau macar sa poata sa ajunga intr-un final.
Numai ca in afara de vorbarie si planuri pe hartie, nimic deosebit nu s-a intamplat pana acum de partea indiana a frontierei.
Iar indienii isi aduc aminte de conflictul din 1962, cand se pare ca una dintre cauzele problemelor armatei indiene a constat tocmai din faptul ca trupele chineze au fost mai bine aprovizionate decat cele indiene, tocmai datorita lipsei infrastructurii necesare de transport in zona hindusa a granitei. Bineinteles cancerul care macina India, si anume birocratia sa, este si acum la post. Pentru absolut orice decizie este nevoie de foarte multi ani, iar acest lucrui blocheaza de foarte multe ori sansa ca lucrurile sa mearga cat de cat decent.
Dar ceva, ceva, s-a mai reusit, prin deschiderea unui aerodrom in zona de nord, la Uttarakhand, langa granita cu China. Locatia aeroportului este intre zona Kashmir si cei 38000 de kilometri patrati rupti de China in urma conflictului din 1962.
Problema indienilor este ca amenajarea unor aeroporturi sau construirea de drumuri, in zone atat de greau accesibile, este cu adevarat extrem de dificiala. Iar atunci cand hindusii au aruncat o privire la vecinii lor chinezi, de cealalta parte a granitei, au remarcat cu amaraciune ca baieti cu ochii mici sunt mult mai avansati decat ei, in problema spinoasa a infrastructurii in zona.
Astfel chiezii au o retea mult mai buna de drumuri, de-a lungul celor 4000 de kilometri ai frontierei comune cu India si datorita acestei retele trupele chineze se pot deplasa chiar si 400 de km pe zi, in timp ce armata indiana nu poate spera nici macar la jumatate din aceasta distanta, tocmai datorita lipsei unei infrastructuri adecvate.
Intentia armatei indiene este ca in aceste zone sa disloce permanent atat trupe terestre cat si avioane de lupta moderne, sa dispuna de baze pentru menteneta, depozite de carburant si munitie, etc, dar pentru ca toate aceste sa fie construite si operate, indienii au nevoie de sosele de calitate buna pentru aprovizionarea acestor unitati, nemivorbind aici de constructia lor, care in lipsa drumurilor nu poate fi realizata.
Si toate aceste lucruri trebuie facute cat mai repede cu putinta si asta deoarce China si-a amplificat revendicarile teritoriale, dublate de incursiuni tot mai lungi si dese in teritoriul indian, profitand de lipsa de reactie a armatei indiene, care efectiv nu poate ajunge in timp util in zonele “infestate” de chinezi.
Istoria disputelor teritoriale intre cele doua tari are mai mult de 100 de ani, dar a devenit foarte acuta dupa scurtul razboi din 1962, conflict pe care India l-a cam pierdut. Dupa infrangerea din “62 indienii s-au gandit ca acest eveniment s-ar putea sa se repete, ne referim aici la o alta invazie chineza, si s-au gandit ca cea mai bun aparare ar fi imposibilitatea trupelor invadatoare sa inainteze in adancimea teritoriului indian, alegandu-se astfel o cale de rezistenta pasiva. Asadar s-a hotarat ca in zona de granita sa fie cat mai putine drumuri de acces, impiedicand eventualele trupe chineze invadatoare sa inainteze decisiv. Numai ca aceasta lipsa deliberata a infrastructurii este o arma cu doua taisuri: intradevar lipsa de drumuri poate crea dificultati unei armate chineze aflate in avans, dar in acelasi timp blocheaza orice reactie din partea armatei indiene. Daca chinezii nu prea au pe unde sa vina, nici indienii nu prea au pe unde sa se duca spre chinezii, astfel ca aceasta” strategie” nu mai este considerate astazi atat de eficienta, iar armata indiana ar prefera sa aiba la dispozitie o retea de drumuri cat mai moderne si bine repartizate georgafic, care sa-i asigure o deplasare rapida catre un evantual focar de razboi cu China.
Revenin la germenele conflictului intre cele doua tari, acesta provine de la preluarea Tibetului de catre China in 1959. Odata cu caderea Imperiului in 1912 si pana la instaurarea comunismului in 1949, Tibetul a fost un stat independent si suvern, iar pe cale de consecinta India si China nu aveau granita comuna. Dar odata ce comunistii chinezii au inhatat Tibetul, iar in anul 1959 ocuparea acestuia fost completa, India s-a pomenit din nou cu China vecina si ”prietena”. Imediat cum cele doua tari s-au trezit din nou vecine, chinezii au inceput sa vocifereze fata de actuala linie a granitei, nefiind deloc de acord cu miscarea linei de demarcatie hotarata in 1914 de catre britanici, prin asa-numita linie McMahon, linie care a oferit Indiei cam 90000 de kilometri patrati din teritoriul Tibetului. Si de aici…scandalul, China nefiind deloc incantata de “afacere”.
India pe de alta parte nu vrea nici in ruptul capului sa revina la granitele din 1912, deoarece asta ar insemna sa piarda o parte foarte importanta parte din statul Arunachal Pradesh, din nord-est.
Cu toata situatia proasta, din punctul de vedere al infrastructurii, hindusii au facut si ei ce au putut, adica nu au stat cu mainile in san asteptand o alta infrangere ca cea din 1962 si astfel si-au mutat, cat au putut de aproape, de zona aflata in litigiu, cateva escadrile dotate cu Su-30MKI si sase, dintr-un total de opt, unitati antiaeriene dotate cu rachetele Akash, plus cateva divizii de infanterie. In plus Armata Indiana a cerut 3.5 miliarde de dolari pentru a infiinta trei noi brigazi care sa fie stationate in zona disputata cu China, doua de de infanterie si una blindata, iar aceste trupe vor fi suplimetare noilor corpuri de vanatori de munte care vor costa 11.5 miliarde de dolari (80000 de oameni). Noile unitati de vanatori de munte, aprobate si finatate deja, vor fi gata de lupta in maximum patru ani si vor fi dislocate pe intreaga lungime a granitei cu China.
De partea chineza nu exista insa astfel de probleme: China a cosntruit 58000 de kilometri de drumuri, cinci baze aeriene independente si mai multe cai ferate, plus 13 divizii sunt gata de razboi in zona, adica cam de trei ori mai mult decat ar putea India sa arunce in lupta pe partea ei de granita…
GeorgeGMT
Chinezii isi incoarda muschii in fata la cam multi vecini.
Solutia este simpla – o aviatie eficienta cu raza mare de actiune si dublata de elicoptere de atac. La sol trupe speciale dotate cu armament antitanc modern portabil si cu elicoptere gunship – de aici optiunea Indiei pentru Su 30 MKI -1 si 2 si pentru Rafle care este capabil de incursiuni si atac la sol.
Daca creeazi pierderi Chinei intr-un ritm rapid o sa se linisteasca si nu va mai trimite trupe peste granita.
Problema Indiei deriva din lipsa unui multirol ieftin si disponibil in numar mare – acesta s-ar vrea ca sa fie Tejas-ul.
Un astfel de multirol i-ar trebui si Romaniei avandu-l vecin pe Ivan si fratii lui. Un nou IAR 95, multirol mediu-usor, rapid si in numar cat mai mare, pe langa F 35-ul asteptat, daca va fi sa fie vreodata! Nu intotdeauna calitatea poate substitui cantitatea, tocmai de aia trebuie sa ai spatele asigurat intr-un fel sau altul. Vezi si SUA cu F 22 si F 35 si numarul acestora. Noi nu vom realiza importanta armatei romane si a dotarii acesteia decat atunci cand vor navalii rusii peste noi, din nou…..si o vor faca intr-o buna zi. Istoria ne-a invata asta, dar noi suntem prea ocupati cu alte treburi. PS Daca cineva are impresia ca ne vor apara vesticii se inseala amarnic. Ei ne vor scoate din rahat doar daca le-o cere interesul, fara a putea ajunge la un compromis sau nu vor putea sa ne dea ca moneda de schimb, si ne vor scoate scrum de sub senila lui Ivan, ca doar noi suntem in bataia lor de tun, nu ei. Noi suntem primii luati la tinta, iar daca nu ai cu ce te apara, nu ai cum riposta, mai bine te apuci de facut sport si lasi ciocul mic, dar nici aici nu mai suntem buni……idem cu restul armelor si trupelor romanesti!
Noi suntem o colonie pentru Germania, Austria, Italia, etc.. Nu isi abandoneaza aia sursa constanta de venit. Ar sarii in ajutor ca arsi. Numa gandeste-te cum ar reactiona Franta daca ar invada betivanii Romania si nu am mai putea livra dacia catre occident. Stind cati bani ar pierde Renault ar sarii ca arsi sa ne apere.. De invazie militara nu cred ca se mai pune problema din partea rusilor..
Deocamdata are si in fata cui, are si de ce si mai ales a inceput si sa aiba cu ce. Strategia lor e relativ simpla. Au nevoie de energie si de hrana, poate mai mult decat orice tara dat fiind presiunea demografica pe care o are. Daca nu poate asigura in urmatoarea suta de ani aceste necesitati interne sau daca nu exporta cat mai multa populatie risca o intoarcere in epoca de piatra.
In plus, in Tibet, China este stapanul a celui de al treilea zacamant mondial de Litiu, o resursa care pe viitor va fi foarte pretioasa dat fiind utilizarea ei atat la producerea de acumulatori cat si pentru folosirea lui pe post de combustibil nuclear la viitoarele reactoare nucleare cu FUZIUNE. Cu alte cuvinte China are nevoie sa asigure si sa pacifice complet zona Tibetului. In plus aflat la o altitudine medie de peste 4000 de metri si la o latitudine medie nordica de 30 de grade tot Tibetul poate sa devina cel mai bun loc de instalare a unei baze de lansare spatiala. Actualmente singurele baze de lansare spatiale aflate la latitudini mai mici sunt doar Cape Canaveral al SUA si Kourou al UE (in Guyana Franceza). Altitudinea ridicata are insa un rol important care poate compensa teribil de mult latitudinea mai nordica.
Strategic vorbind Tibetul ar trebui sa fie pentru China de importanta vitala in contextul unui plan de dezvoltare de peste 100 de ani asa cum se pare ca face de altfel.
In rest orice „incordare a muschilor” din partea Chinei este doar demonstratie de forta in spiritul invataturilor lui Sun Tzu, pentru a reduce atentia asupra unor zone de interes cu adevarat important. Daca si din asta mai ies bani totul este un bun „gheseft” cum zice evreul.
Sa nu uitam ca desi pare destul de departe si de ciudat Afganistanul e vecinul Tibetului, iar in acest joc de-a soarecele si pisica meriganii e imposibil sa nu fi incercat stabilirea unor baze de infiltrare si destabilizare in zona de granita a Afganistanului cu China (Tibet).
Totusi pe indieni (tigani) nu ii vad sa gandeasca strategii asimetrice de aparare. (Cititi seria „Umbrelor” a lui Orson Scott Card, pana apare FILMUL „Jocul lui Ender” pe 1 noembrie 2013)
@ Doru Tinculas
Sal`tare! 🙂
1. „Actualmente singurele baze de lansare spatiale aflate la latitudini mai mici sunt doar Cape Canaveral al SUA si Kourou al UE….”
Diferenta de latitudine dintre o eventuala baza spatiala chineza (amplasata in Tibet) si cea din Florida este de doar 1 grad; adica-i ca si inexistenta 😉 Dupa cum foarte bine ai remarcat China ar avea avantajul altitudinii, insa factorul climateric ar putea crea mari probleme pe durata a mai mult de jumatate de an, ceea ce ar duce la limitari de program in activitatea de lansare a rachetelor spatiale.
2. „…iar in acest joc de-a soarecele si pisica meriganii e imposibil sa nu fi incercat stabilirea unor baze de infiltrare si destabilizare in zona de granita a Afganistanului cu China.”
Sunt vreo 500 de km intre coridorul Wakhan si Tibet; ideea de a iti crea niste baze intr-un teritoriu ostil pt a submina autoritatea (excelent implementata) nu cred ca ar duce la rezultate pozitive.
Dupa cum bine stii, cele mai mari probleme inter-etnice existente pe teritoriul chinez sunt in provincia Xinjiang / Uyghur. Acolo chiar au avut loc evenimente sangeroase, evenimete pe care chinezii le-au rezolvat cu Kalashu` si ajutor de la iranieni & turci.
3. „Cititi seria “Umbrelor” a lui Orson Scott Card”
Multam de pont 🙂
„Actualmente singurele baze de lansare spatiale aflate la latitudini mai mici sunt doar Cape Canaveral al SUA si Kourou al UE (in Guyana Franceza).” – incearca si Vandenberg Air Force Base in California.
@Alex Vanderberg AFB California este cam la 35 grade lat N.
In schimb fosta capitala a Tibetului (Lhasa) este mai la sud de paralela de 30 de grade. De asemeni tot in apropierea paralelei de 30 de grade este orasul Chengdu cu circa 13 grade de latitudine mai la est. De altfel centrul spatial chinez de la Xichang se afla cam la 28 de grade lat N si pentru cine se uita putin pe harti. E adevarat ca mai au un centru spatial de lansari la Jiuquan foarte aproape de granita cu Mongolia in apropierea paralelei de 40 grade lat N.
Ironic dar se pare ca ambele centre spatiale chineze sunt la o oarecare altitudine, dupa culoarea reliefului ar trebui sa fie tot undeva in jurul valorii de 4000 de metri.
Desi insula Hainan din Marea Chinei de Sud se afla la sud de paralela de 20 grade lat N se pare ca nu a fost agreata ca locatie pentru dezvoltarea unui centru spatial. Cel mai inalt varf montan de pe insula are 1887 m altitudine insa.
Chinezilor le place la inaltime cand e vorba de lansari spatiale.
Abia ne descurcam aici cu vreo 2 milioane de tigani, va dati seama cum e cu 1 miliard.
@Blatula nu te supara, de unde ai scos doua milioane de tigani la noi?(rog a se verifica RECENSĂMÂNTUL POPULAŢIEI )
O lupta intrea astea 2 popoare si o sa mai se usureze pamantul :))
China + India = 2,5 miliarde de locuitori din un total de 7 miliarde. Hmmmm……..asta da usurare! :)))))
Imi iau floricele :)))
Poate recruteaza si ceva frati de prin Romania, Italia, Spania, Germania etc 😀
„Poate recruteaza si ceva frati de prin Romania, Italia, Spania, Germania etc :D” foarte bine punctat si eu mi-as dori asta :)) sa-i duca odata deaci sa faca chinezii sushi din ei :))
Si deci pina la urma cine este indreptatit sa revendice zona: Cina sau India. Ca din articol inteleg ca initial China era in zona.
Pai China cam are dreptate…
Nu stium cine are dreptatate deocamdata. Atat China cat si India in momentul de fata nu si-au impartasit intre ele hartile proprii care are arata delimitarea granitelor cum este ea vazuta de fiecare parte. Acesta ar fi un lucru minim pentru inceperea unor negocieri serioase in delimitarea granitelor, dar evident ambelor parti le convine cel putin deocamdata sa se tachineze de curmezisul Line of Actual Control.
Situatia actuala ii avantajaza China atit economic cit si militar cea ce ii face pe Chinezi sa maximalizaze acest avantaj de moment iar India e perfect constienta de pozitia slaba in care se afla iar din acest motiv au o politica mai pasiva (cumpara timp) sperind ca viitorul va schimba balanta de forta.
Exista deja modele de dezvoltare atit demografice cit si economice ce avantajaza India in urmatorul deceniu deoarece populatia Chinei e batrina si fara o baza de support (datorita legii de a avea un singur copil, iar baietii au o valoare sociala mai mare decit fetele) pe cita vreme populatia Indiei e tinara, avind si o rata de crestere demografica mare. Alte considerente sunt: India e o Democratie iar China nu iar in India se vorbeste limba tehnologica (engleza).
Are si nu prea. Depinde din ce parte privesti Tibetul: parte a Chinei sau teritoriu ocupat de aceasta. Din cate stiu eu, tibetanii se cam cred de alt neam, nu chunezi si se simt, zic ei, sub ocupatie!
Eu ma refer la granitele Chinei Imperiale, modificate de catre britanicii in 1914.
Maybe, dar Tibet a devenit parte din Imperiu pe la inceputul secolului XVIII in timpul dinastiei Qing, iar relatia Tibetului cu metropola intre 1910 si 1959 a fost una de „de facto” independenta, chiar daca China avea un fel de „suveranintate” in concordanta cu Acordurile de la Simla. China de fapt contesta „dreptul” Tibetului de a semna Acordurile de la Simla care a cedat sudul Tibetului Indiei Britanice (actualul Arunchal Pradesh -McMahon LIne). Aici este problema principala. In rest se cearta ca niste caprioare in estru pe petice de teriortiu pe care Dinastia Qing nu a putut sa la acapareze la vremea respectiva fiindca indienii au fost si ei mai rapizi si au pus mana pe ceva si au ajutat la destramarea „Imperiului” Tibetan. Una peste alta Dalai Lama nu are nici o problema cu acordurile de la Simla – probabil faptul ca este gazduit de India are mult de spus.
Pai vad ca marul discordie l-au aruncat englezii. Iara astia. Numai timpenii. Brr inca o pacoste a istoriei. Multe trebuie sa tragem de pe urma faptelor de acum sute de ani. Ce nebunie. Ce blestem. Amintirile, trecutul si ala tulbure fiecare cu adevarul lui.
Chestia asta s-a imtimplat acum 100 de ani.
Din cate stiu eu intotdeauna este indreptatit ala cu bata mai mare.
OFF Topic: Sandra Izbaşa nu trebuia să fie făcută ofiţer al Armatei României. Acordarea gradului de locotenent al Armatei României este o palamă pentru toţi tinerii care, începând cu liceul militar, studiază ani buni de zile pentru a deveni ofiţeri. Iar, la terminarea Academiei, primesc gradul de sublocotenent. http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/sandra-izbasa-locotenent-armata-face-tsukahara-167371.html
Atitudinea Indiei de … „poate moare magarul, poate pierde samarul” … e specifica. Daca nu exista ceva foarte vizibil pentru care sa saliveze nu vor da navala. Tibetul nu este asa ceva pentru ei. Engleza o vorbesc si chinezii si cred ca multi englezi, merigani sau romani ar fi surprinsi cat de bine o fac astia mici, multi si cu ochii oblici din China. In plus probabil ca au destui traducatori prin serviciile de informatii care sa traduca orice carte tehnica in chineza si pentru copilul de gradinita.
Pe scurt, cine are nevoie in China de engleza o stie deja. Cine nu are nevoie nu isi bate capul. In fond chineza este una din cele mai grele limbi scrise si vorbite, asa ca s-ar putea sa le vina mult mai usor chinezilor sa invete engleza decat „englezilor” sa invete chineza. Asta poate fi un avantaj tot pentru chinezi pana la urma la cat de multi sunt.
Cred ca de fapt China joaca un joc al inducerii in eroare pe mai multe nivele. E foarte usor sa subestimezi China mai ales cand te lasi prins in acest joc. Totusi parerea mea proprie si personala este legata de nevoile Chinei pentru a evita tulburari sociale interne care s-ar putea acutiza in viitor. China cred ca are nevoie de doua lucruri esentiale pentru orice societate umana, dar intr-un mod mult mai acut : „energie si hrana”.
Daca nu poate acoperi aceasta cerere interna complet pentru urmatorii 100 de ani, China va exporta populatie. Deja exporta populatie. Cred ca nu exista continent pe care sa nu vezi o comunitate chineza. Cu siguranta nu exista nici o tara mai importanta si mai dezvoltata in lume in care sa nu vezi o comunitate chinezeasca. Asta poate insemna acoperirea unei rezidente de spionaj foarte usor intr-o astfel de tara tinta.
Cand Israelul ataca Siria Putin era in China si telefona la Tel Aviv. China in combinatie cu Rusia fie si pe termen scurt reprezinta o forta ce nu poate fi inghitita de nimeni, dar poate inghiti multe.
In China se vorbesc o multime de dialecte iar Cantoneza e un fel de Limba Franca in China. In ce priveste complexitatea nu se poate spune ca Limba Cantoneza e o limba complexa ci dimpotriva. Afirmatia cum ca „limba Chineza e cel mai greu de invatat” e falsa si nu se poate substantia deoarece ca orce alt domeniu complexitatea inseamna si dificultate iar cea mai dificila de invatat e limba……? E extreme de usor sa inveti o Engleza prosta dar I-ti trebuieste sa studiezi o viata intreaga in a o stapinii. In aproximativ toate domeniile (excludem, zapada, bolile camilelor, culorile cailor si trialitatea) Engleza e cea mai compleza si din acest motiv e nu numai preferata in exprimarea ideilor sau conceptelor compleze dar si necesara.
@Darrell poti sa reformulezi te rog pentru mine ceea ce ai postat mai sus ? Se pare ca pentru mine limba romana este o limba extrem de complexa si complicata ca n-am inteles nimic din ceea ce am citit in postarea ta.
Limba Romana nu e complexa deloc ci dimpotriva, e foarte simpla (foneticul nu reprezinta o dificultate deoarece toti oameni, sau aproape toti au aceiasi compozitie biologica iar ca atare ei pot pronunta cu usurinta orce sunet). Engleza e cea mai complexa…cam de 10 ori mai compleza decit urmatoarele 2 (Franceza si Germana). Pina si Academia Franceza (astia sunt incapatinati, francofoni si impotriva tuturos is special a Englezilor si a Americanilor) a acceptat acest adevar iar ca urmare nu accepta spre publicare decit lucrari concepute si scrise in Engleza. Daca intregul Lexington Francez are la baza cam 200.000 de simboluti in schimb Limba Engleza are cam 750.000 iar pentru a putea publica aproape orice, inafara de povesti pentru copii trebueste sa uzesi un minm de 250.000 de simboluri distincte iar acest bagaj lingvistic e foarte greu de acumulta (iiti trebuiesc foarte multi ani de studiu) deoarece noi oamenii avem limitary.
Eu nu pretend sa cunosc sufficient Romana dar cunosc sociolinguistics.
Ok, @Darrell, am inteles … Nu esti roman sau oricum nu te-ai nascut in Romania. Limba romana ai invatat-o ulterior si nu te-ai nascut cu ea in casa. Nu gandesti in romana si trebuie sa traduci din alta limba in romana. Esti scuzat.
Fonetic e mai simpla romana. Poate ca da … Gramatical nu ! Engleza este mult mai simpla gramatical decat romana. Poate ca romana este mai simpla gramatical decat latina cu care se inrudeste (nu stiu care din care provine pana la urma cu adevarat si sa-mi dau cu presupusul mi-e frica ; oficial romana provine din mixajul limbii latine cu limba geto-daca, la care s-au mai adaugat cuvinte slave in principal, dar si ugro-fine, turcice, grecesti, germanice si/sau saxone), dar cu siguranta nu este mai simpla decat engleza.
Scrierea cvasifonetica ajuta la inceput. Cand ai o limba si complexa gramatical si care are si o scriere hieroglifica la baza, diferita de scrierea literala si/sau fonetica pe care o stii din propria limba e o problema foarte complexa.
Gramatica nu are un rol prea mare in complexitatea unei limbi ci lexicografia simbolutilor unice si a asocierilor de simboluti cu insemnatate complect diferita si bineinteles sintaxa.
Motivul principal pentru care Engleza e atit de vasta e rezultatul unor englezi geniali ce cu citeva sute de ani in urma au inteles ca limba trebue sa fie libera si ca nimeni nu are dreptul sa defineasca, sa creeze, sa impuna sau sa interzica folosirea unor simboluri linvistice. In comparatie cu celelalte societati printe care si Romania, Academia sau Institutia Politica dicteaza ce simboluti pot fi folosite, sub ce forma si cind si ce simboluri sunt interzise iar dictionarele sunt scrise tocmai cu acest scop. Atit in Anglia cit si in US lucrurile sut diametral opuse iar lexicografi ce sunt complect independenti, culeg simbolurile pe care oamenii liberii le uzeaza in viata lor de zi cu zi sau nu si le adauga sau scot din noile editii a dictionarelor.
Daca ai timp fa o comparatie intre OED si La Russe sau DEX si ai sa vezi diferenta.
Darrell, daca limba romana este mai usoara decat engleza, cum iti explici ca tu scrii mai prost romaneste decat scriem noi in engleza? Si spui ca esti si roman… In cele aproape 20 de randuri de mai sus ai facut peste 10 greseli de scriere (si n-am pus la socoteala greselile de tastare).