In urma cu 200 de ani Imperiul Chinez genera 1/3 din PIB-ul mondial, iar 150 de ani mai tarziu realiza doar 5% din produsul intern brut al planetei.
Astazi, datorita reformelor economice introduse in anii “ 80, China are 16% din PIB-ul mondial. Numai ca pe vremea cand Imperiul Chinez domina lumea, din punct de vedere al PIB-ului, adica in urma cu 200 de ani, China avea in acelasi timp si 35% din populatia lumii, in timp ce acum mai are “doar” 20%.
Astazi SUA producea 20% din PIB-ul planetar, desi are doar 5% din populatie, dar chinezii spera ca actuala rata de crestere economica nationala sa continue si in urmatorii 15-20 de ani si astfel sa detroneze SUA la nivelul PIB per capita. Din pacate economia chineza da semne serioase de stagnare, in sensul ca nivelul de crestere cu care ne obisnuise pana acum a inceput sa scada, iar viitorul nu arat tot atat de bine, pe cat au aratat ultimii 30 de ani.
Economia chinzeaza are mari neajunsuri structurale, la nivel de poluare, forta de munca sau sistem social, iar aceste probleme fac extrem de dificila trecerea de la o economie bazata pe forta de munca ieftina si legi draconice, la o economie libera, competitiva cu adevarat si bazata pe o dezvoltare calitativa a produselor realizate.
Insa daca privim ultimele doua secole din perspectiva chineza, putem intelege mandria si indarjirea actualei generatii dar mai ales increderea lor in viitor. Daca pentru Europa si America secolele XIX si XX au insemnat o perioada de afirmare puternica, culturala si economica, perioada care a facut din cultura si economia Vestica stapana absoluta a planetei, pentru chinezi cele doua secole au reprezentat un dezastru imens si o serie de umilinte nationale fara precedent de la invazia mongola a Chinei.
Practic odata cu dezvoltarea Vestului, China a cazut intr-o lunga perioda de coma sociala si economica, pigmentata cu invazii si razboaie, punctata de mari umilinte nationale. Razboiul Opiului cu Marea Britanie, sau invazia japoneza din anii “30 au reprezentat, si inca reprezinta, rani extrem de dureroase pentru o natiune cu 5000 de ani de istorie si care secole la rand a reprezentat un far in materie de inovatie tehnologica si cultura.
Asadar semnele unei agresivitati crescande a Chinei in zona sa de influenta nu reprezinta nimic altceva decat o incercare a Dragonului de a reveni unde era in urma cu 200 de ani: cea mai puternica si dezvoltata natiune de pe planeta.
Cum isi va rezolva China handicapurile economice si sociale vom vedea, dar in opinia multor experti in economie, natiunea chineza are nevoie de o noua serie de reforme economice si sociale, poate mai dure decat cele de la inceputul anilor “80.
GeorgeGMT
In acest moment, din motive ideologice, China este incapabila sa initieze reformele care ar moderniza-o si care ar inlatura inegalitatile sociale si distribuirea inechitabila a veniturilor, care cresc in fiecare an.
China e dependent de piata Americana in primul rand. Daca ii baneaza americanii produsele chinezii imediat intra in blocaj. In plus ei sustin moneda Americana pe piata…americanii tiparesc si chinezu munceste.
China e in perioada in care fura tehnologii de unde poate si isi educa forta de munca ca sa poata asigura si tehnologii in viitor.
E de discutat daca poate de ex sa ii depaseasca pe japonezi sau americani sau chiar pe rusi.
La chinezi la ora actuala este si o f mare coruptie la nivel guvernamental e cam greu sa treaca la o economie de piata concurenta cand inca statul detine controlul.
Ei exploateaza inca mana de lucru ieftina, depend de resursele materiale ale altora, de tehnologiile altora si de piata de desfacere a altora. Cam multe necunoscute care ii pot controla.
Japonezu, americanu sau germanu s-a impus prin tehnologii. Chinezu se impune prin mana de lucru ieftina. Intrebarea e cat timp o sa mai fie asa de ieftina.
Ca sa detroneze SUA la nivelul PIB/capita, China ar avea nevoie de un PIB de 68 de bilioane. Cam greu de obtinut 🙂
Chinezii au făcut în plan economic câteva mutări greşite:
1. Au investit destul de puţin în cercetare, inclusiv cea cu caracter militar.
2. Au păstrat multe tehnologii învechite, din zgârcenie. (În 2009, 3 termocentrale gigant din China au poluat cât toată industria Marii Britanii pusă la un loc.) La prima vedere, era o mişcare raţională, fiindcă ei nu au semnat Acordul de la Kyoto, şi deci în ochii unui observator de la noi şi-au păstrat independenţa faţă de presiunile occidentalilor. Dar în acelaşi timp presiunea pentru un mediu mai curat este necesară pentru a menţine ritmul inovării – cât combustibil consuma un avion de linie în 1970 şi cât consumă în 2013? Cât de eficientă e în exploatare o locomotivă cu abur faţă de una Diesel modernă? A refuza să adopţi măsuri de depoluare aduce profit pe termen scurt, dar pe termen lung te face sclavul propriei incompetenţe în inovare.
3. Au lăsat să se umfle o bulă imobiliară lipsită de suport – oraşe-fantomă care au costat miliarde, dar în care nu locuieşte nimeni. (Americanii au făcut o manevră asemănătoare cu tipărirea de dolari între 2007 şi prezent: au oferit bani sub formă de „stimul” companiilor, care au umflat bula celor 3 materii prime care tot creşteau, aurul, petrolul şi cuprul. Când s-a dezumflat bula aurului, câteva sute de miliarde de USD au dispărut din economie ca prin magie, fiindcă valoarea stocurilor de aur a scăzut, deci au reuşit dintr-o mişcare să introducă bani în economie şi să îi facă să dispară fără a produce inflaţie. Dovadă că Bernanke nu e prost 🙂 )
Economia chineza are mai multi germeni distructivi decat se vede din afara…
http://ziuadecj.realitatea.net/economie/delegatia-chineza-a-sosit-la-cluj-foto–111610.html