Vedete lansatoare de rachete(VPR) din clasa Orkan, dotate cu RBS 15 Mk II, Polish Navy
Armata Poloneza, una dintre cele mai moderne armate din cadrul fostelor state ex-Varsovia, actuale membre NATO. O armata a unei tari respectate si demne! O armata respectata de catre conducatorii tarii si nu numai! O armata careia i s-a acordat intotdeauna sprijinul necesar de catre conducerea statului, lucru ce se vede in dotarea pe care o au. Dotare, la care, din pacate deocamdata, putem doar sa visam…Am fi putut fi, daca nu superiori, cel putin egali cu polonezii, daca am fi avut conducatori interesati de soarta tarii si a armatei sale. N-am avut insa! N-am avut nici oameni in fruntea Armatei de talia Maresalului; iar cei putini care au indraznit sa atraga atentia conducatorilor politici si politicului in general, au sfarsit…la pensie, scosi pe liber sau retrasi in viata civila. Cu, sau fara voia lor!
ANDERS prototipul polonez al noi masini de lupta a infanteriei IFV ( MLI-ul lor)
Polonia, este otaracare inainte de 1989, dar si dupa, a produs cam aceleasi tipuri de armament si tehnica de lupta, ca siRomania. Chiar si dupa 1989, atat Romania cat si Polonia, au inceput sa dezvolte sisteme de arme, de acelasi calibru si aceeasi destinatie, precum: obuzierul de 155 mm KRAB (Polonia)-ATROM 155 mm (Romania); MLRS WR-40 LANGUSTA (Polonia)-LAROM (Romania); armament de infanterie, aruncatoare de mine, etc. Diferenta se vede doar in dotare; polonezii chiar au introdus in inzestrarea armatei mare parte a tehnicii realizate, pe cand la noi multe dintre acestea exista…dar lipsesc cu desavarsire! Cel mai bun exemplu este ATROM, care se afla inca pe lista de asteptare; ca multe altele dealtfel. De ce, n-are rost sa mai vorbim! Am inceput primii, si nici macar n-am reusit sa terminam ceea ce-am inceput, fiindca ATROM spre exemplu, dar si alte sisteme, a aparut inaintea celui polonez similar; multumim insa politicienilor si conducerii noastre “ilustre” de dupa 1990 incoace, pentru aceasta stare de fapt! Multumim si conducerii “politice” a Armatei, pentru obstructionarea si bataia de joc la adresa specialistilor, multumim haitei de pupincuristi aciuati pe la MApN, indiferent de ce culoare au sau cui…apartin! MULTUMIM!
KRAB obuzier de 155mm, omologul ATROM-ului romansec. Doar ca al lor exista…
Polonia este o tara a carei politicieni, au invatat lectia trecutului, si au grija ca Armata sa nu mai fie surprinsa slaba si neinarmata, ca in WW II. Politicienii si conducatorii acestei tari, au inteles odata pentru totdeauna, un lucru evident: “Daca vrei pace, pregateste-te de razboi”, cu atat mai mult ca pozitia lor geo-strategica nu-i deloc de invidiat!
Armata poloneza, pe langa sprijinul politicienilor (care pun interesul national mai presus decat cel personal sau de partid, nu ca “elitele” noastre!), dispune si de colaborarea unei industrii militare pe masura exigentelor acesteia. Industrie capabila sa produca echipamente si tehnica, in colaborare sau in conceptie proprie, la un nivel tehnic ridicat.
Industrie care din fericire, chiar primeste fonduri pentru cercetare-dezvoltare; o industrie care chiar primeste comenzi; o industrie care n-a fost lichidata dupa model romanesc, ci a fost asezata pe noi principii de dezvoltare specifice economiei de piata. Polonia a stiut ce sa faca cu ea,Romaniadin pacate, nu…
Odata cu sistemele Gepard, Germania ne-a propus si Leopard 2A4…
Nu putem face in acest moment o comparatie intre cele doua armate –romana si poloneza-fiindca scorul ar fi net in favoarea celei din urma. Multe lipsuri are armata noastra, multe proiecte in stagnare sau abandonate, multe nevoi si mai presus de toate, perena lipsa de bani. Fiindca daca ai bani, iti permiti orice!
Putem insa sa visam, fiindca a visa nu costa nimic! Putem insa sa speram intr-o colaborare fructuoasa, Bumar (Polonia) siUTI(Romania); colaborare ce-ar putea aduce “soarele” si pe strada noastra.
Armata poloneza este bine dotata, fiind cotata la un nivel ridicat in cadrul NATO, la toate categoriile de forte. In continuare vom arunca o privire de ansamblu asupra acestei armate, intrebandu-ne totodata, vom fi si noi candva asa?
Inainte de a trece la partea tehnica, vom aminti aici despre una dintre unitatile de elita ale Armatei Poloneze, renumita in toata lumea, avand o dotare de exceptie, si anume, GROM (Grupa Reagowania Operacyjno Mobilnegro). Aceasta unitate de elita, pregatita la cele mai inalte standarde, avand echipamente de ultima generatie a aparut in anul 1990, avand ca “nasi” SAS (britanic), Delta Force (SUA) si celebra GSG 9 (Germania). Aceasta unitate are si comandouri formate exclusiv numai din femei. Membrii comandourilor GROM, pot ajunge in orice colt al lumii in maxim 48 de ore, fiind anuntati si selectati cu maxim…o ora si jumatate inainte! Impresionant…
GROM indeplineste toata gama de misiuni alocate Fortelor Speciale, inclusiv cele antiteroriste , dispunand pentru indeplinirea misiunilor de un echipament foarte performant, precum: armament de diferite calibre si proveniente, inclusiv de fabricatie autohtona (MP5SD6, Remington Pump Gun 12 mm, M4A1, aruncatoare de grenade de diferite calibre, mitraliere de diferite calibre; RPG 7, RPG 76 KOMAR, Carl Gustav 84 mm, SPIKE; pistoale de diferite calibre, GLOCK 17, USP 9mm, BROWNING HIGH POWER 9mm, revolver S&W 38; arme de precizie precum, MAUSER SP 66 si altele; PGM HECATE II si McMILLAN de calibrul 50, etc. De asemenea dispun de o intreaga gama de echipamente de scufundare, de parasutare, de vedere nocturna, de protectie, etc. Ca o nota distincata, GROM dispune de o camera mobila de decompresie DART, plasata intr-un Eurocontainer standard, care poate fi transportat pe TIR, vase maritime, cu avionul sau elicopterul (acrosat extern); aceasta camera este destinata accidentelor de scufundare si insoteste compania maritima, ce are in componenta sa scafandri de lupta si incursiune. GROM dispune de propria flota maritima ce cuprinde: caiace, barci pneumatice de diferite marimi, salupe rapide, nave de debarcare, etc.; propriul parc auto: camioane de diferite tonaje, masini de teren, precum Mercedes G, Land Rover, Humwee, dotate corespunzator indeplinirii diferitelor misiuni; sisteme de comunicatii si transmisiuni, inclusiv prin satelit, de ultima generatie. De asemenea dispune de elicoptere si avioane de transport, avand o colaborare foarte buna cu Aviatia si Marina Poloneza.
PT-91 TWARDY, omologul TR 85M1, diferenta este ca polonezi au un numar suficient
Sa nu uitam ca armata poloneza are in dotare echipamente pe care, daca am fi avut clasa politica, le-am fi avut si noi, chiar inaintea lor! Exemplele sunt dureroase pentru Armata Romana: F-16, rachetele anti-nava RBS 15 MK II, obuzierul de 155mm Krab, tancuri Leopard 2A4, oferite si Romaniei…Culmea este ca planurile romanesti de modernizare a armatei ar fi devansat Polonia, in cam toate ramurile armatei, problema noastra a fost, ca in toate aspectele vietii de zi cu zi, imbecilitatea, prostia si lasitatea(cazul elicopterului Dracula), politicienilor romani.
Si la fel ca in cazul economiei, puteam fi macar la nivelul polonez, probabil chiar mai sus, daca am fi avut inspiratia sa-i impuscam pe toti “emanatii” asa-zisei revolutii din 1989 atunci! Cu sloganuri gen “nu ne vidnem tara” am ajuns sa nu o vindem ci sa o lasam prada camarilei de partid si astfel astazi suntem…aici!
Dar…Romania este eternal si noi nemuritorii(cel putin asa crdeau stramosi nostri)! Sanse sa ne revenim sunt inca, ceva s-a mai miscat, dar deocamdata sa privim cum ar fi trebuit sa arate Armata Romana si industria nationala de aparare astazi, daca…aaa si sa nu uitam ca Romania detinea in 1990 si o industrie aeronautica pe langa care cea poloneza era un biet atelier de confectionat zmeie. Era…acum noi suntem istorie!
Bumar are o intreaga gama de produse, precum si o experienta vasta in ceea ce priveste modernizarea tehnicii de provenienta sovietica, precum: SA-6 KUB, SA-4 KRUG,SA-8 OSA, T-72, BTR, BMP-1, ZSU-23, etc, avand in dezvoltare un nou IFV, numit ANDERS (neamfibiu, cu motor MTU Diesel de 720 CP, tun OTOMELARA de 30 mm+mitraliera de 7,62 mm, capabil sa transporte maxim 8 militari, vehiculul este senilat, fiind asemanator cu cel austriac ULAN. La noi insa, MLI-2000 este mort si ingropat, inca inainte de a se naste, conform traditiei mioritice!). Ca si Armata Romana, polonezii au o colaborare stransa cu firme de renume, dintre care remarcam: Raytheon, LM, Patria, Elbit, Rafael, etc; colaborare ce se regaseste in produsele industriei militare; produse care n-au ramas precum la noi, doar pe hartie sau la nivel de prototip.
Interesanta pentru noi ar fi modernizarea sistemului de rachete anti-aeriene 2K12 KUB(SA-6), aflat in inzestrarea armatei noastre, si din care, dupa unele surse, am dispune de peste…1000 de rachete. Iata ce spunea seful Departamentului pentru Armamente din cadrul MApN, in aprilie 2011, in numarul “O altă direcţie importantă pentru anul 2011 în activitatea Departamentului pentru Armamente, determinată de constrângerile financiare care ne grevează în acest moment, se referă la activitatea unor echipe de inspecţie care au avut activitate în mai multe unităţi militare, în scopul analizei tehnice a echipamentelor şi sistemelor aflate în dotare în acest moment, pentru a realiza un program de prelungire a resursei de viaţă a acestor sisteme. Mă refer, în primul rând, la sistemele de blindate şi la sistemele de rachete terestre cât şi rachete antiaeriene (în special KUBşi OSA – n. red.). Este o soluţie de compromis, prin care vom asigura în final o prelungire a resursei şi posibilitatea câştigării unei perioade de timp de doi-trei ani în vederea angajării, în această perioadă, a altor programe de achiziţii, în momentul în care Ministerul va avea resursele necesare”. Vom vedea in viitorul apropiat daca aceasta intentie se va materializa prin colaborarea cu polonezii, insa sistemul actual SA-6 pe care il avem in dotare (aproximativ 60 de lansatoare, intrate in dotare de la sfarsitul anilor *70), are urmatoarele caracteristici: inaltimea tintelor combatute: 25 – 7000 m (14000 m cand tinta este indicata de complexul K1); distantele de tragere: 4,4 – 23 km; parametrul de drum maxim al tintei combatute: 18 km; viteza tintei combatute la intalnire: 600 m/s; viteza tintei combatute in urmarire: max. 300 m/s;
principiul de functionare: autodirijare semiactiva.
Bumar, mai precis firma WZU S.A, ce face parte din acest concern, propune un pachet de modernizare substantial, ce include inclusiv statia de urmarire si integrarea rachetei SEA SPARROW (la cerere), pe vehiculul purtator original. Modernizarea oferita de catre polonezi consta in: incorporarea de sisteme moderne, rezistente la bruiaj pasiv si activ; introducerea unui nou computer criptografic de tip MARK XII, antena IFF; introducerea unor camere tv,infrarosu sau cu vizualizare termica, de inalta rezolutie, zi/noapte; un nou sistem de aer conditionat si de dezumidificare la bord; afisaje digitale, inclusiv un nou afisaj indicare achizitie tinte; sistem de comunicatii digital securizat, cu salt in frecventa; fibra optica si noi semiconductori; camuflaj radioelectronic ECCM; noi sisteme opto-electronice; GPS; instalare lansator capabil sa lanseze rachete state-of-the-art, etc. Posibil insa ca Armata Romana sa nu integreze un nou tip de racheta, iar modernizarea sa se limiteze doar la echipamentele opto-electronice, radar si de transmisiuni. Bumar ofera acelasi pachet de modernizare si pentru sistemul SA-8 OSA (Gecko); sistem ce din pacate se afla intr-un numar mic in dotarea armatei noastre (aproximativ16 lansatoare, intrate in dotare la sfarsitul anilor *80).
Consideram ca o modernizare a sistemului de rachete AA, KUB, ar fi o solutie de avarie, poate si de bun-simt, daca tinem cont de faptul ca…n-avem bani! Daca ne luam dupa afirmatiile sefului Directiei pentru Armamente din cadrul MApN, in urmatorii ani urmeaza ca acestea sa fie inlocuite cu noi sisteme. Sa dea Domnul sa fie asa! Insa se pare ca, colaborarea cu aceasta firma poloneza, are o arie vasta. In cadrul Expomil 2011, au aparut informatii legate de un nou UAV si despre un mini-elicopter, dezvoltate in comun cu UTI (despre acest mini-UAV, am scris intr-un articol anterior) –stim insa sigur ca aceste proiecte sunt in vizorul armatelor celor doua tari.
Pentru mai multe detalii legate de dotarea Armatei Poloneze si produsele oferite de catre Bumar, va rog sa consultati aceste link-uri de pe site-ul firmei (www.bumar.com/en/ ), unde veti gasi tot ceea ce va intereseaza vizavi de aceste produse. Nu pot insa incheia, fara un gand bun legat de colaborarea Bumar-UTI: SA FIE INTR-UN CEASBUN!
WW
Post interesant cu ceva scapari ce m-au facut sa zambesc :1. Krab echivalentul Atrom si 2. Twardy echivalent al lui TR 85 M1.Nu pretind ca as fi vreun expert in tehnica militara dar comparatiile astea doua is mult trase de par.
Trase de par in sensul ca…?! Krab este un obuzier de 155mm autotractat, perfect echivalent cu solutia romaneasca ATROM, care si el este tot un obuzier de 155mm si tot autotractat este. .TR 85M1 este un tanc modernizat si reprezinta varful de lance al Armatei si cel mai bun tanc romanesc actual, adica este in aceeasi situatie cu PT-91, care si el este tot o modernizare a unui model rusesc, fiind in acest moment cel mai bun tanc produs in Polonia! Chiar nu par echivalente, dpdv al locului pe care fiecare il ocupa in armata respectiva?! Eu zic, zambind, ca sunt foarte comparabile!
Nu zic, alea poloneze or fi superioare, dar nu cred că diferențele sunt atât de mari încât ele să fie incomparabile. Oricum ”echivalent” sau ”omolog” nu înseamnă neapărat identic ca valoare, ci doar identic (sau asemănător) ca poziție/nișă ocupată.
Prietene, asocierea KRAB-ATROM si TWARDY-BIZON, este doar la nivel de dotare, asta fac si au ei-asta facem, avem sau n-avem, noi! Atat! Insa, daca ne referim la nivel conceptual, obuzierele sunt diferite ca platforma purtatoare, indeplinind insa aceleasi misiuni si avand acelasi tel: MOBILITATE. Atat platforma pe senile cat si cea pe roti, au avantaje si dezavantaje. Astfel, cea pe senile castiga detasat cel putin la factorul protectie, pe cand cea pe roti castiga la factorul viteza de deplasare, consum de combustibil, intretinere si costuri (senila insasi prin tehnologia sa este greu de intretinut, dar ofera acces pe orice teren). ATROM-ul era o solutie buna, un concept viabil, accesibil ca pret, iar sintagma: „Baterie cu un tun” i se potrivea de minune, obuzierul putand actiona independent. Insa, achizitionarea lui se tot amana de prin 2005, iar pe masura ce trece timpul, sansa ca el sa intre in dotare scade exponential. La noi lucrurile se misca lent sau…deloc; asta era ideea din spatele asocierii, fiindca SE PUTEA ca Armata Romana sa fie dotata corespunzator. SE PUTEA, NU S-A VRUT! La polaci, lucrurile stau cu totul altfel, desi si la ei exista probleme financiare…
Twardy , intr-adevar nu este echivalentul lui TR-85 . Este echivalentul lui TR-125 . Au aparut in aceeasi perioada .Acelasi calibru de tun . Blindaje compozite .Aspect exterior aproape identic.Sisteme de conducere a focului moderne cu posibilitati de upgrade (calea urmata de TR-85M1 ).Sisteme de propulsie de puteri asemanatoare ( TR-ul avea atunci demult cam cu 100 CP mai mult ).Industrie orizontala existenta (atunci).Posibilitati de modernizare uterioara. Dar , alte conduceri. Ale tarilor .Si cerinte diferite la privatizare si integrare europeana .
Problema nu e numai dinlauntru…
Nicusor, asa este! Insa noi atat am putut, asta am avut, atat am facut. Polacii, fata de noi au importat masiv T-72, din care a derivat Twardy, noi insa doar vreo 30 de bucati. Atat am putut, T-55! Ar fi urmat TR-125, dar n-a fost sa fie! Chiar daca am fi vrut sa modernizam un tanc mai evoluat decat T-55, n-aveam! Polonezii insa aveau si s-au descurcat bine.
Totusi , TR-125 s-a produs in 5 exemplare. O uzina moderna exista
( nu era o gramada de fier vechi asa cum se spunea ). Linia tehnologica exista ( si TR-85 utiliza blindaje stratificate ). Pregatirea de fabricatie era facuta . Deci daca s-ar fi produs in serie am fi avut ce moderniza .
@nicusor.Chiar crezi ca ar meritat sa facem un tanc pe model de T-72?! Adica T-72 nu mi se pare chiar cel mai reusit tanc sovietic, ma refer la sistemul de incarcare automata, la usurinta cu care ia foc, fara sa fie penetrata armura si fiabilitatea, nu din cele mai ridicate.
Chiar cred .
TR-125 la inceputul anilor ´90 si TR-2000 acum .
Si sa-i intrebam si pe polonezi daca sunt multumiti de Twardy.
Cat despre importuri , daca tot am putut face si noi ceva , de ce sa le dam banii altora ? Cu importuri de completare daca e nevoie .
Reamintesc ca pe vremea cand era ministru gen.ing. Nicolae Spiroiu s-au fiabilizat 10 tancuri TR-85 cu unele componente de import si cu altele realizate in tara fara economie prosteasca (a nu se confunda cu proiectul TR-85M1 ), care au parcurs fiecare cate o mie de kilometri fara defectiune . Deci se poate.
OK! Dar Romania avea un parc foarte redus de T-72, pe cand Polonia avea o gramanda. Total de acord cu proiectul TR2000, tancul trebuie facut in tara si din cate stiu eu, la MApN s-a refuzat cu incapatanare chiar si ideea de a importa tancuri ca produse finite, ci se doreste construirea lor in tara. Se pare ca pretul tancurilor este nimic in comparatie cu cosmarul logistic de a folosi si intretine o flota de tancuri cu un producator extern.
Ai dreptate cu TR-urile, au functionat intradevar socant de bine si de mult!
Adevarat nu sunt tocmai din aceeasi categorie, ideea era ca sunt echivalente ca produse ale industrilor nationale. Ei au PT-91, noi TR-ul, adica astea sunt tancurile fabricate in cele doua tari. Ca tehnologie PT-91 posibil sa fie ceva mai evoluat, posibil, chiar foarte probabil, dar asta este situatia astazi…
George GMT, am descarcat si eu schita tancului postat la un subiect mai vechi…sper sa nu te superi 🙂 daca nu e gluma ar fi frumos sa fie adevarat (am marit poza si in coltul din dreapta-jos scrie MAPN 😮 )
Daca vrei iti trimit prin mail tot ce am, adica inca doua schite, pe langa cea gasita deja. Si nu ma super frate, poti folosi tot ce doresti, dar fi atent ca nu stiu mare lucru despre respectivele schite. Si nu este o gluma, asta te pot asigura.
daa, te rog mult.mersi 🙂 am trimis eu mail pe adresa blogului…ca tu ai mai spus ca mi-ai trimis mail si nu primisem nimic
„aaa si sa nu uitam ca Romania detinea in 1990 si o industrie aeronautica pe langa care cea poloneza era un biet atelier de confectionat zmeie.”
Stimabile, sa-i dam cezarului ce-i al cezarului! Doar TS11 Iskra a fost fabricat in peste 400 de exemplare, avionul fiind exportat in India, in 76 de exemplare – numar putin mai mic decat TOATA productia de IAR93. 😉
Nu uita nici de Lim-uri (1,2 si 5 – Licente de MiG15, 15 Bis si 17), sau de Orlik, de M28, de Mi2, SM1 si SM2(unu d’asta e si la Muzeul Aviatiei)…Cand polonezii fabricau (ce-i drept, sub licenta) avioane de lupta de prima linie, noi (re)invatam sa fabricam planoare!
😉
In alta ordine de idei, sa speram ca se vor obtine bani pentru modernizarea Kub-ului, ca pana se modernizeaza HAWK-ul expira durata de viata a rachetelor…
Bre onorabile, vaz ca-ti place baioneta, adica lupta directa 🙂 ! De data asta dreptatea pare sa incline in favoare domniei tale. Intradevar productia poloneza a fost mai variata si mai numeroasa, insa nu trebuie uitat ca polaci au beneficiat si de ajutor rusesc in industria aero, lucru care pe la noi a fost exact invers. IAR-ul a plecat in Siberia, licenta pt motoare nu au vrut sa ne dea. IAR 93, un avion decent si prea devreme scos la pensie, este totusi un avion romanesc, proiectat si construit de noi, IAR 99 cam la fel.
Polaci nu au facut un avion de coplexitatea celor doua romanesti singuri, si bineinteles IAR 330, facut cu francezi!
Dar dreptatea este pe la mijloc si una peste alta ma intreb cum ar fi aratat industria aero romaneasca cu o conducere de tip polonez, si totodata nu pot sa nu-i admir si sa-i invidiez in acelasi timp!
In alta ordine de ideei, bine ai venit pe blog, vom mai avea motive de…duel si de acum incolo 🙂 !
Cum adica „IAR-ul a plecat in Siberia”?
Adică sovieticii au demontat liniile de producție și le-au dus în mama Rusie. Cred că la asta se referea.
Cu cat stau si ma gandesc la posturile lui George GMT si la MIG 29 A /B romanesti ma trece un gand ca cineva a tradat RoAF intr-un mod flagrant, bine ca Polonia care nici ea nu are o relatie prea frumoasa cu Rusia a putut sa isi foloseasca MIG 29 ba chiar le-a luat cadou si pe cele ale Germaniei si noi nu am fost in stare sa negociam revizia capitala de care aveau nevoie aparatele acestea 19 ale noastre dupa ce stiam ca putem sa le aducem mai sus decat F 16 Block 50/52 ca si avionica! Proiecatul MIG 29 SNIPER era un succes toata lumea vorbea despre el in presa intentationala de specialitate, cand o sa invatam oare ca banul nu are culoare si ca MIG Corporation ar fi putut fi implicata in refurbished si am fi avut probabil o piata de desfacere pentru SNIPER in Europa Centrala. De-asemnea ce ne-a determinat oare sa refuzam ancurile germane Leopard 2 A4 ? Nu aveam alternativa mai ieftina in Romania decat acestea si puteau in timp fi duse la standadul A 5 fara probleme – politicieni fara viziune asta alegem si asta avem!
Tradare?! Nu cred ca-i duce capul la asa ceva, cel mai probabil doar incompetenta crasa…
Solutii pt MIG s-ar fi gasit si sunt sigur si Leopardul A4 avea loc pe langa TR85M1.
Adică sovieticii au demontat liniile de producție și le-au dus în mama Rusie. Cred că la asta se referea.
sa faca ce cu ele? la data cand le-au capturat, 80-ul nu mai era de mult un avion de prima linie. ar fi fost mult mai simplu sa le distruga…
Cine Dumnezeu stie pt ce au luat fabrica! Acelasi sistem a fost folosit si in Germania ocupata. Din cate stiu Moskvitch-ul a fost construit dupa un model al celor de la Opel. Practic au luat o fabrica Opel cu tot cu gardul inconjurator, si multe alte fabrici din partea Germaniei ocupata, ca prada de razboi si despagubire!
Atat IAR, dar mai ales SET, dispuneau in proportii mari de masini-unelte pentru prelucrarea lemnului si nu a metalului. Partea proasta, ca IAR-27 si SET-urile nu au interesat pe rusi ca sa lanseze productia pentru ei, iar uneltele nu puteau fi folosite la Po-2 din care oricum aveau in exces.
Păi și dacă aveau mașini-unelte pentru prelucrarea lemnului, asta înseamnă că nu puteau să le ia? Nu zice nimeni că le-au luat ca să facă avioane reactoare din lemn sau ca să trimită oameni în spațiu cu ele. Puteau să le folosească la altceva. An-2, unul dintre cele mai fabricate avioane de după război, nu folosește în construcția sa lemnul? Oricum, aia era problema, că nu aveau scule pentru prelucrat metalul. Le găsea Ivan o utilizare.
ATROM nu s-a materializat din cauza ca evreii nu au vrut sa ne transfere tehnologie pt a fabrica munitia. Si asta a fost treaba pt care ATROM a ramas pe bara. Nu e vina noastra, ci a fost o decizie logica de a respinge programul pentru ca ar fi trebuit sa devenim consumatori de munitie importata din Israel. Asa ca s-a zis pas. LAROM importa rachete din Israel dar poate folosi si Grad romanesti si de aceea s-a materializat.
Din ce am auzit anul acesta s-a inceput, s-au s-a dat OK-ul, pt fabricarea munitiei de 155mm in Romania. Fata de rachetele de pe LAROM stiu ca una din problemele aparute a fost motorul. Si programul de racheta de 273mm, tot la motor are probleme, si s-a ajuns la un posibil import din Italia de astfel de motoare. De altfel nici nu stiu daca mai avem capacitatea de a produce pulberi pt motoare…
George GMT avem capacitatea sa facem orice in tara trebuie doar dorinta si niste bani de la conducerea tarii! Atata tot trebuie sa avem deciziile necesare, nu este tehnologie asa de high tech sa nu o putem asimila.
Legat de ATROM, in 2003, la tragerile din poligonul Cincu, s-au folosit diferite tipuri de munitie de 155 mm, de provenienta Israel. Printre acestea se remarca munitia purtatoare de tip Base-Bleed, ce marea distanta de tragere la peste 40 km. Pentru tragerea din poligon s-a montat un radar pentru masurarea vitezei de plecare a loviturii (M.V.R); acest radar determina si gestioneaza viteza initiala la gura tevii pentru toate tipurile de munitii folosite. Legat de munitie, Romania a inceput fabricarea corpilor proiectilelor de 155 mm (noutate la noi fiindca n-aveam acest calibru -si n-avem nici acum), prin 2007, insa ulterior s-a sistat din lipsa armamentului de acest calibru! Se ajunsese la un acord cu Israel, prin care o parte dintre munitiile de calibrul 155 mm, urmau sa fie facute aici, insa ulterior totul a fost inghetat. Oricum ATROM era foarte avansat ca concept, printre altele avea o retea formata din trei calculatoare, computere tactice de tip ATC 2000, modul de pozitionare globala GPS care dadea coordonatele locului, suportand toate tipurile de harti bi/tri-dimensionale, efectuand in mod continuu corectia inertiala cumulata. Se intentiona ca in viitor sistemul sa dispuna de ghidaj inertial. Majoritatea componentelor sistemului erau/se puteau, realiza in tara. Tunul de 155 mm, componenta principala a sistemului, era produs in Israel de catre firma Soltam Systems -firma renumita in domeniul productiei si modernizarii tunurilor tractate de 155 mm, cu tevi de diferite lungimi (39, 45 si 52 calibre); teava tunului era realizata printr-o tehnologie de autofrezare. ATROM-ul avea 52 calibre, fiind dotat inclusiv cu o unitate auxiliara de putere APU, ce permitea operarea sistemului independent de motorul masinii. ATROM nu era cu nimic inferior produselor similare straine!
Au si polonezii falitii lor: dupa ce au cheltuit aproximativ 95 milioane de euro (400 milioane zloti) in decurs de 10 ani pentru constructia corvetei Gawron (MEKO A-100), se pare ca lucrarile vor fi abandonate si cu banii economisti se va cumpara un submarin.
http://www.defensenews.com/article/20120222/DEFREG01/302220013/Polish-Navy-Acquire-New-Submarine?odyssey=tab|topnews|text|FRONTPAGE
Daca stirea se confirma, e o teapa de proportii cum credeam ca numai pe la noi se intampla.