SAAR S-72
Despre interesul aratat de Israel Shipyards pentru Santierul Naval Militar Mangalia am mai amintit in treacat aici.
Ramane de elucidat motivatia israelienilor pentru cumpararea unui santier naval romanesc falimentar si ce planuri ar putea avea pentru el.
Ca o scurta introducere, Israel Shipyards este constructorul navelor lansatoare de rachete din seria SAAR 4 si 4.5 si a navelor rapide de patrulare Shaldag, acestea din urma fiind cumparate si de Romania.
Ultima versiune din seria SAAR, clasa 5, a fost construita insa in SUA dupa proiect israelian, motivul externalizarii constructiei fiind ajutorul financiar acordat de americani Israelului care este conditionat de fabricarea echipamentelor militare in SUA precum si dimensiunile navelor, care depaseau capacitatea santierelor navale din Israel. Desi au dimensiunile unor corvete, in modul deja obisnuit pentru Israel, au fost dotate cu sisteme de armament echivalente cu cele ale unor fregate, fiind unele dintre cele mai puternic inarmate corvete din lume.
Recent s-a pus problema inlocuirii atat a corvetelor SAAR 5 (construite intre anii 1993 si 1994) cat si a navelor lansatoare de rachete SAAR 4.5 (construite intre 1981 si 2003).
In ceea ce priveste noile nave lansatoare de rachete, Israel Shipyards a propus proiectul SAAR S-72, nave crescute ca dimensiuni pana la tonajul unor corvete usoare, cu un deplasament de 800 de tone, o lungime de 72 de metri, dotate cu sisteme de armament anti-aerian Barak-8, anti-nava cu 8 lansatoare si un hangar pentru un elicopter mediu sau UAV-uri.
In anuntul de prezentare se face referire si la o versiune cu lungime de 85 de metri (egala cu cea a corvetelor SAAR 5 actuale), fara furnizarea altor date tehnice si despre care se mentioneaza ca ar putea fi construita in Israel doar dupa efectuarea unor investitii in extinderea capacitatilor santierului.
Corvetele SAAR 5 au nevoie de asemenea de inlocuitori si Israelul a oscilat intre MEKO CLS si o versiune a Littoral Combat Ship, in final nealegand pe nici una, din cauza pretului ridicat. Era vorba de nave ce se apropiau de 3.000 de tone, din nou extrem de bine inarmate raportat la deplasamentul lor.
Israel Shipyards au prezentat si ei o propunere, SAAR 5.5 de 2.100 de tone, cu dimensiuni mai reduse dar si cu un pret mai scazut. Desi ministerul apararii israelian a cerut sprijin pentru investitiile necesare santierului in vederea construirii navelor de dimensiuni mari, se pare ca lipsa fondurilor a dus la blocarea proiectului.
Nu este de mirare avand in vedere ca marina are cea mai mica prioritate la impartirea fondurilor si din bugetul revenit o parte importanta se duce pentru intretinerea, modernizarea sau achizitia de noi submarine, care pentru Israel reprezinta platforme strategice.
In aceste conditii au intrat pe fir sud-coreenii de la Hyundai care ofera nave cu un deplasament de 1.300 de tone, armarea urmand sa se faca in Israel. Avand in vedere ca navele vor fi livrate “chele”, fara echipamentele care ridica de cateva ori pretul navelor militare iar sud-coreenii sint cunoscuti pentru eficienta in constructiile navale si pretul scazut, afacerea are sanse bune sa se incheie.
Pentru a veni cu o contra-oferta, Israel Shipyards are deci nevoie de un santier care sa poata construi nave militare de dimensiuni medii la preturi foarte scazute, la concurenta cu cele ale sud-coreenilor.
Aici ar putea intra in schema santierul din Mangalia. Atat timp cat pretul de achizitie si reutilare va fi mai scazut decat cel necesar pentru ca israelienii sa-si extinda propriul santier, afacerea ar avea sens.
Ramane de vazut cum vor trata romanii sansa asta si, desi istoria recenta a santierului nu ofera prea multe motive de optimism, poate ca se va gasi totusi o solutie inteligenta pentru Mangalia.
Israel Shipyards nu produce doar corvetele din clasa SAAR. Tot ei produc vedetele rapide Shaldag, din cele pe care le foloseste si politia de frontiera romana. Am inteles ca, prin vara, ai nostri au mai comandat un Shaldag, de data asta Seria V, 32m si 95 tone.
Achizitionarea santierului naval militar de catre israelieni nu ar duce la posibilitatea de a produce corvetele din clasa SAAR S72 / 85 pentru Romania si export dar ar permite si efectarea reparatiilor si reviziilor periodice pentru salupele politiei de frontiera, fara sa mai fie nevoie sa le ducem in Israel.
Erata:
„Achizitionarea santierului naval militar de catre israelieni nu ar duce DOAR la posibilitatea ….”
Bre, asta-i banc ?
Ca ar fi prea frumos sa se intample.
Mi-aduc aminte ca Marius, daca nu gresesc, a scris un articol despre corvete si fregate. SAAR era la mare cinste pe acolo 🙂
@Erou Bula
Probabil se vor face pentru altii, cum facem si acum…..pentru noi pl
Si nu vad de ce e nevoie de straini sa ne cumpere tot ca sa se faca ceva, putin ma intereseaza abureala asta cu salvatorii straini, putem sa facem si noi la fel de bine ca celelalte tari……………..
@Erou Bula
Nu ma refeream ca „aburesti” tu, vorbeam asa, in general 🙂
M.C. nu vreau sa ma mestec prea mult… dar se pare ca „noi” suntem in stare sa facem doar o mica sponsorizare politica cu mici si bere… Cat despre munca, organizare si idei cred ca am renuntat demult la aceste mici detalii. Asa de vreo 25 de ani.
Ioane tata , banuiesc ca vorbesti despre tine , nu-i asa ?
vb despre noi sau ai impresia ca producem tehnica de varf in Romania?!
Am putea produce orice daca s-ar pune cu responsabilitate problema refacerii economice a tarii. In fond mai e cineva capabil sa mai creada faza aia precum ca produsele romanesti de dinainte de ’89 nu erau competitive ? Eu cred ca erau suficient de competitive ca sa lase pe uscat multe firme transnationale si sa incurce multe predictii date cu ajutorul „Statisticii Socio-Economice”. Evident ca principala vina este a noastra ca am ales sa ne conduca dupa eliberatoarea „lovilutie” numai cozi de topor fara pic de responsabilitate. Si uite asa a fost sa se traduca in fapte conceptul ca industria noastra era un morman de fiare vechi necompetitiv.
De putut se poate daca se vrea. Peste noapte nu se poate asa cum demontarea industriei nu a fost facuta peste noapte. Reindustrializarea este la fel de costisitoare (daca nu chiar mai costisitoare) la capitolul timp, si cum timpul inseamna bani …
Industria presupun ca a fost facuta in comunism, adica sacrificii cat cuprinde, in ziua de azi in democratie e imposibil sa faci asa ceva, deaia a fost si INCA (in unele parti) este competitiva cu vestu’ CARE incearca pe orice cai sa ne arda pentru ca la ei nu a fost unu cu paru’ sa directioneze bani cu nemiluita in industrie si sa o aiba mostenire SI incelasi timp sa isi poate vedea de cerintele cetatenilor din democratie fara sa isi faca prea mari probleme pentru ca (din nou) au fost facute deja…ma intelege careva? 😀
Subscriu la ce spune Dorian…
Deci noi practic trebuie sa fim redusi la 0 sa construim tot din nou „cinstit” avand bugetele echilibrate, in democratie.