Indonezia si Thales

Indonezia s-a hotarat sa-si acopere vulnerabilitatea pe zona defensivei antiaeriene cu raza scurta prin achizitia sistemului celor de la Thales – “Forceshield”, care este un sistem integrat radar-rachete, totul montat pe un vehicul 4×4.

Prin acest contract diviziile Thales din Franta si UK vor asigura rachete AA – “Starstreak’ pentru cele cinci baterii comandate, radarul de tip – Control Master 200, lansatoarele de rachete- RapidRanger. Acest contract este ultimul dintr-o serie impresionanta prin care Indonezia are in vedere o modernizare generala a fortelor sale armate. Astfel auto-obuziere de 155mm, tancuri, transportoare blindate pentru infanterie si alte sisteme de armament au fost deja achizitionate.

Indonezienii s-au orientat si catre o noua generatie de rachete AT usoare, dezvoltata de catre Saab pentru Suedia si Marea Britanie, numite – RB-57 “Next Generation Light Anti-Tank Weapon (NLAW)”. Suma pusa la bataie de tara asiatica pentru sistemul AA “Forceshield” este de 164 milioane $.

Starstreak

Racheta care incadreaza sistemul – Starstreak, are o raza de 7 kilometri si este eficienta impotriva dronelor, elicopterelor de atac, avioanelor de atac la sol sau rachetelor de croaziera si este inlocuitoare mai venerabilei Rapier. Cu o viteza de peste Mach 3, Starstreak este astazi cea mai rapida racheta AA sol-aer.

Pentru contractul cu Indonezia Thales a ales sa integreze sistemul antiaerian pe vehicule 4×4 Vamtac spaniole.

Racheta “Starstreak” este una ceva mai speciala datorita faptului ca in apropierea tintei racheta se “desface” in trei “sageti” cu submunitie acoperind astfel o suprafata mai mare si maximizand sansa ca tinta sa fie lovita. Starstreak este o rachete ghidata laser, dar odata cu eliberara celor trei sageti si acestea au capacitatea de se orienta asupra tintei, avand fiecare in parte capacitate proprie de manevra, “sagetile” inaintand din inertie, grupate, distanta dintre ele fiind de aproximativ 1,5 metri.

Capacitatea de manevra a acestora este suficient de buna incat sa poata contracara manevre de pana la 9G a tintei. Explozia se produce la impact, dar nu instantaneu ci dimpotriva fieacare “sageata” are un dispozitiv de intarziere a exploziei, lasand astfel suficient timp rachetei sa penetreze invelisul tintei pentru ca explozia sa aiba loc in interior.

In timpul testelor acest sistem s-a dovedit mai mult decat suficient pentru distrugerea unui trasportor de trupe, datorita vitezei foarte mari de angajare. Astfel o “sageata” care loveste frontal un trasportor de trupe, are asupra acestuia efectul unei lovituri de tun calibrul 40mm, in principal datorita energiei cinetice eliberata la impact, la o viteza de angajare de apoximativ 1250m/s, racheta-mama putand fi folosita fara probleme si de un singur militar cu ajutorul unui trepied.

 GeorgeGMT