Daca in urma cu ceva mai mult de o luna primul aparat LCA Tejas destinat operarii de pe portavioane a executat o decolare reusita (e drept de la o baza terestra), astazi a venit randul Tejasului destinat fortelor aeriene indiene sa-si intre in paine.
Saptamana trecuta primul LCA Tejas a fost acceptat in dotarea fortelor aeriene. A fost de fapt o acceptare initiala, avionul fiind semi-operational, dar una peste alta dupa 32 de ani de la demararea acestui program rezultatele incep sa fie mai palpabile.
Cu aceasta ocazie ministrul apararii Manohar Parrikar i-a inmanat in Bangalore avionul sefului statului major al fortelor aeriene indiene, maresalul aerului Arup Raha.
LCA-SP1, pe indicativul lui complet, a iesit pe portile fabricii inca din septembrie si pana acum a fost testat si inspectat pentru a se incadra in Initial Operational Clearance II, care certifica faptul ca avionul in sine (structura lui) este apt sa execute misuni reale.
LCA-SPA1 este primul Tejas care a primit IOC 2, restul aparatelor fabricate pana acum si folosite pentru antrenament avand doar IOC 1.
Se presupne ca acceptarea finala in serviciul de lupta sa fie obtinuta pe parcursul anului 2015. Deocamdata, daca totul va merge bine, HAL va produce doar sase aparate pe an, in cadrul productiei cu ritm scazut, apoi cadenta ar trebui sa urce pana la 20 de aparate pe an in 2018, suficiente pentru a echipa prima escadrila de Tejas – escadrila numarul 45 “Flying Daggers”.
Cadenta normala de productie va fi insa ceva mai mica, de doar 16 aparate pe an, intentia fortelor aeriene fiind ca in final sa aiba disponibile intre 10 si 14 escadrile dotate cu Tejas, fiecare unitate dispunand de 21 aparate.
Astfel ca dupa 32 de ani si 2.75 miliarde de dolari, India a produs 15 aparate prototip. Planul indienilor este ca in final Fortele Aeriene sa opereze 140 de aparate Tejas din care 120 simpla-comanda si 20 dubla-comanda, in timp ce fortele navale ar dori 40 de Tejas in varianta navalizata.
Fata de pret, odata ce productia isi va atinge numarul de avioane programate per an, indienii se asteapta ca pretul sa varieze intre 27 si 32 de milioane de dolari in functie de tipul aparatului si de dotari.
Si desi India prezinta Tejasul ca fiind un avion indian, realitatea nu este chiar ca in spusele lor, aparatul fiind bastinas doar in proportie de 60% si avand din import: motorul, o parte din avionica si unele sisteme de armament, desi initial ambitia hindusilor a fost sa fie ca Tejasul sa aiba sange pur local, dar din pacate nu le-a iesit pasenta cu motorul (Kaveri fiind un semi-esec de proportii) si cu altele, dar poate in viitor, acest lucuru se va remedia si ultimele aparate vor fi 100% indiene.
Oricum felictari pentru incapatanarea de care au dat dovada!
GeorgeGMT
Felicitari cu suturi in fund. La potentialul unui stat cu 1,1 miliarde de locuitori, Tejasul e o bataie de joc.
Mereu ma uit la caracteristicile avionasului asta cu cele ale ceea ce trebuia sa fie Novi Avion iugoslav si nu ma pot abtine sa visez in continuare la ziua cand Dassault va crea un single engine derivat din Rafale. Deh, marea mea obsesie 🙂
„nu ma pot abtine sa visez in continuare la ziua cand Dassault va crea un single engine derivat din Rafale.”
Nu doar tu ci si aia de la UbiSoft cand facura Tom Clancy’s End War.
Oricum s-ar putea sa fie prin 2030. Daca colaborarea cu SAAB-ul pe Neuron se dovedeste fructoasa s-ar putea sa o puna de un avion de generatia a sasea impreuna si sigur o sa arate ca un Rafale monomotor un pic mai stealth.
Oricum astept cu nerabdare sa vad cum se vor descurca idienii cu Tejas-ul pe port-avion, cred ca vor exista cateva momente de amuzament cand vor descoperii ca aripa delta, fara canard, si aterizarea pe port-avion nu se prea pupa.
„Oricum astept cu nerabdare sa vad cum se vor descurca idienii cu Tejas-ul pe port-avion, cred ca vor exista cateva momente de amuzament cand vor descoperii ca aripa delta, fara canard, si aterizarea pe port-avion nu se prea pupa.”
Lasa Arhenghele, ca n-ai inventat matale apa calda si indienii se descurca ei, chiar daca le mai ia 20 de ani 🙂
Or fi auzit si aia de sink rate samd
Daca ai fi citit ai fi vazut ca la varianta navalizata sunt modificari pe ici pe colo si anume in punctele esentiale, de eggzemplu aripa are leading edge vortex controllers (LEVCONs)
Ca sa nu te mai stresezi cautand, alea face asta
„when deployed it creates a leading edge slot between the slat and wing which directs air over the wing surface, helping to maintain smooth airflow at high angles of attack. This delays the stall, allowing the aircraft to fly at lower speeds.”
In plus aia nu e un delta ca la mig21, e un compound delta, airoplanu mai are si FBW, mai baga indianu un if/else acolo in cod si se regleaza
Are si botul diferit pt (di)vizibilitate la aterizare, fuzelaj intarit, landing gear mai mare si mai solid
Sa nu uite sa-i puna carlig, da’ lasa ca le aduci matale aminte
„Ca sa nu te mai stresezi cautand, alea face asta”
😀 Stiam de mult ce sunt LEVCONs dragule. Nu stiam ca sunt pe varianta navalizata, ca nu prea m-a interesat Tejas-ul, mersi de informatie.
” mai baga indianu un if/else acolo in cod si se regleaza”
Pai de aia vorbeam cand ziceam de amuzament. 😛 De momentele cand vor descoperi ca trebuie sa bage if else-urile alea si mai ales de testarile ce vor urma ce vor genera alte if-else-uri. 😀
Care frate, ca nu le am…de Hailstorm vorbesti?
Da. Si inca o varianta cu doua derive in EndWar Online.
Off topic, dar amuzant:
The South Korean online news service News1 reports that Boeing has given up its KF-X effort, judging that KAL cannot win. The immense damage done to KAL’s reputation in a recent public relations disaster explains the decision, a source tells News1.
While unverified, this is quite plausible, because of macadamia nuts. Hyuna Cho, the daughter of KAL Chairman Yangho Cho, ordered her Korean Air flight back to the departure gate at New York last month because she was dissatisfied with a cabin attendant serving macadamia nuts to her in a plastic bag instead of on a plate. Internationally, the incident was regarded as hilarious or ridiculous, but in South Korea it has become the center of political attention, a corporate disgrace that has highlighted the excesses of the families who run the country’s dominant conglomerates.
In short, KAL’s name is mud. Its selection for KF-X would be highly unpopular.
This may result in the stealth version of the Super Hornet being the first fighter shot down by macadamia nuts.