Moto: Asa patesti cand trupele tale depind exclusiv de aliatul tau si cand tu ca tara iti trimiti armata desculta pe front! Fara arme, prost echipati, prost condusi si la cheremul germanilor, romanii au luptat eroic la Stalingrad, insa au murit degeaba departe de tara…
A invatat Armata Romana ceva din catastrofa de acum mai bine de 70 de ani?! Se pare ca nu…
5 ianuarie 1942 – Ion Antonescu raspunde afirmativ cererii lui Adolf Hitler, conditionand prezenta trupelor romane in adancimea teritoriului rusesc de dotarea si echiparea lor de catre Germania.
17 ianuarie 1942 – La Berlin se semneaza un protocol romano-german prin care, pe baza unui credit de razboi, Germania se angaja sa echipeze si sa doteze diviziile romanesti participante in campania anului 1942.
20 ianuarie 1942 – La conducerea Marelui Stat Major roman este numit generalul de divizie Ilie Steflea care il inlocuieste pe generalul Iosif Iacobici.
10-11 februarie 1942 – Intrevedere Hitler Antonescu la „Wolfsschanze”, Rastenburg. Antonescu arata ca scopul luptei romanilor in Est ramane, totusi, recunoasterea hotarelor de vest ale tarii.
5 aprilie 1942 – Este emisa directiva operativa nr 41 in care Hitler fixeaza Stalingradul ca obiectiv intermediar in progresia Grupului de Armate Sud catre Caucaz.
4-6 mai 1942 – Infrangerea armatei japoneze destinata invadarii Australiei in Marea Coralilor.
18 mai 1942 – Trupele germane si romane ocupa Peninsula Kerci, deschizand drumul spre Caucaz.
25 mai 1942 – Se incheie contralovitura germana din zona Harkov, soldata cu mari pierderi pentru armata sovietica. La actiuni participa Corpul VI Armata Roman.
1 iunie 1942 – Cu ocazia vizitei la Cartierul General al Grupului de Armate „Sud”, Hitler decide formarea unui grup de armate in zona Stalingrad, sub comanda maresalului Antonescu.
4-6 iunie 1942 – Victoria americana in marea batalie aeronavala de la Midway.
6 iunie 1942 – SUA declara razboi Romaniei.
21 iunie 1942 – Trupele feldmaresalului Rommel ocupa Tobrukul.
28 iunie 1942 – Grupul de armate „B” incepe progresia spre Voronej si Stalingrad.
1 iunie 1942 – Trupele germano-romane intra in Sevastopol.
4 iunie 1942 – Se incheie batalia pentru Sevastopol prin cucerirea peninsulei Chersones.
6 iunie 1942 – Gruparea von Weichs ocupa Voronejul.
23 iulie 1942 – Hitler emite Directiva Operativa nr. 45 prin care Stalingradul si Caucazul trebuie cucerite simultan de grupurile de armate „B” si respectiv „A”.
8 august 1942 – Incepe sosirea asa-numitului Esalon II al trupelor romane in zona de debarcare Stalino-Volnovaha-Mariupol. (prima mare unitate sosita: Divizia 13 infanterie).
18 august 1942 – La Rostov incepe sa functioneze Esalonul I (inaintat) al Marelui Cartier General Roman.
20 august 1942 – Hitler ii propune maresalului Ion Antonescu sa preia comanda unui grup de armate germano-romane in zona Stalingrad.
21 august 1942 – Contralovitura sovietica pe directia Elan-Bukovskaia, impotriva Armatei 8 italiene; sunt create capetele de pod de la Blinov si Kletskaia, pe malul drept al Donului.
24-25 august 1942 – Vizita unei delegatii militare romane la Cartierul General al OKH de la Vinnita; sunt stabilite detaliile operative si organizatorice legate de viitorul grup de armate romano-german.
25 august 1942 – Trupele romane incep miscarile de intrare in dispozitivul din Cotul Donului.
27 august 1942 – Dupa o intrevedere cu generalul Arthur Hauffe, generalul Franz Halder, seful Statului Major al OKH aproba organizarea Grupului de Armate „Don” a carui comanda urma sa o preia maresalul Ion Antonescu.
31 august 1942 – Marele Cartier General (Esalonul I) instiinteaza comandamentul Armatei 3 Romane ca urmeaza sa preia comanda rupelor din sectorul de front Kletskaia-Suhoi Donet.
3 septembrie 1942 – OKH emite ordinele necesare functionarii Grupului de Armate „Don” in compunerea: Armata 6 germana, Armatele 3 si 4 romane.
– Esalonul inaintat al comandamentului Armatei 3 romane se instaleaza la Morozovsk.
– Corpul VI armata roman (diviziile 1, 2, 4 si 20 Infanterie), actionand in cadrul Armatei 4 blindate germane, atinge Krasnoarmeisk, in imediata apropiere a Stalingradului.
10 septembrie 1942 – prima mare unitate romana intra in dispozitivul defensiv din Cotul Donului (Divizia 1 Cavalerie).
12 septembrie 1942 – Stalin, impreuna cu generalii G.K. Jukov si A.M. Vasilevski hotaraste pregatirea unei operatiuni contraofensive de amploare pentru a incercui si lichida gruparea de forte germane ce asedia Stalingradul.
13 septembrie 1942 – Armatele 6 si 4 Blindata germane declanseaza asediul Stalingradului.
16 septembrie 1942 – Comandamentul Armatei 3 romane se instaleaza la Rostov, initial, si apoi la Kamensk.
22-23 septembrie 1942 – La Cartierul General al Fuhrerului de la Vinnita („Werwolf”) are loc o intrevedere intre Hitler si Mihai Antonescu.
24 septembrie 1942 – Seful Statului Major al OKH, generalul Franz Halder este inlocuit de Hitler cu generalul Kurt Zeitzler.
25 septembrie 1942 – La Rostov sosesc: Marele Cartier General roman, Esalonul Mobil al Misiunii Militare germane si O.Qu.Stab Don (statul major al serviciilor) – elementele constitutive ale comandamentului Grupului de armate „Don” care urma sa devina operativ dupa caderea Stalingradului.
27 septembrie 1942 – Esalonul I al comandamentului Armatei 4 romane se instaleaza la Kotelnikovski, cu Esalonul II la Remontnaia.
29 septembrie 1942 – Puternica contraofensiva sovietica in zona lacurilor Sarpa si Barmantak (sud Stalingrad). Divizia 4 infanterie romana sufera pierderi deosebit de grele, elemente blindate sovietice patrunzand pana la postul de comanda de la Sadovoie.
1 octombrie 1942 – Comandamentul Armatei 3 romane se instaleaza la Morozovsk.
2 octombrie 1942 – Debarca in zona Stakino-Volnovaha-Mariupol ultima divizie din Esalonul II (Divizia 7 infanterie).
10 octombrie 1942 – Comandamentul Armatei 3 romane preia comanda operativa asupra sectorului de front din Cotul Donului.
23 octombrie 1942 – Ofensiva britanica de la El Alamein.
29 octombrie 1942 – Divizia 2 Munte romana ocupa Nalcikul.
1 noiembrie 1942 – Dispozitivul defensiv al Armatei 3 romane din Cotul Donului este complet. La sud de Stalingrad, in Stepa Kalmuca, intra in dispozitiv de aparare Divizia 5 Cavalerie romana.
5 noiembrie 1942 – Armata 3 romana isi instaleaza un post de comanda inaintat la Cernisevskaia, in apropierea frontului; armata pregatea „batalia defensiva”.
6-10 noiembrie 1942 – Intrarea in dispozitivul din Stepa Kalmuca a Diviziei 8 Cavalerie romana; incepe operatiunea „Torch” – debarcarea aliata in Africa de Nord.
8 noiembrie 1942 – In discursul de la Burgerbraukeller din Munchen, Hitler anunta apropiata victorie de la Stalingrad.
– Generalul Ilie Steflea prezinta generalului Arthur Hauffe sinteza informativa din care rezulta iminenta contraofensivei sovietice in Cotul Donului; generalul german o considera exagerata.
12 noiembrie 1942 – Corpul VII armata roman este pus in subordinea Armatei 4 Blindate germane.
17 noiembrie 1942 – Pe frontul Armatei 3 romane, in sectoarele diviziilor 13 si 14 infanterie, rusii declanseaza atacuri locale de tatonare.
19 noiembrie 1942 – ora locala 5.30 – trupele frontului de Sud-Vest (general NF Vatutin) declanseaza operatiunea contraofensiva „Uranus”, trecand la atac din capetele de pod de la Blinov si Kletskaia. Blindatele rusesti reusesc sa strapunga aliniamentele defensive ale Regimentelor 89 Infanterie (Divizia 13 Infanterie) si 13 Infanterie (Divizia 14 Infanterie).
20 noiembrie 1942 – ora locala 5.30 – Diviziile frontului Stalingrad (general AI Eremenko) declanseaza contraofensiva la sud de Stalingrad, intre lacurile Barmantak si Tata; dispozitivul diviziilor 1, 2 si 18 Infanterie este strapuns. Rusii cuceresc Plodovitoie.
Pe frontul Armatei 3 Romane, tancurile rusesti ajung la Perelazovski uunde se gasea punctul de comanda al Corpului V Armata Roman. Trupele acestui corp (Diviziile 5 si 6 Infanterie) impreuna cu Divizia 15 Infanterie si parti din Diviziile 13 si 14 Infanterie sunt incercuite. Ele vor forma ulterior Gruparea „Lascar”. Divizia 1 Blindata Romana este prinsa si ea in incercuire.
– Armata 4 Romana primeste comanda operativa asupra Corpurilor VI si VII Armata Romane si Diviziei 16 Infanterie Moto germana.
– Pe frontul Armatei 4 rusii ocupa Abganerovo.
– Primele elemente blindate sovietice fac jonctiunea in zona Kalaci-Sovietski, trasand astfel cercul de investire al Armatei 6 Germane.
– Divizia Blindata Romana reuseste sa se sustraga incercuirii.
– Generalii Ilie Steflea si Petre Dumitrescu solicita cu insistenta esaloanelor germane sa dea ordin de iesire din incercuire Gruparii ‘Lascar”; Grupul de Armate „B” reitereaza ordinul de rezistenta pe loc.
– Ora 21.20. Generalul Ilie Steflea cere maresalului Ion Antonescu permisiunea de retragere pentru Gruparea „Lascar”.
– Ora 21.40. Maresalul Antonescu ordona coordonarea actiunilor Gruparii „Lascar” cu grupul de armate B.
– Ora 22.00. Generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3 Romane ordona in secret Gruparii „Lascar” sa faca preparativele necesare pentru iesirea din incercuire.
– Ora 2.30. Rusii someaza gruparea „Lascar” sa se predea. Generalii Lascar, Mazarini si Sion refuza.
– Ora 4.36. Gruparea „Lascar” transmite prin radio: „Situatia este disperata. Acesta este ultimul cuvant. Spuneti cuvantul vostru”.
– Ora 9.00. Capitanul aviator Valentin Stanescu soseste la Golovski, aducand Gruparii „Lascar” ordinele Armatei 3 Romane.
– Ora 10.00. Noi parlamentari sovietici cer capitularea Gruparii „Lascar”; sunt refuzati.
– Orele 11-13. Cateva avioane de transport reusesc sa aduca aprovizionari la Gruparea „Lascar”.
– Ora 15.00. Generalul Ilie Steflea cere din nou maresalului Antonescu permisiunea de retragere pentru Gruparea „Lascar”. Maresalul da mana libera generalului Steflea in privinta Gruparii „Lascar”.
Mai, mai, 🙂 motoul asta de mai sus parca e citat din mine la articolul celalalt in care ziceam sa nu ne bazam pe americani ca nu stii ce pot/cat pot/cat sunt dispusi sa se implice pentru noi in caz ca lucrurile deraiaza si se ajunge la confruntari serioase NATO-rusia. .
Nu are nici o legatura cu ce spuneai tu acolo, ci are legatura cu mentalitatea de a fi stapan la tine in curte (atat cat ti-o poti permite), nu doar sa stai cu mana-ntinsa la altii. Care „altii” n-au nici o obligatie fata de tine.
Pana la urma nu-i vina germanilor ca in fata Stalingradului romanii nu erau dotati cu tunuri AT si nu-i vina americanilor ca astazi suntem vai de noi.
Era vina germanilor ca nu si-au dotat propriile trupe cu suficiente tunuri antitanc de 75 mm la timp.
Asa ca cererile romane pentru mai multe tunuri antitanc nu puteau fi satisfacute, cererile proprii primau . Un link potential folositor:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/nzestrarea-trupelor-rom-ne-participante-b-t-lia-stalingrad
Corect! Este vina noastra ca am intrat in razboi slab dotati si mai apoi ne-am bazat pe germani!
Azi suntem in aceeasi situatie si ne bazam pe americani.Tare mi-ar placea sa vina si ziua cand ne bazam in primul rand doar pe noi.
Stai linistit, ca vrem sau nu, momentul ala oricum va veni.
da si nu. la intrarea in razboi tunurile antitanc de 47 mm pareau suficiente. s-au mai si produs pana prin ’42. totusi, deja in 44 un tun antitanc de 47 mm nu mai insemna mare lucru, mai ales daca aveai de a face cu T 34.
lucrurile au evoluat foarte mult in anii de razboi si la blindate, si in aviatie si la armamentul care le distruge. poate ca armamentul antiaerian nu s a schimbat atat de mult insa daca ne uitam la ce avioane sau tancuri se produceau in 39/40 si le comparam cu cele produse in 44/45 o sa vedem o foarte mare diferenta.
Romania a reusit sa produca IAR 80, care, chiar daca nu a fost varf de gama (desi mai bun decat ce au putut produce francezii sau italienii sau rusii la data aparitiei)a insemnat un atu important. Cum ar fi aratat si cum ar fi luptat Aeronautica Regala Romana (ARR) fara cele 346 de IAR 80/81 produse la Brasov ? IN primii ani de razboi s-au descurcat fara probleme cu rusii.
IAR 80 nu a fost folosit in campania din 1941 deoarece tunurile de 20mm nu fusesera livrate.
Nu stiu de ce nu le-au inarmat cu ce aveau pe PZLuri, care erau oricum depasite.
tztztztz
IAR 80 a intrat in lupta incepand cu 22 iunie 1941.
Nu are sens sa ne contrazicem, cauta pe internet sau in carti si o sa te convingi. O carte cu multe documente e „Vanatorul IAR-80 Istoria unui erou necunoscut” Dan Antoniu, George Cicos, Ed Modelism 2000.
Wikipedia spune ca pe 22 iunie 1941 erau deja gata 8 aparate IAR-80 A, in plus fata de cele 50 aparate din prima serie, IAR-80.
Tunurile de 20 mm au fost adaugate mai tarziu. Prima serie avea 4 mitraliere 7,92, a doua 6 X 7,92 mm, ulterior s-au pus mitraliere de 13,2 si in final s-a ajuns si la tunurile de 20.
Chiar si prima serie, cu 4X7,92 nu avea probleme prea mari cu Rata-uriel sovietice din vara lui ’41.
poti sa vezi si aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/IAR_80
… si cred ca merita sda amintim si de tunul antitanc romanesc de 75 mm model 1943. daca ar fi fost la Stalingrad mcar cateva baterii in punctele cheie probabil ca dezastrul ar fi fost mai mic. sau macar ar fi murit mai putini romani acolo.
„atit cit ni se permite” – cu ingaduinta dumneavoastra…
Ba eu cred ca era vina germanilor, pentru ca s-au angajat sa suplineasca lipsurile pe linie de armamant at si de tancuri, dar nu s-au tinut de cuvant, partial si deoarece credeau ca romanii vor folosi armamentul german pentru a inarma trupele pastrate in tara pentru recucerirea nordului Transilvaniei.
Din tot desfasuratorul imi sare mereu in ochi sintagma ”blindatele rusesti in atac”. Fapt e ca nu atacau cu infanterie decat ca sustinere pentru valurile de blindate. Nu stiu daca si-au schimbat doctrina dar pentru rusi ,Tancu era ”sefu’ barajului”.
Material pentru iranieni: 🙂
http://www.liveleak.com/view?i=e67_1429285933
Asta este conceptia falimentara de tipul ” cu un ochi la faina si cu-nul la slanina „.Fara omogenitate si coeziune sfirsitul acestei ” grupai de armate a natiunilor ” ( Armata 8 italiana, Armata 2 ungara, armatele 3 si 4 romane si armata a 6 -a germana ) era previzibil.In timpul unei batalii ( cea de la Stalingrad a fost cea mai mare din istorie) in fata unui inamic net superior numeric singura sansa este utilizarea la capacitatea maxima a resurselor umane si materiale de care dispui , orice alt considerent trebuie eliminat.Cit de indolent si slab pregatit sa fi ca sa lasi capetele de pod , intr-un razboi defensiv cind stii clar ca esti inferior numeric ? Cum sa-ti neglijezi flancurile cu armate ( incomplete numeric ) slab echipate cind vezi concentrari masive de forte in vederea ofensivei ? Pai rusii n-au facut decit sa le aplice tactica germana de incercuire nemtilor chiar in anotimpul geros, pe vreme rea ( vreme de rusi cum ziceau veteranii) cind stiau ca nemtii nu lupta bine , aviatia germana are un rol redus iar echipamentul de iarna le cam lipseste.
„12 decembrie 1941 – Sub presiunea germana, maresalul Ion Antonescu declara razboi Statelor Unite ale Americii; in aceeasi zi tine sa precizeze unor ziaristi: „Eu sunt aliatul Germaniei contra Rusiei, sunt neutral intre Germania si Anglia, sunt pentru americani contra Japoniei”.”
Superb! 🙁 Antonescu a facut ceva dar a spus altceva.
Dezastrul de la Stalingrad era inevitabil din moment ce de la Odesa (1941) pana la Stalingrad (1942) dotarea armatei regale romane de pe front era la fel de slaba.
8 noiembrie 1942 – In discursul de la Burgerbraukeller din Munchen, Hitler anunta apropiata victorie de la Stalingrad.
– Generalul Ilie Steflea prezinta generalului Arthur Hauffe sinteza informativa din care rezulta iminenta contraofensivei sovietice in Cotul Donului; generalul german o considera exagerata.
A fost cel putin o incercare de a lichida capul de pod ruses cel mai mare, dar a esuat.
Pentru ca nemti sint caposi.Si cind sint idioti sint pina la capat.Daca o fi fost o incercare cit de cit serioasa ea a fost facuta fara sprijin german.Daca aduceau artileria grea si o companie de tancuri in stare buna ii aruncau in Don fara probleme.Dar daca trebuiau sa-i raporteze lui Hitler caderea Stalingradului ce mai conteaza tactica si strategia ?!
Putin offtopic, nu este Stalingrad, insa merita citit.
http://www.worldwar2.ro/memorii/?article=104
2 februarie. La un asalt al rusilor, cazemata Calugareni a fost redusa la tacere si, prin golul facut, circa 30 de rusi au patruns în pozitie, ajungand la postul meu de comanda.
Profitand de un moment de deruta al inamicului, am contraatacat cu grupa mea de rezerva de 10 oameni, dotati cu pistoale mitraliera rusesti, reusind sa-i scot din pozitie, jumatate cazand morti si raniti.
Tin sa mentionez ca în fata pozitiei mele, ca si în fata întregului front de aparare al batalionului, se formase un obstacol de cadavre peste care cu greu se mai putea trece de catre asaltatori, obstacol care ridica moralul luptatorilor mei si distrugea pe cel al atacatorilor.
4 februarie. Batalionul 6 vanatori de munte este schimbat din cauza oboselii si a uzurii fizice, de catre Batalionul 5 moti, cu exceptia sectorului companiei cercetare care a fost preluat de o companie din Regimentul 116 infanterie german, comandata de locotenentul Lang, care timp de doua luni îmi fusese vecin la stanga mea. Comandantul batalionului, capitanul Kraus, ramane placut impresionat de aspectul campului de lupta si ma felicita de felul cum am organizat si aparat pozitia pe acest front de 1 000 m pe timpul celor 10 zile de lupte înversunate.
În adevar, în fata Batalionului 6 vanatori de munte, dupa schimbarea lui, s-au putut numara peste 5000 de cadavre. În rastimpul de la 26 ianuarie la 4 februarie 1943, Batalionul 6 vanatori de munte a fost atacat de trei divizii de infanterie, una brigada independenta si una brigada de tancuri. Din 50 de tancuri care au intrat în lupta, 36 tancuri au fost distruse în interiorul si în fata pozitiei batalionului. La iesirea din dispozitivul de aparare, compania de cercetare avea 85 de luptatori fata de cei 100 cu care se începuse rezistenta în fata ofensivei rusesti. Pierderi avute: 5 morti si 10 raniti. În urma acestor lupte glorioase, Batalionul 6 vanatori de munte „Beius” primeste felicitari din partea comandantului Grupului „Wetzel”, precum si din partea generalului von Schleinitz, comandantul Diviziei 9 infanterie germana, sub ordinele caruia a luptat si care îl denumeste „Batalionul de prusaci”.
Vlad
Faina postare, mersi, nu stiam de articolele astea
Astea sunt cam din aceasi perioada doar ca se intamplau in Caucaz.
Ideea e simpla si dovedita si in cele 2 razboaie si in A-Stan si Iraq. Odata ce sunt cat de cat echipati romanii sunt luptatori redutabili. Toti cei care ne au subeatimat au ajuns sa regrete.
Trist este ca politicienii nostri nu au alocat niciodata resurse ca lumea pentru aparare. Ca sa putem valorifica calitatile native.
Calitatile native sunt relative.
Romanii n-au fost niciodata belicosi, taranul roman (ca el forma grosul ostirii) n-a avut niciodata acea rautate, acel killer instinct necesar in razboi. Il avea doar cand isi apara pamantul si cand ajungea cutitul la os.
Primul studiu despre calitatile si defectele soldatului roman, realizat in anii 20 spunea ca in ofensiva militarii nu respecta nici macar ordinele de a lasa o distanta de 3-4 m intre ei cand ataca in linie si se strang instinctiv in palcuri.
Nu mai avem acel spirit razboinic al dacilor, se zice ca Ares, Zeul Razboiului s-a nascut undeva in zona Muntilor Apuseni, la fel ca Apollo.
Cred ca s-au mutat la nord, norvegienii si-au pastrat spiritul de razboinic:
https://www.youtube.com/watch?v=6qP9EaPa8dg
Eu cred ca amesteci lucrurile.
„Spiritul razboinic” e o trasatura de caracter si se poate forma sau deforma ca toate celelalte.
E atitudinea? Pai si asta se formeaza, daca are cine s-o formeze, dar cu psihologia pe la noi mai greu, mai ales in institutiile statului. Probabil ca pe la servicii e mai bine.
„Romanii n-au fost niciodata belicosi…”
Romanii nu au fost belicosi intr-adevar. Au foarte belicosi atata vreme cat au participat la razboaie, adica pana in sec 17. Cata vreme au fost intr-o stare aproape permanenta de razboi.
Ca n-am fost belicosi in ideea de a-i invada noi pe altii, e alta discutie. Pe cine sa invadam noi, avand in vedere unde suntem? Desi, de la daci pana la 1600 au tot fost incursiuni la sud de Dunare, ca acolo aveam noi obicei sa ne ducem. Moldovenii se duceau in Polonia la jaf ca era mai aproape.
„Cred ca s-au mutat la nord, norvegienii si-au pastrat spiritul de razboinic:”
Care spirit razboinic? Ca de pe la 1066 eu nu-i vad sa mai fi fost prezenti in istoria conflictelor armate europene. Si pana atunci au avut vreo 300 de ani toata faima, pe urma amintiri. Sa fi fost pisati periodic de cineva sau sa invadeze periodic pe cineva, timp de niste sute de ani, ca tot facem comparatia cu noi. Daca stam sa numaram, iesim mai bine decat ei.
Au un battle cry. Pune-i si pe ai nostri sa raga si cred ca se descurca.
„Primul studiu despre calitatile si defectele soldatului roman, realizat in anii 20 spunea ca in ofensiva militarii nu respecta nici macar ordinele de a lasa o distanta de 3-4 m intre ei cand ataca in linie si se strang instinctiv in palcuri.”
Mie mi se pare ca asta are legatura cu instructia, cu lipsa ei mai exact si nicio treaba cu spiritul, razboinic sau nu.
@Adrian
Spiritul razboinic tine si de temperament (este mai greu sa faci dintr-un melancolic un luptator bun) si de motivatie. Tine si de instructie si traditie.
Cum noi am fost un popor de agricultori, majoritatea ostirii fiind formata din tarani, nu ne putem compara cu popoare care aveau o casta de razboinici (samuraii japonezi, dar si de spiritul razboinic al japonezilor s-a ales praful) care din asta traiau, sau cu natiunile formate pe scheletul unor popoare de pradatori (nordicii/vikingii si i-as trece si pe englezi aici).
Exista exceptii si la noi, regimentele de graniceri din Ardeal (mai ales nasaudenii remarcati de Napoleon), chiar si haiducii olteni (Iancu Jianu a condus expeditii la sud de Dunare).
Dar soldatul roman a fost de cele mai multe ori un taran, istet si omenos (un defect pe campul de lupta), nu un razboinic.
Corpul de subofiteri-coloana vertebrala a unei armate- a fost inexistent, astfel ca a existat o fractura intre ofiteri si trupa.
Militarii despre care scria respectivul studiu ca nu respectau ordinele fusesera instruiti.
In armata psihologia a fost destul de bine reprezentata (daca facem comparatie cu cea din afara armatei, distrusa de Ceauseasca), pentru ca o parte din ea a fost luata sub aripa de catre Ilie Ceausescu. Sigur, partea de pregatire psihologica era ideologizata la maxim, la fel si selectia cadrelor, dar se mai facea treaba pe ici pe colo (la Aviatie de exemplu).
Calitatile native cred ca exista si sunt foarte bune, problema e la educarea lor, ori la inabusirea lor printr-o educatie gresita, mai ales in ultimii ani. Daca ne uitam in istorie (inclusiv aia recenta) vedem ca nu au disparut.
Ca exemplu din WW 1, batalia de la Marasesti a fost una deosebita si laudata peste tot in cadrul Antantei, citeam undeva ca generalul Eremia Grigorescu (cel care a comandat armata romana la Marasesti) a primit in dar inclusiv o sabie de samurai trimisa ca semn de apreciere de imparatul Japoniei.
Tot in perioada aia am putea aminti de Legiunea Romana formata din transilvaneni si bucovineni care a luptat in Siberia (si a fost una din cele mai bune unitati straine care a luptat de partea „albilor”).
Iar in 1968 cand exista pericolul invaziei sovietice am inteles ca se formasera cozi la inscrierea in Garzile Patriotice, nici n-au avut macar destule arme noi sa le dea la toti, i-au dotat inclusiv cu arme din WW 2 ramase prin cine stie ce magazii. Sunt curios cum ar sta treaba astazi
E adevarat ca nu putem cere acum oamenilor sa fie la nivelul dacilor, erau alte vremuri, alte mentalitati, alta religie chiar (si asta a influentat mult). Probabil si asta se educa, daca exista baza, dar azi e mai greu
Spirit razboimic – ce o fi aia?
La inceputul sec XVII puterea armata a Tarii Romnesti si a Modovei a cunoscut un declin dramatoc. Basta , finita la comedia incepe tragedia …
Si aia mai aventurosi se „descurca” . Unii ajung s alupte ptr suedezi. Altii ptr polonezi. Cantemir batranu era mercenar a lui Sobiectchi. Unu extrem de apreciat inlcisuv cu destui bani (cu care intors in Modova cumpra amosii fi funtii si se face mare boier si ajunge si domn). Si Soboetchi avea destui moldoveni incat sa .. ei da sa invete suficenta lb ropmana incat sa intre si i sitoria literara romana :
Constantine, Constantine
Fuge iute fuge bine
N-ai nici casa, n-ai nici masa
Nice dulce jupaneasa!!
In sec XVIII altii lupta ptr rusi si sunt apreciati. Ba mia rau unu care nu prea intelegea bine rusa transforma o infrangere certa intr-o stralucita victorie!!! Rusii au strigat „voluntarilor” (crez ca nitel cam mercenari) munteni „Nazat!Nazat!!!” (adica inapoi! Inapoi!) si commandantu roman : „ati auzit pe ghinarar ma? la sat ! la sat Cu Dumnezeu inainte ma!!!” Si au tatcat cu tata furie incat .. ei da VICTORIE!!!! mare!!!!
1877 … Europa cam stamba din nas. Romanii? Armata? Cuc ine4? Cu taranii aia de abia luati de plug si coada vacii?!!! Apoi au inceput sa fie entuziasmati : romanii „mor usor” (adica bravi neica nu se aia pe ei de frica mortii!) si mai ales se lasa omorati greu.. Ca nu bat pasu de defilare asa de bine ca altii, ca formatiile nu sunt asa de aliniate ca la altii, ca .. vax albina pe campul „de onoare” altii isi pierd izmenele si onoarea nu ciobanii!!
Marasesti… incredibilul Marasesti, legendara sarja a lui 32 Mircea, atacul „bersekier” al .. unei stransuri de incropeala (convalescenti, unii raniti mai usor si cativa bucatari) cunoscuta ca „batalion” al maiorului (inginer in civilie) Nicolaescu care contratacand la momentul suprem i-a provat pe germani de o victorie cu care s-ar fi laudat si dupa 1000 de ani … Pentru toate astea in vest au fost nite titluri cam exaltate de genu „pe frontul de la Marasesti invie mortii!!!” (numa mortii romani… )
Si in al doilea au fots destule momente de genu asta.. Uneori germanii cica au fost dezgustati „bravi soldati da stilu asta de lupta e prea barbar” (atac la baioneta a outrance in stilul napoleonian)
Ntz. Spirit razboinic da. Mai putin de jefuitor …
PTR radu2 ref pusti 1968 .. In 1968 pusca de infanterie md „tzapina” (adica cu inchizator gen Mauser sau Nagant) era inca in dotarea trupelor ‘secundare” .. Englezi inca mai avea Lee Enfieldu .. Pusca Mauser md 98 inca mai era vedeta traficului de armamanet. Postyoalele mitraliera din WW2 erau inca f apreciate (desi cam toata lume ase mira ca unii mai foloseau Sten uri. Stenurile erau productie de razboi „conusmabila” . A nu se confunda cu Sterlingul care este cam acealis lucrui dar facut dupa razboi „sa tina” )
Asta arata ca principalul inamic al poporului roman si ala armatei romane este ”politicianul” roman.As vrea sa vad o lovitura de stat a coloneilor/generalilor/ofiterilor patrioti nu de alta dar cele 7000 de dosare de la DNA s-ar rezolva cu max 14000 de gloante(unul in ceafa si altul in cap), asa in memoria Maresalului…
Este in teorie ca suntem luptatori inversunati in WW 2 au fost doar cateva unitati care au luptat decent,restul au fost de nivelul celrlalti aliati ai Germaniei pe frontul de est;iar in legatura cu doatrea sa nu uitam ca vina cea mai mare nu o poarta OKW-ul ci POLITICIENII ROMANI si camarila din tara(dotarea nu trebuia sa se faca in cursul razboiului ci trebuia inceputa cu cativa ani inainte sprijinita de o industrie eficienta).In concluzie este un capitol jenant in istoria armatei romane aceasta batalie de la Stalingrad..trupele romane au fost spulberate de diviziile de garda sovietice asta este realitatea.
La Stalingrad a fost ceva de genu 1 divizie (de infanterie) romaneasca impotriva a 4 divizii de infanterie si 2 divizii de tancuri sovietice, cam asta a fost raportul de forte.
Rusii adusesera si mii de piese de artilerie grea acolo, si zona e de stepa deci fara cine stie ce obstacole naturale. Chiar si asa atacul infanteriei sovietice a fost respins, abia dupa alta pregatire masiva de artilerie si dupa ce au bagat si tancurile au reusit sa rupa frontul.
Majoritatea trupelor romane au luptat pana la moarte practic. Despre prostiile facute de comandamentul german s-a mai spus aici. Eu zic sa nu vorbim aiurea despre ce s-a intamplat la Stalingrad, mai ales daca nu cunoastem detaliile reale.
Au patit-o altii (cu pretentii mai mari) mai rau, sau chestii cu adevarat umilitoare.
N as zice ca e jenant. Singapore e jenant pentru britanici Sedan e jenant pt francezi rusii au si ei jenele lor. Asa e razboiul.
Daca te uiti ce a facut gruparea Lascar incercuita nu ai de ce sa te rusinezi.
C est la vie, mon vieux….
Dragilor
in dec 1942 sau mart 1943 singurii care aveau ceva artilerie AT mai de doamne ajuta erau sovieticii. Dar si in cazul lor 2 piese erau numa pe hartie (macar ei aveau proectele gata!) si au intrar in productie dupa Kursk (cand au avut „dificultati” cu Pantherle dar mai ales cu Tigrii)
Insa in 1941 si 1942 tancurle T34 si KV erau cam invulnerabile … Cel mai comun tun AT pe care il aveau germanii era de caslibrul 37! Insuficent …ala md 38 chiar daca era de 75 mm era de fpat tunul francez model 1897 pe un afet mai AT si perora doar 65 mm. tunul de 50/ L 60 perfora 80 mm adica era mai buine dar erau putine piese.
Asa ca gemani sau romani cam la fel au terminat sub senile …
A da.. in momentu ala cel mai bun tun AT romanesc era .. 45 mm M1937 care era .. sovietic!!!!
In 1943 britanicii aveau un super tun AT:
http://en.wikipedia.org/wiki/Ordnance_QF_17-pounder
Nemtii aveau desigur acht-acht (AA 88mm).
Iar noi fabricam la Resita de ani buni de zile 75 AA Vickers, care ar fi putut foarte bine trage AT, pentru ca avea viteza initiala mare (peste 900m/s), dar desteptii nostri nu s-au gandit sa-l foloseasca in acest rol.
Vickersul aa de 75 mm nu cred ca era fabricat la Resita dar poate ma insel.
Nu e chiar asa simplu sa pui un tun aa sa traga antitanc. e mai greoi, mai greu de mascat, mai scump si un tun aa de 75 nu sta atat de aproape de prima linie.
Insa nevoia te invata – cand tancurile rusesti au ajuns atat de aproape de aerodrom incat sa intre in raza Vickersurilor romanasii au vazut ca tunurile astea fitzoase stiu sa sparga tancuri.
De aici au luat teava, au mai luat ceva de la ZIS 3 si de la PAK 40 si eu creat tunul antitanc Resita cal 75 mm model 1943.
uite aici, pana si wikipedia stie: http://ro.wikipedia.org/wiki/75_mm_Re%C8%99i%C8%9Ba_Model_1943
din pacate timpul nu a avut rabdare. a fost prea tarziu cand inginerii romani au fost bagati in seama si au primit misiunea si resursele sa creeze.
pana la urma e remarcabil ca intr un timp foarte scurt si pe baza unei experiente cvasi-inexinstente romanii au reusit sa scoata:
IAR – 80
sa fabrice seria TACAM din piese de captura si adaptari de tancuri mai vechi
sa scoata un excelent tun antitanc de 75 mm
sa scoata prototipul de MARESAL
ce ar fi fost daca de prin 30 – 35 statul ar fi investit in cercetarea militara ? sa fi dezvoltat in tara productie de blindate cu cehoslovacii ?
sa fi avut cumparata pana in 39 licenta si sa fi asimilat productia unui motor de aviatie mai performant decat Gnome-Rhone K 14 cu cale s-au chinuit IAR 80 ? o fabrica de camioane in Romania ? sau macar tractoare, ca tara agrara ?
etc, etc, etc.
Este infricosatoare pararela pe care o putem face intre ’30 de sfarsit si ce se intampla acum. Atunci am crezut ca daca suntem prieteni cu Franta si Anglia, cu Cehoslovacia nu se atinge nimeni de noi. In cateva saptamani am ramas fara alianti, fara posibilitatea de a cumpara armament si fara posibilitatea de produce in tara prea mult.
sigur ca azi sunt alte situatii si alte posibilitati. dar uite ca polonezii par sa fi invatat o lectie la care noi continuam sa fim orbi si surzi.
http://www.worldwar2.ro/arr/?language=ro&article=336
La Cotul Donului/Stalingrad diviziile de infanterie romane aveau fiecare in organica o baterie cu 6 piese AT (sau AC in limbajul de atunci, adica anticar) de 75 mm (PAK 40 germane). Cum diviziile romane erau asezate ca margelele pe ata cu fazii de front de 10-18 km, bateriile astea n-aveau cum sa apere toata zona.
La nivel de regiment existau baterii AT de 47 mm (Schneider, etc ) si 37 mm (Bofors, etc) Tunurile AT de 45 mm sovietice au fost folosite preponderent in armata romana de atunci de catre unitatile de cavalerie.
PAK 40 nu era bazat pe tunul de camp francez … a fost si asa ceva dar ala nu era PAK 40.
adevarul e ca tunurile AT „decente” in 39-40 (sa zicem 47 mm) au devenit din 42-43 inutile in fata noilor tancuri.
dar statele majore si liniile de productie au inteles mai greu si s-au adaptat mai greu.
De aceea au recurs la folosirea tunului AA de 88mm ca ….tun AT. S-au adaptat cu ce aveau la indemana.
Ai nostri legau o genada AT cu sfoara intre doua gropi individuale si o miscau in functie pe directia tancului. Atat puteau face caci nici macar molotoave nu aveau.
Vreau, ca militar activ de 25 ani, sa nu vina niciodata …razboiul.
Diviziile de infanterie romanesti nu aveau in dotare tunuri AA Vickers-Resita de 75 mm .Mai mult , tunurile AA de 75 mm din apararea aerodromurilor de campanie , cele care au tras celebrul ” foc ochit pe teava ” nu dispuneau de lunete de ochire directa sau proiectile perforante .Proiectilele perforante pentru tunurile AA , tunurile de camp si obuziere au fost introduse ulterior , ultimele doua avand totusi performante modeste .
Tunul era greoi ,cerea timp la punerea in baterie .In 1944 parca , a fost realizat un prototip cu tren de rulare pe 4 roti , capabil sa traga pe roti in caz de urgenta , fara instalare , dotat cu luneta pentru ochire directa si scut .
.Daca in cazul proiectului Maresal s-au pastrat 3 fotografii ,al proiectului Otel Rapid Soim 9 mm 4 fotografii, de aici nu a ramas nici una .
Am ascultat de multe ori istorisirile veteranilor de razboi si le-am cerut lamuriri .
Demult , acum s-au dus toti pe care i-am cunoscut .
Povestea cu grenada AT legata cu sfoara este doar poveste : armata romana nu a avut in dotare la acea vreme grenade AT . Si oricum , putinele grenade AT sovietice de captura se armau prin scoaterea splintului , similar grenadelor defensive din fonta, spre exemplu dar detonau inertial , la impact , nu la presiune sub senile .Grenadele capturate nu se declarau , se pastrau pur si simplu , intelepciune taraneasca , ca si cu nedeclararea pamantului la impozitare , daca le declarau duse erau .La fel si pustile cu luneta sau pistoalele-mitraliera . Pistoalele si revolverele nu se prea pastrau le era frica sa nu-i parasca cineva ca vreau sa le duca acasa .
Intr-adevar , foloseau mina glisanta , o mina AT legata cu sfoara , dar nu aveau nici din acelea totdeauna .Uitati-va in fotografiile de pe front cu subunitati in mars , e elocvent ..Procedeul era indicat in ambuscada , in padure sau in oras , dar ei au luptat mai mult in stepa deschisa , iar tancurile inaintau sub protectia infanteriei si a barajului de artilerie .
Unul dintre veterani facuse parte dintr-o echipa de vanatori de care . Armele utilizate erau aruncatorul de flacari , sticlele cu benzina si legaturile de trotil . Primisera ordin sa umple sacul de merinde cu trotil si sa-l detoneze cu o grenada ,4 secunde , dar nu il respectau . Si nu de teama suflului : stiau ca nu o sa mai primeasca alt sac .
Grenade fumigene primeau rar , iar incendiare aproape deloc . Grenade AT nu au primit organic , doar putine capturi nedeclarate ,prin 1944 au primit Panzerschreck si Panzerfaust ( denumite de ei popular faustpatroane mici si mari ) .
sa dea Dumnezeu sa nu vina Stefane dar stii cum e – asteapta te la ce mai bine si fii pregatit pentru ce e mai rau.
industria miliatara aduce intodeuna foloase in economia nationala.
productia de armament cere tehnologii de varf si specialisti cu inalta calificare de care pot beneficia si alte ramuri industriale. dar cand ea e distrusa fie cu intentie fie din nepasare …. ce sa mai zicem ?
Dotarea standard cu artilerie antitanc a diviziilor românești o reprezentau tunurile de 37 mm și de 47 mm denumite de către ruși în mod ironic „bătaie în ușă”, deoarece nu puteau penetra blindajul tancurilor T 34. Românii au respins toate atacurile infanteriei rusești la Stalingrad, dar nu au putut opri blindatele rusești pentru că nu aveau cu ce.
de nemti, nu de rusi. si era haz de necaz. foarte amuzant nu era sa tragi intr un T34 fara sa se intample nimic.
”
By late 1941, however, the widespread introduction of Soviet medium tanks quickly erased the gun’s effectiveness; miserable performance against the T-34 on the Eastern Front led to the Pak 36 being nicknamed Heeresanklopfgerät (literally „army door-knocking device”), for its inability to produce any effect on the T-34 aside from notifying the tank of its presence by futilely bouncing rounds off its armor (regardless of the angle or distance). ”
http://en.wikipedia.org/wiki/3.7_cm_Pak_36
https://www.youtube.com/watch?v=rhoIW5B3NAg&t=2753s