USS Arizona, BB-39
FOTO: www.ibiblio.org
Atacul prin surprindere al japonezilor asupra insulei Oahu, baza Flotei SUA din Pacific, din 7 decembrie 1941, a schimbat lumea. Si a adus o noua superputere pe harta.
Un imens soc pentru americanul de rand, probabil nu la fel de mare pentru conducerea SUA. Desi americanii numesc respectiva zi ca fiind, “Ziua Infamiei”, ei nu sunt totusi chiar nevinovati. Jugul sanctiunilor economice aplicate Japoniei, au facut ca Imperiul Soarelui Rasare sa nu prea aiba de ales.
Dar haideti sa vedem exact cat de mult a contat, in economia razboiului din Pacific, pierderile americane din acea zi.
Practic Flota SUA a pierdut:
-un singur cuirasat, Arizona, celelate patru avariate au fost reparate si s-au intors in serviciu operativ
-crucisatoare, trei avariate, toate reparate
-distrugatoare, trei avariate, toate trei reparate
-avioane distruse 190, avariate, dar reparate 155
-2400 de morti.
Problema japonezilor a fost faptul ca nu au reusit sa prinda la ancora nici un portavion american si astfel au bombardat nave care oricum nu contau si nu au contat prea mult in timpul razboiului.
USS Enterprise, CV-6, cea mai decorata nava americana din WW2
FOTO: www.navsource.org
Asadar ce mari pierderi au avut americanii?! Sigur cuirasatele avariate au revenit in flota destul de tarziu, cu exceptia Arizonei, dar oricum razboiul din Pacific nu a fost un razboi al navelor de linie, ci un razboi al aviatiei ambarcate, sau cu baza la sol. Ar fi putut americanii, daca nu erau atacati, sa opreasca marsul triumfal al Japoniei prin Orientul Indepartat?!
Ar fi reusit ei sa opreasca armata japoneza sa cucereasca toata Peninsula Malacca, Singapore, Filipine, insulele din Pacific?! In mod sigur nu! Nu navele avariate i-a oprit pe americani, ci faptul ca in 1941 ei nu aveau practic armata, nu aveau tehnica de lupta, nu aveau pur si simplu suficienti oameni sub arme, suficiente nave construite, pentru a tine piept Japoniei.
Akagi in largul portului Kobe, 1930
Nava Amiral a lui Nagumo in atacul de la Pearl Harbour si Midway, aici executand exercitii. Aprilie 1942. Pe 5 iunie 1942 urma sa se scufunde in Pacific.
FOTO: Wikipedia
Deci cat de mult a contat lovitura de la Pearl Harbour?! Militar vorbind nu cred ca a contat de loc. Politic insa a fost fabuloasa si dat startul creari armatei SUA actuale. Toata America s-a ridicat, s-a pregatit, a construit…iar sase luni mai traziu, in largul coastelor unui mic atol din mijlocul Pacificului, Midway, SUA au aratat pentru prima oara Japoniei enorma greseala facuta. Si le-au scufundat spuma flotei de portavioane, comandata de acelasi amiral Nagumo.
perfect adevarat tot ce spui.
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/uitati-de-iran-un-alt-razboi-poate-izbucni-in-orice-moment-162036.html
Astia, nord-coreenii, s-au tot jucat de-a baza ani la rand mizand pe imaginea de irationali, de nebuni care pot oricand sa atace ca asa vor muschii lor. Stiu si ei bine ca sunt niste labe triste si ca li se va termina regimul mintenas daca chiar iese un razboi de amploare.
Zau ca nu mai e momentul pentru asa ceva, sper sa le vina mintea la cap pentru ca nimeni nu vrea 200.000 de morti de „dragul” unei clici autoritare si al unor industriasi care asteapta cu ochii mari sa aiba comenzi.
Aia nu misca fara acordul Chinei, iar China are nevoie de liniste. Nu cred sa se ia de gat in urmatoarea [perioada, mai ales ca fara sprijinul chinezilor mor repede si sunt sigur ca ei stiu asta. Vrea si ala micu sa-si faca un nume.
armata japoneza sa cucereasca toata Peninsula Malacca, Singapore, Filipine, insulele din Pacific
În ciuda cuceririi tuturor acestor teritorii, plus jumătate din China continentală, Japonia s-a scufundat lent începând din 1937. Cu tot petrolul indonezian, cauciucul birmanez şi filipinez şi forţa de muncă a Chinei.
Şansa lor stătea, strategic vorbind, într-o lovitură care să decapiteze SUA şi să oblige guvernul lui Roosevelt la negocieri, astfel încât să aibă pace şi să poată exploata China aşa cum îşi doreau. China era miza lor, nu Pacificul.
Însă acest plan nu avea să se materializeze niciodată, cât timp clasa conducătoare americană(clasa oamenilor de afaceri) era 100% convinsă că interesul Americii este acolo unde este şi China şi că America trebuie să apere China cu orice preţ. (Faptul că şi acum sunt la fel de convinşi că interesul Americii este acolo unde este şi China nu e întâmplător. Se ciondănesc, latră unii la alţii, se muşcă de fund, dar America nu poate trăi fără China şi nici China fără Unchiul Sam 🙂 ) Indiferent ce ar fi promis japonezii, cât ar fi ameninţat şi cât ar fi urlat, America nu avea să abandoneze China. Deci planul japonez era greşit de la început.
Amiralul Yamamoto a spus: „Dacă aşa mi se ordonă, ne putem dezlănţui şase luni, sau un an. Dar nu putem câştiga un război deschis cu America şi nici nu le putem impune lor voinţa noastră.”
„Mafia militară” care domina administraţia publică a Japoniei era suficient de inteligentă ca să priceapă că războiul deschis nu putea fi câştigat, dar erau prizonierii propriului lor plan – nici ei nu puteau abandona China. De asta nu au făcut mare brânză nici din alianţa lor cu Reichul german: bătăliile de la Halhin-Gol i-au convins că URSS e o nucă prea tare pentru a fi spartă, şi deci nu merita să îşi rişte armata construită cu atâta trudă ca s-o spargă ei, mai ales că ei nu aveau niciun interes în Rusia Asiatică.
Atunci când şi-a plănuit alianţa cu ei, Führerul le-a supraestimat forţa militară şi le-a subestimat ambiţia cu care îşi urmăreau interesul în privinţa asta. El putea crede că japonezii vor juca totul pe-o carte, aşa cum a făcut Mareşalul Antonescu, dar se înşela: România avea un teritoriu masiv pierdut peste noapte de recuperat, şi avea interesul să rişte. Japonia nu avea nimic de câştigat, pe ei îi interesa cucerirea Chinei, nu aveau încredere în germani, care au sponsorizat China Naţionalistă, duşmana lor, aproape până în 1940, aşa încât aveau interesul să economisească totul şi să nu dea nimic de la ei.
Cele şase luni, sau un an puteau fi câştigate prin decapitarea Marinei americane, dar după trecerea anului, vasele pierdute aveau să fie recuperate. Chiar dacă japonezii ar fi învins la Midway, aveau să mai câştige un an, şi poate după aceea încă unul… şi după aceea ce? Roosevelt n-ar fi negociat niciodată. Era o nebunie de la bun început.
~Nautilus
Japonezii au atacat SUA total prosteste. Ei aveau acces la minereuri in zona Pacificului, Filipine si chiar importau petrol din SUA. SUA nu i-ar fi atacat sub nici o forma, se multumeau cu embargoul pe fier si avioane. Ei trebuiau sa-i angajeze pe sovietici in est astfel ca Germania sa ajunga in Caucaz.
Ca să-i angajeze pe sovietici, ar fi trebuit să piardă trupe, echipament şi timp pe frontul sovietic şi să piardă resursele Asiei de Sud-Est …ca să câştige ce? Să se sacrifice ei pentru germani? Chiar în ipoteza în care Reichul ar fi cucerit Rusia Europeană până la Caucaz, ce fel de recompensă ar fi oferit japonezilor?
Reichul a pierdut Bătălia Atlanticului fiindcă era în inferioritate numerică, japonezii au câştigat la Pearl Harbor fiindcă şi-au asigurat superioritatea în acel punct.
Ca să fie câştigat Al Doilea Război Mondial, ar fi trebuit să fie Marina Imperială Japoneză în Atlantic şi armata de uscat a Reichului în China, adică invers decât s-a întâmplat în realitate şi imposibil practic 🙂
~Nautilus
Germanii au avut o sansa. Daca-i ingenunchiau pe rusi si ii tineau departe de razboi pe americani, era doar o chestiune de timp sa rezolve problema Marii Britanii iar Europa era la picioarele lor. Americanii nu ar fi inceput sa castige teren de la zero, pornind din, sa zicem, vestul Africii. Deci germanii chiar au avut o sansa.
Japonezii insa au actionat complet prosteste in 1941. Aveau un front terestru de mii de kilometri in China si Indochina dar au declarat razboi americanilor. Si daca loveau portavioanele, si daca invadau in cele din urma Australia, sansele lor erau nule in fata americanilor. Era pur si simplu o chestiune de statistica a capacitatilor de productie si a resurselor umane.
Singura sansa reala o puteau avea in contextul in care primeau ajutor militar consistent de la germani. Dar la finalul lui 1941 germanii erau doar de 6 luni in razboi cu URSS, conflictul era departe de finalizare si greu de prevazut ca deznodamant, Marea Britanie era in picioare, mobilizata si fara amenintarea unei invazii directe (operatiunea Sea Lion fusese amanata pe termen nedefinit, Batalia Angliei fiind castigata categoric de britanici).
Ce idiotenie mai mare puteau sa faca Puterile Axei decat sa-i atraga in conflict pe americani? Curentul de opinie care se opunea razboiului era dominant in State, US n-ar fi intrat in razboi cel putin doi ani daca nu erau provocati. Timp suficient pentru Axa ca sa rezolve celelalte conflicte.
Din aceste motive consider „Pearl Harbour” ca fiind greseala strategica numarul 1 a WW2, o greseala mai mare decat Barbarossa.
Probabil ,si asta va ramane probabilitate , daca Japonia ataca URSS in Orient, Stalin era invins. Cand sovieticii au fost convinsi ca japonezii nu ii vor ataca au adus din Extremul Orient diviziile care le-au permis sa copleseasca Wehrmacht-ul. Puterile Axei au pierdut pe mana lor luand exact cand nu trebuia cele mai proaste decizii strategice pe care le puteau lua.
Da, probabil.
Dar, idiotii, in loc sa atace URSS i-au atacat pe americani. Cat de stupid poti sa fii sa faci asa ceva?
Vorba lui Churchill dupa ce a aflat de Pearl Harbour: „To have the United States at our side was to me the greatest joy. Now at this very moment I knew the United States was in the war, up to the neck and in to the death. So we had won after all!…Hitler’s fate was sealed. Mussolini’s fate was sealed. As for the Japanese, they would be ground to powder.”
Da, dacă Japonia ataca URSS în Orient, Stalin ar fi fost învins în războiul european adică ar fi trebuit să abandoneze Moscova (şi odată cu ea cea mai mare parte a reţelei sovietice de cale ferată) şi să se retragă spre est, încercând să reziste undeva dincolo de Ural… sau spre sud, în Caucaz şi mai apoi în Iran (Iranul a fost ocupat în septembrie 1941 de forţele anglo-sovietice pentru a păstra deschis accesul la graniţa sudică a URSS şi în acelaşi timp pentru a înăbuşi posibilităţile de revoltă pro-germană – Abwehrul făcea eforturi de a câştiga partizani ai Reichului în Iran pentru a impune acolo un regim aliat Germaniei).
Dar victoria în războiul european era o pleaşcă doar pentru Führer şi ţările aliate imperiului său (adică Italia, Ungaria, România şi Finlanda), ea nu însemna automat victoria Japoniei în China şi nici nu garanta că Roosevelt, care complota încă din 1933, nu va risca odată şi odată totul pe o carte şi nu va ataca fie şi fără un pretext. În cele din urmă, în loc de un conflict SUA – URSS (care s-a menţinut „rece” timp de decenii), ar fi fost un conflict SUA – Reich, mult mai „fierbinte”.
~Nautilus
Lumea se schimbase inainte de Pearl Harbour…cu sau fara Pearl Harbour.
USA era putere economica, populatie avea din belsug si tot veneau.
Ce le lipsea, la prostime le lipsea motivul de a lupta: aia traiau binisor la ei pe continent. Far from the madding crowd…
Pe japonezi i-a mancat rau undeva (samuraii aia erau buni la barbieritul chinezilor cu katana si la spartul burtilor proprii cu katana aia scurta pe chestiuni de onoare, se pare insa ca nu erau foarte buni la geopolitica, ma rog, foarte probabil erau acolo sus niste unii dusi cu pluta: sepukku, kendo, bushido…d’ale lor). Ei nu prea au inteles pe cine trezesc din amortire…
Puliticienii americani asteptau sa se scoale taratza in yankeul de rand, care n-vea motive sa se deranjeze.
America a stat capra odata (astepta infrigurata sa fie deflorata – ca stiau de atac).
Dupa acuplare s-a trezit masculul din ea si a inceput sa imparta pumni si picioare in stanga si in dreapta.
Si inca o face cu success si in zilele noastre.
Si-am incalecat pe o sha si v-am spus povestea asha…
O mic corectie. Prima data cand le-au aratat la japonezi in Marea Coralilor, atunci desi rezultat egal, 2 portavioane contra 2 a fost impiedicata ofensiva japoneza spre Australia.
All right! Lexington scufundat si Yorktown avariat. Parca japonezi au pierdut un portavioan mai mic atunci…
Da la japonezi lovite Zuikaku si Shokaku , parca.. :).
Astea doua , alaturi de cele patru scufundate la Midway au fost la Pearl Harbour. Nu mai tin minte daca japi au si pierdut un portavion in Marea Coralilor, care a fost intradevar prima batalie importanta in Pacific.
L-au pierdut pe Shoho portavionul usor de care spuneai si tu.
Stai asa ca nu ies la socoteala m-am incurcat un pic :). Cred ca Shoho si unul din cele 2 mari au fost lovite (cel mic scufundat, cel mare avariat).
Da, unul de escorta scufundat si unul greu avariat. Stim ca batalia nu s-a incheiat chiar la egalitate. Japi au castigat ca numar, dar victoria a apartinut americanilor pt ca au blocat inaintarea spre Austarlia. Cand eram pusti, prin liceu, eram innebunit dupa carti care descriau batalii din WW2. La un moment dat stiam pe dinafara fiecare nava britanica din cele doua flote din Mediterana. Flota H si…cealalta nu mai stiu cum se numea.
Ce vremuri….
Asa e…
Nimic despre atacarea Iranului de catre Israel?
http://www.hotnews.ro/stiri-11514714-.htm?nomobile
E cred, nici mai mult nici mai putin, ca israelienii vor ateriza IN IRAN pentru realimentare. Va las pe voi sa gasiti aeroporturile potrivite pentru asa ceva, dar va asigur ca exista aeroporturi amplasate ideal pentru a fi cucerite de trupele speciale.
Despre Israel versus Iran nimic?
http://www.hotnews.ro/stiri-11514714-.htm?nomobile
Cred ca israelienii isi vor alimenta avioanele chiar pe teritoriul Iranului, sunt cateva aeroporturi ideale, usor de cucerit de catre trupele speciale.
Tonul comentacilor din presă în ceea ce priveşte Iranul este atât de virulent-propagandistic (din multe motive, complexe şi care implică multe interese) încât problema nu poate fi discutată raţional în această fază 🙂
~Nautilus
Da, asa e. Dar propaganda anti-Iran inca este la un nivel low, Siria insa este tavalita rau de tot. Zilnic mor „civili nevinovati” ucisi de regimul nemilos, asta in timp ce atacurile rebelilor nu au nici un comentariu negativ, ele sunt drept international, justificate.
De fapt, până la alegerile din 2009, comentacii-lătrăi îi porcăiau pe toţi musulmanii în fel şi chip, de la arabii-negustori din Bucureşti la Mahmud Ahmadinejad şi Ossama Bin Laden, trecând prin talibani, îi făceau barbari, maimuţe, jegoşi şi le doreau numai de bine, de la glonţul de M-16 până la bomba ghidată.
Cum au avut loc alegerile, prima grupare de lătrăi a tăcut şi a venit în locul lor o armată de lătrăi care între 2005-2009 urla cât o ţinea gura pentru ortodoxism, popi, călugări, Tanacu, Preafericitu’ Sataniel, şi care acum foloseşte aproape aceleaşi cuvinte ca să ne demonstreze ce urâţi, scârboşi, graşi, hoţi, perverşi, drogaţi şi dezgustători sunt americanii, ce cinstiţi, demni, anticorupţi şi corecţi sunt chinezii, şi cum e superioară cultura musulmană şi ce oameni de valoare sunt iranienii 🙂
~Nautilus
Crezi ca exista un interes de grup in legatura cu aceste aspecte? Probabil ca sunt doar curente de opinie care sunt dominante la un moment dat.
Parerea mea este ca Siria trebuie lasata in pace. Revolutiile care au cuprins nordul africii in 2011 si au adus anarhia in locul linistii, doar spontane n-au fost. Ce libertate le lipsea tunisienilor? Dar libienilor sau egiptenilor?
Am un prieten tunisian si mi-a povestit despre Tunisia si despre Libia – tara in care mergeau sa-si faca cumparaturile mai serioase (masini etc). Lapte si miere era Libia lui Ghadafi. Au facut revolutie ca vor libertate. Sa innebunesc, nu alta. Numai in c*r nu erai pupat ca cetatean al Libiei.
Am vizitat de 4 ori Egiptul, de la nord la sud, statiunile, Sinaiul, Cairo. Ce problema aveau cu Mubarak? Libertatea era cea permisa de religie, nu era impusa dictatorial de stat. Opiniile anti-israeliene erau reflectate suficient de catre Mubarak, atitudinea lui era o reflexie a atitudinii populare. Ghidul turistic iti povesteste istoria Egiptului, in care ei i-au batut pe israelieni, nu invers, si sunt fericiti pentru asta. Chiar nu exista nici o problema reala care sa justifice anarhia actuala, doar interesele foarte clare ale unora.
Din cauza asta nu vreau sa le iasa treaba si in Siria – nu ca mi-ar fi simpatic Assad (mai ales ca nu inghit gogoritele cu „poporul palestinian” (frate cu poporul dobrogean) si sunt fan IDF).
Iranul insa trebuie linistit si nu vad o alta metoda deat cea militara. Si cred ca e preferabil ca israelienii sa rezolve singuri treaba.
Nu sunteti un pic off topic?
Cam ai dreptate, dar poti sa teci la pierderile americane si cuirasatul Oklahoma, nu l-au mai reparat.
In plus, West Virginia si California s-au intors „la munca” in ’44.