In 1968 cehoslovacii se indreptau catre social-democratie. Noul presedinte al republicii Alexander Dubcek nu realiza ca optiunea sa, pentru o mai ampla libertate cetateneasca, era perceputa ca o amenintare la doctrina socialista a suveranitatii limitate a lui Brejnev. Incordarea a sporit iar Moscova s-a consultat cu americanii. Presedintele Johnson i-a informat pe sovietici ca SUA nu vor interveni in aceasta „polemica din interiorul sistemului comunist „, invadarea Cehoslovaciei de trupele tarilor „fratesti si prietene” din Pactul de la Varsovia putea sa inceapa.
Interventia trebuia sa fie rapida si decisiva; ocuparea prin surprindere a tarii, schimbarea imediata a conducatorilor fideli orientarii lui Dubcek, urmate de o retragere progresiva a trupelor, pe masura ce fraiele puterii erau transferate reprezentantilor nucleului dur al Partidului Comunist si aparatului de stat cehoslovac, fidel liniei Moscovei.
Pe 8 august 1968, exact la ora 20.30, un avion Antonov AN-24 al companiei Aeroflot, neprevazut in orarul de zbor, a aterizat pe aerodromul Ruzine din Praga, indreptandu-se spre capul pistei unde a ramas parcat si nebagat in seama de nimeni. Cateva ore mai tarziu a sosit un alt zbor special al companiei Aeroflot, plecat din Lvov, Polonia. Din avion au coborat mai multi civili, care au fost intampinati cu cordialitate de vamesii aeroportului si de mai multi membri ai ambasadei sovietice si ofiteri ai Securitatii cehoslovace. Aeronava, cu care au venit, a plecat dupa 30 minute. Spre miezul noptii, la o ora dupa ce primele unitatiale Pactului de la Varsovia (mai putin Romania)trecusera frontiera Cehoslovaciei, turnul de control a primit prin telefon ordinul de a opri orice decolare sau aterizare a vreunei aeronave. Exact in acel moment in aerogara si-au facut aparitia mai multi civili, insotiti de un colonel sovietic si de un reprezentant al Aeroflot, care au luat loc in sala de asteptare rezervata pasagerilor ,precum si in imediata apropiere a birourilor vamesilor. Putin mai tarziu, catre ora 02.00, au sosit, protejate de mai multe avioane de vanatoare Mig-21, doua avioane militare de transport AN-12, neprogramate, care au aterizat unul dupa altul si s-au deplasat exact pana in fata aerogarii . Din ele au coborat in graba aproape 200 de soldati care s-au constituit rapid in grupe de lupta inainte de a se indrepta in directia turnului de control, in hangarele si cladirii administrative. In cateva minute, intreg aeroportul a fost capturat fara a se fi tras nici macar un foc de arma.
Avioanele militare sovietice de transport s-au succedat la aterizare la fiecare minut, dirijate de avionul AN-24 aflat la capatul pistei, in timp ce ceilalti parasutisti sovietici au strans intreg personalul de serviciu, turistii, femeile si copiii, in cladirea principala a sectorului administrativ. Ceva mai tarziu, acestora li s-a dat voie sa se indrepte pe jos spre oras, timp in care toate posturile personalului autohton aflat in serviciu au fost ocupate de noii veniti. Debarcarea oamenilor si materialelor a continuat toata noaptea. Parasutistii au parasit apoi incinta aeroportului, indreptandu-se catre perimetrul exterior al acestuia, in scopul interceptarii principalelor cai de acces spre aeroport. La mai putin de 90 de minute dupa aterizarea primului AN-12, parasutistii sovietici se aflau deja in centrul orasului Praga, in drum spre pozitiile ce le fusesera desemnate pe colina Letza, la vest de raul Vltava, unde ei au ocupat palatul prezidential Hradcany, consfintind in acest fel arestarea presedintelui Svoboda.
Ocuparea podurilor de pe Vltava a incheiat practic preluarea controlului total al orasului, chiar daca pentru moment, fusesera lasate neocupate: cladirea Radioului de pe strada Vinohradsska, garile, posta si principalele piete si intersectii. Atent indrumati de membrii GRU -„acoperiti” in haine diversilor slujbasi ai ambasadei; parasutistii au identificat cladirea sediului central al partidului unde i-au arestat pe principalii lideri reformatori ai partidului comunist din Cehoslovacia (secretarul general Alexander Dubcek, primul ministruOldrich Cernik) precum si mai multe personalitati din elita partidului si statului.
Misiunea trupelor aeropurtate parea incheiata. Ele trebuiau sa ramana pe loc, la ordinul ambasadei sovietice din Praga, care conducea intrega operatie, in asteptarea jonctiunii cu trupele fortelor terestre aflate in deplasare spre capitala. Trupele armatei cehoslovace erau consemnate in cazarmi, securitatea cehoslovaca coopera deja in mare masura cu sovieticii, iar conservatorii fideli Moscovei, condusi de Alois Indra, un mai vechi presedinte al comisiei de stat a planificarii, fusesera deja instalati in functii.
Lucrurile insa nu au ramas asa. Postul national de radio si agentia de stiri CTK, aflate in mainile conducerii liberale, si-au anuntat concetatenii, prin stiri electrizante, despre ceea ce se intampla in tara si ce se vedea de la ferestrele cladirii din strada Vinohradska; trupe sovietice preluand capitala sub control si inconjurand cladirea radioului. Iritata, populatia a inceput sa se indrepte in masa spre radio. S-au ridicat baricade, s-au scandat lozinci antisovitiece, s-a deschis focul. Cladirea a fost in cele din urma, cucerita de sovietici, dar nu usor. Cu toate acestea daca in Ungaria sovieticii avusesera 669 militari ucisi in actiune, 51 diparuti si 1450 raniti, in Cehoslovacia ei nu au inregistrat decat 98 morti.
Prima consecinta a actiunii URSS a fost aceea ca partidele vest-europene, infrunte cu puternicii comunisti italieni, s-au declarat de partea comunistilor reformisti cehoslovaci si au condamnat interventia sovietica. Pentru scurt timp, eurocomunismul, fata democratica a comunismului, a inflorit in Europa.
O figura cu totul aparte a facut Romania, care desi era stat comunist membru al Tratatului de la Varsovia, a refuzat sa participe cu trupe la aceasta actiune, a carei legimitate a apreciat-o ca fiind mai mult decat indoielnica. Dandu-si seama ca ar putea deveni si ea tinta unei interventii de o factura similara, Romania a riscat, condamnand raspicat interventia si pregatindu-se pentru un razboi „al intregului popor”. De fapt o carte abil jucata de presedintele de atunci Nicolae Ceausescu,care manipuland principiile unui socialism populist cu accente nationale, a castigat, reusind coagularea unui larg sprijin popular pentru sine si acumuland un evident curent de simpatie printre occidentali, pentru Romania. Peste 21 de ani insa pozitia lui Ceausescu a fost una diametral opusa, cu urmarile pe care le stim.
Invazia a reprezentat un succes militar incontestabil, dar un semiesec politic. Formal, unitatea comunista fusese salvata. De fapt, invazia a pus capat sperantelor pentru o mai mare autonomie a intreprinderilor din tarile socialiste, economia lor incepand sa intre treptat si ireversibil, in declin.
Chinezii si-au varsat mania asupra a ceea ce considerau a fi social-imperialismul. In iunie 1969 a fost convocata o conferinta a partidelor comuniste si muncitoresti dar chinezii, nord-coreenii si nord -vietnamezii au refuzat sa participe. Unitatea, miscarii comuniste mondiale isi incetase existenta.
Acesta a fost episodul interventiei in Cehoslovacia.
Tot in aceasta perioada sovieticii au infiintat o brigada aeromobila de asalt inspirandu-se din experienta SUA in Vietnam, fiind vorba de regimentul 51. In 1973 Diviziile 13 si 99 au fost reorganizate in brigazi de asalt aeromobile si astfel numarul diviziilor a scazut la 8. Au mai fost create si alte unitati si subunitati independente, dar se spune ca in acesti ani si inceputul anilor 1980 sovieticii puteau arunca in lupta cu NATO, 2 divizii complete, transportate de avioanele lor militare si cele ale Aeroflot?! Iata care era componenta VDV in peioada 1968-1979:
-Divizia 7 Aeropurtata Garda, aflata in Lituania, cu regimentele 108, 119, 97 si unitatea 1137
-Divizia76 Aeropurtata Garda, aflata in regiune Pskov, distrcticul militar Leningrad,cu regimentele 104, 234 si 237
-Divizia 98 Aeropurtata Garda, cu regimentele 217 si 299 la Bolgrad si regimentul 300 la Chisinau
-Divizia 103 Aeropurtata Garda, aflata cu cele 3 regimente 317, 350 si 357 la Vitebsk
-Divizia 104 Aeropurtata Garda, aflata la Kirovobad
-Divizia 105 Aeropurtata Garda , aflata in cu regimentele 345 si 351 in Ferghana iar 83 in Osh
-Divizia 106 Aeropurtata Garda, aflata in Tula orasul Ryazan cu regimentele 51, 137 si 331
-Divizia 44 Aeropurtata, aflata in Lituania cu regimentele 301, 226 si 286.
In 1979 o directiva a Statului Major General a dus la desfiintarea Diviziei 105 ramanad insa regimentul 345, devenit regiment independent si mutat in Afghanistan in timpul acestui razboi si tot aici a fost infiintat si regimentul 387, desfiintat dupa razboi. Au mai fost infiintate si alte Brigazi de Asalt Aerian, de asemenea o scoala de parasutism militar si o Brigada independenta de transmisiuni pentru VDV. Perioada 1979-1989 afost apogeul trupelor aeropurtate sovietice de dupa WW 2.
Istoria parasutismului, Partea a VII-a
CaporalMusat
Sursa: cartea FORTELE SPECIALE, scrisa de colonelul VASILE SOARE si WIKIPEDIA