Assault Breaker…Suna a strategie militara, ceea ce si este in mare masura. Insa, contrar denumirii, este vorba despre un program militar american dezvoltat la sfarsitul anilor *70 ai secolului trecut, program ce viza realizarea unor sisteme de arme, relativ ieftine in comparatie cu rachetele antitanc, destinate stoparii ofensivei cu blindate pe campiile Europei Occidentale ale Pactului de la Varsovia condus de catre URSS. Si-asta fiindca dupa cum spunea in acei ani unul dintre strategii Departamentului Apararii al SUA in legatura cu “pumnul de otel” al Pactului moscovit, “avem o problema”.
Concret, acest program al US Army viza realizarea unor arme antitanc capabile sa opreasca ofensiva blindatelor inamice prin lovirea puternica a esalonului doi, adica a blindatelor aflate in spatele primei linii a frontului, inclusiv a logisticii ce le sustin (vehicule de aprovizionare cu combustibil si munitii, vehicule de depanare, statii de comunicatii, comandamente mobile, etc), numit de catre strategii americani Forward Edge of Battle Area/FEBA (In Spatele Primei Linii a Frontului. URSS, la inceputul anilor *70, isi revizuise in mod clar strategia de atac impotriva NATO. Astfel, acum sovieticii prevedeau asaltul terestru masiv cu blindate intins pe mai multe esaloane, fata de vechea strategie a anilor *50 ce prevedea un singur asalt masiv cu blindate. Acum, conform noii strategii, esaloanele doi si trei de blindate urmau sa exploateze bresa facuta de primul esalon de blindate nedand fortelor NATO timp sa-si revina, sa se replieze si sa contraatace. Asaltul blindatelor Pactului de la Varsovia urma sa fie o operatiune de “soc” permanent, marcata de viteza si putere de lovire. Conform strategilor sovietici, coplesirea apararii NATO la sol s-ar fi facut de puhoaie de blindate insotite de infanterie dotata cu arme antitanc sub protectia avioanelor de asalt/vanatoare ce survoleaza frontul la joasa/mare inaltime si a armelor AA portabile/mobile, sursa de inspiratie fiind, printre altele, Blitzkrieg-ul german. Fortele NATO de pe linia frontului s-ar fi confruntat cu valuri masive de blindate avand, in viziunea strategilor sovietici, putine sanse de a trece de la aparare la contraatac. Practic, un batalion NATO aflat pe linia frontului, si aici este vorba despre RFG, ar fi avut de infruntat minim 120 de tancuri si transportoare blindate sovietice/aliate in primele treizeci de minute de la debutul asaltului, exercitiile militare comune ale Pactului comunist intarind credinta strategilor NATO/SUA ca sovieticii vizeaza un conflict clasic, nonnuclear. Analistii NATO considerau ca acest razboi conventional, numit si al III-lea WW, va incepe cu un atac surpriza fara ca, oficial, sa existe vreun ordin de mobilizare a fortelor Pactului de la Varsovia, asta pentru a nu lasa timp NATO sa-si mobilizeze fortele si rezervele, inclusiv ordinul de pregatire/desfasurare a armelor nucleare tactice),fiind binecunoscut faptul ca fara Logistica blindatele sunt doar niste “monstri adormiti”.
Strategia intarzierii, perturbarii si distrugerii esalonului doi/trei al fortelor de atac ale Pactului de la Varsovia la sol de la sfarsitul anilor *70 ai secolului XX (unii strategi ai SUA o numesc simplu si clar, Follow-On-Forces-Attack/FOFA) este astazi revizuita ca urmare a noilor amenintari, implementarea acesteia fiind supervizata de catre Frank Kendall (inovare, planificare strategica si management de program. Din anul 2012 subsecretar la Departamentul Achizitie, Tehnologie si Logistica din Cadrul Ministerului Apararii al SUA, avand ca sarcina, printre altele,si chestiuni legate de planificarea achizitiilor, cercetare si tehnologii militare si, bineanteles, legatura cu industria de aparare. Este absolvent al Academiei West Point, avand masterat in Inginerie Aerospatiala obtinut in cadrul Institutului Tehnologic din California), acesta, pe baza rapoartelor provenite de la serviciile de informatii, ajungand la concluzia ca-n anii ce vin este posibil ca superioritatea tehnologica militara a SUA sa fie serios contracarata/amenintata in urma dezvoltarii de catre terte state, cu precadere Rusia, Iran si China, a “armelor sofisticate capabile sa invinga fortele expeditionare ale SUA”, aceste sisteme putand fi vandute usor si rapid atat adversarilor “istorici” cat si celor “potentiali”. Aceasta strategie a dus la aparitia unor sisteme de arme inteligente, printre acestea numarandu-se si Skeet, recent “dezvaluita” pe blog in articolele bunului meu prieten GeorgeGMT, articole ce le puteti savura aici: www.rumaniamilitary.ro/cbu-105-bun-pe-f-16le-noastre/ www.rumaniamilitary.ro/sauditii-vor-cbu-105.
M93 Hornet
Dar, cel mai probabil din anul 2010, US Army foloseste ceea ce ei numesc Wide Area Munitions/WAM/Munitie cu Raza Mare de Actiune, adica mine autonome antiblindaj inteligente dotate cu senzori acustici si seismici ce folosesc submunitii Skeet, precum M-93 Hornet. Aceasta este varianta “la purtator” a Skeet (sa zicem asa, mai pe romaneste), destinata infanteriei, o astfel de mina putand fi dusa de catre un singur militar avand raza maxima de detectie de 100 m pe circumferinta de 360◦, probabil se afla in uz din anul 2010-2012.
Mai mult decat atat, USAF foloseste Skeet si in rol de mina antitanc dispusa pe sol -largate din bomba tip “Cluster” dotata cu Senzor Fuzed Weapon/SFZ, cele noua mine inteligente (unii specialisti le numesc Antiarmor Cluster Munitions/ACM) ce seamana cu un puc de hochei, in lipsa detectarii de catre sistemul de ghidaj terminal a unor tinte, se “amplaseaza” pe sol in forma de ciorchine (expertii o numesc dispunere modulara). Aflata pe sol, mina ce contine submunitia Skeet are capacitatea de a localiza blindate inamice cu ajutorul propriilor senzori in infrarosu si laser, de la distante cuprinse intre 100-150 m. Dupa detectare se initiaza submunitia Skeet, aceasta fiind proiectata in aer (asemanator cu mina saltareata din WW II), aceasta detonand deasupra partii superioare a blindatului (acolo blindajul este mai redus) de la distanta de 10 m. Teoretic, o astfel de mina ar putea distruge T-72/80 si vehicule blindate tip BTR, BMP si BMD.
Revenind la programul Assault Breaker/AB, ce include si programul Wide Area Antiarmor Munitions/WAAM/Munitie Antiblindaj cu Raza Mare de Actiune (initiat la cererea USAF, varianta aeropurtata a AB), acesta a fost dezvoltat de catre Defense Advanced Research Projects Agency/DARPA/Agentia de Proiecte Avansate de Aparare (apartinand Departamentului Apararii al SUA. Rolul sau fiind crearea si dezvoltarea de tehnologie militara avansata destinata US Army. Agentia a fost creata in anul 1958 de catre Presedintele SUA de atunci, Dwight.D.Eisenhower, ca “raspuns” la lansarea de catre sovietici a primului satelit artificial din lume, Sputnik 1, in anul 1957. DARPA a “nascut” aeronavele F-117 si B-2, GPS-ul si Internetul –denumit initial Arpanet dupa numele agentiei in anul 1969, ARPA/Advanced Research Projects Agency. DARPA s-a numit incepand din martie 1996, avand astazi 240 de oameni, dintre acestia 140 sunt ingineri si cercetatori de inalta clasa, si un buget de cel putin trei miliarde de dolari –asta cel putin la nivel declarativ oficial. Interesant este faptul ca din 2012, Agentia este condusa de o femeie de origine indiana absolventa a Institutului Tehnologic din California, pe nume Arati Prabhakar), vizand realizarea unor munitii antitanc capabile sa distruga tinte multiple aflate la 20-200 km in spatele liniei frontului, vectorul purtator al acestor submunitii (fiindca asta sunt) fiind bombe tip caseta sau/si rachete.
F-16 CU SKEET
Lansat in anii 1977-1978, programul si conceptul totodata, Assault Breaker, mai avea rolul de evaluare a fezabilitatii operationale si tehnologice a acestor Arme dotate cu capabilitati Reconnaisance, Surveillance and Target Acquisition/RSTA/Recunoastere, Supraveghere si Achizitie Tinta, ideea de baza fiind simpla in viziunea DARPA –“Ce poate fi vazut, poate fi lovit. Ce poate fi lovit, poate fi distrus” (perfect adevarat si-n ziua de astazi, nu-i asa?). O misiune grea fiindca dupa spusele unui oficial DARPA, “…problema a fost combinarea vectorului purtator cu munitia, senzorii, sistemele de ghidare si orientare intr-o arma de precizie capabila de atac in adancime impotriva unor tinte mobile blindate sau neblindate, grele sau usoare”. Desi cercetarea/dezvoltarea a necesitat timp, rezultatele ar fi permis SUA si statelor NATO (aceste sisteme urmau a fi oferite si altor membrii ai Aliantei, cu certitudine Marea Britanie si Germania Federala) sa identifice rapid tintele, sa le urmareasca si sa le distruga, fie ca erau stationare sau in miscare, inainte ca atacul sovietic sa-si consolideze pozitiile cucerite prin esaloanele doi si trei, trecand rapid la distrugerea primului val ce era deja angajat in lupta cu fortele amice/proprii.
Acest program era “compatibil” si “colabora” in vederea identificarii tintelor cu AWACS E-3 Sentry, prima astfel de aeronava fiind evaluata de catre USAF incepand cu anul 1975, intrand in serviciul operational cu 552nd Airborne Warning and Control Wing la Baza Aeriana Tinker din Oklahoma, doi ani mai tarziu. Si-asta fiindca odata cu aceste submunitii au fost dezvoltate sisteme de comunicare, supraveghere si alarmare timpurie la sol, acestea fiind interoperabile cu cele de pe E-3 Sentry, aflandu-se si astazi in uz cu modernizarile de rigoare –ca si AWACS-ul dealtfel.
Programul Assault Breaker s-a dovedit a fi de succes, acesta a furnizat USAF munitie antiblindaj WAAM, iar Fortelor Terestre munitie Terminally Guided Sub-Munition/TGSM/Submunitii cu Ghidaj Terminal, vectorii de lansare/purtatori fiind rachete, bombe sau proiectile de artilerie (precum Search and Destroy ARMor/SADARM. M-898 SADARM, calibrul 155 mm, spre exemplu,lanseaza submunitii antitanc, fiecare proiectil continand cate 2 astfel de submunitii, raza maxima de actiune fiind de 23/25-30 km, tras de un obuzier autopropulsat M-109A6. In 2003, Irak, Divizia 3 Infanterie a US Army a distrus 48 de vehicule blindate aflate in mars, tragand 108 astfel de proiectile -2,25 submunitii per tinta. Intreaga Divizie avea in dotare doar…120 de proiectile M-898 SADARM, fiind si prima unitate US Army care lea utilizat in lupta. Acest proiectil lanseaza doua submunitii ce se fixeaza pe sol, aterizarea facandu-se cu ajutorul parasutelor. Odata fixate pe sol, cele doua submunitii incep sa caute tinte cu ajutorul senzorilor proprii, activ/pasiv –IR/unde milimetrice –ce sunt operationali indiferent de starea vremii sau clima.
Daca se detecteaza tinta atunci se lanseaza un “penetrator cu autoformare/proiectil cu autoformare/incarcatura cu autoformare” ce loveste tinta de deasupra. Totusi, Armata nu pare prea incantata de aceste proiectile considerand ca rata de succes este mica. Din datele facute publice se pare ca-n aprilie 1994, in poligon, din 13 proiectile trase/26 de submunitii, doar 11 submunitii au functionat corect lovind tinte aflate la 15 km. In 1995 au inceput sa fie produse in numar scazut, iar in 1996, tot in poligon, din 9 proiectile trase/18 submunitii, doar 8 submunitii au distrus tinte aflate la 18 km. In prezent se pare ca aceste proiectile nu se mai afla in productie mergandu-se pe modernizarea MGM-140 ATACMS, desi exista informatii ca se fac cercetari ce vizeaza montarea unui motor racheta marindu-se raza de actiune. Nu se stie cu certitudine cate proiectile M-898 SADARM au fost produse, probabil intre 800-900 de unitati).
Un exemplu elocvent aflat in uz in cadrul US Army si nu numai, este vechea racheta purtatoare de ogiva nucleara MGM-52 Lance, aceasta fiind reproiectata si adaptata sistemului MLRS sub denumirea de MGM-140 ATACMS –raza maxima de actiune initiala 128-130 km, astazi 300 km dupa modernizare -acesta fiind folosit pentru prima data in cadrul primului razboi din Golf, vehiculul purtator fiind M-270 (o poveste si o istorie interesanta, dar asta intr-un articol viitor. Si MLRS putea lansa rachete cu submunitii avand incarcaturi de strapungere in tandem pentru a penetra blindajul reactiv ce aparuse pe tancurile sovietice. Initial se prevedeau cate 6 submunitii per racheta, insa faptul ca acestea erau mai mari si mai grele, incarcatura a fost redusa la trei submunitii. Dar, ca sa ne amuzam un pic fiindca invidia si neputinta ne roade, cel putin pe mine, la primul zbor al E-3 Sentry deasupra Europei de Vest undeva in anul 1978, operatorii au descoperit cu stupoare ca inregistrau fidel traficul de pe Autobahn/RFG,observand ce vehicule circulau sau nu cu viteza legala. De aici se pare ca s-a ivit interesul pentru dezvoltarea unui sistem radar aeropurtat care sa indice tintele aflate in miscare la sol, directia si viteza acestora, indiferent de conditiile meteo si clima.
Ulterior avea s-apara Joint Surveillance Target Attack Radar/JSTAR, expertii considerand ca acesta este o mostenire cheie a programului Assault Breaker, dispus astazi pe E-8 JSTARS, aeronava fiind un Boeing-707-320C, introdusa din 1988, 17 exemplare produse. Un singur exemplar costa la nivelul anului 1998 aproximativ 245 milioane de dolari. Acest tip de radar a fost dezvoltat in cadrul Area 51/Groom Lake-Nevada in cadrul programului Pave Mover al USAF, acesta urmarind obtinerea unui radar aeropurtat cu capabilitati GMTI/Ground Moving Target Indicator, capabil sa detecteze/urmareasca/clasifice tintele fixe sau mobile aflate pe sol, inclusiv detectarea si clasificarea obstacolelor terestre in vederea zborului la foarte joasa inaltime, sub nivelul minim de detectie al radarelor sovietice aflate pe-atunci in uz sau in dezvoltare. Primul astfel de radar a fost AN/APY-7 GMTI/SAR, testat in perioada 1981-1983 pe un F-111 Aardwark).
T 22
Vorbeam anterior de racheta operativ-tactica Lance. Ei bine, aceasta racheta modificata si denumita T-22 a fost folosita in cadrul programului Assault Breaker ca vector purtator pentru submunitii cu ghidaj terminal in IR sau submunitii antitanc Skeet. Ca si T-16 dealtfel, la baza fiind racheta MIM-104 Patriot, modificata si aceasta. Insa inainte de a vedea cate ceva despre T-22 si T-16, sa vedem ce faceau sovieticii. Ei bine, la sfarsitul anului 1981 cand SUA deja testase cu succes sisteme si componente in cadrul programului Assault Breaker (sisteme radar, vectori purtatori, munitii si submunitii), programul de test debutand in 1979, seful statului major al armatei sovietice, Maresal al URSS, Nikolai Vasilievici Ogarkov, supranumit de catre subordonati “Formidabilul Soldat”, ce fusese informat in legatura cu efortul americanilor de modernizare a armamentului, inclusiv in ceea ce priveste noile munitii si submunitii, a cerut o “pauza strategica” in privinta achizitiilor militare,vizand blindatele si artileria, considerand, si-asta pe buna dreptate, ca noile sisteme americane puteau neutraliza avantajul cantitativ sovietic.
ASSAULT BREAKER T-16
Cu toate acestea, CIA estima in 1981 ca cheltuielile militare ale URSS erau aproape duble fata de cele ale SUA, sovieticii avand de 3-4 ori mai multi soldati, de trei ori mai multe tancuri, avand in constructie mai multe submarine de atac (CIA si Serviciul de Informatii al Marinei considerau ca aceste submarine a caror constructie seca bugetul URSS, erau destinate anihilarii superioritatii in nave de suprafata a SUA, vizand in mod clar portavioanele si capacitatea remarcabila a US Navy de stramutare din State in Europa de Vest, a oamenilor si echipamentelor necesare respingerii agresiunii sovietice).
F-16&T-16 ASSAULT BREAKER
Interesant este faptul ca unii strategii sovietici considerau ca fortele USAF bazate in Europa de Vest erau capabile sa atace rapid in caz de agresiune, tinte aflate la 300 km in spatele frontului sovietic, putand executa misiuni de interdictie aeriana la 150 km de la linia frontului. Mai mult decat atat, considerau ca daca in 72 de ore/3 zile nu-si atingeau obiectivele, fortele NATO si-ar fi revenit luand pozitii defensive si organizand contraatacul. Adica, mai pe romaneste si dupa intelegerea mea de profan, “Marea Ofensiva” si-ar fi pierdut suflul, basca ca-n 48 de ore intaririle din SUA s-ar fi aflat in drum spre Europa. Este greu de spus daca totul ar fi stat astfel dar un lucru este cert, SUA ar fi reactionat rapid. O certitudine este si faptul ca sovieticii au cheltuit mii de miliarde de ruble pentru constructia de armament, ajungand sa aiba cifre colosale la blindate si artilerie, descoperind dupa caderea URSS ca sunt de fapt inutile, fier vechi ce rugineste…
ASSAULT BREAKER IN ACTIUNE
Revenind la Assault Breaker, DARPA a acordat companiilor Martin Marietta si Vought cate un contract pentru convertirea rachetelor MGM-52 Lance (Vought) si MIM-104 Patriot (Martin Marietta) in vectori purtatori destinati testelor programului Assault Breaker, denumiti T-22 si respectiv T-16. Ambele rachete urmau sa fie capabile sa poarte si sa lanseze casete cu submunitii (cu ghidaj terminal in infrarosii sau antitanc –Skeet), cate 20 fiecare (au fost dispuse circular, liniar sau in ciorchine), autonomia fiind de 100 km la T-16 si 120 km la T-22. In perioada 1981-1982, au fost desfasurate 14 teste cu aceste rachete, 10 cu T-16 si 4 cu T-22 (ghidaj inertial si prin intermediul link-ului de date, distribuirea submunitiilor, etc), acestea relevand multe probleme si, mai mult decat atat, n-au fost testate pe vehicule aflate in miscare ci doar statice. Datorita costurilor ridicate si a rezultatelor nesatisfacatoare, programul acestor rachete a fost oprit la sfarsitul lui 1982, insa rezultatele se regasesc in MGM-140 ATACMS. Din pacate, mai multe date despre T-16/22 n-am gasit, multe dintre acestea fiind inca clasificate.
A venit timpul sa ne ocupam de submunitia antitanc AVCO Skeet, aceasta “nascandu-se” in cadrul programului Assault Breaker.
AVCO SKEET -PANOPLIA DISTRUGERII
AVCO Skeet este o submunitie antitanc ce utilizeaza “incarcatura cu autoformare”. Practic, energia eliberata prin explozia propriei sale incercaturi explozive creaza penetratorul unei munitii tip sageata. Acest tip de focos mai este numit de catre experti si “Focos tip EFP/Explosively Formed Projectile/Proiectil Exploziv Format/Proiectil Format prin Explozie”, facand parte din categoria „loviturilor cu jet de gaz si metal topit”. Acest tip de focos are in componenta sa o camera de explozie cu design special ce este incarcata cu exploziv de inalta tehnologie la care viteza de explozie si temperatura gazelor rezultante este extrem de mare –practic, este vorba despre un con dispus in camera de ardere la unghi mare, de regula un disc usor bombat/disc metalic concav (poate avea forma unei farfurii sau oale putin adanci. Unele au forma de sageata), ce genereaza prin aprindere un „proiectil format prin explozie” (practic este vorba despre un jet de gaze si metal topit), acesta producand in blindaj o gaura ce difera in functie de natura si marimea incarcaturii ce formeaza jetul (se folosesc: magneziul; cuprul –o incarcatura de doar 20-50 grame poate produce un jet ce penetreaza blindaj din otel de 75 mm grosime, inclusiv caramida si beton cu grosimi mai mari de-atat; aluminiul –se pare ca este considerata cea mai ieftina alternativa), putand penetra blindaje de 24 cm grosime, viteza acestui proiectil fiind cuprinsa intre 1500-3000 m/s. Spre exemplu MEFP/Magnesium Explosively Formed Projectile, conul jetului format continand magneziu (acesta se aprinde la formare). O incarcatura de doar 20-50 g de magneziu poate produce in blindaj din otel de 5 mm grosime, de la 2,50 m distanta de acesta, o gaura de 2 cm diametru, odata patruns in interior, jetul aprinde munitia, combustibilul, arde sau orbeste echipajul (efect de incendiere). Astfel de lovituri mai sunt numite de catre specialistii americani „Incarcaturi dirijate-concentrate”, si-ar contine doua tipuri –DFC/Directional Focused Charge (cumulativa. Efectul exploziei produce un jet de gaze de mare viteza si cu temperaturi extreme ce poate arde/strapunge multe tipuri de blindaj) si EFP/ Explosively Formed Projectile/Proiectil Exploziv Format/Proiectil Format prin Explozie. Conform expertilor, astfel de munitii au asupra tintei urmatoarele efecte: distructiv –se refera la efectul de perforare, de patrundere prin obstacol sau protectia tintei; efectul distructiv al schijelor ce rezulta din fragmentarea corpului componentei de lupta; efectul fugas, ce inseamna suflul rezultat in urma exploziei; efect de incendiere.
Skeet – secventa de lansare
La Skeet, penetratorul se formeaza dintr-un disc de cupru ce este ejectat in urma detonarii incarcaturii explozive, acest penetrator se deformeaza de-a lungul traiectoriei datorita energiei eliberate prin explozie transformandu-se in munitie tip sageata. Astfel de submunitii sunt stocate, cate 4 unitati, in casete –numite de catre specialisti „bombe caseta ejectoare” –precum BLU-108 (lungime 79 cm; diametrul cilindrului 13,30 cm; greutate maxima 29 kg; greutate submunitii Skeet 3,40 kg). Aceste casete, dispuse in forma de ciorchine, sunt la randul lor stocate in bomba de aviatie tip cargo CBU-97/CBU-105 Senzor Fuzed Weapon/SFW (in randul expertilor se mai numesc si Tactical Munitions Dispenser/TMD/Distribuitor de Munitii Tactice. Are urmatoarele caracteristici: greutate 420 kg; lungime 234 cm; diametrul 40 cm; contine 10 BLU-108, adica 40 de submunitii Skeet; pret de cost 700.000$ per unitate. O singura bomba cluster CBU-105 poate acoperi o arie de 460mx150m, aproximativ 70 de mii de metri patrati, iar datorita ghidajului GPS, CBU-105 poate fi lansata de la distanta mare fata de zona tinta, protejand avionul lansator de sistemele AA inamice ce insotesc de obicei coloanele blindate in mars. Un F-16 poate duce 4 CBU-105 SFW, iar un A-10 Thunderbolt II -10 unitati. B-2 Spirit poate lua la bord 34 de unitati), cate 10 casete per bomba, acestea fiind ejectate odata cu atingerea altitudinii corecte –caderea casetelor cu submunitii Skeet este amortizata cu ajutorul parasutelor, fiecare caseta dispunand si de aripioare de stabilizare. Inaintea ejectarii submunitiilor Skeet, un mic motor racheta (RMI) intra in functiune determinand rotirea acestora in sens invers acelor de ceasornic, moment in care aripioarele de stabilizare si parasuta de franare se separa de caseta.
Fiecare caseta contine cate 4 submunitii Skeet, ce sunt ejectate imediat dupa desprinderea parasutei si aripioarelor stabilizatoare prin intermediul motorului racheta propriu (numit si Rocket Motor Ignition/RMI/Motor Racheta de Initiere), doua cate doua cautandu-si tintele prin intermediul propriilor senzori. Din informatiile disponibile (acestea sunt de la inceputul anilor *90), o submunitie Skeet se roteste cu viteza de 3000 rotatii/minut, viteza de cadere fiind de minim 60 km/h. Fiecare submunitie are proprii senzori in IR si laser, acestia baleind solul la un unghi maxim de 30◦, acoperind o zona cu circumferinta de 75 m. Daca se detecteaza o tinta, un tanc spre exemplu, se initiaza explozia si formarea penetratorului, acesta lovind blindatul la partea superioara, cu precadere in zona motorului, viteza proiectilului EFP fiind cuprinsa intre 2100-3000 m/s. Daca nici o tinta nu este detectata, submunitia Skeet este pre-programata sa explodeze provocand distrugeri inamicului de echipamente/materiale neprotejate si pierderi de vieti omenesti.
Din 2012 probabil, exista si posibilitatea folosirii Skeet ca mina antitanc, descrisa la inceputul acestui articol. O submunitie Skeet are trei setari de siguranta ce pot fi pre-programate –primele doua setari permit submunitiei sa se autodistruga dupa opt secunde de la lansare sau la altitudinea de 15-16 m deasupra solului. Ultima setare permite dezactivarea focosului la atingerea solului pentru a nu pune in pericol civilii sau trupele proprii ce se pot afla/deplasa in/prin zona. Se pare ca aceste „fineturi” au fost adaugate Skeet in perioada 2008-2012 de catre Textron Systems Corp din Wilmington/Massachusetts, 332 de unitati la un pret de 108-109 milioane de dolari.
SFW -TEXTRON SYSTEMS
Tot atunci se pare c-au primit si kitul de precizie ce se monteaza in coada bombei, devenind CBU-105. Dezvoltarea kitului a debutat in anul 1997 la cererea USAF. Fortele Aeriene doreau modificarea a 40.000 de bombe CBU-97, la un pret per unitate de 8937$. Acest kit, numit Wind Corrected Munitions Dispenser/WCMD, permite ghidarea bombei si prin GPS, nu numai inertial/INS, aceasta putand fi lansata de la 16-20 km distanta de tinta, CEP 26 m. Se avea in vedere modernizarea la standard WCMD-ER, adica ghidaj combinat, INS-GPS, bomba putand fi lansata de la 40-65 km distanta de tinta, CEP 26 m, insa s-a renuntat la program in august 2006, datorita constrangerilor bugetare, insa Textron poate oricand livra kitul necesar, cerere sa fie. Ehh, poate Romania, cumva, cumva, da’ trezirea, visez!!!
Ce-ar mai fi de spus…O arma relativ ieftina, testata in Irak in 2003, ce face parte din arsenalul F-16. Asa dupa cum bine spune si GeorgeGMT in articolele sale, acest tip de arma este prima pe care eu as cumpara-o!
T 16 in actiune
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.
warontherocks.com/…/the-cold-war-offset-strat…
www.designation-systems.net/…/assault–breaker..
www.ausairpower.net/TE-Assault–Breaker.html
ufff
ce s-a intamplat… Site-ul a fost inactiv o zi intreaga!
Abia acum am reusit sa pot citi site-ul.. off…ce sa intimplat??……..gindaci de bucatarie?
Probleme la serverele de stocare.
Un coleg de pe forum mi-a spus de munitia asta regasita in cartea Ursul si Dragonul. Drept urmare am cumparat Ursul si Dragonul 😀 .
Confirm! Nici eu n-am reușit sa intru decât acum, la miezul noptii.
On topic: foarte tari armele astea. Super smechere, inteligente,etc. Doar ca sunt făcute împotriva unui inamic oarecum stabil psihic ( gen Rusia, Iran, etc) care e destul de realist astfel încât sa evite o confruntare directa. Ce te faci însă cu adevaratul inamic de azi, de genul descreieratilor tip Isis. Al Nusra, Al Qaeda, Boko Haram, etc. Sau desculții aia din Yemen care postează în fiecare zi cate un filmuleț cu cate un Abrams, Bradley sau Humvee saudit făcut praf… Pentru ăștia ar trebui sa se inventeze conceptul ” bare foot braker „:-D
Foarte interesant. Sper sa se mai trezeasca si ai nostri la realitate.
War Nerd, un amator avizat, zicea ca nu ar fi existat un WW3 conventional si ca un atac sovietic prin Fulda ar fi primit un raspuns nuclear .
Din ce am tot citit după revoluţie, atacul masiv cu blindate al ruşilor ar fi urmat să se desfăşoare imediat după executarea unor lovituri cu rachete nucleare tactice asupra unităţilor NATO din primul eşalon, tancurile sovietice având sarcina să străbată rapid zona contaminată şi să atace unităţile NATO din adâncime, înainte că acestea să aibă timp să se organizeze pentru ripostă. Mai mult că sigur, răspunsul NATO ar fi fost tot nuclear.
Si da;aia MIG 23 avea instaltii electronice pe lampo miniaturizate … sa reziste in mediu ionizat!!
Da, basca ca MIG-23 putea duce containere KMGU continand submunitii, in speta mine antitanc si antipersonal. Nu stiu cu certitudine daca 23-urile noastre au avut astfel de containere, insa cehoslovacii, bulgarii si RDG-isti cu certitudine, posibil si maghiarii.
Existau multi generali sovietici ce sustineau folosirea armelor nucleare tactice, a asa ziselor „bombe atomice de buzunar” -celebra „valiza nucleara” sovietica face parte din randul acestor arme, chiar daca nu era un proiectil. Prima astfel de arma sovietica a fost o bomba creata in 1954, lansata din IL-28. Americanii aveau si ei astfel de bombe nucleare mici, precum M-28/29, puterea de explozie fiind cuprinsa intre 10-20 de tone TNT (cele mai mici astfel de proiectile nucleare realizate vreodata. Insa puneau in pericol si fortele proprii, raza de actiune fiind undeva la 4-5 km), proiectilele fiind trase cu celebra bazooka din WW II, insa si unii si ceilalti stiau ca oricum nici unul n-ar fi castigat. Astfel de lovituri nucleare „la purtator” au fost dezvoltate in anii *50 tocmai in vederea opririi ofensivei sovietice cu blindate si infanterie, s-a renuntat la ele odata cu aparitia submarinelor purtatoare de rachete balistice, ca arma de intimidare.
Multi generali sovietici, cu deosebire cei numiti „fosile” in randul armatei sovietice (cei ce facusera WW II), erau adeptii distrugerii nucleare, insa astia erau lasati sa latre si sa faca strategii, basca ca erau impanati cu medalii de Ziua Victoriei. Existau de ambele parti strategii si planuri de folosire a armelor nucleare tactice, bombe si rachete, insa s-ar fi apelat la acestea doar in ultima instanta. Sovieticii faceau exercitii militare in care simulau asaltul in urma unui atac nuclear preventiv, de regula doar cu trupele proprii, foarte rar cu cele din Pact -din cate stiu, cel mai mare astfel de exercitiu in care au fost implicate toate fortele Pactului s-a facut in 1964, ulterior doar RDG-isti mai participau, obligat, la astfel de simulari.
David Crocket era cea mai mica „tactica”. Insa nu era tasa chioar pe o bazooka – era prea grea. O se zicea tub si era pe un trepied.
https://www.youtube.com/watch?v=eiM-RzPHyGs
A mai fots Genie racheta aer – aer nmedirijata. Ia o poza de la unicu test :
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/01/Plumbbob_John_Nuclear_Test.jpg
. Si o raheta AA dirijata Falcon cu cap nuclera
Plus artolerie clasica – obuzierul dde 105 mm putea trage si el o tactica ..
Nebunie totala..
Astea erau prevazute sa opreasca o ecentuala ogensiva sovoectica.. insa ar cam fi terminat cu cei „aparati” de invazie .. Un Kriegspiel NATO de pe la inceputl anilor 70 zicea ca ar fi murit 300 milioane de oamnei .. ins azona „studiata” (Eruopa Centrala!) nu avea chiar atata populatie ..
Asa ca nu tioti germani care urlau contra armelor nucleare erau platoti de sovoetici …. ci cred ca cei mai multi se gandeau ca nu ar fi avut bafta sa fie eva;porati in1/1000 secunde ci ar fi avut pczaia sa fie iradioati sau arsi si sa aiba o agonie lunga
A fots o epoca de demnta asumata.. Se prsupunea ca imedit se va tece la utilizarea armelor nucleare. ca soldatii vor trece prin zone iradiate la o ora dupa tir..
IOnsa cei mai ardentio adepti ai tacticelor cica „curate” erau scuze amerlosii… Ca nici in cit nu ii durera. Importanatera ca URSS sa nu puna klaba pe Ruropa sau sa puna laba pe niste ruine iradiate…
Sovoetcii nu agreau chiar atat de mult tactuicele… Nu din „inalt umanism specific societaii socialiste bla bla bla ” ci din motivati extrem de terestre : dorau Europa „intreaga” . Cu populatia indemna (mai ales ingineri, tehnicienii, muncitorii ultraalifcati din intreprinderile de inlata tehnologie) , dorerau intreonderile cat mai intregi si utilkizabile, samd etc Sa ci asa .. o Germanie cucerita dar radiocativa le era mai inutila decta una capitalista !!!!(cu a capitalista mai puteau face un comert, mai niste spioni .. mai iesea ceva .. )
Ca se simula da stiu.. Si prin 70 s-a similut ceva parca la Cincu – nu stiu cate tione de TNT si nu stiu cate cisterne de motorina au favut o ciuperca destul de maricica (poveste de la un fots vefcin, cu 7 ani mai mare care spa facut ofiter)
În cazul nostru submunitia BLU-108 ar fi de folosit lansată cu rachete pentru că în primele zile de conflict, până la sosirea intaririlor aeriene, e puţin probabil să putem păstra controlul spaţiului aerian, chiar şi cu cele două escadrile de F-16.
În plus, dacă atacul se dă sub umbrela S-300, e puţin probabil să te poţi apropia la 50km de eşalonul 2 ca să dai cu bombe după ei.
Soluţia optimă este să le foloseşti cu LAROM160 (câte un BLU-108) si ca mine inteligente împotriva primului eşalon, cu rachete de227 mm ale M270 sau Imi Extra (câte 3-4) şi cu ATACMS sau LORA (câte 10).
Era să uit: cu 147mm calibru, submunitia SADarm pare utilizabila şi cu 152mm din dotarea noastră.
Logic ar fi sa avem si noi rachete tactice calibrul 280mm, un proiect vechi de peste 15 ani, nici acum pus in practica.
Daca vrei sa folosesti o racheta ca sa pui pe ea trei BLU-108 ai nevoie de un calibru peste 286mm, daca am calculat corect, iar pentru 4 BLU-108 iti trebuie un calibru de peste 320mm.
Adica Imi Extra este ok cu trei incarcaturi totalizand 90 kile.
Nu stiu daca lungimea modului pentur incarcatura de lupta ii permite sa puna 2 in fata si doua mai in spate, pentru a se incadra in 125 kile incarcatura totala de lupta. BLU-108 are 78.8mm lungime.
Oricum, daca nu incap 4, incap 3 pe care le trimiti la peste 150km.
Racheta de 227mm nu e de utilizat pentru ca nu-ti incap nici macar 2 BLU-108 in sectiune iar aceeasi treaba o poti cu LAR-160.
Racheta de 227 MM merge cu DPICM M77/M85;
In privinta LORA, ca masa totala ar putea duce 12-14 bucati dar ar complica sistemul de ejectare (sa le pui pe 2 straturi concentrice) sau ar merge daca lungimea segmentului destinat incarcaturii de lupta ar permite asezarea a 3 chiorchini in loc de 2 cum are GBU-105. Oricum, daca ti le trimite la 300 km poti s-o trimiti si cu 10 BLU-108 ca sa nu te complici. Sau folosesti rackul cu 13 bucati, dupa modelul folosit de ATACMS pentru Viper Strike.
Pentru ATACMS trebuie vazut ce varianta folosesti, in functie de distanta la care vrei sa le trimiti.
Erata: BLU-108 are 788mm lungime.
Eroule… nu lungimea ne omoara 🙂 grosimea.
Gluma la o parte nu ai nevoie de BLU-108. Tie iti trebuie sub-munitiile Skeet din ele alea au 12.7 cm diametru si lungimea de 10 cm 🙂
Eu zic ca intra in 227 mm 🙂
In orice caz, ei au dezvoltat si XM29 Sense and Destroy Armor
(SADARM) exact pt MLRS.
Este incredibil ce pot sa faca astia cu M-270 – de la rachete tactice, saturatie, proiectile ghidate, rachete antiaeriene…
Fac dar raza de lovire e problema că e cam mică. Îţi trebuie ceva mai mare, gen 150km (Imi Extra) că să poţi lovi Smerch fără să te expui tirului lor.
ehe ,odata cu reincalzirea ciorbei rusesti multe scenarii si echipamente nascute in razboiul rece vor fi scoase de la naftalina.
Skeet – o mare porcarie. Nu doar ca EFP nu trece de ERA2, dar mai are si rata mare de esec, mai sunt si usor de contracarat (cand incep sa apara parasutele se declanseaza contramasurile si totul devine invizibil pentru rahatelul de detector pe care il are un skeet), plus sunt usor de bruiat. Iar povestea cu avioanele de supraveghere radar care observa blindatele inamice e f buna contra unor tari de calibrul Libiiei, Bulgariei etc dar nu functioneaza impotriva rusilor care-ti dau jos un Sentry de la 300 km. Skeet sunt arme bune de vandut netotilor de sauditi, aia cumpara orice chiar daca habar n-au cum functioneaza.
Una la mana: daca pica pe motor l-a facut om pentru ca nu au ERA pe motoare.
CHiar daca se declanseaza contramasurile si le orbesc, pot fi setate sa explodeze la contactul cu solul si sa distruga forta vie si masinile neblindate sau pot fi completate cu un timer care sa le declanseze la o anumita altitudine in caz ca se activeaza contramasurile, chiar daca vor trage in orb ci EFP-urile nu nimeresc nimic, skeet-ul mai are 16 fragmente preformate care, prin explozie pot afecta oamenii si vehiculele softskin.
Asta pana vor gasi alta solutie de combatere a contramasurilor.
*Corect, ai pus punctul pe „i”! Acesta-i motivul principal pentru care US Army le mentin in dotare, faptul ca este o submunitie ieftina ce poate inlocui ROT si/sau rachetele AT, muult mai scumpe, avand efect letal asupra infanteriei si vehiculelor neblindate sau usor blindate.
@ Eroule nu uita ca doctrina rusilor in caz de caft adevarat nu Georgia , Cecenia Ucraina este coalaborarea stransa intre Blindate si artilerie AA ce demult a fost pusa numai pe platforme mobile tocmai pt ca unele sa tina pasul cu blindatele !!! In caz de cred ca si ei vor fii in stare sa si asigure ceva aparare AA asa ca dreacu stie ce scapa si ce efecte vor fii de ambele parti !!!!
Si in cazul artileriei si aici au ceva pasi facuti pt culegere cercetare de date !!!
Arma e bunicica dar doar un conflict real poate demonstra cat de eficienta !!!
Asta am zis si eu la inceput, ca nu ai sanse sa ajungi cu avionul ca sa dai cu bombe si ca ai nevoie de rachete purtatoare.
si LAR-160 si Imi Extra si, mai ales, ATACMS/LORA zboara cu peste 1000m/s (unele chiar cu mult) si pot fi interceptate doar de o parte din rachetele sistemului S-400 (48N6 si 9M96, cu variantele lor)
Un batalion cu 12 lansatoare poate angaja doar 6 tinte simultan asa ca ai loc sa-l inunzi cu rachete iefti
In afara de S-400, variantele mai vechi de rachete pentru S-300 sau sistemele mobile de rachete nu le pot intercepta asa ca e o paine de mancat, mai ales ca au putine batalioane S-400. Posibil sa aiba unul in Crimeea, daca l-au mutat de la Novorosiisk si, in caz de ceva, ar mai putea aduce unul, probabil tot in Crimeea.
Aici e posibil ca Pantsir ul sa poata face ceva contracarare caci i e pe felia llui !!!
La testele din 2014 Pantsir a reusit sa doboare o tinta care se deplasa cu 1000m/s, spun ei. Chiar si Grad-ul cu bataie extinsa facut de Tohan zboara cu 1230m/s (probabil si LAR-160 e tot acolo) in timp ce IMI Extra, sa nu mai zic de ATACMS/LORA , se duc mai sus ca viteza. (probabil 4-4.5Mach Extra si 5.5-6 Mach ATACMS/LORA).
Da Caporale, Pantsir doboara tot ce misca
Doboara si ICBMuri, ca, normal, e rusesc, si sangele apa nu se face…
Dar ia hai sa culculam
Un Pantsir are 12 rachete d’alea extraordinare si nemaivazute, normal, ca’s rusesti
Un LAR160 are 2 containere cu cate 13 rachete
O salva de pe un singur vehicul are 26
Acuma vine Pantsirul ala extraordinar si nemaivazut, normal, ca’i rusesc si face punct ochit punct lovit, adica cu 12 rachete doboara extraordinar si nemaivazut, normal, ca’i rusesc, 12 rachete LAR
Vezi cumva vreo problema aici?
Ce se intampla cu celelalte 14 rachete LAR, vreun S400 de prin zona le doboara si pe celelalte 14?
Cat or costa 40N6 48N6 9M96E2 sau 9M96E urile, cate or avea si le’or irosi sa doboare cu ele LARurile?
O fi bine?
O fi rau?
Le’or mai ramane si pt avioane si rachete de croaziera?
Un singur lansator LAROM inunda un Pantsir
Ca sa nu mai vorbim ca desi extraordinar si nemaivazut, normal, ca’i rusesc, nu cred ca’i in stare sa doboare asa ceva
Si cate Pantsiruri or avea rusii, ca parca scrie ca vreo 200 la toata rusia aia imensa
Intrucat sunt la primire, numa noi cu alea 54 de LAROMuri sau cate om avea le inundam dintr’o salva-doua toate Pantsirurile din rusia
Asa ca teoria asta cu Pantsirul care sa doboare LAR, Extra samd mi se pare destul de fantezista
Da’ nu te apuci să strici LAR-u’ pe gâşte. Dai cu 122mm cu raza extinsă că bate tot până acolo, e mai ieftină, are aceeaşi viteză şi, în special, cadenţa de tragere. Până tragi 13 LAR la 1.8 secunde, ai terminat de tras Grad cu raza extinsă, 40 lovituri la 0.5 secunde.
Bah gsg bah tu nu ai auzit ca un glont de AK poate trece prin trei racani, chiar patru?! 🙂 Te-ai prins?! 😉
Salutare Jupane GSG !!!
Ce patisi neica de te stropsisi asa , te o inselat vreo rusoaica de prin Irlanda !?
Bre una i una si alta i alta ! Eu am zis ca e posibil sa faca ceva contracarare Pantsiru !!! Daca ziceam de Sky shield era mai bine nu ?!! Nu am afirmat ca ala face maiceva ca Rambo de unu singur !!!
Cat despre ce ne place unora ca tehnica sau altora cred ca Tu esti totusi un om cu scaun la cap si nu o iei razna precum unii suporterti care habar nu au ce i ala fayr play !!!
asa ca spor cu sanatate si cer Senin in contre sa avem Jupan morocanos !!!
Era sa uit. Poti sa lansezi un ghiveci de rachete, unele cu BLU-108, altele cu M-93 Hornet si ultimul val cu M-77 / M-85.
Daca e un dispozitiv de blindate in miscare se pot dispersa, fiecare cu a ma-sii, cu risc crescut de pocneala sau se pot opri lansand contramasuri pentru a orbi senzorii skeeturilor. Presupunem ca-i orbesc si acestia se detoneaza la o anumitia altitudine (daca au timer) sau cad pe pamant si explodeaza, cu ceva efecte asupra fortei vii si vehiculelor softskin.
Problema este ca odata cu BLU-108 coboarea si M-93 Hornet care se aseaza pe sol si incep sa asculte motoarele si sa simta vibratiile solului. Asta inseamna ca vehiculele trebuie sa stea pe loc cu motoarele oprite pana genistii distrug minele, altfel e jale.
Timpul cat dispozitivul sta pe loc e suficient pentru a trimite valul cu M-77/M85 care lovesc ce prind, fara sa se uite la bruiaj, mascare etc.
In cazul in care tinta este o zona de stationare / aprovizionare etc prapadul e si mai mare pentru ca creste ponderea vehiculelor vulnerabile, cisterne, transportoare de munitie, camioane de depanare etc.
Nu mai zic ca o minte malefica ( 😉 ) poate upgrada M-93 cu minicamere care sa poata identifica si selecta tintele dintr-o baza de date, lovind (ca un exemplu) sistemele antiaeriene indiferent daca se misca sau stau pe loc cu motoarele pornite/oprite.
Mefisto , nu altceva !!!!
Bre, io nu stiu ce va tot imbarligati limbile in litere si cifre la nu stiu ce munitzii si submunitzii ca riscatzi sa ramanetzi cu limbile sucite…
Acuma orice lansator LAROM sau APRA daca executa foc cat de cat precis (nu mai vorbim de munitie GPS corrected) peste o gramadeala de tancuri rusesti in miscare oricum le ia dracu si fara submunitii sofisticate
Iti trebuie un C4ISR bun, real’time
Aici daca n’ai tu drone sau recunoastere vin americanii cu vreun sattelite feed, RQ4 sau E8C si’ti dau coordonatele tancurilor si mecanizatelor
Trebuie doar sa ai comunicatii securizate cu ei, oare de ce credetzi ca partea cu comunicatiile securizate s’a facut de la inceput
Dupa aia Nutzi mai trebe submunitia cu skeeturile lu pzda ma’sii sau BLU’urile si M’urile nu stiu de care
Pe care oricum nu le avem 🙂 🙂
Stii in momentul τ pe unde inainteaza aia si tragi cum se trage cu MRLSurile
Se culculeaza in functie de distantza si timpul de zbor al rachetelor si de cat de repede se misca tancurile si dupa aia tragi ca pionierul, doua hectare in fatza, doua hectare la dreapta, doua hectare la stanga si un hectar in spate ca poate se razgandesc aia
Si cu loviturile clasice sau cu submunitii chioare, nu autodirijate, le ia dracu oricum
Deci C4ISR real’time, culculat momentul de lansare, tras de pe cateva masini cateva hectare peste tancurile si mecanizatele alea si dupa aia oamenii aia si’au facut treaba, iesit la o bere …
Iara pe rusi ai lasi in durerea lor sa se descurce cu Panstirurile 🙂 🙂 🙂
Are dreptate varu’ gsg, un astfel de atac l-am discutat si noi pe blog, atunci cand un batalion de mecanizate ucrainean a fost facut zob de o salva cu rachete de 122mm neghidate.
Doar ca „rebelii” aia pro-sovietici au avut informatia in timp real si praf i-au facut, plus prostia comandantului ucrainean care si-a tinut vehiculele foarte apropiate.
astia care administreaza sunt totzi mortzi si/sau betzi, in timp ce filtrul ala da spamooie baby, spamooie la tot ce misca 🙂
Fa-i si tu un cadou, o spaga ceva 🙂 …
spaga la filtru, Miercuri pe 17 🙂 🙂
vezi ca in afara de ERA este si Shtora, Arena, etc,
ar fi fost interesanta o prezentare a skeet si a ratei probabile de succes atunci cand blindatu` are Shtora, Arena, etc,
skeetu cred ca n`are nici o sansa in fata lui T 14 sau T15, eventual zgarie vopseua,
ar fi fost interesant sa aflam ce sisteme sunt utilizabile impotriva blindatelor cu ERA si care au si Shtora, Arena, etc,
si generatiile noi de blindaj presupus a fi montat pe T 14,
skeetu` ii foarte bun, dar tehnica a mai evoluat,
binenteles la noi ar fi bune si niste iatagane
Ai putea sa lansezi in primul val incarcaturi de bruiaj a senzorilor de pe blindate si ai apararii AA inamice pentru a incurca sistemele de protectie, si imediat dupa ala vine valul doi cu skeetere si ce mai e.
Ori poti lansa in prima faza incarcaturi termobarice multiple care sa distruga (prin presiunea uriasa si caldura dezvoltata) sistemele de senzori expuse pe blindate si chiar sa detoneze/distruga blindajul reactiv de pe ele.
Termobaricele ar putea de fapt scoate chiar ele blindatele din lupta, dat fiind modul de actiune prin absorbirea extrem de rapida si consumarea aerului/oxigenului din aer in zona de actiune. Se creeaza astfel un vacuum, un vid de oxigen in zona aia, care suge inclusiv aerul din plamanii celor aflati in raza de actiune si poate ucide astfel pe oricine chiar daca nu e afectat direct de unda de soc sau de caldura.
Poate bloca functionarea motorului si ucide inclusiv pe cei din tanc (care raman brusc fara oxigen), pentru ca astea nu sunt complet etanseizate fata de exterior. Asadar poti sa ai orice sistem de protectie activa, ca e cam degeaba in cazu asta
La Shtora, in afara de lansarea de flares&chafs despre care am vorbit mai sus, mai poate sa orienteze turela in directia din care vine lovitura dar nu are niciun efect pentru tintele care vin de sus. In plus, contra M-93 nu are timp sa intoarca turela pentru ca trage de foarte aproape, sub 100m, si chiar daca ar intoarce-o tot de sus va fi lovit.
Poate sa abia ERA pe turela dar pe motor sigur n-are.
In privinta ARENA, intra pe wiki si vezi diagrama cu zona de interceptie. Loveste tinta sub 25m, cu conditia sa nu vina de sus.
Chiar daca, sa zicem, ARMATA ar avea un super sistem de protectie activa-pasiva un asemenea atac i-ar lasa singuri, fara transportoarele de protectie, fara sistemele antiaeriene mobile, masini de sprijin, cisterne etc. Odata ce i-ai lasat fara antiaeriana ii faci muci cu aviatia sau MLRS/artileria.
Bre vorbim prostii, intr-un atac masiv cu sub-munitie AT nu va fi o lovitura per tanc ci va fi chiar un atac masiv, in mai multe valuri.
Sa nu confundam un atac cu sub-munitie cu o lovitura de tun sau o racheta AT.
Sub -munitia vine in valuri si te poti trezi atacat de mai multe ori in doar cateva minute si atunci despre ce dracu vorbim aici?!
Nici rusii, nici israelienii nu au pomenit vreodata ca sistemele lor active de protectie au ceva de impartit cu sub-munitia AT. In cazul acesteia doar blindajul te poate apara si nu sistemul activ de protectie.
Iar pe de alta parte chiar daca – sa admitem – tancurile scapa de sub un astfel de atac, doar ele ar scapa, restul vehiculelor ar fi distruse, impreuna cu forta vie din interiorul lor si atunci tancurile ce-ar mai face, ramase fara infanterie de sprijin?!
Probabil ca unii se gandesc ca doar rusii pot executa atacuri la saturatie.Observ ca este aproape o conditonare psihica ca atunci cand se vorbeste de coplesirea adversarului fie cu trupe fie cu tehnica doar rusii sunt vazuti ca fiind capabili de asta. Sper sa nu se simta cineva atacat dar daca urmariti cu atentie cursul discutiilor cam asta reiese de multe ori. Vorbim aici despre submunitii inteligente si ieftine care au fost concepute sa fie folosite in „roiuri” tocmai ca sa copleseasca grupari masive de tehnica si oameni aflate in ofensiva sa treaca de eventualele contramasuri ale acestor grupari. ERA, SHtora etc pot cel mult sa mareasca durata de viata a unui tanc in fata catorva lovituri insa nu-l pot face indestructibil mai ales in fata unor astfel de „ploi”.
Singurele in masura sa opreasca un atac conventional sovietic erau bombele cu neutroni,dezvoltate la inceputul anilor 60 de americani( special in idea opririi unui atac masiv de blindate) si stocate din belsug in germania ,olanda,belgia si mai tarziu franta…toate celelalte masuri puteau doar incetinii advansul rusnacilor pt doar cateva zile….
Rusii au echivalente? Ca atunci vb aia …. cantitatea face saltul calitativ. Oricum am vazut in Ukr. ca o grupare asa a fost neutralizata cand stateau sa friga slanina fara paza.
Bineinteles ca si rusii au astfel de munitie.
Am vazut un filmulet de prezentare pe Youtube cu sistemul Uragan lansand asa ceva.
deci inseamna ca cel care are esalonul 2 in adancime si raza de lovire mai mare castiga. Si binenteles mai multi vectori. Asa ca … stie cineva care cum sta?