Continuam…
Ceea ce nu am spus in aceasta serie despre P/TR 125 este CERINTA.
In sensul ca, in anii ’90, indiferent de programul TR85M1 sau de cel cu Krauss Maffei se cerea un tanc nou, cu cerinte clar stipulate si in care noile proiecte sau achizitii trebuiau sa se incadreze.
Acestea au fost numite „tendinte” si erau prezentate astfel:
1. Tendinte privind dotarea ulterioara cu tancuri a fortelor terestre
Tancul:Dupa finalizarea omologarii si introducerii in inzestrare a tancului TR-85M1 se vizeaza pe termen lung realizarea si introducerea in inzestrare a unui nou tip de tanc, care sa indeplineasca urmatoarele cerinte tactice:
- sa aiba raza de actiune de 500-600 km si o norma de rulaj pana la reparatia capitala de 10000 km;
- sa fie conceput in sistem modular, care sa permita schimbarea destinatiei in mijloc de aparare antiaeriana, de artilerie, utilaj de geniu (dragor, buldozer, macara), fara a modifica celelalte caracteristici;
- sa asigure o viteza maxima de deplasare pe drum de tara de 30-40 km / h, iar pe sosea de 70-80 km / h, precum si o putere specifica de 25-30 C.P. / tona.
- Tancul sa fie echipat cu:
- tun calibru 120-125 mm cu incarcare automata si bataie eficace la 4000 m, cu posibilitate de perforare a unui blindaj echivalent cu grosimea de 650-700 mm;
- tun antiaerian automat calibru 20 mm cu sistem propriu de conducere a focului, deservit de unul din membrii echipajului, din interiorul tancului;
- lansatoare cu functii multiple (grenade, mine) montate pe partile exterioare laterale ale tancului, cu posibilitate de actionare din interior;
- un sistem compact de conducere a focului cu calculator balistic si aparatura de ochire pe timp de zi-noapte, care sa asigure o probabilitate de lovire de 90% si transportul focului de pe un obiectiv pe altul de catre comandantul de tanc;
- sa fie echipat cu aparatura de observare si avertizare care sa permita identificarea si observarea obiectivelor antitanc si blindate ale adversarului la distanta de 5000 m ziua si 2000 m noaptea, precum si avertizarea prin senzori in situatia detectiei de catre cercetarea inamicului prin laser sau radiolocatie.
- Tancul sa asigure:
- protectia prin blindaj multistratificat in partea din frontala impotriva loviturilor perforante si cumulative de calibru 100-125 mm, trase de la o distanta de 1000 m, iar lateral impotriva minelor antitanc si loviturilor calibru 30-40 mm;
- protectie impotriva efectelor N.B.C. si impotriva incendiilor.
In articolul trecut v-am atentionat sa urmariti caracteristicile FIECARUI derivat de proiect in parte, pentru a vedea evolutia si diferentele propuse.
Voi suplimenta aceasta atentionare cu inca una: comparati cu ceea ce am pus mai sus, pentru a vedea cum s-au respectat „tendintele” aratate.
Hai sa citam din studiul pe care „il studiem”:
Cu conditia de utilizare in masura posibilului a subansamblelor si a elementelor componente existente cat se poate de nemodificate se propune efectuarea urmatoarelor modifi-cari la mecanismul de rulare :
-Motorul MT 871: 8 cilindri, 1200 C.P
-Transmisia LSG 3002: mecanism de viraj si cutie de viteza cu comanda electronica pentru viraj continuu
-Senila:bulon rezemat in cuzineti de cauciuc cu element de legatura la capat
-Mecanismul de rulare:cu 6 galeti pe fiecare parte (!!!)
-Cursa elastica: +300 mm, -160 mm
-Numarul de amortizoare cu frictiune: 5 buc. pe fiecare parte
-Numarul de opritoare mecanice: 5 buc. pe fiecare parte
-Rezilienta mecanismului de rulare: 351 kNm(valoare estimata)
Dupa cum se observa,(ca sa va zic eu totusi inainte), s-a renuntat la UN GALET! Nu inteleg de ce DOAR la acest model s-a facut aceasta „scurtare”.
Caracteristicile generale privind turela
S-au pastrat urmatoarele:
-Echipajul turelei : 2 soldati
-Tunul: 125 mm
-Automatul de incarcare: stoc de 22 unitati de foc
-Tipul de munitie: munitie decuplata
-Stocarea munitiei
-Armamentul secundar: 12,7 mm
Modificarile:
-Carcasa turelei: sudata din tabla de otel
-Ergonomia: talia soldatilor: 1,80 m
-Instalatia de conducere a focului: cu sisteme optice primare stabilizate
-Aparatul de vedere noaptea: pasiv(camera termica)
-Telemetru cu laser: 10 000m +- 20 m
-Sistemul de miscare a armamentului de bord:
electric
-Aspiratorul de fum: pentru tunul 125 mm
-Sistemul de ajustare pe campul de lupta: pentru tunul de 125 mm
-Instalatia de avertizare: asupra iluminarii laser, undelor de radiolocatie, iluminarii infrarosie
-Echipamentul de observare a campului de lupta: sistem de conducere si de control al tancurilor
-Sistemul de stingere a incendiilor: in camera de lupta
Caracteristicile tehnice generale
-Greutatea totala: cca. 51,6 tone
-Echipajul: 3 soldati
-Capacitatea rezervoarelor de carburant: 1200 litri+ rezervoare de 400 litri
-Puterea specifica : 23,3 C.P./tona
-Presiunea specifica pe sol: 0,87 kg/cm2
-Viteza maxima pe strada: 70km/h
-Viteza medie pe teren framantat: 35-45 km/h
-Consumul mediu: cca. 4 litri/km
-Distanta minima de lupta: > 1500 m (valoarea estimata)
-Rezerva de munitie: 42 unitatii de foc aflate la bord
-Fiabilitate: 330 km (analiza)
Printre altele, tancul a fost „SCURTAT”
Nu pot fi contestate imbunatatirile aduse, fara discutie! Si mai ales radicalizarea proiectului turelei, care astfel a devenit mult mai practica, ergonomica si performanta.
Sa nu va asteptati cumva ca in acest studiu sa apara materialele folosite la blindaj!
De fapt nu se explica nici macar grosimea!
S-a speculat faptul ca era pregatit pentru ERA, dar…cand pregatesti de ERA stipulezi cumva macar in greutatea specifica, nu? O dai in doua variante. O idee ar fi ca s-ar fi folosit un otel stratificat de genul celui de la blindajul frontal al TR85, care din cate stim este de o foarte inalta aliere si a facut multe probleme la prelucrare sau chiar la…taiere cu brennerul sau flexul!
Din cate stiu acel otel este o realizare pur romaneasca de mare tehnologie si din ceea ce am „studiat” si aflat pe ocolite inca din anii 80 ar fi o combinatie cu tungsten. Dar raman doar pareri, pentru ca oricat am sapat, in afara de faptul ca am „dat” de butoaie intregi cu tungsten intr-o baza de aprovizionare si care -desigur-erau trimise la un anume combinat de oteluri, nu mai stiu decat ca acolo unde se testa aceasta tabla speciala se spargeau valturile si rulmentii intr-o veselie si nimeni nu se supara !!!
Sa se fi proiectat ca si aceste turele sa beneficieze de asa ceva? Nu ma mira.
Foarte interesant este si faptul ca la un calcul „ingineresc” al greutatii TR125 raportata la volum si suprafete, coroborat cu grosimea blindajului, se releva ca acesta este ceva mai greu decat ar trebui sa fie ….
Densitatea aliajului cumva???
Sunt doar supozitii ale mele, dar ar explica multe…
Ce vreau sa mai observati la TR125 langa B1: partea frontala neschimbata ca unghi, profil si chiar design.
Practic la”cutie” se umbla doar la spate.
Si va previn: atentie la urmatoarele doua proiecte cu privire la acest aspect.
Articolul complet pe SuntemRomania
in anii ’90 se cerea un tanc nou, cu cerinte clar stipulate si in care noile proiecte sau achizitii trebuiau sa se incadreze.
DAR IN 2016?
Or fi fost anii 90.
Acum noi nu suntem deloc pregatiti. Nu am fost nici o data.
Razboiul nu asteapta, vine peste tine si nici o data nu va sta ca tu sa-ti termini programul de achizitii insirat pe 30 de ani.
Eu incep sa cred ca singura noastra varianta este sa devenim stat amrikan. Daca si aia ne-or mai vrea la final.
Eu nu recomand echipaj de 3 oameni.
Motiv?
Probabil pe motiv de autoloder, care e complex de construit si nu intotdeauna fiabil.
Am presupus asta pt ca asa cred eu.
eu il intrebam de ce NU propune ech de trei oameni
Pt ca un echipaj de trei oameni este unul insuficient pt intretinerea tancului, daraminte sa-l mai si repare pe front.
Io zic ca omul a bagat un fitil si si-a vazut de treaba. Sunt multi de-astia pe forumuri. Nu va mai bateti capul cu „recomandarea” lui.
N mai Gogule ..mie mi-a cazut reteaua de net. de aia nu am mai raspuns. Uita-te la ora la care l-am scris. Diferenta de 1 om in echipaj e esentiala in repararea si paza tancului. Repet…paza tancului.
La diferenta dintre T-72 si Abrams pe frontul din Irak una din punctele nevralgice era lipsa acelui om in plus la americani care putea indeplin i si alte roluri plus faptul ca autoincarcatorul are o cadenta mai slaba si fiabilitate redusa decat un om in echipaj.
Cu exceptia notabila a francezilor, toti vesticii au ales echipaj de patru si incarcare manuala. Autoloderul (scris fonetic 🙂 ) e haios dar se poate defecta, iar intr-o batalie mai lunga tot omul este sfant.
Mai pe urma vine intretinerea/reparatia tancului. Sa vad si eu un echipaj de trei oameni cum alimenteaza cu munitie si pune o senila la loc…
@radu – scuze
Revenind la probl 3 vs. 4: prin forumurile rusesti am vazut uneori ridicata si o problema demografica. URSS aveau in jur de 140 mil oameni, hai 200 si ceva cu tot cu tarile Pactului de la Varsovia. Pe partea cealalta NATO + aliatii fideli gen Japonia aveau in jur de 700 de milioane sau chiar mai mult. Chinezii aveau in jur de un miliard. Deci sovieticii la vremea aia si cu atat mai mult rusii acum au o problema a numarului oamenilor. Un tanc distrus cu echipaj de 4 inseamna cu 25% mai multe pierderi umane decat unul cu echipaj de 3. E un punct de vedere pe care l-am vazut pe forumurile lor si care mi s-a parut interesant.
E ok Gogu….referitor la pierderile rusesti pe front….cand ma gandesc ca in reportajele despre batalia Moscovei rusii au pierdut 1 milion de soldati si Stalin nici nu a clipit….ASta inseamna dupa logica rusilor ca ei vor multe tancuri in detrimentul eficientei in lupta….pai daca nu il pot repara….
@Gogu. Argumentatia de de pe forumurile rusesti este cu totul falsa si vrea sa ascunda de fapt realitatea doctrinei rusesti.
Pe rusii ii doare in basca de viata oamenilor, tancurile lor au echipaj de trei din motive de ergonomie, adica tancul sa abia o silueta cat mai joasa, o masa cat mai scazuta si o viteza cat mai mare, adica un nivel de protectie cat mai scazut si mai ieftin. In timpul Razboiului Rece tactica lor era identica cu cea din WW2: ianinte cu multimea, vedem ce-o iesi!
Daca le pasa de vietile soldatilor cu construiau T 72 ca tanc „de unica folosinta”, vezi conditiile din habitaclu, cu totul improprii pt o folosire pe front o vreme mai indelungata si gradul de protectie.
Ca nu erau tampiti si stiau sa fabrice si tancuri cu nivel ridicat de protectie – dar mult mai scumpe – sta marturie T 80.
Ai nostri dupa ’90 chiar aveau ceva in scufita, si daca politicul nu era asa cum este si acum, adica maro si cu anumite mirosuri, am fi fost o tara cu o industrie si armata echipata ok.
Nu sf, dar macar decent.
Daca mai aflu multe despre P 125/ TR 2000, ajung la concluzia ca proiectul asta a fost destul de avansat la vremea lui, macar conceptual.
Cred ca daca ar dori cine trebuie,si pus banul si osul la treaba, 300 de buc facute in RO, chiar si acum, cu o colaborare cu un partener ok, nu e chiar aberant.
Poate doar costul.
Pe care vad ca doreau deja sa il tina sub control prin masinile specializate pe acelasi sasiu fara modificari.
Nu te grabi!Ai vazut ultima foto din articol?
Turela aia seamănă leit cu cea a A5-ului la exterior…De aici s-au inspirat nemții pentru modernizarea lui A4 înspre A5,oare?
pai in perioada aia cam pregateau A5-ul, nu? 🙂
putin off … M vazut asta http://www.janes.com/article/61652/iraqi-special-forces-seen-with-new-vehicles-for-mosul-offensive si vreau sa intreb …. care este avantajul humvee fata de tab?
Deabia astept sa le vad cu steagu ISIS arborat
Unul ce zice că-i sîrb, pe forumul tank-net.com, zice că turelele de la P-125 (TR-125) au fost aduse din Yugoslavia.
🙂 Asta-i o prostie crunta!
Io numa zic ce se vorbeste cum ca au fost aduse 17-23 de turele din Yugoslavia, RSR, zice sirbul, neavind fabrici in stare sa le toarne. (1) Parca CUG-Cluj, prinre altele putea. Combinatul fiind intre timp vandut pe seminte unor investitori din Rusia, ce, după cum se vorbeste, au luat cu ei niste utilaje.
Tot pe acelasi forum Jim Warford, ofiter in rezerva american specializat in blindaje, autor de carti, spune ca P-125 (TR-125) este copie la T-72. (2). In alta parte banuieste o cooperare intre Romania si Corea de Nord la ultimele lor tancuri. (3 si 4)
(1) http://www.tank-net.com/forums/index.php?s=e85f1ad2d15481920641dc9654342ce5&showtopic=15461&page=2
(2) http://www.tank-net.com/forums/index.php?showtopic=28035
(3) http://www.tank-net.com/forums/index.php?showtopic=37506&page=3
(4) http://www.tank-net.com/forums/index.php?showtopic=31325&page=2
e o diferenta semnificativa intre TR-125 si T-72, ca sa numesti copie… se poate spune cel mult inspirat, copie fiind insa M-84 yugoslav!
Se „vorbeste” prostii cu turelele de la sarbi. Turelele pentru TR-125 au fost turnate la CUG Iasi, in cochilie. Au fost facute cateva incercari si ebose, din care unele au fost duse in poligonul din Valea Malinei, unde s-au facut teste de rezistenta la penetrare balistica (cu rezultate f bune).
Nu au fost colaborari cu N Corea, dar sau tatonat colaborari cu … chinezii. Au astia niste fabrici de tancuri de iti sta mintea in loc! (atata ca nu faceau, la vremea aceea niste tancuri mai de doamne ajuta).
Extrem de interesant articolul din Romania Libera.
http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/summit-nato–romania-se-indreapta-spre-cel-mai-mare-esec-de-securitate-nationala-420428
Deocamdata Turcia nu s-a raliat Bulgariei. Vedem la Varsovia ce-o iesi.
Vreo veste despre intanlirea dintre UMB si KMW de la Bucuresti? S-a sifonat ceva pe surde? 🙂
Basme! Asta-i singurul termen pe care l-am auzit referitor la respectiva discutie.
In Jurnal-ul lui Urdareanu se spune ca un militar in termen lucra la o turela de TR 125 si ministrul apararii de la acea vreme l-a inaintat la gradul de caporal.Nu am auzit despre turele de T 72 importate de la sarbi.Aberatii.Stiu ca am exportat tunurile de 125 ramase la Resita in Polonia pentru a inzestra PT 91 tanc.Asta dupa 90.