Cu nu foarte mult timp in urma scriam despre procentul de disponibilitate al aviatiei militare franceze, iar procentele nu erau deloc grozave si incurajatoare, iar astazi a venit timpul sa vedem cum stau galicii nostri colegi de Alianta si Uniune cu flota de elicoptere.
Astfel aflam flota de elicoptere militare franceze are o rata de disponibilitate – pe medie – de 50%, cu exceptia, nu mai mira pe nimeni, a Tigerului care atinge un procent de doar 25%.
Din cele 59 de elicoptere de atac Tiger, anul trecut, doar un sfert din ele au fost si gata de lupta in orice moment. Costul total al intretinerii flotei de Tiger s-a ridicat in 2016 la aproximativ 89 milioane de euro. Atentie, vorbim de intretinere si nu de operare si toate astea in conditiile in care elicopterele sunt practic nou-noute, varsta medie a flotei fiind de 5,5 ani…
Fostul ministru al apararii, Jean-Yves Le Drian, se plangea in noiembrie trecut de sumele prea mari necesare intretinerii raportate la disponibilitatea flotei, batand saua mai ales pe Tigerul autohton.
Mergem mai departe si constatam ca nici marina n-o duce mult mai bine. Astfel cele 15 NH-90 Caiman au o rata de disponibilitate undeva la doar 38,5%, e drept mai mare decat ghinionistul Tiger dar totusi destul de foarte redusa in caz ca chiar ai nevoie de ele. Totul la un cost cu intretinere de 47 milioane de euro. Daca am face o comparatie strict aritmetica putem constata ca fiecarui Caiman ii revin anual cam 3,1 milioane de euro numai cu intretinerea, iar unui Tiger 1,5 milioane de euro, in sfarsit avantaj (relativ) Tiger.
Varsta medie a flotei de NH-90 Caiman este de doar 3,4 ani, adica si mai nou-noute decat Tiger.
Ramanem la NH 90, de aceasta data cele 17 bucati operate de armata. Aici procentul de disponibilitate este mai ridicat – 41,4% – dar aflat in scadere fata de 2015 (46,7%). Terestrii francezi opereaza 17 bucati la un cost total de 61,5 milioane de euro, iar varsta medie a flotei este de trei ani.
Aici putem constata ca pretul mediu per aparat sare la 3,6 milioane de euro pe an!!
Flota de elicoptere Cougar, mult mai batrana decat aparatele Tiger si NH 90, are o varsta medie de 26,3 ani si o rata de disponibilitate de doar 9,9%, in scaderea si ea fata de anul precedent (12,2%). Costul anual este de putin peste 40 de milioan de euro.
Restul flotei este mai putin emblematica asa ca nu vorbim decat de astea mai importante.
Problemele par a fi unele structurale atat timp cat de intretinerea elicopterelor militare franceze se ocupa patru structuri separate: una guvernamentala prin Directia Generala pentru Armamente, doua structuri care apartin ministerului apararii (forte terestre si navale) plus un operator privat.
Si bineinteles francezii se intorc spre Tiger care s-a cam facut de bacanie operand pe deasupra nisipurilor africane. Cica nu i-ar prii nisipul de acolo.
Una peste alta cu astfel de rate de disponibilitate nu poti avea o dotare serioasa si totul devine din ce in ce mai scump. Ar trebui, strict matematic, ca Franta sa aiba in dotare 100 de Tiger daca vrea sa opereze macar 25 de bucati, ori cum Tigerul nu este nici foarte ieftin lucrurile trebuiesc indreptate pe alte coordonate.
Australienii si acum ii injura pe astia de la Airbus pentru Tiger si le vor scoate foarte repede din dotare in favoarea AH 64E.
Sa mai precizam ca aici discutam despre disponibilitatea flotei ca intreg si nu de aeronavele dislocate in TO.
GeorgeGMT
„Astfel aflam flota de elicoptere militare franceze are o rata de disponibilitate – pe medie – de 50%, ..”
Din articol inca n-am reusit sa identific aparatul de zbor care le ridica „moralul” astora…
O fi Caracalul…
nu cred,
daca ne uitam aici, la situatia din 2008:
http://www.rumaniamilitary.ro/despre-armata-franceza-martie-2015
„Raportul din 2008 al serviciului de mentenanta/inspectie elicoptere: 1 elicopter din 2 poate zbura pentru cele din gama Tigre si Gazelle, iar in cazul H225 Caracal doar 1 din 3. Le-au crescut mult costurile de mentenanta fata de versiunile mai vechi de aeronave: Gazelle/Tigre costuri 1/7.”
E posibil ca Puma, Super-Puma si Gazelle sa acopere din diferenta, pentru ca au inca multe in uz.
Buun si noi cum stam cu Pumele ?
Sa inteleg ca….mai bine sa avem vechi si usor de intretinut si des decat nou si scump ?
Cam asa ar iesi din articol ?
Totusi francii sa fie asa de prosti ?
Si daca luam heli Airbus-uri noi ce ne asteapta ?
La noi astfel de date sunt secrete militare…
de fapt o lista a rusinii coafata in „secrete de stat”.
odata publicata probabil orice stat subsaharian ar putea emite pretentii teritoriale pe aceste meleaguri?noroc cu nato.
Nici chiar asa. La noi e mai simplu, dupa ani de bugete subdimensionate ale armatei. Disponibilitatea este care este, dar a fost nevoie de cateva contracte babane ca sa mai dreaga busuiocul: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21559667-armata-dat-final-contracte-directe-78-mil-euro-pentru-modernizarea-repararea-vechilor-elicoptere-135-mil-euro-doi-ani-jumatate-pentru-mentenanta-elicopterelor-nici-plan-pentru-elicoptere-noi.htm
Pentru cine are chef, se pot extrage niste cifre din articolul din link.
Un contract decent, flota este inca vie si poate fi folosita inca ani buni.
Cate ore de zbor inseamna „ani buni”?
19… un an per bucata…Sper ca mai poate fiecare zbura, timp de un an…
La Airbus am mai zis demult sunt prea multi „musterii” la aceeasi masa, si fiecare au managementul si standardul si productia lui proprie.
Altfel lucreaza britanicii fata de nemti si / sau fata de italieni si /sau fata de iberici.
Cateodata intr-o organizatie de asa marime trebuie o dictatura a deciziei si a regulilor / reglementarilor.
Si nu in ultimul rand europenii dintr-o multinationala sunt orgoliosi, nu comunica prea bine si unii se cred deasupra altora din alte natii.
Airbus un colos cu picioare de lut, cate si felurite restructurari au avut ca sa lucreze eficient.
Tigre si nu ”Tiger”
depinde, sunt si nemtii si spaniolii in program… cum crezi ca-i spun? 🙂
si vorbim despre ditamai partenerul airbus/eurocopter/eads,etc,samd.
acum ma gandesc ca aceasta rata mica de disponibilitate a fost comuna tuturor tarilor din europa occidentala,sper ca dupa 2014 s-au adaptat noilor tendinte.
Bulversante știrile astea din armata franceza. Bănuiesc ca aceeași problema se găsește și la alte armate . Nu mai bine cumperi mai putine aparate și și banii pe care i-ai baga în achiziția, mai bine îi bagi în mentenanță serioasa?
Mai bine bagi banii in cercetarea si dezvoltarea unui produs nou daca nu esti in stare sa produci un produs competitiv fata de AH 64; Ka 50/52 si Mi 28
Noi, la conducerea cu frunze si flori pe crestet si pe umeri pe care o avem, vom prelua evident Tigre la momentul in care tarile care operează acest aparat vor renunta definitiv la el
Sau eventual ceva copie chineza
La mintea mea, la aceste costuri de întreținere si rata de disponibilitate se justifica constructia unui elicopter noi de atac la noi plecând de la puma
Proiectu exista sunt articole mai vechi legate de aspectul asta pe rumaniamilitary
Daca turbinele, palele elicelor si celelalte agregate mecanice airbus nu sunt bune se poate lua legatura cu sikorski, boeing sau cu ucrainienii
Senzorii si sistemele de lupta se pot lua iarasi de la americani
S97 Raider are un cost de concepție foarte mik conform wiki – dar se pare ca a intrat si boeing pe fir; n-ar fi rau de intrat in program
http://www.rumaniamilitary.ro/ate-mi-24-super-hind-nigeriene-erau-algeriene
Cred ca numerele astea de aparate disponibile tin si de necesitati. Daca este necesar, numarul creste. Pana la urma chiar si asa, nu duc lipsa de aparate. Operatiunile in TO se desfasoara la fel in functie de necesitati.
Nh90 si tigre sufera de vechea problema cu ores multi bucatari la acelasi preparat. Plus faptul ca atunci cand au fost dezvoltate fiecare partener vroia cate ceva inclus.
Daca plecau de la o platforma standard cu loc de modificare/customizare ulterioara in functie de necesitati era mult mai ieftin de facut si intretinut.
Aviz cosmarul cu EF unde din multe puncte de vedere Germania este considerata responsabila ptr intarzierile majore de dezvoltare si implicit pretul ridicat per aparat.
pana la urma nu e o idee rea sa mergi pe mana americanilor. macar acolo nu e o salata atat de extinsa de cerinte, furnizori, companii de stat, guverne, companii private.
iar auditurile si raportele lor sunt pe bune, unde apar clar deficientele. la noi nu se discuta nicaeri despre astfel de informatii, nici despre IAR 330, nici despre LanceR sau IAR 99. sa nu afle inamicul sau sa nu afle fraierul de contribuabil ?
NH-90
http://www.rumaniamilitary.ro/coroziunea-afecteaza-noile-elicoptere-nh-90-olandeze
ce e aia ”TO”?
Teatru de operatiuni
Nu-mi dau seama exact cat de relevante sunt cifrele astea cu numarul de „echipamente” „operationale”…
Mentinerea unui numar in stare operationala implica evident niste costuri… pe care la fel de evident nu ti le permiti in caz de pace…
In definitiv fiecare cand stabileste bugetul indirect stabileste si cate echipamente va avea operatinale…
Adica stabilesti de la inceput niste fonduri si astea iti ajung pentru 25% echipamente operationale…
Ai mai mare bugetul, aloci mai mult pentru operationalizare si operare; evident numai daca constati ca ai nevoi…
Singurele cifre relevante mi se par cele cu costul orei de operare…
(Gresesc undeva cu rationamentul asta?)
De problemele Airbus s-au plans primii olandezii cu NH90 de la marina legat de faptul ca salinitatea din aerul marii nordului afecteaza si uzeaza piesele aparatelor foarte rapid si ca au o disponibilitate redusa.
Altii fara noroc si care au blestemat Airbus au fost australienii care opereaza Tigre.
Apoi au venit nemtii si s-au plans de de disponibilitatea Tigre si NH90, mai ales de flota NH90 a marinei
Spaniolii au si astia nemultumiri de flota Airbus.
In concluzie, proiectele comune europene sunt un mare bullsh…. ca vorbim de EF, elicopterele Airbus sau alte programe asemanatoare de „ultima generatie”, toate au dat chix, desi au fost prezentate ca cele mai bune de pe piata si mai vin si cu niste costuri de te ia ameteala.
Bine ca am lalait-o cu achizitia H215 si nu am mai dat o comanda ca ajungeam sa zburam tot cu Pumele vechi in locul celor noi.
Eu zic ca n-o sa zburam cu nimic. Pâna una alta H215 e un elicopter testat si paratestat, folosit pe tot mapamondul. Logic ar fi sa-l cumparam. Dar la noi dotarea este ilogica. Nu vezi ca acuma se bate saua cu „cumparat la cheie”, ne pute orice ar putea avea macar un surub strans de un muncitor român. Propun naibii sa le inchiriem cu ora, macar nu ne mai batem capu.
Problema mea cu H215 – si de fapt toate derivatele „clasice” ale Pumei – este ca are motoarele amplasate in fata rotorului principal, in loc sa fie pe laterale (si ceva mai in spate), blocand astfel posibilitatea de a avea o varianta dedicata de atac (cu pilotii in tandem, cel din spate fiind pozitionat chiar in fata rotorului principal).
Coreenii au studiat serios problema in cadrul programului lor de „comonalitate” cu nu mai putin de 3 variante (transport, atac si atac-transport in stilul lui Mil Mi-24) dar pana la urma se pare ca au renuntat, iar inaintea lor, sud-africanii au modificat serios Atlas Oryx pentru a obtine Rooivalk.
De departe cea mai de succes comonalitate e cea americana, clasica – prima de altfel, inca din Vietnam – cu decenii in spate la activ: AH-1Z Viper si UH-1Y Venom.
In Europa singura posibilitate cat de cat o reprezinta cele doua ale lui Leonardo:
-AW129 Mangusta (prin varianta turceasca TAI-129 ATAK) si
-AW159 Wildcat (ultima varianta in prestigioasa linie a lui Lynx).
Acestea doua au acelasi motor cat si anumite componente, insa exista totusi alte diferente structurale si de avionica ce ar putea sa dispara daca cei de la Leonardo ar avea vointa si oportunitatea contractuala sa o faca. Problema ar fi doar la o varianta de transport dedicata, Wildcatul fiind folosit in general de componenta aeriana a fortelor terestre engleze mai mult pentru echipe mici de forte speciale (varianta navala insa fiind pe felie cu ASW); dedicate transportului raman in continuare trimotorul AW101 Merlin si Puma HC-2.
Asa ca noi degeaba ne laudam cu o posibila flota de H-215M, pentru ca adoptarea acestui model implica in timp disparitia SOCATului, fara a-l putea inlocui cu H215 pe aceeasi nisa. Am castiga la transport (in ciuda limitarii pe care o are motorul Makila 1A1 (in loc de 2A1 al lui H225M Super Cougar) dar am pierde la posibilitatea de atac.
Pentru a reusi sa avem cel putin 2 variante principale ale aceluiasi model:
1-transport: cu subvariantele a-lunga si b-scurta;
2-atac – similar cu Rooivalk cu pilotii in tandem.
…sau poate chiar 3 – cu varianta in stilul SOCAT, cu pilotii „side-by-side”)..
…conditia esentiala este pozitionarea motoarelor pe lateralele rotorului principal.
România n-o sa aiba niciodata elicoptere de atac. Sa ne luam gândul de la asa ceva.
Lumea pare sa aibe impresia ca asta inseamna ca europenii produc chestii inferioare.
Fals. Sunt similare ca tehnologie ca si cele americane, doar ca programele comune au mari sanse de nereusita din cauza intereselor divergente ale partilor implicate.
NH90 e varza, dar Pumele nu sunt. Si nici AW109, competitorul sau direct.
Tigre e varza, dar Mangusta nu.
Competitorul pt A400 era un AN modernizat, si care cred ca ar fi fost un mare succes.
Eurofighterul sufera de lipsa de modernizari din motive bugetare. Dar Tornado s-a dovedit un aparat de succes.
Lista poate continua.
ucrainienii sunt puternici pe cercetare si productie pt. aparate militare de transport AN 124 si AN 224 sunt aparate deosebite, concurenta occidentala este foarte subtire in domeniu,
americanii zic ca ultimu aparat mare de transport chinezesc Xian Y 20 a fost proiectat cu ajutor ucrainean cel putin in ceea ce priveste aripile,
AN 70 este de departe peste A 400 şi mai vechiu C 130,
probabil, singuru minus este durata de viata a motorului mai mica la ucrainieni,
elicele contrarotative si proiectu AN 70 permite evolutii deosebite fata de concurenta, iar manevrabilitatea la aparatele militare este un lucru esenţial,
nu cred ca exista aparat militar de transport care sa aiba evolutiile AN 70,
este interesant ca ucrainenii au comenzi si pt. 30 de bucati An 178 de la sauditii care au incheiat de ceva zile contracte si cu americanii,
ucranienii mai au in studiu AN 188 si AN 112 KC,
AN 188 va fi randul lui un proiect deosebit cu sarcina utila dubla fata de C 130, diferenta va fi data de folosirea de turboreactoare la ucrainean,
Nu doar francezii au probleme: http://breakingdefense.com/2017/02/navy-marine-f-18s-in-death-spiral-as-readiness-plummets/
Au cazut cateva F18 din cauza problemelor de intretinere lipsa la apel.
Asa este, ala sunt cam batraioare si tot trag de ele in asteptaarea F 35C
NH90 disponibilitate la nemti 5 din 40 iar Tiger 7 din 43 (raport 2016).
O victima colaterala a ratelor mici de disponibilitate si a lipsei industriei de aparare este Arabia Saudita care momentan este in situatia de a nu prea putea sa isi apere granitele (rezultatele campaniei din Yemen… vs ce a facut Iran-ul in Siria si Irak probabil alt argument) asa ca a decis sa se reorienteaze, in special, spre echipamente americane (plus de la chinezi si mai putin de la altii). A semnat contracte cu americanii in valoare de 110 miliarde dolari.
Si va mai face ceva foarte importat va incepe sa isi dezvolte o industrie proprie de aparare (SAMI – Saudi Arabia Military Industries) care sa reduca dependenta de import. Nici macar ei nu pot sa isi mentina o armata doar prin import (pe langa propriile companii LockheedMartin, Raytheon si alti vor produce sau asambla acolo ).
Sincere condoleante familiei pentru militarul cazut la datorie intr-un exercitiu de parasutare. Dumnezeu sa-l odihneasca!.