Episodul 2 – Programul naval interbelic al Romaniei
Dupa primul razboi mondial, cu pierderi uriase de vieti si distrugeri asemenea, Romania iese cu suprafata dubla si populatie de doua ori si jumatate mai mare, cu capacitati industriale si comerciale noi, cu un litoral de 412 km.
Amintirea deficientelor de dotare, compensate prin eroism si sacrificii uriase, a facut ca Romania reintregita sa se gandeasca la dotarea fortelor armate, in special a marinei militare, pentru a nu se mai repeta situatia anului 1916.
Astfel, pe langa navele primite ca despagubiri de razboi (trei monitoare fluviale si 7 torpiloare maritime din clasa 250T- unul pierdut in Bosfor), Romania mai achizitioneaza 4 canoniere-dragoare, 4 vedete torpiloare/antisubmarin tip MAS si receptioneaza (intr-un final) 2 din cele 4 distrugatoare comandate Italiei inainte de razboi (Marasti si Marasesti).
In 1924 a fost adoptat (nu stiu la ce nivel) un plan naval care prevedea dotarea flotei militare maritime cu trei crucisatoare usoare, 16 distrugatoare, 18 submarine, 12 nave antisubmarin, 1 portavion (!?), vedete torpiloare, o nava scoala, un puitor de mine si aviatie maritima.
Pornind de la programul din 1924, in 1929 este adoptat Programul Naval al Romaniei, mai asezat, mai realist, care prevedea:
– la mare: 2 crucisatoare usoare, 8 distrugatoare, 12 submarine, vedete torpiloare si antisubmarin, 2 puitoare de mine si aviatie de sprijin. Pentru apararea fixa se prevedea instalarea unor baterii de 280, 210, 152, 75mm si asigurarea necesarului de mine marine pentru realizarea de baraje;
– la Dunare: dotarea cu inca 7 vedete fluviale, 200 mine de baraj si 500 mine de curent;
Sigur, a urmat criza economica, politicienii si partidele au facut ce stiu mai bine (ca si acum) si doar o mica parte din program a putut fi realizata: distrugatoarele Regele Ferdinand si Regina Maria, submarinul Delfinul si nava-baza Constanta, nava-scoala Mircea, puitorul Murgescu, trei vedete torpiloare clasa Vosper.
In 1937 un alt program prevedea dotarea cu un crucisator, 4 distrugatoare, 3 submarine, 4 puitoare de mine si 12 vedete torpiloare.
Nu-i vorba, in 1939, alte planuri prevedeau dotarea marinei militare cu vreo 180 de nave (pdf-urile au o lunga traditie in armata noastra ….)
Asa se face ca declansarea campaniei din est ne gaseste doar cu 1 submarin, 4 distrugatoare, 3 canoniere, 3 torpiloare de 250tone, 3 vedete torpiloare, 1 puitor de mine, restul navelor fiind conversii ale unor nave civile.
Ca aparare de coasta, Romania se prezenta cu un ghiveci cuprinzand:
– 10 tunuri de 152mm (4 Obukhov, 6 Amstrong);
– 8 tunuri de 120mm (4 Saint Chamond, 4 Skoda);
– 3 tunuri de 102mm Obukhov;
– 8 tunuri de 76.2mm Amstrong DP;
– 8 tunuri de 75mm DP (4 Saint Chamond, 4 Skoda);
– 4 tunuri de 66mm Skoda.
Lor li se adaugau 3 tunuri de 152 mm, pe pontoane, la Sulina.
Un cosmar pentru logistica !
De partea cealalta, inamicul nostru se prezenta cu:
– 1 cuirasat clasa Gangut (Parijskaya Komuna), in dotare din 1917, 23.300to standard, 24 noduri, 12 tunuri x 305mm/52, 16(12) tunuri x 120mm, lanstorpile 4x1x450mm, un blindaj de negaurit pentru artileria noastra, completat in 1940 cu torpedo bulges;
– 1 crucisator clasa Kirov (Vorosilov), in dotare din 1940, 7.890to standard, 36 noduri, 9 tunuri x 180mm, 6 tunuri x100mm DP, lanstorpile 2x3x533mm;
– 1 crucisator clasa Maxim Gorki (Molotov), in dotare din 1941, 8.048to standard, armament si viteza similare cu Vorosilov, blindaj putin mai gros. Prima nava sovietica dotata cu radar, cu raza de 65 mile marine;
– 1 crucisator clasa Svetlana (Krasny Krym), in dotare din 1928, 6.800to standard, 29 noduri, 15 tunuri x 130mm, 6 tunuri x 100mm DP, lanstorpile 2x3x450mm;
– 1 crucisator clasa Admiral Nakhimov (Krasny Kavkaz), in dotare din 1932, 7.560to standard, 29 noduri, 4 tunuri x 180mm, 8 tunuri x 100mm DP, lanstorpile 4x3x533mm;
– 1 crucisator clasa Admiral Nakhimov (Chervona Ukraina), in dotare din 1927, 7.480to standard, 29,5 noduri, 15 tunuri x 130mm, 6 tunuri x 100mm DP, lanstorpile 4x3x457mm;
– 1 crucisator cuirasat (protected cruiser) clasa Bogatyr (Komintern), in dotare din 1923, 6.340to standard, transformat in crucisator-puitor de mine, 12 noduri, 8 tunuri x 130mm;
– 2 distrugatoare mari (leader) clasa Leningrad (Moskva, Harkhov), in dotare din 1938, 2.180to standard, 40 noduri, 5 tunuri x 130mm, lanstorpile 2x4x533mm;
– 1 distrugator mare (leader) clasa Tashkent (Tashkent), in dotare din 1939, 2.893to standard, 43,5 noduri, 6 tunuri x 130mm, lastorpile 3x3x533mm;
– 6 distrugatoare clasa Gnevny (Type 7), in dotare din 1938-1939, 1.612to standard, 39 noduri, 4 tunuri x 130mm, lanstorpile 2x3x533mm;
– 4 distrugatoare clasa Soobrazitelny (Type 7U), in dotare din 1941 (plus unul in constructie), 1.727to standard, 40 noduri, 4 tunuri x 130mm, lanstorpile 2x3x533mm;
– 4 distrugatoare clasa Fidonisy, in dotare din 1916-1924, cca 1.500to standard, 33 noduri, 4 tunuri x 102mm, lanstorpile 4x3x450mm;
– 1 distrugator clasa Derzky (Bystry/Frunze), in dotare din 1914, 1.100to standard, 34 noduri, 3 tunuri x 102mm, lanstorpile 3x3x450mm;
Toate crucisatoarele si distrugatoarele puteau incarca intre 60-100mine. Nu am mentionat armamentul sub 100mm pentru ca a suferit numeroase modificari pana in 1941 si dupa.
In privinta submarinelor, la 22 iunie 1941 flota sovietica a Marii Negre se prezenta cu:
– 44 submarine active (doar 5 mai vechi de anul 1930);
– 9 submarine lansate la apa si in diverse stadii de echipare sau in probe de mare;
– 4 submarine in constructie;
Lor li se adaugau:
– 84 vedete torpiloare (in majoritate, clasa G-5, 48 noduri, torpile 2x1x533mm);
– 2 canoniere;
– 18 dragoare (clasa Fugas);
– 10 vanatori de submarine.
Aviatia Flotei Marii Negre sovietice numara, in acel moment, 626 de avioane, cate avea toata aviatia noastra de lupta.
Ce a urmat, stim toti: am compensat, din nou, prin eroism si sacrificiu si, cu sprijin de la aliatii din Axa, am reusit sa punem probleme mari sovieticilor la Marea Neagra, in ciuda disproportiei dintre forte, pana la 23 august 1944.
Ce ar fi trebuit sa facem ca lucrurile sa nu ajunga acolo?
Sa ne uitam ce au facut altii, aflati in situatii apropiate de a noastra.
In 1939, Suedia, cu o populatie de trei ori mai mica decat a noastra, cu un teritoriu cu cca 50% mai mare, realiza un PIB dublu fata de al nostru si era considerata una din tarile cu cel mai ridicat nivel de trai.
Suedia, ce-i drept, nu mai participase la un razboi din 1815, era bogata in resurse minerale (ca si noi) si totusi, cum reusise o asemena performanta? Pentru Romania, perioada aceea este considerata perioada de varf a dezvoltarii interbelice dar suedezii realizau un venit pe cap de locuitor de aproape sase ori mai ridicat decat noi
https://forum.axishistory.com//viewtopic.php?t=191325
Sa privim in urma:
In 1850 Suedia era saraca. Era intr-o uniune personala cu Norvegia dar era umbra imperiului de altadata. In 100 de ani isi dublase populatia (introducerea culturii cartofului, aparitia vaccinului impotriva variolei) dar nu-si putea hrani populatia si singura cale pentru evitarea foametei si revoltelor a fost migratia catre America. Cca 1 milioan de suedezi au plecat peste ocean in intervalul 1850-1910.
Si totusi, din 1850 Suedia incepe un proces puternic de industrializare, incepe sa extraga la scara mare minereu de fier de foarte buna calitate, incepe urbanizarea accelerata, cu mutari de populatie catre zonele industriale. In paralel, reformeaza educatia si modernizeaza sistemul politic.
Pe scurt, BUNA GUVERNARE !!!
Nu participa la Primul Razboi mondial, manevrand inteligent si pragmatic printre interesele celor doua tabere, dar nu scapa de tulburarile sociale de la sfarsitul razboiului, trecand la 1 milimetru de o revolutie bolsevica.
Una peste alta, in perioada interbelica Suedia avea dezvoltata o industrie solida, isi modernizase agricultura, facea comert si, foarte important, isi administra bine banii.
Statutul de neutralitate nu insemna ca Suedia nu se uita in jurul sau, la interesele marilor puteri, ca vorbim de URSS, Germania si chiar Marea Britanie.
Asa ca suedezii si-au dezvoltat propria industrie de armament, au construit piese de artilerie terestra si antiaeriana (unele foarte reusite), au produs blindate si nave de lupta.
Acolo unde n-au stiut sa faca singuri, au cumparat licente, au importat echipamente sau au dezvoltat cooperari cu producatorii consacrati de armament.
In caz de urgenta, au avut suficienti bani pentru a cumpara ce nu reusisera sa faca in cantitati suficiente, fie ca vorbim de avioane de lupta, de tancuri sau de distrugatoare.
Ca rezultat, pe langa dezvoltarea unitatilor militare, a flotei maritime si a apararii de coasta, Suedia a fost capabila sa sprijine cu cantitati mari de armament si munitii Finlanda, impotriva URSS, in timpul Razboiului de Iarna:
– 135.000 pusti, 347 mitraliere, 450 mitraliere usoare, cu cca 50 milioane cartuse;
– 144 tunuri de camp, 100 tunuri antiaeriene, 92 tunuri antitanc, cu cca 302 mii proiectile;
– 300 mine marine si 500 incarcaturi de adancime;
– 17 vanatori, 5 bombardiere usoare si 3 avioane de recunoastere;
– 83 motociclete, 83 masini, 350 camioane, 13 tractoare;
Acestor eforturi li se adauga imbracaminte, hrana, medicamente si cca 15.000 voluntari din care peste 8.000 au luptat efectiv in Finlanda.
Pentru ca despre Suedia sunt multe lucruri de spus, ma voi opri doar la evolutia marinei militare suedeze.
Suedia are traditie in constructia de nave. In perioada imperiului, 1611-1721, construise o flota cu care dominase Marea Baltica si se extinsese teritorial in jurul acesteia, ingloband Finlanda, Karelia, Ingria, Estonia, Letonia, teritorii din nordul Germaniei si-si asigurase iesirea la Atlantic, cucerind teritorii din Norvegia.
In plus, detinea turnatorii pentru tunuri dintre care cele mai cunoscute, Akers, Stafsjo si Finspong, realizau tunuri navale de diferite tipuri si calibre si le exportau in Rusia, Prusia, Franta, Sardinia, Austria, Franta, Olanda, SUA, Bavaria, Brazilia, Imperiul Otoman, Spania, Anglia, Portugalia, Norvegia, Egipt si, in plus, asigurau necesarul pentru navele si artileria de coasta a Suediei.
Imperiul Suedez la apogeul extinderii teritoriale
Totusi, cum spuneam, in 1850 Suedia era doar umbra imperiului de altadata, era saraca, epoca navelor cu panze se incheiase, acum se faceau nave cu motoare cu aburi, cu coca metalica, puternic blindata.
Declansarea procesului de industrializare si modernizare s-a reflectat si in industria navala, poate mai mult decat in alte domenii, Suedia fiind nevoita sa construiasca nave moderne care sa tina pasul cu cele ale puterilor vecine, mai ales ca avea de aparat o coasta de cca 3100km la Marea Baltica.
Monitoare, canoniere, cuirasatele costiere
Intre 1865 si 1868, Suedia lanseaza la apa, la Norrkoping, patru monitoare (unul livrat Norvegiei) clasa John Ericsson, o varianta imbunatatita a clasei americane Canonicus, foarte activa in Razboiul Civil din SUA.
Deplasament 1476to, 60.9×13.8×3.66m, 7 noduri si blindaj din fier laminat. Navele dispuneau de motoare cu abur cu parghie vibratoare (vibrating-lever steam engine, in caz ca am tradus gresit), o inventie a suedezo-americanului John Ericsson, compacte, ideale pentru astfel de nave. Aici gasiti un videoclip despre motor: https://www.youtube.com/watch?v=VWn8gQ9Ykpk
John Ericsson dispunea de 2 tunuri de 381mm (15in), tip Dahlgren, cu teava lisa si incarcare pe la gura tevii, in turela, in timp ce Thordon si Tirfing dispuneau initial de doua tunuri de 267mm (10.5in)M66 Amstrong.
Tunul Dahlgren, calibrul 381mm, ca tun de coasta, in Razboiul Civil American
In 1869 este lansat Loke, o varianta imbunatatita, 1574to, 8.5noduri, doua tunuri de 274mm Finspong, cu incarcare pe la culata.
Navele erau perfecte pentru apele putin adanci din zona coastei suedeze si pentru a se ascunde printre sutele de insulite din fata porturilor suedeze.
De-a lungul timpului, vor suferi modificari repetate ale artileriei de bord, primele trei fiind reconstruite intre 1894-1905 si reactivate in timpul primului razboi mondial, ulterior retrase si casate.
Monitorul John Ericsson, in forma originala si dupa reconstructie
Dupa monitoarele mari, suedezii lanseaza o serie de monitoare mici, pentru apararea exterioara a arhipelagurilor suedeze:
– 1871-1872, 2 monitoare clasa Skold, realizate de Bergsund, Stockholm. 262to, 32.7×6.9×2.4m, 3.5noduri, 1 tun x 240mm/19 Finspong (turela fixa). Retrase in 1903-1906.
– 1872, 2 monitoare clasa Gerda, realizate de Lindberg, Stockholm. 459to, 39.7x8x2.7m, 7,6noduri, 1 tun x240mm/21 Finspong(turela fixa). Retrase in 1919-1922.
– 1873-1875, 5 monitoare clasa Berserk, realizate de Motala, Norrkoping. 460to, 39.8x8x2.7m, 8noduri, 1 tun x 240mm/21 Finspong(turela fixa). Retrase in 1919-1922.
Cele trei clase aveau in comun pozitia fixa a tunului, ceea ce necesita intoarcerea navei pentru schimbarea directiei de tragere. Pentru asta, monitoarele au fost prevazute cu 2 elici si cu inca o carma la prova. Intre 1896-1909, la clasa Berserk tunul de 240mm a fost inlocuit cu unul de 120mm/45, cu camp de tragere orizontala de 45 grade, navele fiind completate cu 2 tunuri x 57mm/55.
Macheta navei Hildur
In paralel cu monitoarele, suedezii au construit si un numar de canoniere pentru apararea coastei, astfel:
– 1862-1863, 6 canoniere clasa Astrid, 204to, 32×6.25×2.15m, 9noduri, 2 tunuri x 204mm/14.5 Wahrendorf, retrase intre 1888-1905.
– 1875-1877, 2 canoniere clasa Blenda, produse la Goteborg si Karlskrona. 550to, 51.1x8x3m, 11.5noduri, 1 tun x 274mm/20 Finspong si 1 tun 122mm/22 Finspong, retrase in 1906 si 1925.
– 1877-1881, 6 canoniere clasa Urd, realizate la Malmo, Stockholm si Karlskrona. 550to, 53.6x8x2.82m, 13.4 noduri, 1 tun x 274mm/20 Finspong, 1 tun x 122mm/22 Finspong, 2 tunuri x 25mm/35, diferite modificari ale armamentului pe timpul vietii, Rota modificata in puitor, in 1919. Retrase intre 1910 si 1928.
– 1885, 1 canoniera, Eda, derivata din clasa Blenda, cu tun de 152mm in loc de 122mm si 2 tunuri x 25mm. Puitor din 1907, apoi cazarma plutitoare pana in 1923.
– 1891, 1 canoniera – puitor, Svenksund, 280to, 38.5×7.9x3m, 12.5noduri, 2 tunuri x 57mm/55, mine, utilizata si ca spargator si depozit de torpile. Retrasa in 1942.
Canoniere din clasele Urd si Blenda
In 1884, suedezii trec la nivelul urmator si lanseaza, intre 1886 si 1993, trei cuirasate mici sau nave de aparare a coastelor (coastal defence battleship), clasa Svea (Svea, Gota, Thule), produse la Goteborg si Stockholm.
3000-3300 to, 15-16 noduri, 2 tunuri x 254mm Amstrong, 4 tunuri x 152mm Amstrong/Bofors, mai multe tunuri de calibru mic, cu tragere rapida, 1-3 lanstorpile 381mm, blindaj compozit (Svea) si otel Creusot (Gota, Thule), primele cuirasate apte sa opereze in largul marii.
Svea
Intre 1901-1904 navele au fost modernizate, primind tunuri noi, 2x210mm/44 si 7x152mm/44, toate Bofors, si 11x57mm/55 Northenfelt, si au servit pana dupa primul razboi mondial. Svea a servit ca nava-baza pentru submarine pana in 1941, fiind apoi casata.
Intre 1897-1899 a intrat in dotare clasa Oden (Oden, Thor, Niord), produse la Stockholm si Goteborg.
3700t, 16.5noduri, 86.3×14.8×5.28m, 2 tunuri x 254mm Bofors, 4-6 tunuri x 120mm Bofors, 4-10x57mm, alte tunuri mai mici, un tub lanstorpila, blindaj din otel Creusot (Oden), otel-nichel Harvey (Thor, Niord). Motoare cu abur, cu tripla expansiune.
Motor cu aburi, cu tripla expansiune
Reconstruite in 1915-1916. Niord a fost retras in 1926, servind drept cazarma plutitoare pana in 1944, Oden si Thor au fost retrase in 1937.
Oden
In 1901 intra in dotare Dristigheten, dezvoltat, la Goteborg, din clasa Oden.
3600to, 89×14.8×4.88m, 16.5noduri, 2 tunuri x 210mm/44 Bofors, in turele, 6 tunuri x 152mm/44 Bofors, in cazemate, 10 tunuri x57mm/55, 2 lanstorpile x 450mm, blindaj otel-nichel Harvey. Prima nava la care toate toate tunurile erau cu tragere rapida.
Reconstruita intre 1927-1928 ca nava purtatoare de hidroavioane, operand 3 aparate. Nu dispunea de catapulta, hidroavioanele decoland de pe apa. 4 tunuri x 75mm/50 DP, 3 mitraliere x 8mm.
In configuratia asta a operat in al doilea razboi mondial, fiind retrasa in 1947 si utilizata ca tinta pana in 1961.
Dristigheten, inainte si dupa conversie
Intre 1902-1904 intra navele din clasa Aran (Aran, Wasa, Tapperheten, Manligheten), dezvoltata din Dristigheten, produse la Goteborg, Stockholm si Malmo, cu blindaj mai puternic si artileria secundara asezata, din nou, in turele.
Intre 1903-1906 navele primesc un catarg tripod, cu director de tragere. Ulterior vor suferi modernizari ale artileriei antiaeriene si unele reconstructii ale suprastructurii.
Wasa a fost casata in 1940. Aran a operat pana in 1942 apoi a servit drept cazarma plutitoare pana in 1947, Tapperheten si Manligheten au operat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, fiind retrase in 1947 si 1950.
Aran
In 1907 intra in dotare Oscar II, produs la Goteborg, un model dezvoltat din clasa Aran.
4586to, 95.6×15.4×5.49m, 18.5noduri, masini mai puternice. 2 tunuri x 210mm/44 Bofors si 8 tunuri x 152mm/50 Bofors, in turele duble. 10 tunuri x57mm/50 si 3x37mm/37, toate cu tragere rapida, 2 lanstorpile x 450mm.
In 1911 primeste catarg tripod cu director de tragere, in 1938-1939 boilerele pe carbuni sunt inlocuite cu unele pe pacura, se elimina torpilele si se modernizeaza artileria antiaeriana.
Va opera pe durata celui de-al doilea razboi mondial, fiind retras in 1950 iar coca pastrata pana in 1974.
Oscar II
Intre 1917-1922 intra navele clasa Sverige (Sverige, Drottning Victoria, King Gustav V), produse la Goteborg si Malmo, ultima clasa de cuirasate costiere din lume si singura propulsata cu turbine.
7500-7600to, 22.5-23.2 noduri, 120×18.6×6.7m (cu mici variatii), blindaj KC (Krupp Cemented), boilere pe carbune, cu pulverizare de pacura.
4 tunuri x 283mm/45 Bofors, foarte performante, in doua turele duble, 8 tunuri x 152mm/50 Bofors, 6 tunuri x75mm/50, 2 tunuri x57mm/50, 2 lanstorpile x533mm.
Suficient de mici pentru a opera in zona costiera si a se ascunde printre insule, navele au constituit si nucleele unor minigrupuri de lupta, impreuna cu crucisatoare, distrugatoare si vedete torpiloare, cu sprijin aerian de pe coasta, putand opera in larg si fiind letale pentru orice grupare navala adversa care nu cuprindea si un cuirasat.
Pana la al doilea razboi mondial au suferit numeroase modificari, incluzand trecerea la propulsie mixta (carbune si pacura) pentru Sverige si propulsie pe pacura pentru celelalte doua, renuntarea la torpile si instalarea de centrale de dirijare a tirului, reducerea artileriei secundare si modernizarea celei antiaeriene, modificarea cosurilor.
In 1943 Drottning Victoria a fost dotata cu radar, model suedez.
Au fost retrase in 1947-1948 dar Gustav V a fost taiata abia in 1970 dupa ce suedezii au fost siguri ca sovieticii au taiat si ultimul cuirasat din clasa Gangut.
Sverige, inainte si dupa modernizare
Submarinele
Istoria submarinelor suedeze incepe in 1880/1881 cand, dupa esecul submarinului Resurgam, reverendul britanic George Garret solicita sprijinul tehnic si financiar al inventatorului si magnatului suedez Thorsten Nordenfelt, incepand, impreuna, productia unei serii de submarine cu motoare cu aburi.
Primul, Nordenfelt I, era similar celui britanic, cu 19.5m lungime, 56 to, 240km autonomie, un motor cu abur de 100CP care-i permitea sa se deplaseze la suprafata cu 9 noduri dupa care oprea motorul si intra in imersiune, propulsia realizandu-se pe baza aburului acumulat (nu e foarte clar). Submarinul dispunea de o singura torpila si de o mitraliera de 25mm. A fost cumparat in 1886 de guvernul grec care nu l-a folosit niciodata.
Au urmat Nordenfelt II si III, 1886 si 1887, 30m si 2 lanstorpile, vandute Imperiului Otoman care le-a redenumit Abdulhamid si Abdulmecid. Abdulhamid a fost primul submarin din istorie care a lansat o torpila din imersiune. In 1914 au fost luate in considerare pentru apararea portului Istanbul dar s-a renuntat din cauza coroziunii avansate.
Apogeul a fost atins cu Nordenfelt IV, 1887, cu 2 motoare si 2 lanstorpile, livrat Rusiei dar esuat in largul Jutlandei. Rusii au refuzat sa-l receptioneze asa ca a fost taiat.
Abdulhamid (Nordenfelt II), cu echipaj turcesc
Marina militara suedeza a primit, in 1905, primul submarin, Hajen, construit in secret la Orlogsvarvet, Stockholm dupa proiectul lui Carl Richson.
Submarinul, 111/127to, 21.6×3.6x3m, era propulsat la suprafata de un motor cu petrol-parafina (kerosen dupa alte surse) de 200CP care-i asigura o viteza de 9.5noduri. Pentru imersiune propulsia era asigurata de un motor electric Luth&Rosen de 70CP care-i permitea sa se deplaseze cu 6.5 noduri si sa ramana scufundat 13 minute. Adancimea maxima de scufundare era de 30m iar echipajul de 8-11 persoane. 1 tub lanstorpila x 450mm si 3 torpile.
In 1916 motorul petrol-parafina, nefiabil, a fost inlocuit cu unul Diesel de 135 CP. Dupa primul razboi mondial a fost folosit ca nava de antrenament, in 1922 fiind retras, in prezent aflandu-se la muzeu, in Karlskrona.
Hajen, poza de epoca si poza de la muzeu
In 1909 marina suedeza primeste al doilea submarin, Hvalen, construit in Italia, la Spezia, clasa Foca. 186/230to, 42.4m, 3 motoare pe petrol – 750CP si unul electric – 150CP, 14.8/6.3 noduri, 2 lanstorpilex450mm, 4 torpile, autonomie cca 330nm(10)/40nm(4).
In 1909 intra in dotare trei submarine clasa N:R2, construite la Motala, Norrkoping, de Carl Richson. Cu 26.8m si 138/230to, au fost clasificate ca submarine clasa a 2-a. Motor diesel 400CP si motor electric 200CP, viteza 8.8/6.6noduri, 1 tub x450mm, 3 torpile. Retrase in 1929-1930.
In 1915 intra in dotare 2 submarine clasa Svardfisken (Fiat-Laurenti), construite de Kockums, Malmo, submarine clasa 1. 45.5m si 252/370tone, 14.2/8.5 noduri, autonomie 1500nm(10)/40nm(5), 2 tuburi x 450mm, 4 torpile, 1 tun x 37mm/37. Retrase in 1936 si folosite ca baterii AA, nepropulsate, in al doilea reazboi mondial. Taiate in 1946.
Tot in 1915 intra Delfinen, similar clasei Svardfisken, construit de Bergsund, Stockholm, cu performante mai bune in imersiune (viteza si autonomie putin mai mari). Retras in 1930.
In 1915 mai intra in dotare si 2 submarine din clasa Laxen, dezvoltare din clasa N:R2, produse de Motala, Norrkoping, tot submarine clasa a 2-a. 140/170to, 26.8m, 8,8/6.6noduri, 1 tub x450mm, 3 torpile. Retrase in 1931 si 1935.
In 1916 intra in dotare 2 submarine clasa Abborren, dezvoltare din Laxen, fabricate la Karlskrona. 174/310to, 31m, 9.5/7.4noduri, 2 tuburi x450mm, 4 torpile, raza de actiune 1300nm(8)/45nm(5), retrase in 1937.
Dupa primul razboi mondial, Suedia continua constructia de submarine:
In 1920, 3 submarine clasa Hajen II, dezvoltare din Svardfisken si produse de Kockums, Malmo, mai mari, 422/600to, 54m, 15.5/9noduri, 4tuburi x 450mm in prova, 8 torpile, raza de actiune 3300nm(10)/54nm(6). Retrase in 1942-1943.
In 1921, 3 submarine clasa Bavern, dezvoltare din Hajen II, produse la Malmo si Karlskrona. 472/650to, 57m, 15.2/8.2noduri, autonomie 3000nm(15)/54nm(6), armament identic. Illern pierdut intr-o coliziune, in 1943, celelalte retrase in 1944.
In 1925, primul submarin minier, Valen, dezvoltar din Bavern, produs la Karlskrona. 548/730to, 57.1m, 14.8/7.4noduri, 4 tuburi x 450mm in prova, 8 torpile, 20 mine. Primul submarin cu adancime de scufundare de 60m. Retras in 1944.
In 1929-1931, 3 submarine clasa Draken, dezvoltare din Bavern, produse la Karlskrona. 667/850to, 66.2m, 13.8/8.3noduri, 4tuburi x533mm (2 prova+2pupa), 8 torpile, autonomie 5600nm(10)/38nm(5). Prima clasa care trece la torpilele de 533mm. Ulven a fost pierdut intr-un camp de mine german, in 1943, celelalte retrase in 1947 si 1948.
In 1934-1935, 3 submarine miniere clasa Delfinen II, dezvoltare din Valen si Draken, produse la Kockums, Malmo. 540/720to, 63.1m, 15/9noduri, 4tuburi x533mm (3prova+1pupa), 8 torpile, 20 mine. Retrase in 1953.
Intre 1938-1942, 9 submarine clasa Sjolejonet, proiect nou, produse la Kockum, Malmo, cu sprijinul biroului german dr proiectare Weser. Doar 2 intrate in dotare inainte de izbucnirea razboiului. 580/760to, 64.2m, 16.2/10noduri, 6 tuburi x533mm (3prova+1pupa+2orientabile), 10 torpile. Retrase intre 1959-1964.
Intre 1941-1944, 9 submarine costiere clasa U1, design simplificat, produse la Malmo si Karlskrona. 367/450to, 49.6m, 13.8/7.5noduri, 4tuburi x533mm, 8 torpile.
In 1943, 3 submarine miniere, clasa Neptun, dezvoltare din Sjolejonet si Delfinen II, produse la Kockums, Malmo. 550/730to, 62.6m, 15/10noduri, 5tuburi x533mm (3prova+2pupa), 10 torpile, 20 mine. Au fost ultimele submarine produse inainte de incheierea razboiului, retrase in 1966.
Submarine din clasele Sjolejonet, Neptun, U1
Observatie: denumirile Hajen II si Delfinen II sunt introduse de mine pentru a le diferentia de submarinele cu aceleasi nume, din generatiile anterioare. Suedezii le-au zis doar Hajen si Delfinen.
As putea continua analiza si pentru celelalte categorii de nave ale flotei militare suedeze dar, pentru a nu lungi articolul, sa vedem o situatie centralizata cu tipurile de nave avute in dotare de marina militara a Suediei intre 1939 si 1945:
| Anul | 1939 | 1940 | 1941 | 1942 | 1943 | 1944 | 1945 |
| Submarine* | 16 | 16 | 21 | 21 | 22 | 25 | 25 |
| Coastal defence ships | 7 | 7 | 7 | 7 | 6 | 6 | 6 |
| Purtatoare de avioane | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 |
| Crucisatoare** | 3 | 3 | 3 | 3 | 3 | 3 | 3 |
| Distrugatoare*** | 15 | 18 | 17 | 19 | 25 | 26 | 26 |
| Patrulare dragaj**** | 23 | 19 | 16 | 15 | 14 | 12 | 12 |
| Patrulare ASW | 4 | 4 | 4 | 4 | 4 | 4 | 4 |
| MTB | 2 | 6 | 10 | 16 | 21 | 21 | 21 |
| Puitoare | 2 | 2 | 2 | 1 | 2 | 2 | 2 |
| Puitoare-dragor | 3 | 7 | 15 | 15 | 15 | 15 | 15 |
| Dragoare de rada | 2 | 8 | 25 | 26 | 26 | 26 | 26 |
| Coastal patrol***** | 0 | 0 | 0 | 0 | 0 | 5 | 5 |
* In 1945, din cele 25 submarine, 10 erau clasa 1, 9 costiere si 6 miniere;
** La sfarsitul razboiului se aflau in santier inca 2 crucisatoare, clasa Tre Kronor. O sursa mentioneaza inca 5 crucisatoare auxiliare, nave de 800-3200to, cu 2-3 tunuri x120mm/45, tunuri de 57, 40 si 20mm dar nu am gasit nicio confirmare.
*** In 1945, din 26 distrugatoare, 20 erau distrugatoare clasa 1 si 6 costiere (mai mici);
**** Foste torpiloare din wwi, transformate in nave de patrulare-dragaj, retrase treptat din serviciu;
***** Nave de patrulare operate de Corpul Naval al Voluntarilor.
Navelor din tabel li se adauga o sumedenie de remorchere, spargatoare, nave de transport, nave de pichet, trawlere convertite in nave de patrulare-dragaj etc etc.
Tabelul nu include navele de patrulare si puitoarele din subordinea Artileriei de Coasta, pe care le voi trata separat.
Suedezii au produs in ritm sustinut, chiar si in timpul razboiului, submarine, distrugatoare, vedete torpiloare, dragoare, inlocuind navele pierdute sau retrase din uz si crescand permanent parcul de nave.
Este impresionant ca o tara mica sa detina patru santiere navale apte sa produca submarine, trei din ele fiind capabile sa construiasca si nave complexe de lupta de pana la 8000 to. Lor li se adauga alte santiere navale care au produs nave mai mici.
Ce aveam noi in dotare la 23 august 1944?
– 4 distrugatoare, din care unul schiop inca din toamna lui 1941;
– 2 foste torpiloare, transformate in escorte antisubmarin;
– 3 canoniere – dragor – vanator de submarine;
– 3 vanatori de submarine;
– 7 vedete torpiloare;
– 2 puitoare;
– 2 submarine;
– diverse remorchere si salupe adaptate pentru patrulare si dragaj;
– 7 monitoare fluviale;
– 4 vedete fluviale;
– 5 vedete fluviale blindate;
– 5 remorchere-dragoare fluviale;
– 4 salupe fluviale de dragaj;
Pe timpul razboiului am construit/montat doua submarine. La ambele:
– a inceput constructia in 1938;
– lansate la apa in 1941;
– completate in 1943;
– intrate in dotare in 1944;
Nu-i vorba ca japonezii au construit Yamato in doar 4 ani dar suedezii, cei cu care ne comparam, construiau submarine din clase similare in doar 1 an.
In rest, am primit de la nemti 3 vanatori de submarine si 7 vedete torpiloare si am capturat o vedeta blindata de la rusi.
Artileria de coasta
Artileria de coasta suedeza, Kustartilleriet, isi are originea in artileria fortaretelor de pe coasta suedeza, infiintate inca din sec XV.
1901 este anul de nastere al Artileriei de Coasta moderne, infiintata prin unificarea unitatilor de artilerie ale armatei din fortaretele Vaxholm si Karlskrona cu companiile de geniu-mine ale marinei si cu elemente din regimentul marinei, desfiintat.
Artileria de Coasta a functionat ca o ramura independenta in cadrul Marinei Militare si cuprindea 2 regimente, Vaxhlom si Karkskrona, cu detasamente ce asigurau garnizoana pentru forturile Alfsborg si Farosund. In 1937 detasamentul de la Farosund este transformat in Regimentul Gotland al Artileriei de Coasta. Urmeaza o expansiune rapida si achizitia de piese de artilerie, majoritatea de productie proprie dar si unele importate, in special din Cehoslovacia (obuziere de 305mm).
La izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, Kustarilleriet era organizata pe 5 zone/sectoare: Vaxholm (Stockholm), Karlskrona, Hemso, Gotland si Alfsborg/Goteborg, cu 26 de centre fortificate, cuprinzand artilerie de diferite calibre, proiectoare, campuri de mine, unitati de supraveghere a coastei, nave de patrulare si puitoare de mine.
Pentru a nu lungi articolul, voi prezenta o alta situatie centralizata, privind dotarile Kustarilleriet, intre 1939 si 1944:
| Anul | 1939 | 1940 | 1941 | 1942 | 1943 | 1944 |
| Sectoare | 5 | 5 | 5 | 5 | 5 | 5 |
| Centre fortificate | 26 | 31 | 31 | 31 | 31 | 31 |
| Baterii 305mm obuziere | 0 | 2 | 2 | 2 | 2 | 2 |
| Obuziere 305mm | 0 | 8 | 8 | 8 | 8 | 8 |
| Baterii 240mm | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 |
| Turnuri 240mm | 2 | 2 | 2 | 2 | 2 | 2 |
| Baterii 210 mm | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 | 4 |
| Tunuri 210mm | 3 | 3 | 3 | 3 | 3 | 12 |
| Baterii 150mm | 13 | 17 | 17 | 22 | 25 | 25 |
| Tunuri 150mm | 33 | 45 | 45 | 61 | 70 | 70 |
| Baterii 120mm | 8 | 8 | 8 | 8 | 8 | 8 |
| Tunuri 120mm | 23 | 23 | 23 | 23 | 23 | 23 |
| Baterii 105mm | 1 | 1 | 1 | 0 | 0 | 0 |
| Tunuri 105mm | 4 | 4 | 4 | 0 | 0 | 0 |
| Baterii 84mm | 1 | 5 | 7 | 7 | 7 | 7 |
| Tunuri 84mm | 1 | 11 | 16 | 16 | 16 | 16 |
| Baterii 80mm Krup | 1 | 1 | 2 | 2 | 2 | 2 |
| Tunuri 80mm Krup | 3 | 3 | 5 | 5 | 5 | 5 |
| Baterii 57mm | 40 | 52 | 62 | 70 | 70 | 70 |
| Tunuri 57mm | 102 | 132 | 157 | 178 | 178 | 178 |
| Baterii 75mm AA | 7 | 7 | 7 | 8 | 8 | 8 |
| Baterii 40mm AA | 12,5 | 13 | 13 | 31,5 | 33 | 34,5 |
| Baterii 20-25mm AA | 2 | 2 | 2 | 2,5 | 2,5 | 2,5 |
| Mitraliere 8mm AA | 10 | 10 | 10 | 18 | 18 | 18 |
| Proiectoare 60-150cm | 39 | 52 | 53 | 69 | 72 | 75 |
| Campuri de mine | 20 | 27 | 28 | 29 | 29 | 29 |
| Unitati garda coasta | 18 | 23 | 23 | 25 | 25 | 25 |
| Puitoare | 7 | 7 | 7 | 7 | 7 | 7 |
| Nave patrulare | 8 | 10 | 10 | 10 | 10 | 10 |
| Si mai centralizat | ||||||
| Anul | 1939 | 1940 | 1941 | 1942 | 1943 | 1944 |
| Tunuri/obuziere peste 200mm | 5 | 13 | 13 | 13 | 13 | 22 |
| Tunuri 150/152mm | 33 | 45 | 45 | 61 | 70 | 70 |
| Tunuri 80-120mm | 31 | 41 | 48 | 44 | 44 | 44 |
| Tunuri 57mm | 102 | 132 | 157 | 178 | 178 | 178 |
| Baterii 75mmAA | 7 | 7 | 7 | 8 | 8 | 8 |
| Baterii 40mm AA | 12,5 | 13 | 13 | 31,5 | 33 | 34,5 |
| Baterii < 40mm AA | 2 | 2 | 2 | 2,5 | 2,5 | 2,5 |
| Mitraliere AA | 10 | 10 | 10 | 18 | 18 | 18 |
Da, ati citit bine: 22 tunuri si obuziere de peste 200mm, 70 tunuri de 150-152mm, multa artilerie usoara, 45 baterii antiaeriene, 75 proiectoare, 29 campuri de mine, 7 puitoare si 10 nave de patrulare. O retea complicata de baterii, pozitii fortificate si baraje de mine, pe coasta si pe nenumaratele insule din fata porturilor strategice, care facea imposibil un atac prin surprindere de pe mare. Completat cu cuirasate de coasta, crucisatoare, distrugatoare, vedete torpiloare si submarine sistemul facea orice tentativa de debarcare extrem de costisitoare pentru oricine si-ar fi pus in gand asa ceva.
Cred ca dotarile sectoarelor nu includ armamentul Liniei Per Albin, infiintata in al doilea razboi mondial si care se intindea pe tarmul sudic, intre granita cu Norvegia si Karlskrona, cu 500 km de lucrari genistice, pe doua linii, cu buncare din beton pentru artilerie usoara, mitraliere si adaposturi pentru trupe.
Nu am vorbit despre aviatia suedeza care completa sistemul de aparare pentru ca o voi face in alt articol.
Dotarea artileriei de coasta romane, din 1941, am prezentat-o mai sus.
La 23 august 1944 artileria de coasta a Romaniei era organizata astfel:
1) Regimentul Artilerie de Marină
- a) Gruparea artilerie de coastă Constanţa:
I.Bateria ,,Mircea”, 4/152 mm Obuchov;
II.Bateria ,,Ovidiu”, 4/152 mm Obuchov;
III.Bateria ,,Tudor”, 3/152 mm Armstrong;
IV.Bateria ,,Vultur”, 3/76.2 mm AA Armstrong;
V.Bateria ,,Mihai”, 3/170 mm Krupp;
VI.Bateria ,,Carol”, 3/105 mm Rheinmetall.
- b) Gruparea artilerie de coastă Mangalia:
I.Bateria ,,Elisabeta” 4/120 mm St. Chamond;
II.Bateria ,,Vlaicu” 4/122 mm Rus;
III.Bateria ,,Aurora” 3/152 mm Armstrong;
IV.Bateria ,,V. Lupu” 4/75 mm Kamel.
- c) Comandamentul port – zona Constanţa:
I.Bateria ,,Rareş” 4/66 mm Skoda;
2) Gruparea Artilerie de Coastă Sulina:
I.Batalionul 16 Infanterie Marină
a.Bateria ,,Ştefăniţă” 4/122 mm rus;
b.Bateria ,,Ştefan” 4/120 mm Skoda;
c.Bateria ,,Ţepeş” 3/101.6 mm Obuchov;
d.Bateria ,,Şoimu” 3/76 mm Armstrong;
e.Secţia ,,Mărăcineanu” 2/47 mm Hote.
II.Zona Sfântul Gheorghe
a. Bateria ,,Corvin” 3/76 mm Rus;
b. Bateria ,,Lăstunul” 2/76.2 mm AA japonez;
III.Insula Şerpilor
a. 1 pluton puşcaşi marini din Bt. 16 Infanterie Marină;
b. 2 piese AA 37 mm
c. 2 piese AC 45 mm;
3)Detaşamentul Maritim Vîlcov
I.Batalionul 17 Infanterie Marină
a. 2 piese AC 45 mm;
b. 1 secţie plutitoare 47 mm;
c. 1 secţie plutitoare 120 mm;
d. Baterie câmp 4/76 mm
– 1 secţie ,,Cuza” – Periprava
– 1 secţie ,,Săgeata” – Cardon;
e.Bateria Munte 4/75 mm.
Centralizand, obtinem:
| Sectoare | 3 |
| Baterii 170 mm | 1 |
| Tunuri 170mm | 3 |
| Baterii 152mm | 4 |
| Tunuri 152mm | 14 |
| Baterii 122mm | 2 |
| Tunuri 122mm | 8 |
| Baterii 120mm | 2.5 |
| Tunuri 120mm | 10 |
| Baterii 105mm | 1 |
| Tunuri 105mm | 3 |
| Baterii 101.6mm | 1 |
| Tunuri 101.6mm | 3 |
| Baterii 76mm | 3 |
| Tunuri 76mm | 10 |
| Baterii 75mm | 2 |
| Tunuri 75mm | 8 |
| Baterii 66mm | 1 |
| Tunuri 66mm | 4 |
| Baterii 47mm | 1 |
| Tunuri 47mm | 4 |
| Baterii 45mm AC | 1 |
| Tunuri 45mm | 4 |
| Baterii 76.2mm AA | 2 |
| Tunuri 76.2mm AA | 5 |
| Baterii 37mm AA | 0.5 |
| Tunuri 37mm AA | 2 |
Sa comparam acum dotarea din 1944, Romania vs Suedia.
Vom adauga la noi si bateria Tirpitz: 3 tunuri x283mm, 4x75mm, 2x75mmAA, cca 40x20mm (alte surse vorbesc despre tunuri AA de 88mm si 40mm).
| Tara | Romania | Suedia |
| Tunuri peste 200mm | 3 | 22 |
| Tunuri 150-200mm | 17 | 70 |
| Tunuri 75-122mm | 46 | 44 |
| Tunuri 37-66mm | 12 | 178 |
| Baterii 75/76.2mmAA | 2.5 | 8 |
| Baterii 40mm AA | – | 34,5 |
| Baterii < 40mm AA | ~6.5 | 2,5 |
| Total tunuri terestre | 78 | 314 |
| Total baterii AA | 9 | 45 |
| Total calibre | 15 | 13 |
Exceptand segmentul 75-122mm, unde dotarea este egala, in rest ….
Prapad la calibrele mari (de la 150mm in sus).
Prapad la calibrele mici, cu tragere rapida.
Prapad la apararea antiaeriana.
Am reusit sa avem 15 calibre de tun fata de 13 suedezii, in conditiile in care aveam de 4 ori mai putine tunuri. Asta da performanta!
Generatii si origini diferite, de la tunuri germane, franceze, engleze, cehoslovace pana la tunuri rusesti si japoneze.
Sigur, putem discuta ca litoralul lor masura 3100km si al nostru doar 412km dar suedezii nu si-au imprastiat artileria de coasta pe 3100km ci au concentrat-o pentru apararea a 5 sectoare asa cum si noi ne-am concentrat pe 3 sectoare: Constanta, Mangalia si Sulina.
Putem sa facem si cu regula de trei simple si tot iesim foarte prost ca numar de tunuri, ca sa nu mai vorbim despre calibre, vechimea pieselor si performantele de tragere.
Trecand in revista politica dezastruoasa de inzestrare a marinei, din perioada interbelica, ajung sa ma intreb cum dracu’ nu am disparut cu totul de pe harta, la ce iures a trebuit sa induram.
Si ma mai intreb daca decidentii nostri de azi stiu ce s-a intamplat in perioada aceea si daca au inteles ce efecte au avut prostia si ticalosia politicienilor interbelici.
Dupa cum se deruleaza actualele programe de inzestrare, cred ca multi dintre ei nici macar nu stiu intre ce ani s-a desfasurat al doilea razboi mondial si cati oameni am pierdut.
Later edit:
Conform Bogdan Murgescu, „Romania si Europa …”, Ed. Polirom 2010, pg. 190-191: rata aproximativa a analfabetismului in jurul anului 1900 in diverse tari europene:
Suedia – 2%, Elvetia – 2%, Danemarca – 4%, Germania – 4%, Norvegia – 5%, Finlanda – 7%
Marea Britanie – 10%, Franta – 17.4%
Belgia – 31.9%, Italia – 48,5%, Spania – 52%
Bulgaria – 72.1%, Rusia europeana – 73%, Romania – 78%, Serbia – 79.7%
Multumesc, Radu, pentru informatie.
Eroul Bula
http://www.konditori100.se/SiWW2/sww2sd.htm
http://swedeninww2.se/the-coastartillery/waxholm-fortress/vaxholm-fortress/
http://cmano-db.com/facility/Sweden/
http://www.orbat.info/history/volume5/510/swedishcoastartillery1939-45.pdf
http://navalhistory.flixco.info/H/285213×53056/8330/a0.htm
http://oceania.pbworks.com/w/page/8471716/SV%20Styrbjorn-1935
http://dictionnaire.sensagent.leparisien.fr/List_of_naval_anti-aircraft_guns/en-en/
http://www.landships.info/landships/artillery_articles.html#
http://navalhistory.flixco.info/H/285521/8330/a0.htm
http://www.hnsa.org/hnsa-ships/hms-hajen/
http://users.wowway.com/~jenkins/ironclads/ironguns.htm
https://cultuleroilorconstanta.files.wordpress.com/2014/04/istoria-artilerie-de-coasta.pdf
Super articol,felicitari!
Sincer Eroule, mi-a plăcut articolul, doar ca nu sunt de acord cu comparația asta România -Suedia. Ăștia n-au mai avut un război dinainte ca România sa existe. Știu ca greaua moștenire e întotdeauna scuza suprema în tara asta, dar totuși nu poti ignora influenta negativa a turcilor și rușilor, care au făcut tot ce le-a stat în putere sa tina locul ăsta subdezvoltat și cat mai înapoiat cu putință. Deci suedezii n-au mai avut un război de 200 de ani. Oricum, elvețienii cică sunt pe primul loc cu pace continuă timp de vreo 750 de ani. Eu propun sa ne comparam cu alții mai de teapa noastră și mai din zona noastră, și care au avut de luptat cu același tip de influențe negative ca noi. Felicitări pentru articolul foarte bine documentat!
Polonia?Ce zici de Polonia?
Polonia? Sute de ani polonia a fost daca nu putere europeana cel putin putere regionala.o caruta de domnitori moldoveni au fost vasali ai regilor poloniei.pana la imperiul tarist polonezii au impus cativa conducatori si la moscova.prost exemplu ai gasit.
Suedezii au avut nu mai stiu cate razboaie sangerose cu rusii, cu polonezii, lutuanienii, nemtii, danezii.
Da, nu mai avusesera razboaie din 1815 dar sa nu uitam in ce vecinatate se aflau, cu Rusia, Prusia, iar Anglia nu era nici ea departe.
Diferenta dintre ei si noi a fost ca ei si-au educat oamenii, s-au organizat mai bine, si-au sprijinit elitele stiintifice si tehnice, au avut politicieni patrioti.
Si-au pastrat neutralitatea pentru ca, pe langa relatii comerciale, au stiut sa se pregateasca pentru aparare, ceea ce noi n-am facut. Chiar si in euforia de dupa primul razboi mondial, cand au scazut cheltuielile pentru inarmare, n-au aruncat banii in vile cu piscina ci au investit si au dezvoltat economia si educatia.
Cand a fost nevoie, au scos banul (ca facusera multi bani) si au cumparat in cantitati mari tot ce au avut nevoie, avioane, licente, tehnologii, pe langa tot ce au proiectat si construit in tara.
Ma intreb care ar fi necesarul nostru real de nave de lupta, in acest moment.Cate nave de suprafata si ce gen de bane si cate submarine.
@Sorin,
decent ar fi sa avem:
– 1 distrugator
– 2-4 fregate
– 4 corvete
– 8 vedete anti-submarin
– 3-4 submarine (gen delfinul)
– 6-8 mini-submarine (submarine de buzunar) -m-as multumi si cu 3-4 astfel de submarine… cum erau cele iugoslave… clasa Una (despre care se spune ca nu au fost detectate niciodata…
http://www.rumaniamilitary.ro/dintii-de-rechin-ai-jrm
– Nave auxiliare
Lipsa de viziune, lene, delasare, coruptie, ca in zilele noastre. Oricum, o tara predominant agrara ca Romania Mare nu putea sa ridice pretentii din punct de vedere al constructiei de nave de razboi.
O tara predominant agrara?
Uite ce am mostenit numai in judetul Hunedoara, dupa primul razboi mondial: http://www.fih.upt.ro/v4/istoric/ISTORICUL%20METALURGIEI%20HUNEDORENE.pdf
Hunedoarei i se adauga Resita, cu primele furnale si forja ridicate in 1771, plus alte centre de extractie prelucrare a fierului.
Sa nu uitam ca recapatasem exploatarile de aur si argint.
Sa nu uitam ca extrageam si rafinam petrolul cu mult inainte de primul razboi mondial.
Am stat pe o caruta de bani si am facut-o praf.
Cu doua judete industrializate (Hunedoara si Prahova) nu se face primavara. Tara era predominant agrara indiferent din ce unghi privim situatia. Mai ales daca comparam Romania Mare cu Romania comunista care intr-adevar era o tara industrializata.
Industrie nu se facea doar in 2 judete, in special in Transilvania.
Resita nu este in hunedoara si nici exploatarile de fier din estul Transilvaniei si minele de aur din Apuseni si Maramures.
Suedezii nici macar mancare suficienta nu aveau. La 1950 faceau tunuri si pescuiau.
Cel mai comod este sa stam cu burta la soare si sa pretindem ca nu se poate face nimic.
La 1850, nu 1950.
„Cel mai comod este sa stam cu burta la soare si sa pretindem ca nu se poate face nimic”
Dar romanii nu stau cu burta la soare, ei lucreaza in Spania, Italia, Franta, Anglia, pentru ca dupa 1990 industriile romanesti au fost distruse, falimentate, chiar si sistemul de irigatii, iar romanii au fost obligati sa plece la munca afara.
Comparatia antebelica e reusita. Felicitari.
Da nu uitam totusi ca Ro. a fost atunci o tara preponderent agricola.
Industria romaneasca era doar la inceput de drum . Diferente colosale si in domeniul clasei politice. La noi multi „patrioti” care erau preocupati de afacerile personale , la suedezi patriotismul politic era caracterizat de interesele natiunii inaintea celor personale. Daca remarcati , azi e identic. La ei ministru care a uitat plata contributilor pentru ingrijitoarea casei , demisioneaza. La noi, seful de partid si parlament e unu chiar condamnat definitiv , manipuleaza guvernul dar si legislatia. Evident patriot. 🙁
Frumos articol laic olueis
După ca am citit articolu am ajuns la concluzia ca fruntasii liberali, taranisti si restu au suferit prea putin după ww2 pt. cat rau au facut,
Totusi rau facut de palavramentarii antebelici este depasit de departe de palavramentarii, sefii armatei si ai serviciilor după 90
S-a uitat un lucru esential
Desi intre cele doua razboaie aveam resurse mari, coruptia era si mai mare, încurajată de doctoranzi cu studii la sorbona
Începând, cum altfel de la casa regală
Naval, eram praf fata de rusi
Comparatia din articol este elocventă
Totusi tara a reusit sa-i cumpere rejelui un iaht care fusese folosit anterior de rejele angliei (anterior abdicarii) ma refer la iahtul Nahlin
Nu in ultimu rand, acelasi reje minunat a cedat bucățile teritoriului după inceputul ww2
Normal ca merita bulevarde, busturi si avem motive pt. a sărbătorii ziua regelui
Zic si io carolu a facut prea putin rau, sau rau facut a fost prea mik fata la cat bine a facut
Cinste eterna hoților de țară si de neam
Mi-i se pare extrem de fortata comparatia cu Suedia. Or fi avut pe rusi ca vecini, dar nu le stateau in cale.
De asemenea, isi aveau soarta in propriile maini. La noi, conducatorii pana in 1859 erau dudes trimisi de Imperiul Otoman, cu obladuirea Rusiei, al caror singur scop era sa asigure fluxul de tribut pentru a acoperi pierderile din ce in ce mai mari ale turcilor. Si sa se asigure ca nu suntem un pericol pentru interesele lor.
Noi eram la intretaierea a doua imperii, punct de lupta in razboiul Crimeii. Suedezii nu, sunt la marginea hartii.
De asemenea, suedezii erau un fost imperiu colonial, doborat prin propria sa prostie. Chiar si in lipsa de bani, aveau fosti administratori coloniali la care puteau apela. Oameni pregatiti pe posturi pentru a indeplini cerinte administrative. Mai degraba ar fi apta comparatia cu Finlanda si Polonia, care se aflau in situatii comparabile cu noi (finlandezii erau una din cele mai sarace tari ale Europei pana prin anii 50, iar de polaci stim). Doar ca atunci ti-ar da cu virgula, ca nici astia nu au facut mare lucru pentru propria lor aparare.Pt ca le lipsea traditia administrativa, pe care suedezii o au inca din timpul Ligii Hanseatice. Oricum nu conta, ca in nicovala istoriei care a fost WWII, nu am fi rezistat nici cu planul ala fantasmagoric indeplinit. Tot sub rusi am fi ajuns. Inca zic ca am iesit decent (inca exista o tara numita Romania).
Merita studiat exemplul Suediei, insa prin prisma moderna, pornind de acum. Cum au reusit sa isi revina dupa emigratia masiva, ce reforme au facut in educatie etc. Pornind de acum. Era imposibil sa pornesti asta in anii 30.
Corect
Conform Bogdan Murgescu, „Romania si Europa …”, Ed. Polirom 2010, pg. 190-191: rata aproximativa a analfabetismului in jurul anului 1900 in diverse tari europene:
Suedia – 2%
Elvetia – 2%
Danemarca – 4%
Germania – 4%
Norvegia – 5%
Finlanda – 7%
Marea Britanie – 10%
Franta – 17.4%
Belgia – 31.9%
Italia – 48,5%
Spania – 52%
Bulgaria – 72.1%
Rusia europeana – 73%
Romania – 78%
Serbia – 79.7%
Daca mai avansam spre primul razboi mondial, adica prin 1912 situatia era asa:
In Regat – 60,7% analfabeti
Transilvania si Banatul – 56,5% analfabeti
Basarabia – 84.4% analfabeti
Deci nu, diferenta de populatie nu conteaza deloc in momentul in care tara mai mica are eligibili 98% dintre locuitorii ei pentru a avansa material si spiritual, pentru a ajuta societatea sa prospere/sa se modernizeze, iar tara mai mare doar 22%!
Iar de-a lungul secolului scurs de atunci si pana astazi aceasta risipa de resursa intelectuala a continuat in diverse forme (de ex. pe vremea comunistilor sub forma „originii sanatoase” si a „dosarului”, iar in zilele noastre sub forma apartenentei la partidul care trebuie si, pe cale de consecinta a obedientei fata de „programul politic”) doar ca putini dintre noi accepta ceea ce consider eu realitatea: acest proces de stagnare si ermetizare in fata schimbarii este rezultatul unei majoritati „a poporului suveran” profund mediocra intelectual si ca sistem de valori si nu este ceva impus de la varf sau din afara tarii! Cu alte cuvinte culegem ceea ce am semanat de secole si ne place sa continuam asa!
Faptul ca de sute de ani suntem printre codasele Europei la mai toate capitolele (in afara de cele negative unde suntem pe podium) trebuie ca are o legatura si cu ceea ce se face/gandeste/apreciaza sau respinge in acest areal geografic. Si, mai ales, trebuie sa aiba legatura si cu modul plin de verva cu care ne acoperim defectele structurale in sofisme destul de puerile si in scuze vesnice cum ca „noi nu suntem de vina”.
P.S. Sunt cateva capitole din istoria noastra care au fost ridicate la rangul de axioma, lucruri care se cred si nu se cerceteaza, deci nu trebuiesc demonstrate ci doar luate pe nemestecate si acceptate ca litera de evanghelie. Genul „Mihai Viteazul, intregitorul Romaniei” ca sa dau un exemplu dintre cele mai elocvente.
Eh, al doilea neadevar profund edulcorat din istoria noastra este faptul ca Marea Unire a fost un proces de unanimitate lacrimoasa a tuturor romanilor si ca tara rezultanta a fost un „tigru european avant la lettre”, chestie cu care incepe si articolul de fata. Adevarul istoric este ca, din pacate, de abia in 1938 s-a atins pib-ul pe locuitor al fostului Regat din 1913, ca, din pacate, politicile anticiclice si neinspirate dupa dupa primul razboi (inclusiv faimoasa „prin noi insine” atat de adorata pe aici pana si azi) ne-au dus la stagnare si recesiune intr-o epoca in care s-a si avansat masiv economic, inainte si dupa criza din 1929-1933, iar resentimentele din diversele provincii au fost mult mai accentuate decat se prezinta in filme despre istorie gen sergiu nicolaescu. Si nu in ultimul rand ca politicienii corupti, prosti si extrem de limitati care ne-au guvernat au fost adusi la putere prin votul universal acordat analfabetilor despre care am vorbit in prima parte a comentariului meu.
Se pare ca in perioada interbelica am fost aproape sa avem chiar si o nava de lupta…Ma rog, nu chiar Yamato-class, ci mai curand un „pocket battleship”, cum au avut germanii…
https://en.wikipedia.org/wiki/Romanian_battleship_Mihai_Viteazul
Mda, si daca macaronarii se achitau de obligatii la fel ca in cazul submarinului si al distrugatoarelor, l-am fi primit undeva prin 1948, probabil…
Sa nu uitam ca ei nu au fost in stare sa-si doteze complet nici macar navele construite pentru flota lor…
Parerea mea, hic…
Ia sa fi avut si Suedia un secol de fanarioti, sau sa dea tribut turcilor in fiecare an sau sa fie invadata si de rusi si de turci si de unguri si de polonezi, tatari. Sau daca ar fi fost condusa de niste mafioti post comunisti care sa falimenteze industria si sa forteze 4 milioane de suedezi sa emigreze dupa 1990.
Cand au fost dominati, s-au razboit pana s-au eliberat.
Da, daca lucrurile ar fi fost asa simple si pentru noi, sa ne batem si cu rusii si cu turcii si cu ungurii etc. si sa-i batem pe toti si apoi sa ne lase in pace, atunci am fi fost si noi ca suedezii.
Foarte interesant articolul, multumim. Punctele evidentiate de tine pentru disparitate sunt cele mai importante, impreuna cu altele notate in thread, dar as dori sa mai adaug ceva – exista diferente (mici la scara umanitatii, dar suficiente pentru divergenta nationala) intre romani si suedezi. Suedezii aveau o societate cu incredere mai ridicata (ceea ce lubrifiaza comertul si economia moderna) si care astazi ii distruge in contextul migratiei globale. Solidaritatea lor era mai mare, nu doar in fata extinctiei, cand suntem si noi solidari, dar si in general. De aceea, si-au putut dezvolta un welfare state comprehensiv timpuriu si foarte performant, care sa nu afecteze semnificativ nici etica de munca (si care astazi ii omoara in contextul migratiei). Putem discuta cat vrem despre cat de bun e welfare state si cat de mare ar trebui sa fie, dar raspunsul va varia de la popor la popor, iar nordicilor li s-a potrivit ca o manusa. Recomand cartea lui Sven Steinmo „The Evolution of modern states” care compara SUA cu Suedia si Japonia. Un mic rezumat al autorului aici http://spot.colorado.edu/~steinmo/EvolutionarySystems.pdf
Caracteristicile culturale ale suedezilor (dar si cele care tin de temperamentul, aspectul si alte trasaturi ale lor) sunt influentate de geografie. Nordul lor intunecos si rece, cu sezoane scurte agricole si riscuri constante de foamete au creat un popor mai colectivist, in care solidaritatea facea diferenta dintre viata si moarte. Zonele lor muntoase sunt mai slab populate, oamenii fiind concentrati in zonele agricole cele mai importante. Rezultatul a fost ca ei nu aveau problemele cu iodul pe care le au populatiile muntoase (gen Elvetia, unde s-a clasificat si descris cretinismul alpin, rezultat din lipsa de iod). Asta nu mai e o problema in epoca transportului de mancare la nivel global si a introducerii de micronutrienti in alimentatie, dar a fost o problema pt multi oameni si pt mult timp (astazi, probleme cu tiroida si IQ scazut, cel din urma rezultat si din migratia selectiva, se gasesc si la albii din Appalachia in SUA). Romania inca are probleme mari cu iodul, in ciuda sarii iodate. Si problemele noastre au inceput sa fie abordate abia in anii 1970, spre deosebire de 1920 pt americani, britanici si elvetieni.
Atasez materiale legate de problema noastra cu deficitul de iod si efectele cognitive asupra romanilor http://www.unicef.org/romania/Strat_IOD_eng.pdf
„iodine deficiency is widely spread in Romania, much beyond the border of areas considered as endemic, practically the entire population of the country is at risk; approximately 20% of the children are iodine deficient, with a higher prevalence of iodine deficiency disorders in the rural areas; over 35% of the population exhibit visible signs of thyroid condition (goiter). Low iodine intake in pregnant women in Romania means that every generation of newborns
suffer to some extent from brain damage caused by iodine deficiency, which reduces their future learning ability and productivity, thus affecting the future socio-economic development of the country. ”
Asa cum a fost subliniat in cartea IQ and the Wealth of Nations, IQ-ul mediu si median al unei tari dicteaza, de multe ori, functionalitatea institutiilor, gradul de dezvoltare economica relativ la alte tari, gradul de criminalitate, angajarea politica a cetatenilor etc. Aceeasi carte, cand am citit-o, a remarcat asupra Romaniei ca tara care nu are (sau nu are publicate) studii pe esantioane adecvate asupra IQ-ului copiilor si adultilor, precum si discrepante dintre mediu rural si cel urban, sau dintre diferitele etnii (se pot gasi pe Internet studii pe tiganii din Serbia si Ungaria, dar nu Romania, cel putin cand am cautat eu; rezultate dezastruoase pt orice tara cu pretentii de societate avansata, sunt mai jos decat negrii americani ca medie). In cartea respectiva, Polonia era inclusa in calcule cu studii pe esantioane reprezentative de cate 2000 de polonezi, Romania era cu un studiu pe 40 de copii.
Am gasit si un reportaj din 2011 al Pro Tv care spunea ca, si in 2011, 50% dintre femeile gravide avea carente de iod http://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/tot-mai-multi-romani-au-carenta-de-iod-adolescentii-si-gravidele-cel-mai-grav-afectati.html
Este vreo coincidenta faptul ca judetele cele mai afectate sunt si printre cele mai sarace din tara?
Noua ne trebuie un program serios de natalitate a clasei de mijloc si de rezolvare a problemei micronutrientilor. Dezvoltarea populatiei romane de la o generatie la alta nu mai poate fi lasata de izbeliste.
„Potrivit informaţiilor transmise de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, centralizate acum o lună, aproape cinci milioane de români trăiesc şi muncesc în străinătate.”
https://www.viata-libera.ro/diaspora/70619-pe-toate-continentele-lumii-cati-romani-au-parasit-romania-pentru-a-trai-in-strainatate
Este clar? Comparatia Romania vs Suedia este inutila.
A, e clar ca, pentru unii, comparatia e inutila…..
Este deoarece Suedia nu a avut parte de genocid economic dupa 1990, industriile nu i-au fost falimentate/distruse si nici nu au plecat la munca in strainatate 5 milioane de suedezi.
Romania chiar era industrializata pana in 1990 poate chiar mai mult decat Suedia.
In articol e vorba despre cum am gestionat, noi comparativ cu ei, prima jumatate a secolului trecut si nu despre perioada de dupa 1990.
Ce are una cu alta?
Dumneata compari un stat agrar cu o industrie care abia incepea sa se dezvolte si care venea dupa un razboi mondial si ocupatie si jaf germano-austro-ungar in 2/3 din tara cu Suedia neutra de vreo 200 e ani si pe care nu a deranjat-o nimeni?
Dumneata compari un stat romanesc care venea dupa secole de jaf si de razboaie cauzate de straini cu Suedia care, asa cum spunea si Checkmate era la marginea hartii si care s-a dezvoltat sanatos?
Vezi ca ti-am explicat, mai sus, ca odata cu Ardealul si Banatul, ne-a venit si o zestre industriala importanta, si acces la resurse minerale.
Tot sus, ti-am explicat ca Romania extragea petrol de pe la 1860 iar la inceputul primului razboi mondial acea deja 7 rafinarii in functiune, iar in perioada interbelica ajunsesem cel mai mare producator si exportator european de petrol si produse petroliere.
In privinta celor 200 de ani, mai socoteste odata cati ani sunt din 1815 pana dupa primul razboi mondial.
Exceptand primul razboi mondial, care s-a lasat cu distrugeri si pierderi dar ne-a si adus o zestre industriala importanta, nici noi nu ne-am omorat cu conflictele: Razboiul de Independenta si al Doilea Razboi Balcanic le-am purtat in deplasare asa ca nu am suferit distrugeri.
In fine, nu cred ca mai are rost sa continuam discutia.
Combinatia fatala pentru perioada interbelica…intretinuta si astazi: politicieni care aveau nevoie de analfabeti care sa-i voteze punand botul la toate promisiunile + cler care avea nevoie de oameni habotnici, indoctrinati si care la orice lucru modern vazut pentru prima data se inchinau de parca ar fi fost ceva extraterestru. Vezi groaza romanilor intalnind hoarde de T-34 in Rusia sau aflati sub baraje infioratoare de artilerie.
Da bre, dar degeaba zestre industriala daca noi nu aveam antreprenori. Bogatii nostrii, aia care au preluat acea zestre, nu stiau ce e aia industrie, cum sa conduci o fabrica, etc. Erau nobilime, platitori de besches, ltifundiari si functionare, nu bussinesmeni.
Eu nu stiu daca iti dai seama, dar la Unirea Principatelor, noi nici macar nu aveam o identitate nationala comuna. Intelectualitatea a petrecut urmatorii 50 de ani cladind spiritul romanesc, muland identitatea, standardizand limba, etc. Diferenta mare fata de Suedia mi-e teama…..
Se mai poate discuta dar realitatea finala nu se schimba .
Inainte de Razboiul de independent cu miile de morti gratuite datorita armamentului inapoiat, a mai fost Ocupatia ruseasca din 1828 – 1834 !!! Ocupatie in timpul careia armata rusa mancase vitele si injuga taranii la carele lor. „Sa se inhame boierii daca nu mai sunt tarani” Asa ajunsesera Principatele si asa ziceau generalii rusi !
Deci bazele de comparatie cu Suedia sunt f diferite. Suedia a fost pamant sarac, f sarac si n-au avut turci, rusi austrici si unguri pe aproape.
Ma intereseaza subiectul : Dece unii aveau catedrale, castele palate si universitati iar noi aveam bordeie cu paie. Daca mai apuc 2-3 ani poate apuc sa raspund.
Sa nu uitam ca dupa 1400 n-au trecut 5 ani legati fara razboi pe pamantul Moldovei, Munteniei si Transilvaniei. Iar dela 1900, Antonescu a spus f bine dupa batalia pt Odesa : „Roadele greselilor(euphemism pt tradare) comise timp de 20 de ani nu puteau fi decat dezastruoase. Comandamente nepregatite au dus la ofiteri nepregatiti apoi soldati si subofiteri nepregatiti. Totul porneste dela cap. Conducerea statului, politica-mai ales si militara- cre este o cosecinta- nu putea duce decat la ce a dus: la dezastru.
La fel a fost si in 1916 si in 1941 si Doamne fereste sa fim in aceeasi situatie si acum !
Si ca sa fim la zi ! Trump a declarant ritos ca ne sustine dar o sa ne tranteasca de n-o sa ne vedem, in poala rusiei daca gasca politica, Dracnea-Tradiceanu, vor trada (furand cei 2% pt inarmare si continuind coruptia).
Ideea nu este ca Suedia era lipsita de pata. Avea propriile ei probleme la acea vreme, inclusiv emigratia masiva. Lipsa de mancare era legata nu de lipsa terenului agricol, cat de faptul ca majoritatea se afla in stapanirea unor familii nobiliare mari, care, in urma colapsului imperial, isi pierdusera mijloacele financiare de a lucra respectivul pamant. Principala problema ce se punea in Suedia in sec 19 tinea de redistributia pamanturilor (adica o reforma agrara). In fine, ce vreau eu sa subliniez e ca masurile luate de suedezi erau pur interne, si beneficiau de un sistem administrativ bine pus la punct si eficient. (Daca privesti documentele epocii, e de observat ca, in esenta, suedezii s-au riscat. Si-au desfiintat armata o vreme pt a putea plati pt restucturari, lucru extrem de riscant, si pe care noi nu am fi avut oportunitatea sa il facem).
Noi ASTAZI suntem intr-o situatie similara cu Suedia sec 19.
Istoria ne este de folos prin invatamintele ei in masura in care azi ne punem pe treaba fara sa mai asteptam sa faca clasa politica treaba pe care nu o face! Propun si aici o intalnire a celor ce urmaresc RM!
Ceva legat de ziua de azi si, colateral, de articol.
http://www.activenews.ro/economie/11-iunie-1948-Marea-nationalizare.-Ziua-in-care-8.894-de-de-intreprinderi-industriale-si-miniere-de-transport-bancare-si-de-asigurari-au-fost-trecute-din-proprietate-privata-in-patrimoniul-statului
interesant planul romaniei de inarmare maritima.
totusi, chiar daca razboiul ne-a prins la inceput cu armament subtire, si am pierdut jumatate din litoral in prima faza, sprijinul aliatilor germania-bulgaria-italia a echilibrat fortele maritime in Marea Neagra.
mai ales ca noi am reusit totusi sa mi achizitionam inca 2 submarine, s-a schimbat situatia in cazul apararii de coasta, germania aducand 1 sau 2 baterii grele in zona Constantei…. si in nici 2 saptamani de la inceperea razboiului, am recuperat teritoriul pierdut.
problema noastra mai grava a fost ca nu am reusit sa-i oprim pe rusi, decisiv in 1943-1944…
personal cre ca trebuiau opriti inainte sa inchida accesul terestru in Crimeea. dar… norocul rusilor ca i-au avut aliati pe americani. fara ei nu ar fi reusit.
„Ce aveam noi in dotare la 23 august 1944?”
-In 1944 aveam 3 Submarine (diesel alectrice) DELFINUL, RECHINUL, MARSUINU
– 5 SUBMARINE CLASA CB (submarine de „buzunar”)
culmea… se pare ca aceste mini-submarine chiar au reusit sa scufunde 2 submarine sovietice.
Binenteles pana sa iasa Italia din razboi, submarinele fiind sub culorile italienilor… (sursa wikipadia)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Submarin_clasa_CB
Delfinul a intrat in reparatii in 1942 ……. si n-a mai iesit. Deci nu-l mai poti pune la socoteala.
Submarinele italiene au fost predate italienilor (Republica Socialista Italiana sau ceva de genul asta) la inceputul lui 1944, deci nici pe alea nu le mai aveam noi.
@eroule,
cand au fost predate italienilor?
in august 44 erau in slujba noastra… din cate stiu eu… si au fost confiscate de rusi.
apropo de submarinele astea de buzunar…. cum ne-ar sta acum vreo 4 bucati?
oare acum se mai fabrica astfel de submarine? cu exceptia Coreei de N, si fostei Iugoslavii (proiectul fiind dezvoltat la Split – croatia)
ma intreb daca am vrea sa dam o comanda undeva de 4 astfel de submarine… gasim unde? ca banuiesc ca croatii nu fac… class Una
Undeva in ianuarie-februarie 1944
Distins domn, Erou Bula, din păcate ceilalți care au comentat cu privire la diferențele dintre Suedia si România au dreptate . Pozitia geografică a României a creat multe dezavantaje . Iar România ca tara , din punctul meu de vedere abia acum începem sa devenim, de cand ne veghează Unchiul . Cât timp alții ne-au stabilit conducătorii nu putem susține ca am fost o tara . Daca România ar fi avut conducători fideli cauzei , la resursele pe care le aveam , cu siguranța ajungeam departe , fără discuție . Dar acești 2 factori au tras tara in jos, factori care se întrepătrund : implicarea altor tari in organizarea statului si lipsa unor conducători patrioți si loiali. In rest , tot respectul pentru autor si munca depusă
@Eroule,
Parerea mea este ca daca SUA nu se implica in razboiul din Europa, Rusia ar fi fost oprita de Germania-Roamania-si altii undeva prin Ucraina.
Ar fi fost oprita definitiv pe acolo pe unde-si are ACUM granita.
Trebuie sa spun ca SUEDIA nu a avut ca inamic in WW2 pe SUA. acest lucru conteaza foarte mult.
Pentru ca soarta razboiului din Europa a hotarat-o Unchiul SAM care a distrus capacitatile de productie ale Germaniei si a bombardat in permanenta Romania, dupa 1943.
Mereu ma intreb cum ar fi aratat romania in 1943-1944 daca nu ar fi existat nici un bombardament american.
– In zona Ploiesti nu erau doar sonde e petrol si rafinarii. era inclusiv UZINA CONCORDIA PLOIESTI care facea tunuri anti-tanc 47mm si 75mm.
– La Brasov a fost bombardata UZINA IAR. au fost distruse multe avioane Messersmit F-109 ce nu fusesera inca ansamblate…
I-auzi:
http://www.gandul.info/puterea-gandului/de-ce-n-a-ajuns-romania-o-putere-dominanta-in-europa-16442291
„Pe de altă parte, România a neglijat mereu să-şi creeze o forţă navală, o marină militară şi comercială suficient de puternică. Nu a ştiut să dea prioritate dezvoltării unui port, deşi bazinul agricol şi industrial adiacent ar fi putut s-o facă să devină inima Mării Negre”
Pai Romania chiar a avut o flota comerciala puternica si porturile Constanta si Mangalia dotate cu tot ce le trebuie. Dar dupa 1990 flota comerciala a fost falimentata/distrusa. Iar porturile sunt controlate de mafioti.
@Musoiu,
interesant este ca nici macar ceausescu nu a reusit sa creeze o forta navala suficient de puternica in M.N.
in conditiile in care noi nu aveam granita terestra cu NATO dar aveam pe MN „granita cu Turcia”. in sensul ca si noi si turcii avem acces la M.N.
ba mai mult… ne temeam de o invazie a URSS-ului si nici asa nu am facut nimic.
daca URSS-ul nu ne-a vandut submarine (cu greu ne-au dat delfinul, si asta doar pentru antrenamente) noi nu am fost capabili sa construim submarine, chiar daca construiam nave militare (fregate usoare – actualele tetal class, dar si clasa croitor si cele 4 remorchere spargatoare de gheata).
dar nu am fost capabili sa cumparam nici macar de la iugoslavi. care au dezvoltat o gama diversificata de submarine.
Dar macar aveam o flota comerciala destul de mare cu care puteam face comert pe tot Globul. Avem timp si pentru crearea unei flote militare puternice daca se vrea cu adevarat.
http://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-cum-a-esuat-flota-comerciala-537606
„Flota comercială a României avea 311 nave în 1989. Era a patra ca mărime din Europa. „
Un articol interesant si cu multe informatii utile, dar titlul nu prea se potriveste. Ce ar fi fost daca ce? Daca am fi reusit sa implementam tot programul de achizitii navalem asa cum a fost trasat in 1928? Probabil rezultatul final al campaniei de est ar fi fost acelasi. Oricum nu cred ca (singuri sau impreuna cu aliatii) am di obtinut suprematia navala necesara pentru o debarcare in Caucaz, singura optiune care ar fi putut conta in mersul razboiului.
In ceea ce priveste comparatia cu Suedia, desi utila pentru a vedea unde se poate ajunge, cred ca este destul de clar ca istoria ne-a dezavantajat: Suedia nu a stat in drumul populatiilor migratoare, nu a fost tinta constanta pentru navalirile tatarasti (care nu erau razboaie de cucerire, in care de bine de rau te straduiesti sa nu distrugi chiar tot in teritoriul cucerit, erau incursiuni de prada si distrugere). Nu intamplator populatia Valahiei si Moldovei a trait preponderant in bordeie, pana in secolul 19, cu cele cateva orase mai importante tinte constante in nenumaratele campanii militare desfasurate pe teritoriul nostru.
Desi Suedia a avut si ea vecini puternici (Rusia, Polonia, Sfantul Imperiu Roman, Danemarca) majoritatea razboaielor purtate au avut loc in afara teritoriului actual al Sudeiei, lasand astfel infrastructura si localitattile (implicit societatea) sa se dezvolte in alt ritm.
Noi, ca stat independent in actualele granite, suntem inca tineri, si am avut si nenorocul unui regim communist care a facut incredibil de mult rau, mai ales in ceea ce priveste modul incare intelegem societateam si asteptarile noastre de la stat.
Prin anii 90, adolescent fiind, am vazut o emisiune a lui Brucan, in care spunea ca o sa ne ia cam 20 de ani sa scapam de ranile comunismului si sa devenim o societate democratica functionala. Am fost atunci uimit, ba chiar revoltat, nu intelegeam de ce. Acum, as zice ca vom avea nevoie de cateva generatii (aproximativ 200 de ani) sa putem progresa spre o societatea similara cu cea Suedeza. Mai vorbim atunci 🙂
In primul rand, Suedia e tara. Uitati-a ce face Romania azi ca sa vedeti ce este: o banda de hoti care si-a ascuns bogatiile in pesteri (azi offshore) pentru pregatirea mamei tuturor loviturilor!
Articolul e excelent documentat, insa concluzia este eroanata. „Ce ar fi fost daca”? Ar fi fost acelasi lucru, credeti ca, daca noi am afi avut dotare Marinei Suedeze am fi infrant Armata Rosie? Si, oricum, sovieticii nu ne-au ocupat de pe mare, ei au venit linistiti, la pas, prin Moldova. Si nu putea NIMENI sa-i opreasca.
Singura diferenta ar fi fost, ca, pe baza faptului ca le-am fi provocat pierderi mai mari, ne-ar fi introdus madularul rosu ceva mai adanc in popou.
Gandeste-te cum ar fi evoluat campania de la Odessa si din Crimeea, 1941-1942, daca am fi inceput razboiul cu 6-7 submarine, eventual generatii 1932-1935 (Delfinul a fost un design din 1926, cu autonomie redusa, fara torpile de rezerva). Plus alte 4-5 submarine pe care sa le fi construit in timpul razboiului.
Sau 10-12 distrugatoare cu care sa te duci rapid si sa lansezi mine pe comunicatiile inamicului.
Sau ce-ar fi insemnat sa poti opera in spatele liniilor sovietice din Caucaz, cand ei faceau eforturi sa blocheze accesul Axei spre petrolul din zona Baku.
Bine zis, dar adauga si o aparare antiaeriana consistenta la Constanta, altfel vreo trei-patru bombardamente SUA sau ale englezilor incepand cu 1943 ar fi facut prapad in port si in santierele navale, aidoma bombardamentelor asupra zonei Ploiesti-Valea Prahovei.
Si trebuie sa iei in considerare si faptul ca, chiar daca marina regala romana ar fi avut aceste nave, nici sovieticii nu ar fi stat degeaba si ar fi intarit flota Marii Negre inainte de razboi.