… grupul lipsa, care face legatura intre romanii din Timoc si aromanii din Macedonia si SV Bulgariei.
Torlacii, ziși și Șopi, din Serbia, Bulgaria, Macedonia și Kosovo, un grup etnic misterios, de limbă slavă (nici bulgară, nici sârbă), având un șir de elemente etnografice comune cu dacoromânii, aromânii și meglenoromânii, făcând geografic legătura între blocurile dacoromân și aromân-meglenoromân, dar și cu cel albanez, păstrând un important lexic rezidual românesc și considerați a fi criptoromâni (români slavizați lingvistic cu secole în urmă). Acest grup etnic nu a făcut niciodată obiectul cercetărilor metodice și sistematice ale etnografilor și lingviștilor români. Termenul Torlac pare să aibă un element comun cu termenul Morlac (corupt fonetic după Maurovlah). Cuvântul Șop nu este unul slav și nici latin, fiind unul preroman, păstrat în română (inclusiv în dialectele istorice aromân și meglenoromân) și albaneză, provenind din substratul traco-iliric. A se conferi cu Șop, Șopan, Șopă, Șopârcă, Șopârlă, Șopină. Unul dintre subgrupurile aromânilor fărșeroți din Albania este cel al Șopanilor.
Sursa: Vlad Cubreacov
Iar dansul lor spune totul…
Q.E.D.
Si, din nou, asezarea lor este legata de munti.
Se poate verifica, pe o harta fizica, suprapunerea lor cu a lanturilor muntoase din zona.
Incerc doar sa imi imaginez, cateodata, unde se ajungea daca ramura sud-dunareana a romanitatii ii latiniza pe slavi si nu invers!
Voi va imaginati ca puteam sa fim astazi ca extindere etnico-teritoriala, cam la fel ca stramosii nostri pre-crestini? 🙂
Vise…
PS La ultimul referendum din Yugoslavia avand provincia KOSOVO incorporata de facto di de jure, precum si la cel organizat recent de autoritatile de le Pristina, au rezultat ca locuitori ai provinciei si cateva sute de ‘vlahi’. Reminiscente ale trecutului, probabil! 🙂
Acum, ca să fim exacti, slavii nu i-au slavizat pe vlahi.
A fost o decizie politică, a unui conducator bulgar (uralic-turcic) de a introduce o limba slavica drept limba de cult şi limba oficială, pentru a elimina influenţa clericilor bizantini, de limba greacă, asupra treburilor statului bulgar. Aşa că şi vlahii latini, şi bulgarii turcici au invatat forţat nouă limba. La momentul ăla, slavii erau deja prea puţini şi marginali pentru a mai slaviza pe cineva.
De reţinut că dinastiile taratelor bulgare au fost de origini bulgare, cumane şi vlahe, niciodată slave.
asta daca te referi la zona bulgara. in cea sarba si croata e diferit.
Diferit în sensul că aia chiar erau slavi. Dar slavizarea la ei, s-a făcut aşa cum povesteau bătrânii aromâni, din documentarul lui Voicu: În 1918 au venit şi ne-au zis: De azi înainte nu te mai cheamă Ioana, te cheamă Ivita!
Asta s-a intamplat in Serbia, in Timoc mai exact…dupa 1833, atunci cand sarbii au pus mana cu acte in regula pe zona aia istoric incontestabil romaneasca. Atarnau pe usile bisericilor listele cu prenumele care pot fi date copiilor, nemaiavand voie sa atribuie nimc romanesc. Preotii au fost obligati sa slujeasca in limba sarba, iar numele de famiile au fost slavizate in analele administratiilor locale. Un exemplu il avem de la parintele Boian Alexandrovic, din Timoc…..cercetata de el insusi in arhivele vremii. Familia lui, adica familia Alexandru a devenit Alexandrovic. Nu stiu ce vecin de al lui care avea un nume romanesc greu de tradus in slavona, avea porecla Opinca. Noul nume de familie a fost trecut in actele primariei Opincovic si tot asa cu ceilalti romani din zona.
Dar eu ma refeream la slavizarea timpurie, atunci cand romanii inca impanzeau balcanii alaturi de iliri si greci. Pana sa vina otomani in zona, cand vioara intai erau bizantinii. Citeam undeva ca pericolul vazut de ei in ‘vlahi’ reprezenta o mare amenintare. Practic romanii erau singurii care puteau, la o adica, revendica paternitatea Constantinopolului si a vastelor sale intinderi, ca urmas direct al Romei si al marelui neam tracic. De asta au decis ca limba slavona sa fie introdusa in cadrul bisericii, sa poata sa slabeasca in timp unitatea romanilor si sa preantampine o viitoare posibila emancipare a acestui popor. Neamul Asanestilor le-a aratat grecilor bizantini ca se poate sa fie amenintati direct si ca acest popor latin numeros care impanzea toti balcanii, in felul asta reprezenta o problema existentiala pentru imperiu si dinastia sa greceasca tarzie. Sa nu uitam ca extinderea teritoriala a poporului grec de acum 1 mileniu, avea o cu totul alta harta, fiind prezenti preponderent in vestul Turciei Asiatice de astazi, nu in nordul Greciei contemporane sau in restul balcanilor. Si atunci, ca si apoi sau mai inainte, stafia Romei apusene veghia peste tronul patriarhal grec si ortodox al Constantinopolului, indiscutabil via urmasii sai latini ai acesteia din toata peninsula balcanica. Inclusiv apartenenta noastra asumata la ortodoxie s-a facut tarziu, prin intermediul lui Negru Voda, care a fost ‘uns’ de catre patriarh, insa doar dupa refuzul papei de a o face. In felul asta cred ca istoria noastra etnica s-a rescris. Lupta asta religioasa intre ramurile crestine a salvata romanitatea transilvaneana, insa a slabit-o considerabil pe cea mai numeroasa, adica cea balcanica!
Problema noastra de atunci, ca si acum, a fost lipsa unitatii si individualismul de care am dat dovada mereu, plus lipsa de educatie care sa creeze elite politice si militare serioase, de la o generatie la alta. poporul roman a supravietuit vicisitudinilor istorice mai mult prin modalitatide trai rudimentare, arhaice si prin transumanta(in balcani). Puterea politico-militara a fost mai mereu detinuta de altii, minoritari, asimilati sau nu de catre romani de-a lungul vremii, de exemplu cumanii. Exceptie in balcani, intr-un sens anume, au facut-o aromanii din Moscopole, insa aceasta ‘redesteptare nationala romaneasca’ a venit tarziu si in vremuri grele, cuprinse deja de un oarecare sens al nationalitatilor, nu doar al religiilor. Lor le-a lipsit inclusiv un sprijin adecvat din tarile Romane in vremea aia, caci ele, saracele, se sbateau atunci in propria mizerie.
De asta spuneam mai devreme….oare unde eram acum daca nu eram slavizati in trecut? iarasi spun….vise! 🙂
Nu, decizia de trecere la limba slavona s-a facut de catre tarul Boris (cred), IMPOTRIVA INTERESELOR CONSTANTINOPOLELUI.
In acel moment, biserica bizantina de limba greaca era puternic infiltrata in statul bulgar si incepuse se exercite influenta politica.
Decizia lui Boris a fost sa aduca niste discipoli ai lui Chiril si Metodiu impreuna cu care sa stabileasca alfabetul bulgar si sa introduca limba slavona ca limba de cult si limba oficiala.
Imediat dupa aceea, a deschis scoli teologice in noua limba pentru a pregati un numar mare de preoti care sa-i inlocuiasca pe cei de limba greaca.
A fost o epurare programata si la scara mare a preotilor de limba greaca.