Colonel Dr. Dan PRISĂCARU
Partea a II-a
Acţiuni de redresare a înzestrării armatei sub presiunea ameninţărilor externe
Anul 1935 marchează o schimbare esenţială în activitatea de ansamblu privind înzestrarea armatei. Astfel, în ianuarie 1935, Consiliul Superior de Apărare a Ţării solicită Marelui Stat Major să întocmească un plan de înzestrare pe timp de 10 ani (1935-1945), care să răspundă nevoilor reale de apărare, dar care să poată fi îndeplinit din punct de vedere material și financiar. La 27 aprilie 1935, Consiliul Superior de Apărare a Ţării discută și aprobă Planul decenal de înzestrare și dotare a armatei, care prevedea, printre altele, ca majoritatea materialelor necesare armatei să fie executate de industria autohtonă. Iniţial, industriașii români au manifestat reticenţe în a se angaja în punerea în aplicare a acestui plan. După emiterea Decretului-lege nr. 2733 din 10 iunie 1937, care acorda industriei autohtone un avans de aproximativ 40% din preţul total al materialelor destinate înzestrării armatei și după prelungirea cu încă cinci ani a legii de încurajare a industriei naţionale, s-a constatat o creștere substanţială a investiţiilor capitalului românesc în programul de înarmare a ţării.
Redresarea economică a ţării și creșterea pericolului de război au determinat alocarea de fonduri mai mari pentru apărarea naţională, bugetul alocat armatei cunoscând următoarea evoluţie:
| Anul | Creditele armatei
din bugetul statului (lei) |
Bugetul general
al statului (lei) |
Procentul din bugetul general reprezentat de creditele armatei (%) |
| 1933/1934 | 5.975.000.000 | 23.437.573.454 | 23.5 |
| 1934/1935 | 5.294.340.000 | 20.451.961.534 | 25.9 |
| 1935/1936 | 4.764.200.000 | 20.686.800.000 | 23 |
| 1936/1937 | 4.912.000.000 | 22.972.400.000 | 21.38 |
| 1937/1938 | 5.761.800.000 | 25.948.900.000 | 22.2 |
| 1938/1939 | 6.653.000.000 | 30.549.900.000 | 21.77 |
Totodată, Ministerul Apărării Naţionale a continuat să beneficieze pentru înzestrare de credite extraordinare și fonduri speciale. Alături de Legea timbrului aviaţiei, intrată în vigoare la 4 aprilie 1931, în anul 1934 s-a instituit, prin Decretul-lege nr.3013, Fondul Apărării Naţionale, care urma să fie alimentat în principal din resurse financiare extrabugetare. De la două miliarde lei, cât s-a alocat pentru Fondul Apărării Naţionale în anul bugetar 1935/1936, sumele au crescut la 2,6 miliarde lei în 1936/1937 și la 2,75 miliarde în 1937/1938. De asemenea, la 24 septembrie 1938 s-a adoptat Legea pentru înfiinţarea Fondului Naţional al Marinei, care era destinat finanţării lucrărilor maritime, respectiv baze navale, apărarea litoralului, porturi, achiziţia de nave etc.
Planul de înzestrare avea în vedere dezvoltarea întreprinderilor producătoare de materiale de război și crearea altora noi. În acest scop, pentru exerciţiul bugetar 1935/1936 s-a alocat suma de 347.000.000 lei în vederea intensificării lucrărilor de reamenajare a arsenalelor din București, Târgoviște, Sibiu și Roman, a pulberăriilor și pirotehniilor armatei. S-au investit sume importante pentru achiziţia materialelor de geniu, transmisiuni, sanitare, veterinare și farmaceutice. De asemenea, s-a intensificat procesul de modernizare a marinei militare și aeronauticii. S-au comandat la fabricile din ţară 145 de avioane și 200 motoare de rezervă și 31 avioane în străinătate la firmele „Potez” și „Grôme et Rhône”. S-au mai contractat 300 mitraliere „Browning”, calibrul 7,92 mm cu 12.000.000 cartușe speciale și diverse alte materiale auxiliare. Totodată, au fost realizate investiţii mari pentru asigurarea infrastructurii necesare aviaţiei militare, construirea de noi depozite și cazărmi și reabilitarea celor existente.
Marele Stat Major și Ministerul Armamentului au monitorizat îndeaproape modul de îndeplinire a contractelor încheiate cu firmele străine, în special din Franţa și Cehoslovacia. Astfel, comenzile din Franţa se ridicau la suma de 720.000.000 franci, eșalonată pe o perioadă de 12 ani și, potrivit contractului din 5 mai 1936, urmau să fie acoperite parţial, inclusiv prin livrarea unor cantităţi însemnate de petrol.
Comenzile de materiale din Cehoslovacia, în anii 1935-1936, erau de aproximativ 4.000.000 lei și constau în 35 care de luptă (tancuri) ușoare, 126 tancuri mijlocii cu tun cal. 37 mm, cu 30.000.000 lovituri și 25.000.000 cartușe cal. 7,92 mm.
Au mai fost comandate armament antiaerian în Anglia și diferite echipamente militare în Italia, Belgia și alte state.
Astfel, numărul contractelor și comenzilor către firmele din ţară și străinătate a crescut de la 145, în 1936, la 18,1 în toamna anului 1937, valoarea acestora fiind de 33.168.456.429 lei, care urmau să fie achitaţi, în rate lunare, până în aprilie 1949. Din această sumă, 11.928.879.895 lei (34%) au fost repartizaţi pentru comenzile interne de armament și muniţii. De asemenea, au fost investite peste 2.000.000.000 lei pentru achiziţia de diferite echipamente militare și subzistenţe din producţia internă. Ca urmare, începând cu anul 1937, peste 50% din fondurile alocate înzestrării armatei erau direcţionate către piaţa internă.
Deși România acţiona în sensul producerii din resurse interne a cât mai multe echipamente de război, dependenţa de importuri pentru o serie întreagă de materiale se menţinea în continuare destul de mare. Astfel, trebuiau importate oţeluri speciale și cupru din Cehoslovacia; aluminiu, tuburi pentru cartușe, acid azotic din Franţa; nichel, staniu, tablă, cupru fosforos din Anglia; duraluminiu, difenilamina din Germania; sulf, stibiu, sulfură de stibiu din Italia; mercur din Spania, fapt ce va constitui un impediment major pentru dezvoltarea industriei naţionale de apărare.
Cu toate eforturile depuse, se manifestau deficienţe majore în înzestrarea armatei din cauza neconcordanţei între prevederile Planului de înzestrare și comenzile efectuate. În consecinţă, pe de o parte, au fost înregistrate întârzieri în livrarea unor materiale comandate în ţară și străinătate, iar pe de altă parte, s-au efectuat comenzi de materiale în afara celor prevăzute în planul iniţial. Astfel, Uzinele „Voina” nu au livrat în termenul stabilit 236 aruncătoare de mine, Uzinele „Reșiţa” și „Malaxa” nu trecuseră la fabricarea tunurilor antitanc de calibrul 47 mm, Pirotehnia Armatei nu începuse execuţia lotului de 57.600 proiectile pentru tunul de cal. 75 mm, existau deficienţe foarte mari în completarea cu materiale de intendenţă, sanitare etc.
În același timp, au fost cheltuite fonduri mari pentru comenzi suplimentare planului. Astfel, s-au livrat în plus 1.918.000 focoase pentru proiectile de artilerie, aproape 200.000.000 cartușe de calibrul 7,92 mm, 150.720 lovituri de aruncător de mine calibrul 60 mm, 300 mitraliere antiaeriene calibrul 25 mm, peste 5.000.000 kg pulberi pentru muniţie, peste 300.000 lovituri de tun antiaerian de 25 mm și multe asemenea materiale.
Pentru tracţiunea tunului de 47 mm, au fost solicitate 70 de autovehicule șenilate, însă au fost comandate 300 piese, ceea ce l-a determinat pe generalul de divizie Ștefan Ionescu, șeful Marelui Stat Major, să afirme că este încă o dovadă că lucrul nu a fost organizat.
Faptul că situaţia modernizării și dotării armatei devenise o problemă deosebit de presantă, i-a determinat pe factorii de decizie politici și militari să înfiinţeze, la 14 octombrie 1938, Ministerul Înzestrării Armatei, în fruntea căruia a fost numit renumitul economist Victor Slăvescu, un susţinător ferm al dezvoltării potenţialului de apărare al ţării.
Într-un referat al Marelui Stat Major, întocmit la sfârșitul anului 1938, se menţiona că în pofida eforturilor financiare întreprinse, România nu era în măsură la acea dată să mobilizeze nici 30 de divizii, materialele de întreţinere pentru 10 divizii și mijloacele antitanc lipseau complet, artileria de câmp era asigurată numai pentru 24 de divizii, artileria grea numai pentru 21 de divizii; materialul de transmisiuni lipsea între 30 și 85%, harnașament era doar pentru 19 divizii, micul echipament exista pentru 18 divizii; marele echipament lipsea între 30 și 100%. Lipseau, de asemenea, muniţii, materiale, hărţi, materiale sanitare etc. Dificultăţile privind dotarea armatei române vor continua să persiste și în 1939. Pentru acest an, Marele Stat Major estima că s-ar putea dota cu material aproximativ 22-25 divizii, 3 brigăzi de munte și 3 divizii de cavalerie.
Ca urmare a crizei cehoslovace și a creșterii pericolului de război, la începutul anului 1939, înzestrarea armatei cu armament și tehnică militară din import devenea din ce în ce mai dificilă. Deficienţele majore din înzestrarea armatei sunt evidenţiate în dimensiunea lor reală de Victor Slăvescu în însemnările sale zilnice, astfel: 6 aprilie 1939 – vizită la Divizia de Artilerie Călăreaţă din Arad. Multe lipsuri. Nici o armă nouă la trupe; ,13 aprilie – vizită la fortul Bragadiru, plin cu muniţii. Halul în care se găsesc aceste muniţii mă umplu de jale; 14 aprilie – gl. dr. Marinescu vine să-mi spună detestabila situaţie în care se găsește Serviciul Sanitar al armatei; ,28 aprilie: vizitez Atelierul Central de Confecţii al Armatei. O impresie de jale […] Mașini vechi, murdărie, lipsă totală de organizare.
Dezmembrarea și ulterior desfiinţarea statului cehoslovac a dus la preluarea de către Germania nazistă a comenzilor României. Uzinele de armament din Franţa și Anglia, unde se comandaseră mari cantităţi de armament, au amânat livrările de materiale aferente anilor 1939 și 1940. Atașatul militar român la Paris, colonelul Corneliu Teodorini, menţiona, la 10 februarie 1939, în raportul înaintat Marelui Stat Major următoarele: Randamentul industriei de război franceze se găsește astăzi în imposibilitatea de a face faţă nevoilor interne, necum a livra comenzi în străinătate […]. Cu toată bunăvoinţa guvernului francez, în special a autorităţilor militare și chiar a presiunilor repetate a domnului general Gamelin, în urma intervenţiunii guvernului nostru și a domnului ambasador, faţă de nevoile urgente ale armatei franceze, industria se găsește incapabilă a face faţă și ultimelor termene contractuale.
În septembrie 1938, ministrul de Externe N. Petrescu-Comnen insista în convorbirile avute cu omologul său francez, Georges Bonnet, asupra chestiunii materialului de război, comunicându-i că cercurile noastre militare încep a f i exasperate și că ar f i o gravă eroare ca Franţa să piardă simpatia armatei noastre.
La rândul său, la 11 septembrie 1939, Grigore Gafencu avertiza guvernele Franţei și Angliei pentru nerespectarea angajamentelor asumate: Ţinem să atragem atenţia cu toată seriozitatea, Franţei și Angliei că, dacă primejdia de război e în adevăr atât de iminentă, mai important decât simetrica desăvârșită a unei combinaţii de asistenţă mutuală este un sprijin efectiv în ceea ce privește înarmarea noastră.
În aceeași zi, locotenent-colonelul Gheorghe Petrescu, trimis de ministrul Apărării Naţionale în Franţa și Anglia pentru a se informa asupra intenţiilor adevărate ale Franţei și Angliei în angajamentele către care ne împingeau atât din punct de vedere politic, cât și militar, raporta că din informaţiile obţinute de la colonelul Gauché, șeful Secţiei Informaţii din Statul Major francez și colonelul Rivet, șeful Serviciului Secret al Armatei Franceze, rezulta că guvernul Franţei sistase livrările de armament către România, contrar asigurărilor date ambasadorului român la Paris, Gh. Tătărăscu.
De asemenea, la 28 aprilie 1939, Armand Călinescu, președintele Consiliului de Miniștri, reproșa în termeni severi guvernului englez faptul că o parte din materialele livrate de Marea Britanie erau necorespunzătoare: Ni s-au oferit anticare (tunuri antitanc – n.n.) „Hotckiss” care după verificare făcută de atașatul nostru militar la Londra, este un material de război inutilizabil; ni s-au oferit, de asemenea, avioane inferioare celor aflate în serviciul armatei ungare, ceea ce a determinat Ministerul Aerului de la noi să nu le ia în considerare.
Ocuparea Cehoslovaciei, principalul furnizor de armament al României, precum și refuzul Marii Britanii și Franţei de a ne mai livra armament, au determinat guvernul român să tatoneze Berlinul privind posibilitatea achiziţionării unor materiale de război din stocul armatei cehoslovace. Guvernul german a respins solicitarea României de a-i vinde armament cehoslovac sau de a face noi comenzi la uzinele „Škoda”, oferind în schimb materiale vechi austriece, dinainte și din timpul Primului Război Mondial, pe care, așa cum era și normal, guvernul de la București le-a refuzat.
Relevante pentru poziţia Berlinului sunt aprecierile lui Wilhelm Fabricius, ministrul german la București: Tocmai pentru că în ultimii 20 de ani a fost prost servită de către puterile occidentale, guvernul român vine acum la noi (Germania –n.n.) pentru a-și echipa armata.
Starea înzestrării armatei la declanșarea celei de-a doua conflagraţii mondiale
La 1 septembrie 1939, dotarea cu mijloace de luptă a Armatei Române continua să fie deficitară. Dacă înzestrarea trupelor terestre era insuficientă, situaţia aviaţiei și marinei era și mai gravă. Planul de înzestrare elaborat de Ministerul Aerului și Marinei înregistra mari întârzieri. Cele 2.000.000.000 lei repartizate pentru fabricarea aparatelor de zbor și echiparea escadrilelor de aviaţie nu au rezolvat problemele din acest domeniu. Din 557 avioane necesare celor 39 de escadrile prevăzute pentru mobilizare, se putea conta doar pe 260, care asigurau necesarul doar pentru 28 escadrile. Pe lângă aceste neajunsuri, se mai adăuga și faptul că Uzina de avioane „I.A.R.” Brașov livrase aviaţiei militare peste 100 de motoare de avion defecte, prejudiciind statul cu 350.000.000 lei. De asemenea, „I.A.R.” Brașov va reuși să construiască aparate de zbor performante după brevete românești abia din anul 1940.
Totodată, în cadrul marinei militare, cele 49 de nave aflate în serviciu, aveau o vechime de 25-40 de ani, un grad ridicat de uzură și armament cu performanţe reduse.
În legătură cu starea precară de înzestrare a Armatei Române, există referiri și într-un raport al Marelui Stat Major al Armatei Franceze din septembrie 1939 în care se face o analiză a hotărârilor militare luate de către statele din Europa sud-orientală. La capitolul România, se arăta că trupele române dispuneau de un sigur regiment de tancuri, dotat cu 40 tancuri model „F.T.” md. 1918, 40 de tancuri md. „R. 35” fiind în curs de livrare.
În același document francez se mai menţiona că apărarea antitanc era foarte slabă și cu muniţie insuficientă, apărarea antiaeriană se compunea din 10 baterii de tunuri „Wickers” de 75 mm și mitraliere de 13,2 mm, iar aviaţia era calificată drept mediocră, având în dotare doar 280 de avioane, în cea mai mare parte modele vechi.
Dezinteresul guvernelor franceze în legătură cu susţinerea întăririi capacităţii de apărare a României a fost evidenţiată, din nefericire, și pe parcursul negocierilor tripartite anglo-franco-sovietice din vara anului 1939. Astfel, la o reuniune care a avut loc, la 23 august 1939, la Ministerul de Război francez, premierul Edouard Daladier a cerut comandanţilor militari să se pronunţe asupra ajutorului militar pe care Franţa l-ar putea acorda Poloniei și României sau doar uneia dintre ele, în cazul când s-ar pune problema dispariţiei lor (Poloniei și României – n.n.) de pe harta Europei. Generalul Gamelin, șeful Marelui Stat Major francez a apreciat că în cazul Poloniei se poate spera într-o rezistenţă onorabilă, dar în ceea ce privește România îi este mai greu de a se pronunţa.
Astfel, în pofida eforturilor economice și financiare depuse de statul român, îndeosebi după anul 1935, pentru creșterea capacităţii combative a Armatei Române, la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, România avea un potenţial militar (de război) deficitar, mult sub necesităţile ducerii unei rezistenţe puternice împotriva agresorilor. În linii mari, în septembrie 1939, România putea mobiliza 31 de divizii de infanterie, 4 divizii de cavalerie, 4 brigăzi de vânători de munte, 1 brigadă de grăniceri și 1brigadă de fortificaţii. Pentru aceste forţe erau asigurate necesarul în proporţie de 30% la puști și carabine, 98% la puști-mitralieră și 70% la mitraliere. Regimentele de artilerie din compunerea marilor unităţi tactice aveau în dotare tunuri de modele și fabricaţie anterioare Primului Război Mondial, uzate fizic și moral și obuziere moderne doar în proporţie de 38%. Dacă în ceea ce privește armamentul clasic de infanterie și artilerie, situaţia putea fi apreciată doar ca deficitară, în privinţa armamentului modern, respectiv tancuri, aviaţie, aruncătoare, mijloace de luptă antitanc și antiaeriene, materiale de transmisiuni etc., starea existentă era îngrijorătoare.
La 1 august 1939, unităţile de infanterie române dispuneau doar de 328 aruncătoare calibrul 81 mm și de 125 aruncătoare calibrul 60 mm model „Brandt”, de 24 tunuri antitanc calibrul 47 mm model „Schneider” și de 500 bucăţi mine antitanc, în timp ce unităţile de artilerie antiaeriană dispuneau doar de 12 tunuri calibrul 37 mm și de 36 piese calibrul 75 mm.
Însă marile deficienţe în înzestrarea cu armament și mijloace de luptă ies în evidenţă la adevărata lor proporţie dacă se analizează situaţia muniţiei și capacitatea industriei românești de a înlocui pierderile și a acoperi aprovizionarea cu muniţii. Astfel, existentul în muniţii la armamentul de infanterie și artilerie la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, calculat în unităţi de foc, nu asigura, la unele categorii importante, nici consumul pentru 10 zile de luptă, obiectivul factorilor de decizie militară fiind de a acoperi, la toate categoriile de armament necesarul de muniţii pentru o lună de zile de la începerea ostilităţilor.
Pentru a contura și mai pregnant situaţia reală a capacităţii combative a Armatei Române, trebuie menţionate care erau posibilităţile industriei interne de a aproviziona trupele cu armament și muniţii. Astfel, industria autohtonă putea doar să execute activităţi de reparare sau înlocuire a unor piese uzate, să producă puștile-mitralieră, model „Praga” calibrul 7,92 mm și, în cantităţi limitate, aruncătoarele calibrele 81 și 60 mm și tunurile antiaeriene calibrul 75 mm, sistem „Vickers”. În același timp, întreprinderile industriale particulare nu erau pregătite pentru a trece la producţia de materiale, muniţie și armament, ele nedispunând de capacităţile tehnice necesare, precum și de personal specializat. Cele mai favorabile analize evidenţiau că era necesară o perioadă de minimum șase luni de zile pentru trecerea marilor unităţi industriale la producţia de serie a muniţiei de infanterie și artilerie. Fără a dispune de posibilităţi interne de înlocuire a pierderilor în armament și mijloace de luptă, cu un disponibil în muniţii ce nu asigura utilizarea materialului modern de artilerie din înzestrarea trupelor pe o perioadă mai îndelungată de zece zile de luptă, lipsită de armament antitanc și antiaerian terestru, cu o aviaţie cantitativ și calitativ inferioară, România era vulnerabilă în cel mai înalt grad în faţa unui atac militar de amploare.
Relevante sunt în acest sens observaţiile atașatului militar al S.U.A. la București, J. T. Ratay, care, la sfârșitul lui septembrie 1939, transmitea la Washington că România avea sub arme 800.000 de oameni, dar aprovizionarea lor cu materiale de luptă este foarte slabă.[…] Cred în mod cert că unităţile mecanizate și motorizate ale armatei germane – judecând după performanţele lor în Polonia – ar putea ajunge la București, de la frontiera româno-polonă, în aproximativ patru zile, chiar împotriva rezistenţei românilor.
Cu toate eforturile materiale și financiare întreprinse, în special după anul 1935, la începutul celei de-a doua conflagraţii mondiale situaţia înzestrării și pregătirii pentru luptă a Armatei Române continua să fie deficitară. În anul 1940, în Consiliile de Coroană din 27 iunie și 30 august 1940, miniștrii Apărării Naţionale și șefii Marelui Stat Major vor invoca lipsurile din înzestrarea armatei și vor vota pentru acceptarea ultimatumului sovietic și a Dictatului de la Viena.
Acuzat de unii politicieni, pe timpul dezbaterilor din Consiliul de Coroană, din data de 27 iunie 1940, că nu a pregătit armata pentru război, șeful Marelui Stat Major, generalul Florea Ţenescu, le-a răspuns: “Mă acuzaţi pe mine? Atunci vă întreb eu: ce aţi făcut timp de 20 de ani pentru ţară și armată? Care sunt aliaţii mei? Cu cine avem tratate de amiciţie sau ajutor militar? De la cine și pe ce graniţă îmi intră armament, muniţii, dacă dau bătăliile? Voi da patru lupte despre care va vorbi Europa și în cinci zile voi avea rușii la Turnu Severin! Eu îmi dau demisia (i-a fost refuzată – n.n.) și trec la postul de apărător al ţării. Dumneavoastră numiţi alt șef de stat major. Sunt artilerist și cunosc în cele mai mici amănunte înzestrarea armatei, armamentul ei, posibilităţile de rezistenţă. Refuz să duc ţara la dezastru.”
Venea acum scadenţa a 20 de ani de tergiversări, indecizii și erori în pregătirea armatei și a ţării pentru a apăra ceea ce s-a cucerit cu jertfa a peste 700.000 de români în Războiul de Întregire Naţională din anii 1916-1919.
Foarte interesant articolul..Ar fi fost bine sa fie citit si de unii decidenti, acum aflandu-ne intr-o situatie asemanatoare. Cu licitatii pentru 12 unitati, nu mai aparam noi tara..Industria de aparare si atunci ca si acum era la pamant. Cred ca aici ar trebui deblocat ceva
nici nu avem cum sa trecem pe productia de razboi in caz de ceva,industria lipseste cu desavarsire nu doar cea de resort.
pai na…romania e locuita de romani….asta e si asta a fost problema acestei tari…
tralala blablabla iar cind se’mpute situatia pasatul pisicii si eventual spalatul putinei…
poti schimba anul articolului la 2000 si pastra textul la fel
Putin le pasa de Apararea Nationala,sunt cu totii hoti licentiati specializati in furtul banului public. Nu se pricep la altceva,nu s-au priceput si nici nu se vor pricepe vreodata. Sincer,nu cred ca mai scapam de obedienti,tradatori,pupincuristi,hoti,suntem distrusi cu zambetul pe fata. Astept sa vad ce se alege de Tara,insa tare-mi este teama ca se duce de suflet spre marea bucurie a „iubitilor nostri vecini”. Noi ,cei de pe ROMilitary,suntem singurii care ne dorim Armata,eu m-am obisnuit cu ideea,pacat ca nu putem face nimic in acest sens?
Miorita laie,ce le place unora vaietatul.Valeeeu,hai sa plangem.Ma refer la comentarii.Partial si la articol(de altfel la toata scoala de gandire din spatele sau)
Amu,datele din el sunt corecte.Mesajul sau principal,”sa informam opinia publica,sa puna presiune pe politicieni,sa ne inarmam” ,de asemenea e corect.
Dar este insuficient.Si trateaza intr-un mod nedrept alte aspecte.In primul rand,sa vb prin comparatie.Cu alte armate din 1939.Gradul de asigurare cu munitie al armatei germane varia intre 2 si 30 de zile,functie de tip.Stateau bine la munitia de infanterie,prost si f prost la munitia pt tunuri de tanc.La munitie,aa,varza.Pana in mai 1940,s-a imbunatatit situatia,dar uite ca in 1941 prin iulie deja incep necazuri.La toate categoriile.
Veti replica,pe buna dreptate,ca nemtii aveau industrie.Daca au lipsuri,pot remedia.Noi nu.Dar uite ca ei au inceput razboiul mondial cu munitie pe cateva zile.Noi ne ascundem dupa aceste cifre si le oferim ca scuza lasa pt inactiune.Ca si cum trebuia sa facem operatia Taifun si sa cucerim Moscova.
Armata finlandeza statea si ea prost la inzestrare,iar cu munitia la fel de prost.
Toti,dar absolut toti aveau lipsuri.Dpdv al munitiei si gradului de inzestrare,doar armata sovietica statea bine.Dar in 39-40-41,ei se reorganizeaza,sunt praf la procentele de tehnica functionala,nu au soldati instruiti si ofiteri,iar cei pe care-i au sunt morcoviti de comisari.
Aceste detalii,precum starea de relativa indisciplina sunt cunoscute de serviciile noastre,care in epoca reusesc cumva sa fie in fata evenimentelor.
Cu alte cuvinte,SSI intelege ca sovieticii au 40 de divizii si nus’ cate mii de tancuri pe langa Nistru,dar inteleg si ca in invazia Poloniei tancurile au pornit,dar s-au stricat pe drum.
Imaginea PERCEPUTA de noi asupra tehnicii sovietice conducea la concluzia ca e suportabil raportul de forte.Situatia REALA s-a vazut fix un an mai tarziu in batalia de la Dubno,cand corpurile blindate sovietice(in 1940 erau doar brigazi) au ajuns pe campul de lupta cu 10% din tehnica si au dat lovituri necoordonate,pe care infanteria germana nu a avut dificultati in a le respinge.Iar atacuri in masa ale infanteriei sovietice au fost de regula oprite de unitatile noastre de infanterie .PERCEPTIA in 1940 era ca in general soldatul roman e superior celui sovietic.Realitatea razboiului a aratat ca in privinta pregatirii aveam o parere prea buna despre noi ,dar regula de baza e ca noi putem opri rusii.
Divagatia e facuta pt a argumenta o critica la adresa mesajului „subliminal”.De care poate ca autorul nu e constient,dar care cred ca e important sa fie combatut si respins.
E foarte comfortabil sa dai vina pe politicieni.Pt opinia publica e scuza perfecta.Dar si pt militari.E scuza invocata de generalul Tenescu.Nu ati facut nimic 20 de ani.Desi politicienii nu erau vinovati de prabusirea RAPIDA a aliantelor.Pana la urma si tergiversarile franceze sau britanice nu sunt vina exclusiva a politicienilor.
Dar misiunea comandantului de osti e sa salveze tara,nu sa se puna in gura cu ministri.Ce ai facut dumneata,generale,vreme de 4-5 ani?Cum ai gandit structura armatei?Cum anticipezi sa combati armata sovietica,cu calitatile si defectele ei?
Vrei sa-i bati pe rusi prin numar sau calitate?Vrei sa acoperi 500 de km de granita cu 30 de divizii?Cum antrenam armata.?Cat o antrenam?Ce doctrina folosim?
Daca trebuie sa lupt in 1936,ma pun in cur si ma iau de cap?
E fooooartee convenabil sa spui ca daca nu avem x,y,z nu putem sa luptam.Si lasam pamantul romanesc in mana vrajmasului.
Dar nici sa fi avut TOOOT ce era in plan si tot „nu puteau „lupta.In fond,rusii sunt mereu mai multi.Bugetul din 35-36 nu permitea nici teoretic utilizarea a 30 de divizii.Iar daca am fi avut 30 de divizii,luungimea granitei nu permitea aparare pe pozitii.O divizie acopera in epoca aprox 10km.Deci volens nolens,sa stam pe Nistru ca pe linia Maginot nu se putea.Daca nu putem asa,atunci trebuie sa manevram.Iar daca vrem asta,ce e mai bine sa ai,30 divizii imobile si neinstruite,sau 10-12 cat de cat mobile si antrenate in manevra.
Sefii armiei noastre insa nu au stat sa cugete si sa pregateasca ofiterii si trupa pt necesitatile noastre.
Sa batem inamicul prin creier,nu prin numar.
Generalul Antonescu a avut dreptate cand a spus ca generalul Tenescu a avut o atitudine dezonoranta.
Bingo. Calitatea bate cantitatea, parerea mea, mai ales daca e vorba de oameni. Indoctrinare, moral si patriotism, nu neaparat in ordinea asta. In ultimii 20 de ani asta s-a distrus, onoarea si respectul de sine ca natie. Pregateste si inarmeaza 2 milioane de voluntari si sa vedem daca mai pofteste „ursul” la miere…. Motivație, niste instructori pregatiti si cu priza la tineret fara „caprarii” (culcaturi pe scari si spalat toalete cu periuta de dinți). Tineretul nostru este infestat cu fb nora pt mama, manele si fotbal care nu e fotbal. In scoli istoria nu e istorie ,Limba Româna nu mai conteza. Învățmântul e la pământ, au fost judete unde la evaluarile de anul asta, la final de cl a VIII-a nu s-a obtinut nici o medie de 10. Sa ne uitam doar cine se doreste a fi ministrul culturii…. Un specialist in presa de scandal. Pun pariu ca potentialii voluntari ar fi in stare sa-si cumpere singuri echipamentul personal. Si atunci oare politicienii ar mai avea curajul sa faca ce fac acum (hoție,clientelism, legi cu dedicatie etc.) sau ar veni cu bicicleta la servici cum e in statele civilizate
Ascultam cu gura cascata ce-mi povesteau bunicii despre razboi, despre cum s-au comportat nemtii in comparatie cu rusii. Eu din copilarie nu-i mai pot inghiți (pe ruși). Doar numele localitatii unde am copilarit spune multe, Fundu Herței. Dar acum s-au dus bunicii nostri cine sa ne mai invete pstriotismul ??? Remus Cernea ???
„Calitatea bate cantitatea”
Pai sa stii ca sovieticii imbinau cantitatea (carnea de tun) cu calitatea (tancuri superioare celor nemtesti, avioane foarte bune mai ales dupa 1942, artilerie de calitae si in cantitati suficiente, o industrie de armament colosala)
„Pregateste si inarmeaza 2 milioane de voluntari”
Asta pentru razboi de guerilla poate. Dar pentru asta trebuie pregatita intreaga tara nu doar vreo 2 milioane de voluntari, trebuie sa existe o doctrina clara si care sa fie aplicata punct cu punct.
Bine ca anumite minoritati stiu sa se organizeze in fel si fel de „asociatii” ( Miscarea tinerilor nu stiu cum din cele 60 si nu stiu cate comitate ) iar unii daca viseaza la România Mare sunt luati la misto. Si da, razboiul de guerilla cum frumos îi spuneti i-au facut pe rusi sa plece din Afganistan. Iar partizanii le-au facut viata grea nemtilor in Iugoslavia. Ar fi o chestie, un Plan B. Dar credeti ca rusii nu stiu ca românii nu pot fi anihilati decat poate cu bomba atomica. Sau credeti ca o sa intre direct cu tancurile … Nu, …uitati ce se intampa , cine ne-a condus si pe unde si-au facut studiile fiecare. Companiile rusesti au distrus la noi cam tot pe unde au trecut, cu complicitatea „serviciilor” desigur. Sindicatele au fost decapitate pentru ca erau o forta ce putea sa traga de maneca oricand clasa politica aservita. Lucreaza subversiv rusii, insa ar accepta foarte rapid o provocare la cum suntem acum. Sunt f multe de discutat…
Sa stii ca in perioada comunista a existat o doctrina numita „Apararea tarii de catre intregul popor” si s-ar fi aplicat daca Pactul de la Varsovia, si URSS desigur, ar fi invadat Romania comunista. Dupa ce s-a trecut la armata profesionalizata si stagiul militar nu a mai fost obligatoriu s-a renuntat la aceasta doctrina.
Eu as fi de parere ca doctrina asta „Apararea tarii de catre intregul popor” a fost implementata cu foarte mult succes de catre stramosii nostri incepand chiar din antichitate. Datorita lor existam. Comunistii n-au inventat la noi nimic nou.
Exact.
@ mihais
Ai dreptate in multe privinte dar observa si faptul ca in 1940 armata sovietica venea dupa experienta poloneza si finlandeza, de asemenea avea trupele pregatite de atac si o superioritate de 3 la 1 impotriva romanilor in teatrul de operatiuni. Ma indoiesc ca ar mai fi facut greselile din Finlanda. Cu siguranta ar fi ocupat intreaga Moldova indiferent cat de viteji ar fi fost romanii.
Nu aveau nimic.Lectiile cu pricina s-au vazut in bataliile din 41.Cand toate atacurile lor au esuat lamentabil.
Sovieticii nu incep sa aiba succes in ofensiva decat din toamna lui 43.Nici macar ofensiva de la Stalingrad nu e vreo mare virtuozitate tactica din partea lor.
Superioritatea cu pricina era una pe hartie in 1940.Nu sunt in inzestrare tancurile grele,nu sunt avioanele.Orice tun romanesc distruge T-26 si BT.Tehnica utilizabila e insa foarte putina.De aia am zis de Dubno.Multi au plecat,putini au ajuns.Si cei ce au ajuns au luptat prost.
Racanul sovietic luat in toamna lui 39,primavara lui 40 la armia rosie e la fel de neinstruit ca cel roman.Iar superioritatea lor nu e de> 3 la 1 decat in blindate si artilerie.In rest,cele 40 de divizii sunt usor ca forta peste cele 20-24 divizii romane.Unitatile lor sunt mai mici.
Premise pt a rupe oasele bolsevice erau.Si daca pierdeam Basarabia,puteau crapa cateva sute de mii de invadatori.
Prima ofensiva (de fapt contraofensiva) reusita a sovieticilor a venit chiar cand germanii erau aproape de Moscova in iarna 1941-1942. Apoi a venit contraofensiva de la Stalingrad care a despartit definitiv armata a 6-a de restul armatelor germane si a anihilat armatele romane, italiene si maghiare de langa Stalingrad.
„Si daca pierdeam Basarabia,puteau crapa cateva sute de mii de invadatori.”
Pierdeam toata Moldova, nu doar Basarabia si Bucovina.Planul sovietic de atac avea ca tinta Iasiul printr-o dubla invaluire.
Planul sovietic era sa ocupe Valea Prahovei, sa-i lase pe germani fara resurse petroliere.
Asta in faza a doua, dupa ce ajungeau la Siretul de Jos anihiland armatele romane din Moldova.
https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%9F%D1%80%D0%B8%D1%81%D0%BE%D0%B5%D0%B4%D0%B8%D0%BD%D0%B5%D0%BD%D0%B8%D0%B5_%D0%91%D0%B5%D1%81%D1%81%D0%B0%D1%80%D0%B0%D0%B1%D0%B8%D0%B8_%D0%B8_%D0%A1%D0%B5%D0%B2%D0%B5%D1%80%D0%BD%D0%BE%D0%B9_%D0%91%D1%83%D0%BA%D0%BE%D0%B2%D0%B8%D0%BD%D1%8B_%D0%BA_%D0%A1%D0%A1%D0%A1%D0%A0#/media/File:Bessarabskiy_vopros.png
Planul de atac sovietic pentru vara 1940.
O harta mai detaliata a planului de atac sovietic pentru ocuparea Moldovei in 1940.
https://uk.wikipedia.org/wiki/%D0%91%D0%B5%D1%81%D1%81%D0%B0%D1%80%D0%B0%D0%B1%D1%81%D1%8C%D0%BA%D0%BE-%D0%B1%D1%83%D0%BA%D0%BE%D0%B2%D0%B8%D0%BD%D1%81%D1%8C%D0%BA%D0%B8%D0%B9_%D0%BF%D0%BE%D1%85%D1%96%D0%B4#/media/File:Besarabian_war_1940.jpg
Alea cu pregătirea rusilor sunt pdf uri ca alea pe care la face la noi azi SMG
Ca sa poti castiga lupta si razboiu trebuie
tehnica si mijloace, precum si pregatire de lupta
Dacă ai chestiile astea comandanții pot avea initiativa si capacitate de a-si asuma riscuri
Fara supărare cel mai mare risc pt SMG in 40 a fost capitularea, poate de aia au luat decizia asta fara nici o acoperire
Am mai spus si o repet:in toate cazurile in care comandanții impreuna cu trupele in retragere din Moldova au ripostat la atacurile rusilor i- au pus pe fugă
Povestea asta cu rusii au luat o bucata din tara in 40 pt. ca nu aveam efective este folclor
Rusii aveau de susținut un front foarte mare : Finlanda, Polonia; Mongolia, etc
De aceea au intrat nemtii in ei atât de usor
Întreb si io cum am avut pierderi atât de mari la Odesa
In Moldova de peste Prut sunt mai multe zone unde se putea organiza o aparare pe model Odesa
Nu aveam ofițeri superiori
Sau aia care ii aveam erau produsi ca si azi pt. limba final
Iubesc trădarea dar urăsc pe tradatori
diferența ar fi că nemții începuseră înarmarea masivă de prin anii 30, iar rușii și mai dinainte, așa că să compari un stat care făcea asta în câteva luni…
dacă începi să compari cu ungurii, bulgarii, finlandezii, deja parcă e mai altfel
Oare peste 80 de ani, asa vor face si nepotii nostri?
Or sa spuna tot asa, ca am stat pe o caruta de bani si resurse si nu le-am folosit pentru investitii?
Da. Uita-te la absobtia fondurilor europene si te lamuresti.
E foarte bine că au venit şi aceste articole pe blogul dvs, ştiu că au mai fost şi altele. Mi se pare că mult prea mult, total disproporţionat, se vorbeşte despre tehnica militară modernă, offseturi, programe de înarmare etc. şi se trece cu vederea o componentă capitală a apărării, componentă care, fiind ignorată, a condus la marile noastre catastrofe militare: Turtucaia, pierderea Basarabiei ş.a. Mă refer la lipsa de organizare, la lipsa de merit şi pricepere a ofiţerilor, la compromiterea moralului militar, la compromiterea uniformei militare şi multe altele. Nu mă refer la politicieni, la tarele societăţii în general. Cunosc unele cazuri revoltătoare de găinării la care s-au dedat ofiţeri, care mă revoltă şi care fără nicio legătură cu prejudiciul cauzat, care, luat particular, uneori pare „sub prag”, atestă o decădere morală şi o complicitate laşă care pur şi simplu murdăreşte. Sunt printre dumneavoastră cunoscători ai detaliilor tehnice ale diferitelor sisteme de armament existente în lume, sunt şi cunoscători ai tehnologiilor de vârf şi direcţiilor în care evoluează cercetarea militară însă pe mine mă interesează dacă sunt printre dumneavoastră persoane capabile să facă „din rahat bici”, iertaţi-mi exprimarea. Oare sunt printre cititorii acestui blog persoane care, pornind de la starea actuală a armatei, aşa cum este cunoscută, pot garanta că măcar pe linia factorului uman, nu mai clacăm ca în trecut? Este aceasta o preocupare măcar intelectuală a cititorilor acestui blog? Nu vreau să supăr sau să înfrunt pe nimeni, dar uneori mie, civilului din afară, mi se pare că şi militarii trăiesc într-o „bulă” socială, rătăcind printre specificaţiile sistemelor de armament dar ignorând total imaginea de ansamblu. În afară de dat vina pe politicieni, cu totală îndreptăţire de altfel, există preocupare în rândul militarilor de a depăşi această stare de fapt sau doar aşteptăm următoarea catastrofă când vom putea, ca în trecut, să dăm vina cu totul pe politicieni. Pierderea Basarabiei fără un foc de armă este, înainte de orice, cea mai mare dezonoare pe care a produs-o armata română ţării pe care trebuia să o apere. Este ruşinea capitală a Armatei Române, a militarilor în special, în rândul cărora se afla atunci şi bunicul meu. În cele din urmă, dacă vorbim strict de echipament, într-un alt moment istoric, era un soldat la Turtucaia mai înzestrat cu echipament militar decât unul de la Oituz/Mărăşti? Cât de mult contează că achiziţionezi F16 şi alte echipamente militare de top în condiţiile în care se fură motorina din unitate şi se tolerează găinării ignobile care adaugă marginal la situaţia dezastrului de ansamblu? offsetul în astfel de condiţii, e ultima noastră grijă. Iertaţi-mă.
Big like !
Armata română nu poate fi acuzată de dezonoare pentru pierderea Basarabiei atât timp cât statul român a decis atunci să cedeze fără luptă acele teritorii.
Aveți o imagine idilică despre ofițerii armatei române. In condițiile în care după 1990 libertatea și democrația, despuiate de orice restrângeri și constrângeri existente și în cele mai democratice țari din lume, au condus la pierderea valorilor morale, la o educație precară, la instaurarea și generalizarea corupției la toate nivelurile societății, inclusiv în rândul bisericii, dumneavoastră vreți ca ofițerii armatei române, să fie niște sfinți plini de virtute și de cinste. Din 1994 s-a constituit conducerea și comanda directă a societății civile asupra armatei prin ministru civil al apărării secondat de niște consilieri tot civili. Acești noi conducători ai armatei au introdus alte criterii de selecție și promovare a ofițerilor din structurile de conducere, prioritare fiind adeziunea și susținerea necondiționată la ideile și acțiunile partidului politic din care provenea ministrul, cunoașterea limbilor străine și cursuri ori misiuni externe. Pregătirea și experiența militară, calitățile morale, cele de lider militar nu au mai contat.
Vreți niște garanții de calitate ale militarilor pe care nimeni nu vi le poate da. O armată de calitate, referitor la factorul uman este foarte scumpă si greu de realizat in timp. Tehnică și armament poți cumpăra sau produce la nevoie destul de rapid. Militari nu-ți dă nimeni și cei buni se produc destul de greu. Un comandat de la nivel brigada in sus îl formezi în minim 20 de ani. Un simplu luptător bun se formează in 9-12 luni.
Nu democratia fara constrangeri a dus la pierderea valorilor morale, ci sistemul mafiot fost comunist perpetuat de politrucii din esaloanele inferioare de partid care au preluat puterea dupa asasinarea sotilor Ceausescu. Ei au asigurat falimentarea multor industrii si a agriculturii romanesti care a dus la exodul a 5 milioane de romani la munca in strainatate.
Sistemul acesta mafiot perpetuat de politrucii de care vorbiți s-a putut perpetua tocmai prin lipsa de constrângeri. Unde-i lege nu-i tocmeală, spune o vorba romaneasca. Cel mai elocvent exemlu îl reprezinta românii plecați în masa prin lume. Cand ajung in democrații consolidate unde legea este prezenta si se aplica si unde cetateanul este principalul agent constatator dupa 2-3 sanctiuni se conformeaza urgent.
Si cand se intorc in tara sau se duc la vot si nu voteaza cu PSD sunt infierati ca si-au uitat originile „patriotice”…
Cateodata ma intreb daca nu cumva chiar ca meritam inca vreo doua-trei perioade „patriotice” ceausisto-venezuelene.
Apropo, ati vazut cum ieri-alataieri, in Venezuela, un elicopter a atacat cu grenade si rafale Curtea Suprema (care i-a dat recent puteri sporite Presedintelui…intr-un stil „judecatoresc” ce aminteste de cam cum taie si spanzura Dorneanu zilele astea prin
PCR..pardon CCR) si Ministerul de Interne?https://www.youtube.com/watch?v=JR7MTuP3cRU
Da, la asta s-a ajuns, asta e rezultatul „disciplinei” regimului Chaves-Maduro à la Ceausescu.
Nu e nici o diferenta intre conducatorii militari pre-89 si post-89 pana prin preajma intrarii in NATO, sunt aceiasi. Au trecut 13 ani de cand suntem in NATO, tot ne mai trebuie vreo 7 ani de acasa ca sa se intareasca „recolta noua” de militari crescuta in TO.
De politicieni ce sa mai vorbim? Macar militarii au cat de cat o auto-disciplina, insa „civilii”…varza. Trebuie sa stam mereu treji, ca la intervale de 3-4 ani ne pomenim mereu cu cate o noua tentativa PSD de reintoarcere la „valorile patriotice” de dinainte de 1989. Ai dracu de chiaburi tradatori, sorositi si nerecunoscatori ce suntem! Cum nu vrem noi sa intelegem binefacerile oamenilor din sistem…
Cine sa puna constrangeri? Militia transformata in Politie? Securitatea transformata in SRI, si Jandarmerie? Marea Adunare Nationala transformata in Parlament? Cine?
Toata perioada de dupa 1990 a aratat clar „mostenirea” PCR-ului, nicidecum neajunsurile capitalismului.
Spui ca dupa 1990 conducerea si comanda civila asupra Armatei a slabit „pregatirea si experienta militara, calitatile morale, cele de lider militar”…zau? Acum cine o da in chestii „idilice” pre-’89?
Capitalistii astia din NATO (America de Nord si Europa de Vest) inainte sa intram noi, erau (si sunt) la fel de slabi cum ii consideri pe ai nostri dupa ’90?
E vorba de propaganda si nimic altceva, de diferenta clara dintre infantilitatile sistemelor comuniste (care au mizat si mizeaza pe propaganda ca totul e bine si cine zice altfel e un tradator) si maturitatea sistemelor capitaliste (care isi expun ranile in loc sa le ascunda, tocmai pentru a gasi solutii, a le vindeca).
Prefer oricand „mocirla” capitalista decat „raiul” comunist: imi permite sa ma vad asa cum sunt, cu toate defectele mele (in loc sa ma bat copilareste cu caramida in piept ca sunt perfect si..dupa aia capotez ca prostu’ precum statele din „primavara araba”, dand mereu vina pe altcineva, numai pe mine insumi nu.
Nu am spus așa ceva. Dar se pare ca nu prea conteaza ce spun caci multi comentatori au propriile concluzii formate si care nu pot fi combatute.
Mea culpa, im propun sa nu mai comentez dar uneori ma las dus de val. Considerati va rog ca nu am comentat nimic caci nu situ cum si nu cred ca pot sa-mi sterg comentariile.
Nici n-am sustinut ca ati fi spus asa ceva.
Obiectia mea e insa legata de :
„Acești noi conducători ai armatei au introdus alte criterii de selecție și promovare a ofițerilor din structurile de conducere, prioritare fiind adeziunea și susținerea necondiționată la ideile și acțiunile partidului politic din care provenea ministrul, cunoașterea limbilor străine și cursuri ori misiuni externe. Pregătirea și experiența militară, calitățile morale, cele de lider militar nu au mai contat.”
Conducatorii aceia „noi” pe care ii considerati vinovati de o decadere a valorilor militare sunt tot vechi, crescuti, pregatiti, indoctrinati – cum vreti sa-i spuneti – pe „stil vechi”, comunist.
Am înțeles că ați fost cadru militar, așa că pot să înțeleg de ce vă apărați sistemul din care ați făcut parte. Dar nu aveți dreptate. Armata nu s-a molipsit de la civilii care au condus-o după decembrie 1989. Armata era molipsită oricum. De fapt sistemul militar permite multă corupție. Tarele s-au perpetuat de-a lungul generațiilor de militari activi. Problemele legate de calitatea corpului de ofițeri și a celui de subofițeri existau și în perioada comunistă. Mai ales că la reorganizarea armatei de la sfîrșitul anilor 40 principalul criteriu de departajare era cel legat de origine și de pregătirea politică
Am inteles si va confirm ca nu am dreptate. Ce doriti de la aceasta armata corupta? Cand ai un organism bolnav de cancer extirpi tumora respectiva. Din 1994 conducerea efectiva a Ministerului Apararii Naționale este asigurata de civili, oameni integri care au fost feriti de coruptia armatei. Cine i-a oprit sa stopeze coruptia sa inlocuiasca ofiterii, maistri si subofiterii cu altii integri bine pregatiti si capabili sa se bata cu orice inamic probabil al României.
In Armata actuala nu mai exista cadre militare promoții mai vechi de anii 1983-1984, peste 85% din cadrele armatei române sunt formate dupa 1990 iar militarii profesionisti in totalitatea lor.
Nu doream să ajungă discuția în punctul acesta. Nu acuz pe nimeni și nici nu țin să jignesc corpul ofițeresc. După mintea mea, valorile morale nu se pierd, de la ele abdică fiecare dintre noi în mod individual. Consider că spiritualitatea românească are suficiente instrumente și istoria noastră suficiente modele astfel încât să nu ne putem îndreptăți în căderile noastre. Ceea ce voiam eu de fapt să vă sesizez este faptul că în condițiile actuale ale armatei noastre o escadrilă de f16 în plus sau un program de înzestrare reușit nu înseamnă totuși mare lucru. În condițiile descrise de articolele acestea două și de cel indicat de domnul Musoiu la articolul precedent, cu raportul despre camapania din Basarabia, observăm că înzestrarea defectuasă este doar unul dintre motivele dezastrului. Să admitem că ar putea fi cel mai grav. Dar dacă la 1916 au fost pierdute aiurea sute de mii de vieți, dacă situația s-a repetat și la 1940 și în mare parte se perpetuează până astăzi, nu mi se pare normal să se vorbească toată ziua despre lipsa fondurilor pentru echipament militar, despre prezumtive programe de înzestrare, despre offseturi și totuși să nu se facă referire la problemele care sunt mult mai la îndemâna noastră. Ori despre asta nu se vorbește deloc și pare că militarii, în bula lor, își pregătesc alibiul pentru dezastrul viitor: politicienii, corupția, ,societatea, valorile morale etc. Atitudinea asta mă intrigă. Adică ca militar ești suficient de înzestrat să planifici tot felul de acţiuni de luptă, să reţii tot felul de specificaţii aiuritoare ale echipamentelor militare existente şi viitoare, dar totuşi nu reuşeşti să pui punctul pe i şi să faci din „rahat bici”. Păi atunci, pentru mine civilul, este clar că nici dacă ai avea cine ştie ce nave spaţiale nu ai reuşi să faci bici, din nimic. Şi în loc să văd preocupare pentru chestiile astea la îndemână, de tot împiedicăm de o tânguială nedemnă de un militar: politicienii, societatea etc. Nu cred că sunt singurul intrigat de această situaţie.
Discutiile ar trebui sa lamureasca niste lucruri si o pot face cand nu intervin idei preconcepute ori rationamente false. Nu mi-e clar ce intelegeti prin acel punct pe ”i ” si facutulul biciului.
Daca considerati ca există niste scheme tactice, operative, strategice prin care o armata slab inzestrata si dotata sa poata, printr-o pregatire speciala a militarilor, apara tara in fata unui inamic superior ati putea se le implementati, prin decidenții politici, in randul armatei romane. Am impresia ca vedeti armata ca o casta separata de restul societatii care poate face multe lucruri dar nu se pricepe sau nu vrea. De 25 de ani armata romana a participat la diferite actiuni simulate sau reale, inclusiv in teatre de operații, cu multe armate straine, de peste 13 ani suntem membri NATO, deci exista suficienta experienta care ar face ca si cei mai prosti ofiteri romani sa gasesaca acele solutii pe care se pare ca le asteptati iar daca nu ar fi ei capabili, ni le-ar sugera parteneri nostri mai mari si mai instruiti din NATO. In mod cert presedinte Romaniei in calitatea sa constituționala de comandant al l forţelor armate si preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării are, prin prerogativele cu care este investit, prin deciziile CSAT și prin conducerea civila a armatei, control deplin și total asupra armatei. In aceste conditii sa reprosam ofiterilor ca isi cauta niste justificari pentru un eventual esec intr-un viitor posibil conflict militar nu mi se pare cuser, mai ales ca cei activi nu pot face si nici nu fac astfel de declaratii, pentru ca legile facute de statul roman pentru militari le interzic acest lucru.
Vă înțeleg punctul de vedere. Sper să fie suficiente măsurile enumerate de dvs astfel încât să nu ne regăsim din nou, vreodată în situația descrisă în linkul de mai jos, mutatis mutandis: http://culoriletrecutului.ro/2016/08/29/luptele-din-basarabia-1941-un-document-zguduitor-22-greselile-comandantilor-romani/ Sper să existe, prioritară, grija ofițerilor români de a nu se mai ajunge la repetarea unor înfrângeri care nu țin excludiv de înzestrare. Vă mulțumesc pentru dialog. Doamne, ajută!
Perfect comentariu..big like..
Asta arata ca esti ceea ce s-a dorit-un individ si nu un membru al unui popor ,cu idealuri, responsabilitati si sacrificii comune-! Vrem sa recunoastem sau nu, Romania si romanii -ca popor si nu la modul individual -si-a trait maximul istoric in perioada celor nascuti ,educati si marcati in anii 20,30,adica cei aflati la putere in administratia [ cea care pute la multi] Ceausescu ! Acea generatie de oameni,care n-au avut de ales si au TREBUIT sa fie comunisti,au realizat lucruri care greu se vor mai realiza . Dar nu este corect politic nici macar s-a recunoastem asta si nici onoare personala sa o facem nu avem !
Esti total pe langa, dand la rasnita „ne urasc, ei nu ne permit sa sa, nu ne este permis sa..nu este corect politic sa..”
Aberezi!
Eu vorbesc de slabiciunile ideologice si social-economice, inclusiv tehnologice, ale sistemului comunist, reflectate in cazul de fata in Armata (dar si politicieni).
Ceea ce glorifici tu acolo din perioada lui Ceausescu nu a fost si nu este patriotism! In nici un caz pentru mine. Doar o copilarie, o diformitate a patriotismului. Si cand copilaria s-a terminat si a aparut sistemul capitalist/democratic tocmai pentru ca sistemul comunist era subred, acesti politicieni-militari (creatie a tot ceea ce a insemna comunismul) au capotat pentru simplu fapt ca tot ceea ce s-a realizat in acea perioada, a dat chix – cu unele exceptii.
Am spus-o si o repet pe aici de cate ori vrei, patriotismul pentru mine inseamna „critica sistemului”, nu glorificarea lui.
Pentru mine democratia nu va fi niciodata un garant al vreunei victorii, asa cum promitea propagandistic regimul ceausism al „victoriei-socialismului”. Nu suport, la 40 de ani, sa stau ca un copil incapabil sa se descurce si sa astept „ceva” care imi va garanta vreun succes – de la stat. Sau mai rau, sa fiu luat de „tradator” de unii ca tine pentru ca nu accept ca niste cersetori de voturi, oameni care efectiv au venit sa-mi cerseasca mie sa le dau o slujba, sa aiba pretentia sa-i las in pace sa fure in liniste, ca un fel de „plata” din partea mea pentru ca-mi arunca si mie „patriotic” o marire de salariu minim, de pensie, niste asistenta sociala acolo, ceva, o ciosvarta! Ca unui milog, desi eu, ca cetatean, sunt proprietarul lor.
Am avut in perioada comunista si in primul deceniu de dupa ’89 o Armata de doi bani! Care in mare ei majoritatate se prefacea ca „lupta”, falsificand instructie, exercitii, stare tehnica…eram ca aia din agricultura, cu fantasmagoricele lor 9 tone de grau la hectar.
De ce sa mint acum si sa pretind ce „fabulosi” eram atunci, atat de fabulosi incat in anii ’90 s-a vazut clar ca politic si militar eram varza? In ultimele luni am citit multe din dosarele declasificate CIA cu valoare istorica (americanii au legea lui Clinton cu privire la cele cu vechime peste 25 de ani)- publicate la inceputul anului – despre Romania anilor ’50-89 in privinta capacitatilor militare dar si economice/tehnologice.
Eram de rasu’ curcilor. Cand citesti negru pe alb, rapoarte profesioniste, de la informatii de orice fel – situatie militara pana la vreme si hrana soldatilor si felul cum isi vad unii comandanti ,etc.. – realizezi intreaga minciuna propagandistica a sistemului „fabulos” comunist. Si adevarul e ca nici n-am nevoie de acele rapoarte, am trait in comunism, am fost in Armata in perioada imediat dupa ’89. Am simtit pe pielea mea ce „fabulosi” eram din punct de vedere militar.
Asta e motivul pentru care euro-atlanticii au fost, sunt si ne vor fi superiori in continuare: nu conteaza cate hibe au, ei detin „critica sistemului” incastrata chiar in genele sistemului, in codul sau de functionare, prin care identifica aceaste hibe, le scot la suprafata (de asta poti sa bestelesti vestul, pentru ca el ti-o permite, in timp ce ramai cu idilicele realizari comuniste pe care ti le-a bagat pe gat presa controlata de stat si un singur canal TV timp de decenii) si le solutioneaza. Insa noi suntem tributari tot sistemului infantil al comunismului, unde propagandistic si „patriotic” suntem pielea pwoolii!
Pe de o parte ai Europa si America De Nord, obisnuite sa evolueze, sa-si repete performantele tocmai pentru ca-si identifica slabiciunile, in timp ce sisteme politice infantile precum Rusia, China, islamul, America de Sud plang ca niste copii – vezi Doamne – ca „nu vor vesticii cei rai si imbuibati sa le acorde si lor o sansa”. Iar in secret viseaza la tot ceeea ce au realizat si realizeaza vesticii, emulandu-i.
Si printre miorlaitii astia suntem in continuare si noi.
Pentru ca vrem ca cineva sa ne garanteze ca totul e bine, ca tot ceea ce facem, indiferent cat de prost, e totusi bine – dar cu conditia sa ignoram clasa politica si cea militara care in majoritatea lor nu stiu altceva decat sa fie puse pe capatuiala. Dar sa nu indraznim sa deranjam, pentru ca atunci suntem…”tradatori”.
Nu! Ei sunt adevaratii tradatori ai natiei romane, nu eu, nu noi, „sorosistii”!
Apropo, „critica sistemului” a fost pentru nationalist-conservatorul Mihai Eminescu (un adevarat parinte fondator al natiunii romane) scopul in sine al civilizatiei. Asta era patriotismul sau!
La George Soros insa, „critica sistemului” e doar metoda prin care isi atinge scopul, in special acele sisteme politice infantile care capoteaza asa de usor tocmai din cauza propriilor slabiciuni.
Da, iata o blasfemie!!
Eminescu si Soros au ceva in comun: scopul si metoda de a atinge un scop.
Poti sa te lauzi pana la refuz cu ceea ce s-a realizat tehnologic, inclusiv militar vorbind, in perioada de dupa Invazia Cehoslovaciei, cand a intrat frica in oasele lui Ceausescu. Degeaba.
„Acea generatie de oameni, care n-au avut de ales si au TREBUIT sa fie comunisti, au realizat lucruri care greu se vor mai realiza„. – Mda, ramai tu cu ideea idilica cu privire la performantele acelor realizari. Eu iti vorbesc de ceea ce a demonstrat viata insasi de dupa comunism in privinta acelor realizari. Nu voi ignora sau rade de efortul creativ al oamenilor pentru ca nici eu n-as suporta sa rada cineva de viata mea, sa arunce la gunoi eforturile mele. Dar tragand linie si uitandu-ne la rezultate…atata munca pentru ce? Ca sa ne laudam ca zidurile propriei inchisori in care am stat decenii sunt vopsite frumos pe dinauntru?
Perioada ceausista de cam un sfert de secol, vazuta obiectiv de cineva din afara, dincolo de propaganda interna, e destul de simpla: doua jumatati, prima in care Ceausescu a luat doua imprumuturi masive (pentru un stat comunist) si crearea unei infrastructuri si economie energofage si slab calitative, iar a doua jumatate – in care a bagat intreaga natie si tara in coma alimentara ca sa plateasca acele imprumuturi, totul pe spatele propriilor cetateni.
Asta a fost tot, patriotismul ceausist.
Nu mai tin minte cine zicea pe aici in urma cu vreo doua-trei zile: de la Nurenberg incoace lumea civilizata nu mai accepta scuze de genul „a trebuit sa ne conformam sistemului, n-am avut ce face”.
Gagiule, care esti pe aici si te recunosti in vorba asta, ai respectul meu.
Iti multumesc in al doilea rand pentru ultima fraza si in primul rand pentru tot comentariul tau care m-a uns mai mult pe inima decat lauda din final.
Ideea e ca in comunism/socialism se traieste (mai bine) doar pe banii altora, ca sunt imprumutati sau confiscati si redistribuiti (da, inclusiv salariile si preturile arbitrare din comunism sunt o forma de confiscare si redistribuire). Din asta rezulta ca o axioma faptul ca societatile inclinate in majoritatea lor spre munca, performanta, progres economic si social real nu au fost niciodate interesate de asa ceva iar societatile aplecate in majoritatea lor spre lene, egalitarism in saracie sau mediocritate, hotie, parvenitism, scuze bizare pentru nerealizarile lor nu se pot desprinde de ideile stangii (extreme).
Da, „dacă vorbim strict de echipament” soldatul roman de la Oituz, Mărăști, Mărășești era net superior celui de la turtucaia ……
Și noi ne-am înzestrat. Am cumpărat 16 Panhard, 30 Pirania și 9 F-16. Cât de curând am putea intra în istoria universală drept ultima țară care a mai folosit MIG-ul 21 în serviciul activ.
Ai omis t55 împreună cu kim jong.style..volhoavele .tab 77 si multe altele.muzeul roman al apararii ar trebui sa se numeasca .
De fapt e…M(uzeul) ap(ararii) N(ationale)
macar daca ar taia bilete la intrare,mai rotunjeam bujetul?
europenii
http://www.janes.com/images/assets/763/71763/Europes_forces_expand_on_the_land.pdf
Dupa cum am mai spus… Nimic nou sub soare!
parerea mea, hic…
Repostez aici comentariul de la prima parte a articolului pentru ca se referea la declaratiile sefului Marelui Stat Major, la Consiliul de Coroana din 27 iunie 1940.
„Reprosul pe care seful Marelui Stat Major il face politicienilor ca nu au pregatit aliantele Romaniei, ca nu au pus pe picioare o industrie de razboi si nu s-au ocupat de inzestarea armatei, este intemeiat.
Totusi, nu pot sa nu observ ca, in afara de Antonescu, niciun general activ nu si-a rupt camasa de pe el sa faca scandal sau sa ameninte cu demisia, pe motiv ca armata e slab inzestrata.
Nope, s-au ocupat de cariera, intrigi, nepotisme si alte cacaturi, si-au luat salariile grase bine mersi apoi, cand a fost groasa, au aratat cu degetul spre politicieni.
Din pacate, si acum se intampla la fel.
Nu iese niciunul sa ameninte cu demisia pe motiv ca se taraganeaza inzestrarea armatei.
Isi iau salariile, poate au noroc si nu izbucneste niciun razboi pana se pensioneaza si apoi isi vor papa pensiile dolofane, fara griji.
Trist….”
Florea Țenescu, general, seful marelui Stat Major, ce glumă bună?
S-a trezit să își dea demisia în 27 iunie 1940. De unde venea asta fraților? Fusese angajat cu o zi înainte în armată?
Trebuia să își dea demisia cu ani de zile înainte. Dar deh, timpul trece, leafa merge, apoi vine pensia, și vine repede, nu ca la proștii de civili ale căror oase albesc câmpurile de bătălie.
Singura grija a fost ca totul sa fie bine pe hârtie, avansările in grad peste rând și avantaje personale cat mai mari.
Asta a fost atunci.
Acum…
“Uzinele de armament din Franţa și Anglia, unde se comandaseră mari cantităţi de armament, au amânat livrările de materiale aferente anilor 1939 și 1940. “
“Randamentul industriei de război franceze se găsește astăzi în imposibilitatea de a face faţă nevoilor interne, necum a livra comenzi în străinătate […]. Cu toată bunăvoinţa guvernului francez, în special a autorităţilor militare și chiar a presiunilor repetate a domnului general Gamelin, în urma intervenţiunii guvernului nostru și a domnului ambasador, faţă de nevoile urgente ale armatei franceze, industria se găsește incapabilă a face faţă și ultimelor termene contractuale.”
„La rândul său, la 11 septembrie 1939, Grigore Gafencu avertiza guvernele Franţei și Angliei pentru nerespectarea angajamentelor asumate: Ţinem să atragem atenţia cu toată seriozitatea, Franţei și Angliei că, dacă primejdia de război e în adevăr atât de iminentă, mai important decât simetrica desăvârșită a unei combinaţii de asistenţă mutuală este un sprijin efectiv în ceea ce privește înarmarea noastră.”
Ce sustineam si eu, avand in vedere lipsurile armatelor si faptul ca acea tehnica depinde de productia intr-un stat, chiar daca asamblata in mai multe, este foarte posibil ca acea tara sa nu mai poata sa iti respecte contractul, invocand necesitatile propriei armate.
Si asa poti ramane fara posbilitatea sa iti mai repari echipamentele avariate sau defectate. Bani irositi.
CSAT-ul va dezbate, printre altele, si programele de inzestrare 2017-2026.
E bine ca le dezbat, poate iese ceva, dar seamana izbitor cu lansarea programului de inzestrare 1935-1945, cand deja lucrurile se imputeau in Europa. Apoi s-a petrecut ce s-a petrecut si programele …. s-a ales praful de ele.
Dar, oricum nu avem ce face, le lansam si vedem ce kkt iase.