MQ-25, propuneri…

Denumit oficial MQ-25A Stingray in iulie 2016, – dupa ce initial fusese numit RAQ-25, programul este o continuare (o „deriva”?) a lui UCLASS (Unmanned Carrier-Launched Airborne Surveillance and Strike).

Preconizat la inceput pentru a efectua misiuni de bombardament stealth si cercetare, proiectul a fost schimbat de Pentagon la inceputul lui februarie 2016 in CBARS (Carrier-Based Aerial-Refueling System) „with a little ISR” (Intelligence, Surveillance and Reconnaissance -cu radar AESA de generatia a 5-a si senzori electro-optici Tutti Frutti), cu alte cuvinte un UCAV care sa mareasca raza de actiune a avioanelor de lupta ale US Navy cu pilot uman si cu ceva abilitati de culegere/transmitere de informatii pe langa slujba de zi cu zi, in timp ce capacitatile de lovire ar fi posibile pentru o versiune ulterioara (JDAMs si AIM-120 AMRAAMs).

„Gurile rele” spun – corect – ca aceasta schimbare a fost facuta pentru a adresa problema Marinei privind lipsa fondurilor pentru F/A-18E/F Super Hornet si pentru a accelera introducerea lui F-35C, care…stiti si voi. Avand CBARS in flota ca primul UCAV ambarcat, se ofera lui US Navy o legatura cu viitoarea platforma de lovire autonoma F/A-XX de generatia a 6-a ce va inlocui superviespile (n.r. – si pe Fulgerica-C, am zice noi, mai rautaciosi). Acest CBARS este si raspunsul necesitatilor grupurilor de portavioane de a avea o cisterna aeriana noua, eliberand vreo 20-30% din efortul Super Hornet in timpul unei misiuni, intr-o maniera mult mai eficienta prin comparatie cu modificarea F-35, V-22 Osprey si E-2D Hawkeye, cat si readucerea de la naftalina a lui S-3 Viking.

Patru candidati si-au suflecat manecile pana acum:

1 – Northrop Grumman cu X-47B, insa in 25 octombrie 2017 s-au retras sustinand ca nu pot atinge parametri ceruti, ceea ce a fost un semnal ca US Navy prefera un clasic fuselaj-aripi-derive in locul unei „aripi zburatoare”, domeniu in care NG erau „tata zmeilor”;

2 – General Atomics cu Sea Avenger, un concept bazat pe o modificare mai de cisterna a lui Predator-C/Avenger;

3 – Lockheed Martin cu Sea Ghost, cu o baza de pornire de la RQ-170 Sentinel;

4 – Boeing, cu un concept derivat din lectiile invatate cu aripa zburatoare Phantom Ray.

E clar ca baietii cei mari, Lockheed Martin  (cu o aripa zburatoare totusi) si Boeing, sunt favoritii, in ultimele zile inundand media cu propaganda lor (de vizionat clipurile de prezentare din articol).