Monitorul „BUCOVINA”

 

Monitorul Bucovina a fost cel de-al saptelea monitor din dotarea Marinei Regale Romane si cel de-al treilea primit, in 1920, ca urmare a impartirii flotilei austriece de Dunare.

 

La origine, nava s-a numit SAVA si a fost liderul clasei de monitoare austriece cu acelasi nume, alaturi de BOSNA (botezat initial TEMES).

Desi austriecii isi fixasera, pentru flotila de Dunare, un program de construire a cate 2 monitoare la fiecare 10 ani, constructia clasei SAVA a inceput in 1914, la doar 1 an dupa ce incepuse constructia clasei precedente, ENNS.

Se pare ca austriecii au luat foarte in serios posibilitatea ca Romania sa nu respecte tratatul secret de alianta incheiat, in 1883, cu Austro-Ungaria, Germania si Italia si sa se trezeasca pe Dunare cu 4 monitoare adverse (clasa Bratianu), mai puternice decat navele austriece in ce priveste puterea de foc si blindajul.

Si aveau de ce sa ia in considerare o asemenea posibilitate:

– tratatul secret asigurase Romaniei 30 de ani de protectie impotriva expansiunii Rusiei spre Balcani, dar agenti diversionisti ai imperiului austriac fusesera implicati activ in raspandirea rascoalei de la 1907 iar autoritatile romane stiau asta;

– dupa expirarea primei conventii economice, in 1885 austriecii au propus Romaniei o noua conventie, foarte dezavantajoasa, refuzata de guvernul roman, refuz care a dus la un razboi vamal soldat cu pierderi atat pentru cultivatorii si crescatorii de animale din Romania cat si pentru comerciantii din imperiu;

– austriecii cunoasteau foarte bine starea de spirit din Romania, in privinta situatiei  romanilor din Transilvania, cauzata de refuzul constant al autoritatilor imperiale de a le acorda drepturi si de presiunile foarte puternice in directia deznationalizarii.

Schita monitoarelor clasei SAVA

 

Clasa SAVA a reprezentat o versiune imbunatatita a clasei ENNS.

Coca a fost alungita la 62m ceea ce a permis un aranjament mai bun al armamentului de bord, pentru largirea campului orizontal de tragere.

Acest lucru a fost cel mai vizibil la turela prova la care, prin amplasarea la distanta de suprastructura, s-a realizat un camp de tragere de 300-310 grade pentru cele 2 tunuri cal.120mm/L45, fata de 240-250 grade la clasa ENNS. Acum, turela putea trage “peste umar” pana la cca 60-65 grade spre pupa, in ambele borduri, fata de 30-35 grade la ENNS.

La cresterea campului de tragere a turelei prova a contribuit si schimbarea formei suprastructurii navei, mai inalta dar mai ingusta fata de clasa ENNS.

 

Din cele 3 obuziere ale clasei ENNS, clasa SAVA a pastrat doar 2, iar in cea de-a treia cupola a instalat doua tunuri calibrul 66mm/24G. L/26 K.15 BAK.

Codificate ca 7cm/24G. L/26 K.15 BAK, tunurile erau destinate tragerilor impotriva baloanelor dar faceau o treaba la fel de buna si impotriva tintelor terestre si navale slab blindate.

Tunurile trageau proiectile de 5.3kg, cu viteza initiala de 480m/s si o cadenta maxima de 20 lovituri/minut.

Raza maxima de lovire era de cca 4.500m, la elevatie de +20grade, iar plafonul maxim era de cca 2.800m, la elevatie de +85 grade. Nu aveau raza de lovire a tunurilor cal 66mm L/50 de pe clasa ENNS dar se pare ca austriecii au considerat suficient un plafon maxim de 2.800-3.000m iar tunurile compensau prin volumul de foc livrat la tinta de turela jumelata.

Sistemul cu turela cu 2 tunuri cal.66mm L26 era folosit de austrieci si pe vedetele de patrulare din clasa L (Wels, Barsch, Compo, Viza), cu doua turele duble pe fiecare nava, doar ca pe monitoare tunurile au fost instalate intr-o cupola semisferica, cu blindaj de 50mm, care le permitea trageri pana la elevatia de +85 grade.

In plus, pentru a deschide cat mai mult campul orizontal de tragere, cupola blindata a fost deplasata spre pupa navei.

Cupola cu tunurile cal.66mm L26 de la pupa. In plan secund, se vad cupolele obuzierelor cal.120mm L10, comanda de rezerva si tunurile cal.47mm L44

 

Clasa SAVA a pastrat numarul de 7 mitraliere Schwarzlose cal.8mm (le veti intalni si cu denumirea “cal.8.3mm/66”) dar s-a modificat amplasarea lor: 6 mitraliere, instalate in mici turele blindate, au fost amplasate la baza comenzii, cate 3 in fiecare bord. A saptea mitraliera a fost instalata la pupa, pe cupola cu tunurile cal.66mm, pe un afet pentru trageri antiaeriene.

 

Au mai fost instalate doua tunuri Skoda cal.47mm L44, similare celor utilizate de clasa Bratianu. Tunurile au fost instalate pe puntea principala, in fata cupolelor obuzierelor, astfel incat sa nu le limiteze acestora campul de tragere.

Cel mai probabil, tunurile au fost instalate pe pivoti modificati pentru trageri antiaeriene (lipsesc scuturile de protectie, tipice variantei cu tragere orizontala).

 

Pe langa modificarile armamentului, la clasa SAVA s-a incercat si reducerea profilului navei, pentru usurarea camuflarii.

Suprastructura a fost ingustata si redusa ca lungime, pentru a oferi o tinta cat mai mica. Comanda de rezerva a fost mutata spre pupa, intr-o mica suprastructura. Cosul a fost redus in inaltime, catargul demontabil cu gabia a fost redus in inaltime si mutat spre pupa, pe comanda ramanand un catarg simplu.

 

In privinta protectiei navei, nu s-a trecut la cresterea blindajelor, austriecii tinand cu dintii sa nu depaseasca pescajul de 1.3 m, necesar operarii pe raurile din bazinul mijlociu al Dunarii, ci s-a incercat o mai buna compartimentare.

Daca la clasa ENNS un intreg compartiment din coca navei era utilizat ca rezervor de pacura, la clasa SAVA, in compartiment au fost introduse 5 rezervoare cilindrice. Acestora li s-au adaugat alte doua rezervoare amplasate in compartimentul urmator, spre pupa, in borduri, incadrand sala boilerelor. Solutia rezolva problema balansului, in caz de iesire pe mare, si reducea riscul de incendiu.

 

In privinta dublarii bordajului cu pereti etansi, la SAVA nu s-a aplicat modelul compact al clasei ENNS, cu pereti dubli de la compartimentul 3 la 8, solutie care lasase fara pereti dubli compartimentul cu munitia obuzierului cal.120mm de la pupa.

La clasa SAVA, compartimentul cu munitia turelei prova a primit pereti dubli, urmatorul compartiment, destinat echipajului, a ramas doar cu blindajul bordajului, compartimentul rezervoarelor, cel cu camera boilerelor, sala masinilor si cel cu munitie pentru obuzierele cal.120mm au primit pereti dubli, a urmat un alt compartiment pentru echipaj, doar cu blindajul bordajului, apoi compartimentul cu munitia tunurilor cal.66 mm de la pupa a primit pereti dubli.

A se vedea pe sectiunea navei (compartimentele cu pereti dubli sunt marcate cu sageti rosii):

Clasa SAVA – sectiune: cu verde sunt marcate rezervoarele

 

Monitorul Sava a fost construit la santierul Stabilimento Tecnico Triestino (STT) din Linz. A fost lansat la apa la sfarsitul lunii mai 1915 si a intrat in serviciu in septembrie acelasi an.

 

Caracteristici tehnice:

– deplasament: 580 to standard, 650 to full;

– dimensiuni: 62 x 10.3 x 1.3 m;

– 2 boilere Yarrow, 2 masini verticale cu tripla expansiune, 2 elici;

– putere totala: 1560 CP;

– rezerva de pacura: 76 to;

– viteza maxima: 13.5 noduri;

– autonomie: 700mile marine, la 10 noduri;

– blindaj: centura 40mm, turela si cupole: 50mm, punte: 25mm, comanda: 50mm;

– echipaj: 91

 

Nu vom compara sansele clasei SAVA vs clasa BRATIANU intr-o confruntare directa. Sansele erau aceleasi ca in cazul clasei ENNS. Nava austriaca ar fi avut nevoie de foarte mult noroc pentru a scapa dintr-o confruntare directa cu un monitor romanesc.

In schimb, voi incerca o comparatie intre clasele ENNS, SAVA si BRATIANU, in privinta capacitatii de foc in sprijinul trupelor de uscat.

Comparatia se refera la cantitatea de munitie livrata la tinta intr-un minut, in functie de distanta, pornind de la bataia maxima a artileriei de bord.

Am luat in calcul situatia ideala:

– navele au campul de tragere neobstructionat;

– navele sunt pozitionate pentru a trage cu numarul maxim posibil de piese de la bord;

– piesele trag cu cadenta maxima (in mod normal, la unele piese, cadenta variaza in functie de elevatia tragerii dar nu am avut date exacte in privinta asta).

Pentru clasa Bratianu, am luat in considerare 2 momente: anul 1915, cand intra in serviciu clasele Enns si Sava, si anul 1917, dupa ultimele modernizari ale tunurilor si munitiilor de la bord.

Pe masura ce distanta scade, am precizat piesele care intra in actiune:

kg/min

Distanta km	Clasa nave / piese	Enns	Sava	Bratianu -1915	Bratianu -1917
15.0	Enns, Sava / 2x120mm L45	333.2	333.2	–	–
13.0	Bratianu-1917 / 3x120mm L35	333.2	333.2	–	427.5
10.0	Bratianu-1915 / 2x120mm L35	333.2	333.2	285.0	427.5
8.0	Enns / 2x66mm L50	513.2	333.2	285.0	427.5
6.2	Enns / 3x120mm L10 Sava / 2x120mm L10 Bratianu / 1 x 120mm L10	1233.2	813.2	525.0	667.5
6.0	Sava / 2x47mm L44 Bratianu / 2x47mm L44	1233.2	889.7	601.5	744.0
4.5	Sava / 2x66mm L26	1233.2	1069.7	601.5	744.0

 

Cateva observatii:

1. Chiar daca clasa Sava are imbunatatiri clare, privind siguranta si deschiderea unghiurilor de tragere pentru artileria de bord, clasa Enns se dovedeste cea mai buna platforma de artilerie pentru sprijinul trupelor de uscat, incepand de la distanta de 8 km si in special sub 6.2 km;
2. Se vede clar diferenta dintre navele concepute pentru lupta nava vs nava (Bratianu-1915) si navele concepute special pentru sprijinul trupelor de uscat (Sava, Enns): Bratianu-1915 este depasit nu doar la raza maxima de lovire si ci la cantitatea de munitie livrata la tinta, indiferent de distanta de tragere. Sub 4.5 km, Enns livreaza o cantitate dubla de munitie la tinta iar Sava una cu cca 78% mai mare decat Bratianu-1915;
3. Se dovedesc pe deplin justificate modificarile operate monitoarelor romanesti, la cererea Misiunii Militare Franceze (demontarea centralei de tir, marirea ambrazurilor tunurilor cal.120mm/L35, introducerea coafelor aerodinamice la proiectile). Chiar daca nu egaleaza bataia maxima a claselor Enns si Sava, Bratianu-1917 livreaza la tinta mai multa munitie decat Enns, intre 13-8 km, si decat Sava, intre 13-6.2km. Sub 6,2km, livreaza o cantitate apropiata de Sava dar este depasit clar de Enns;
4. Tabelul nu evidentiaza diferentele privind tragerile cu traiectorie inalta, ale obuzierelor cal.120mm/L10, foarte necesare pentru lovirea unor tinte ascunse dupa obstacole, dar aici nu e nimic de discutat: Enns si Sava, cu 3 respectiv 2 obuziere, depasesc clar Bratianu, indiferent de varianta.

 

La nici o luna de la intrarea navei Sava in serviciu, la 7 octombrie 1915 s-au declansat operatiunile impotriva Serbiei astfel incat e greu de spus daca echipajul isi incheiase antrenamentul pentru a intra in lupta. Oricum, luptele din zona Dunarii au durat maximum o saptamana, sarbii retragandu-se spre sud dupa intrarea Bulgariei in razboi.

 

La momentul intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial, monitorul Sava se afla la Rusciuk (Ruse), impreuna cu alte 4 monitoare si 4 vedete de patrulare, conform planului austriac de operatiuni stabilit pentru ipoteza ca Romania va intra in razboi de partea Antantei. Un alt monitor si 2 vedete se aflau la 20 km in aval, in serviciul de avanpost. Dupa ostrovul Belene se aflau mascate pontoanele grele destinate realizarii podului peste Dunare.

 

Imediat dupa esecul atacului cu torpile al salupelor Randunica, Bujorascu si Catina, din noaptea de 27/28 august 1916, la orele 01.30 monitoarele Sava si Bosna, impreuna cu 3 vedete, au parasit baza de la Rusciuk, escortand navele auxiliare la adapostul de pe canalul Persina, din spatele ostrovului Belene. In perioada urmatoare, monitoarele austriece au efectuat bombardamente asupra porturilor romanesti si raiduri pentru capturarea de nave dar Sava nu apare clar mentionat.

Dupa masurile luate de armata romana, de blocare cu baraje de mine si baterii de artilerie, a gruparii navale austriece in canalul Persina, atacurile au incetat. Abia pe 29 septembrie este mentionat un nou raid austriac, in amonte, pana la Calafat. Monitoarele Sava si Inn, cu trei vedete, o canoniera si un remorcher armat, au bombardat portul si gara Calafat, incendiind si cateva slepuri rusesti. Gruparea a capturat 4 slepuri cu care s-a retras la Belene.

Masurile de blocare, cu baraje de mine si artilerie de coasta, luate de armata romana, au impiedicat flotila austriaca sa participe la batalia de la Turtucaia si la operatiunile de la Silistra si Rasova, navele ramanand la adapost in canalul Persina. Chiar si asa, navele austriece au fost bombardate cu aviatia si cu artileria de la Zimnicea, in zilele de 5, 18 si 25 septembrie, fiind nevoite sa se retraga spre capatul din amonte al canalului.

 

Cea mai intensa participare a flotilei austriece la campania romaneasca s-a desfasurat cu ocazia manevrei de la Flamanda, declansata la 1 octombrie 1916 dar Sava nu a luat parte direct la luptele de la pod.

Din cauza conditiilor hidro dificile (ape scazute) navele austriece au intarziat atacul asupra podului de la Flamanda, intins la 1 octombrie 1916. Primul atac s-a desfasurat pe 2 octombrie, la 08.00 dimineata, cu 2 vedete, dupa care au urmat bombardamente ale monitoarelor Bodrog si Koros pana la orele 15.30 cand acestea s-au retras avariate (Bodrog a primit 5 lovituri iar Koros 14, ramanand o perioada in deriva). La orele 17.00, monitoarele Szamos si Leitha au primit si ele lovituri, la iesirea din canalul Persina, Szamos pierzand un tun cal.66mm. Atacurile au fost reluate pe 3 octombrie, cu Szamos si Leitha lansand la 08.00 un slep cu explozibil, scufundat de artileria romana, apoi bombardand podul cu artileria si fiind respinse de artileria de coasta. Totusi, au lansat 6 mine si au  reusit sa faca sparturi in pod, reparate de pontonieri.

La orele 15.30, dupa ce se luase decizia retragerii trupelor romane la nord de Dunare, monitoarele Enns si Bosna(Temes) au escortat 2 vedete care au lansat doua slepuri lestate si 12 mine de curent. Unul dintre slepuri a lovit podul si l-a rupt, ducand o parte din el in aval. Daca misiunea esua, monitoarele austriece aveau ordin sa pinteneze podul cu orice risc.

In noaptea de 3/4 octombrie ce a mai ramas din pod a fost strans iar trupele romane au fost retrase la nord de Dunare. In aceeasi noapte, monitoarele austriece au efectuat un raid, bombardand Giurgiu, dupa care s-au retras la Belene.

 

Ca o paranteza, daca generalul Averescu nu estima, in mod eronat, ca monitoarele austriece nu pot iesi din canalul Persina, din cauza apelor mici, si aducea monitoarele noastre in apropierea podului, intalnirea s-ar fi terminat tragic pentru navele austriece, obligate de situatie sa lupte de la mica distanta, unde erau complet depasite de navele noastre. N-a fost sa fie si am ratat ocazia de a rari flotila austriaca cu cel putin 4 monitoare.

 

Monitorul Sava a intrat in lupta dupa retragerea trupelor romane la nord de Dunare.

In dimineata zilei de 8 octombrie 1916, la orele 04.30, monitoarele Inn si Sava, impreuna cu o canoniera, o vedeta si un grup de dragaj, s-au apropiat de ostrovul Chinghineaua(Cinghineaua), sub acoperirea artileriei de la Sistov si a celorlalte monitoare, si au debarcat trupe neutralizand garnizoana romaneasca (238 marinari cu 4 tunuri cal.87m si 2 tunuri Nordenfelt cal.57mm). La ora 08.00, dupa lichidarea garnizoanei, atacul s-a mutat asupra ostrovului Bujorescu, fiind capturati alti 30 militari romani si cateva piese de artilerie.

 

Dupa operatiunea de la Flamanda, monitoarele austriece au continuat actiunile asupra pozitiilor romanesti de pe malul si din ostroavele Dunarii precum si asupra localitatilor de pe mal:

Pe 18 si 19 octombrie, monitoare austriece au bombardat ostrovul Cioara, apoi Turnu Magurele si podul peste Olt.

La 1 noiembrie, un monitor austriac a aparut la sud-est de ostrovul Persina, fiind bombardat si obligat sa se retraga. Intre orele 13.00-14.30,  3 monitoare au purtat un duel cu bateriile de 210mm si 105mm romanesti, fiind silite sa se retraga.

Pe 2 noiembrie, Inn si Sava, impreuna cu o vedeta, au bombardat si au debarcat trupe pe ostrovul Dinu, distrugand pozitiile, lichidand garnizoana romaneasca si capturand 2 tunuri cal.57mm, cu tot cu munitie.

Pe 8 noiembrie, 2 monitoare au bombardat pozitii din zona Giurgiu, fiind silite sa se retraga dupa 4 ore de duel cu artileria de coasta.

Pe 9 noiembrie, Sava si Inn, cu o vedeta si un vas armat, au efectuat un raid la Giurgiu, capturand 2 tancuri cu benzina.

Ultimul raid la Giurgiu a avut loc la 13 noiembrie cand Sava si Inn, cu 2 vedete si un vas armat, au capturat 7 slepuri.

 

Cea mai importanta operatiune la care a mai participat flotila austriaca pana la sfarsitul lui 1916 a fost operatiunea de trecere a Dunarii de catre Armata Dunarii (trupe germane, bulgare si turcesti, sub comanda maresalului Mackensen).

Prima actiune a avut loc la 23 noiembrie 1916, cu monitoarele austriece bombardand sectorul Zimnicea, in sprijinul trupelor care traversau Dunarea. Dupa intinderea podului, pe 24 noiembrie monitoarele au bombardat pozitiile romanesti de la vest de capul de pod.

O parte dintre monitoare s-au deplasat la Giurgiu, pentru a sprijini traversarea Dunarii de la Rusciuk iar alte monitoare au bombardat Corabia pentru a sprijini trupele proprii care se apropiau de oras.

 

Sfarsitul anului 1916 gaseste navele austriece la iernat, la Turnu Severin si Budapesta, sau in santierele navale, pentru reparatii. Din cauza iernii aspre si inghetului de pe Dunare, navele au ramas in porturi pana la sfarsitul lunii martie 1917.

 

Dupa dezghet, navele austriece au fost desfasurate intr-un dispozitiv care sa controleze Dunarea, de la Turnu Severin in aval.

Sava, Bodrog si Maros au fost amplasate la Ghecet (azi Smardan)  in timp ce Bosna, Enns, Szamos si Leitha au fost amplasate la Braila.

La 1 mai 1917 monitoarele austriece au fost bombardate de aviatia rusa, Sava fiind atacat cu 6 bombe care au ratat tinta. Astfel de atacuri au continuat in cursul lunii mai.

In cursul lunii iunie, navele de la Ghecet au fost mutate la Braila pentru a fi scoase din raza bateriilor de marina instalate de romani la Galati.

La 30 iunie s-a alaturat flotilei monitorul Temes, reparat dupa ce fusese scufundat in 1915.

Monitorul Bosna, clasa SAVA,  la Braila, 1917

 

Dupa incheierea armistitiului de la Focsani, la 9 decembrie 1917, flotila austriaca a fost  retrasa, la iernat si pentru reparatii, la Turnu Severin, Budapesta si Linz.

 

La 8 martie 1818, flotila austriaca a trecut la deminarea Dunarii si deschiderea cailor de acces catre sudul Ucrainei, unde se desfasurau operatiuni.

Koros a ramas de garda la Sulina iar Szamos la Tulcea.

Pe 12 aprilie 1918, Bosna, Bodrog, Szamos si Koros, cu 2 vedete si un remorcher cu slepuri cu pacura si carbuni, s-au deplasat la Odesa de unde au desfasurat operatiuni pe Bug si Nipru.

In cursul verii 1918, monitoarele ramase pe Dunare au facut serviciul de garda in sectorul romanesc al Dunarii, cu Sava si Enns la Braila si Temes la Sulina. Dupa intoarcerea grupului de la Odesa, Szamos s-a deplasat la Corabia iar Enns la Giurgiu.

 

Inrautatirea situatiei din Balcani a facut ca, in toamna lui 1918, flotila austriaca sa-si schimbe dispozitivul, incercand sa protejeze transporturile pe Dunare si sa contracareze o eventuala reluare a operatiunilor de catre monitoarele romanesti, aflate la Ismail si Chilia Noua. Sava a fost amplasat la Sulina, Bodrog la Reni, Bosna si Temes la Braila, supraveghind miscarile navelor romanesti.

O alta grupare a fost trimisa sa impiedice eventuala traversare a Dunarii de catre aliati: Enns la Giurgiu, Koros la Corabia, Szamos la Calafat.

Dupa capitularea Bulgariei, la 29 septembrie, Temes a fost mutat la Calafat.

La 13 octombrie, Bosna, Enns si Temes s-au mutat la Lom Palanka iar Bodrog la Giurgiu, sprijinind trupele austriece si germane care se retrageau din Bulgaria.

La 17 octombrie, traversarea s-a incheiat, monitoarele ajungand la Turnu Severin, cu exceptia lui Sava care se afla la Sulina.

Pana la 25 octombrie, monitoarele au sprijinit operatiunile de recuperare a parcului de nave comerciale si auxiliare austriece si germane din porturile bulgaresti.

Incepand cu 19 octombrie, cand trupele franceze ajung la Dunare, au loc incidente si schimburi de focuri cu navele austriece care continuau sa-si recupereze parcul de nave civile. Bosna a distrus poduri si pasaje de pe malul sarbesc iar Bodrog a distrus instalatii portuare si de cale ferata la Prahovo.

Tot la 19 octombrie Sava si vedeta Barsch au primit ordin sa ralieze flotilei si au parasit Sulina. Pe drum, au minat iesirile canalului Persina, unde se aflau nave ale Puterilor Centrale, apoi au fortat trecerea prin fata Vidinului, ocupat de aliati, bombardand puternic pozitiile acestora. La 23 octombrie au ajuns la Turnu Severin.

La 25 octombrie, flotila a pornit spre Belgrad pentru a face siguranta trupelor austriece care se retrageau din Serbia.

Intre 28 octombrie si 1 noiembrie, flotila a asigurat trecerea Dunarii pentru trupele care se retrageau prin 4 puncte din zona Pancevo. Aici au pierdut monitorul Bodrog, esuat sub focul inamic, abandonat si capturat de aliati.

La 1 noiembrie navele s-au adunat la Novi Sad si au pornit spre Budapesta, ajungand la 6 noiembrie 1918, data la care pavilionul austro-ungar a fost coborat iar marinarii austrieci au fost debarcati si indrumati spre Viena.

La 8 decembrie 1918, prin decizia Comisiei Militare Aliate, navele au fost confiscate pentru o flotila a Dunarii, creata special de britanici.

La 13 decembrie Sava a fost transferat la Belgrad pentru reparatii.

La 31 decembrie 1918, Sava a fost preluat de Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, fiind redenumit Soca (Socha).

La sfarsitul lui 1919, Soca (Sava) trece din nou sub jurisdictia Comisiei Militare Aliate.

La 15 aprilie 1920, in urma acordului de impartire a flotei austriece, se decide transferul navei catre Romania.

“Sora” Bosna a revenit Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, fiind rebotezata Vardar.

Vardar, clasa SAVA (fostul monitor Bosna)

 

In decembrie 1920, Sava este transferata Romaniei, redenumita BUCOVINA si introdusa in componenta Escadrei de Dunare (monitoare+vedete) din subordinea Diviziei de Dunare a Marinei Regale Romane, la 9 decembrie 1920.

Monitorul Bucovina, inainte de modernizarile din 1936-1937

 

In serviciul Romaniei, nava a trecut printr-un proces amplu de modernizare, intre 1936-1937.

Au fost debarcate cupolele cu obuzierele cal.120mm si cupola cu tunurile cal.66mm, tunurile cal.47mm si mitralierele cal.8mm. In cazul mitralierelor, cel putin 4 dintre miniturele au ramas pe loc.

Suprastructura a fost extinsa spre pupa pentru a permite instalarea armamentului antiaerian.

Au fost instalate:

– 3 tunuri cal.37mm/83 SK C30, pe puntea superioara (unul pe comanda iar doua spre pupa, in borduri);

– 2 tunuri cal.20mm/65 C38, pe puntea superioara, in borduri;

– 1 mitraliera jumelata Hotchkiss cal.13.2mm/76, pe o platforma inalta, in spatele suprastructurii;

 

La 22 iunie 1941, Bucovina, impreuna cu 3 monitoare si 2 vedete, formau Forta Navala Fluviala Galati, avand ca misiuni sprijinirea flancului Armatei a IV-a, contrabaterie asupra artileriei sovietice de la Giurgiulesti si monitoarelor de la Reni, impiedicarea deplasarii navelor sovietice in amonte de gura Prutului, impiedicarea debarcarilor sovietice in Delta si in Dobrogea si, daca va fi posibil, distrugerea/capturarea flotei fluviale sovietice (5 monitoare si 22 vedete).

Prima actiune a avut loc pe 23 iunie cand navele sovietice (2 monitoare si 2 vedete) au incercat sa forteze plecarea de la Reni spre Ismail si au bombardat Galatiul, fiind respinse. Au urmat incercari repetate de evadare, respinse de monitoarele noastre, intercalate cu bombardamente asupra artileriei sovietice de la Giurgiulesti. Duelurile cu navele sovietice au continuat pana in noaptea de 9/10 iulie 1941 cand acestea au reusit sa se strecoare spre Ismail.

Dupa ce navele sovietice s-au retras de pe bratul Chilia, monitoarele au format, cate doua, prin rotatie, Detasamentul Tactic Valcov, avand ca misiune controlul accesului din Marea Neagra pe bratul Chilia, actiune pe care Bucovina a desfasurat-o pana in 1942 cand a intrat in santierul Fernic de la Galati, pentru alte modernizari.

 

In santier, Bucovina a primit a doua turela dubla cu tunuri Skoda cal.120mm L45, turela demontata de pe monitorul Basarabia. Noua turela a fost instalata la pupa.

Tot atunci, este foarte posibil sa fi fost marita grosimea puntii blindate la 60mm (sursa ruseasca), altfel nu se justifica sederea navei in santier pana in 1943.

La fel, e posibil sa fi primit si 2 tunuri cvadruple Flakvierling 38 cal.20mm sau 2 mitraliere cvadruple Vickers cal.8mm. Acestea apar pe o schita reprezentand monitorul in 1943 dar nu am gasit date care sa confirme. Sistemele cvadruple ar fi fost instalate pe turelele cal.120mm.

Observatie: s-a vehiculat varianta ca si pentru Bucovina s-ar fi intentionat trecerea la tunuri cal.120mm/L50, similar monitorului Basarabia. In realitate, in 1937 s-au comandat uzinelor Skoda doar 2 turele duble (pentru Basarabia) si o turela simpla (pentru Ardeal). Probabil, s-a considerat ca tunurile cal.120mm/L45 erau suficient de bune pentru a nu se renunta la ele.

Schita monitorului Bucovina, 1943/1944

 

In urma acestor modernizari, Bucovina a capatat o putere de foc egala cu a distrugatoarelor din clasa Marasesti, monitorul si distrugatoarele respective dispunand, in 1943, de cate 4 tunuri cal.120mm /L45 care trageau cu o cadenta de 7 lovituri/minut, la distanta maxima de 15 km.

Totusi, nava a ramas cu puterea de foc cea mai redusa dintre monitoare, comparativ cu clasa Bratianu si monitorul Ardeal (3 tunuri cu cadenta de 10 lovituri/minut si bataia maxima de 19 km) sau cu Basarabia (4 tunuri cu cadenta de 10 lovituri/minut si bataia maxima de 22 km).

 

In urma modernizarilor, cateva caracteristici tehnice ale navei s-au modificat:

– deplasamentul standard a crescut la 640 to (estimare);

– deplasamentul maxim a crescut la 770 to (estimare);

– pescajul a crescut la 1.56 m (1.68m-surse diferite);

– viteza maxima a scazut la 12 noduri;

– raza maxima de actiune a ramas la 700 mile dar la viteza de 9 noduri;

– echipajul a crescut la 125 oameni.

 

Dupa iesirea din santier, monitorul si-a reluat serviciul, prin rotatie, in cadrul Detasamentului Tactic Valcov, pana aproape de 23 august 1944.

 

 

La 23 august 1944, monitorul se afla pe Bratul Valciu, amonte de Braila.

In noaptea de 26/27 august monitoarele au primit ordin sa plece la Giurgiu pentru a impiedica traversarea Dunarii de catre germani si pentru a captura sau distruge navele germane care se retrageau pe Dunare.

La 28 august, monitoarele Basarabia si Bucovina au intrat pe bratul Macin/Dunarea Veche si au capturat 76 de nave (14 remorchere, 2 salupe si 60 de slepuri) pe care le-au dezarmat si le-au trimis sub escorta la Piua Pietrii. Au continuat operatiunea si, pana la Cernavoda, au mai capturat un convoi sanitar, format dintr-un remorcher, doua slepuri si o barja cu raniti.

La 29 august monitoarele au primit ordin sa urce pana la frontiera iugoslava si sa captureze sau sa distruga orice nava germana si au continuat deplasarea spre Turnu Magurele.

La 30 august, Basarabia si Bucovina au ajuns la Giurgiu si au plecat in amonte.

La 31 august, Bucovina se afla la Zimnicea cand s-a primit ordin ca toate navele sa se indrepte spre Braila, ulterior Reni, unde echipajele au fost debarcate fortat iar navele confiscate.

La plecare, Bucovina a capturat un slep armat pe care l-a predat la Zimnicea.

Basarabia si Bucovina au innoptat la Giurgiu.

Pe 1 septembrie, la orele 10.00, cele 2 monitoare au plecat de la Giurgiu spre Braila , impreuna cu remorcherul Basarab. Avand o sarma la elicea babord, Bucovina a acostat, in aval de Giurgiu, incercand s-o indeparteze. Nereusind, a reluat marsul cu o singura masina.

La orele 19.45 Bucovina a esuat in dreptul ostrovului Ciocanesti, nereusind sa se desprinda cu mijloace proprii.

Pe 2 septembrie, Basarabia si remorcherul Basarab s-au intors din drum si au incercat, fara succes, sa dezesueze Bucovina. La bordul navelor au urcat ofiteri si marinari sovietici.

Pe 3 septembrie, Basarabia si remorcherul au primit ordin sa plece la Ismail, incercarile de dezesuare a monitorului Bucovina continuand fara succes.

Operatiunile de dezesuare au continuat pana pe 16 septembrie cand Bucovina a fost scos de pe uscat si remorcat la Braila.

La 18 septembrie, nava a ajuns la Ismail unde a fost confiscata de sovietici si rebotezata Izmail.

 

 

In serviciul sovietic, nava a schimbat armamentul antiaerian cu unul de provenienta sovietica:

– 5 tunuri antiaeriene cal.37mm/63 70K, probabil instalate pe puntea superioara si pe platforma din spatele suprastructurii;

– 2 tunuri antiaeriene cal.20mm/70 Oerlikon MkIV, amplasate pe puntea principala, in borduri, langa suprastructura;

– 4 mitraliere cal.12.7mm/79 DShK, 2 pe puntea superioara, in borduri, intre tunurile cal.37mm, si 2 pe comanda;

– 4 mitraliere cal.7.62mm, probabil SG-43 Gorunov, amplasate in miniturelele din lateralele comenzii;

Cum nu am gasit imagini foarte clare cu monitorul sub pavilion sovietic, amplasarea pieselor antiaeriene a fost estimata tinand cont de modul cum le-au asezat la celelalte monitoare confiscate de la noi.

Conform unei surse rusesti, in serviciul sovietic, nava a fost amenajata sa primeasca si un detasament de debarcare de 50 persoane.

Izmail/Bucovina sub pavilion sovietic

 

La sfarsitul lui februarie 1948, Izmail/Bucovina a intrat in conservare iar in iulie 1951 a fost restituita Romaniei.

La 1 august 1951, nava a fost reintrodusa in Flotila de Dunare a Marinei Militare Romane, sub denumirea “M12”, redenumita M205 din 1952.

La 1 decembrie 1957, M205/Bucovina a fost trecuta in conservare, radiata in 1958 si data la taiat in 1959.

 

 

Cristian Ganciu

 

http://www.cartula.ro/forum/topic/13526-marina-romana-in-razboiul-mondial/page__st__40

http://cmboat.ru/monitor/monitor15/

http://www.hajoregiszter.hu/tarsasagok/belvizi/osztrak-magyar_csaszari_es_kiralyi_duna_flottilla/138

https://www.gwpda.org/naval/danube.htm

http://www.kriegsmarine.at/

http://navyworld.narod.ru/Monitoare.htm#Basarabia

https://books.google.ro/books?id=TPPNAwAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro#v=onepage&q&f=false

https://books.google.ro/books?id=yh3OAwAAQBAJ&printsec=frontcover&dq=naval+weapons+of+world+war+1&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwi87570n6rbAhWR-qQKHVGwCX0Q6AEIKTAA#v=onepage&q=naval%20weapons%20of%20world%20war%201&f=false

Marian Mosneagu – Politica navala postbelica a Romaniei (1944-1958)

http://www.navypedia.org

http://www.navweaps.com

Cristian Craciunoiu, Raymond Stanescu – Marina Romana Primul Razboi Mondial 1916-1918

Jipa Rotaru, Ioan Damaschin – Glorie si drama Marina Ragala Romana 1940-1945