ROMANIA: INCEPUTURILE
Partea a II-a
Pentru infiintarea intr-o organigrama noua a unitatilor de parasutisti, s-a luat ca model organizarea unui regiment german de parasutisti . Singura modificare adusa a fost reducerea numarului de companii de armament greu de la trei la una. Astfel potrivit proiectului aprobat, un regiment de parasutisti urma sa aiba in compunere: trei batalioane de parasutisti (fiecare cu trei companii parasutisti si o companie de armament greu ) o companie aruncatoare grele, o companie asigurare (un pluton transport, un pluton pionieri , un pluton ciclisti) un „tren” de munitie si o „coloana de transport”.
In iunie 1944, batalionul a fost dislocat la Curtea de Arges pentru „aplicatii speciale”. Din ordinul Subsecretariatului de stat al aerului s-a constituit un detasament operativ (din cei mai bine instruiti parasutisti ), comandat de capitanul Mihai Tantu, format din trei companii de puscasi, un pluton misiuni speciale si o companie armament greu. Detasamentul a fost destinat ca forta de prima interventie in dispozitivul de siguranta al Capitalei. La 15 august 1944 s-a deplasat la Bucuresti, in cazarma de la Flotila 1 Aerostatie, unde a fost echipat pentru lupta si consemnat in cazarma.
Cu toate acestea, se pare ca scopul pregetirii de la Curtea de Arges fusese cu totul altul. Potrivit ordinului Marelui Stat Major, cazarea efectivelor s-a facut intr-un sanatoriu nou construit, dar neterminat. Localitatea era ferita de ochii spionajului extern si oferea prin natura terenului conditii prielnice de antrenament. Aerodromul cu pista de pamant era accesibil avioanelor Ju-52. Caracterul instructiei a fost schimbat.S-au conceput actiuni noi, totul se desfasura pe timp de noapte,”tema” generala a pregatirii era intrebuintarea in lupta a subunitatilor mici,organizate ad-hoc, in functie de caracterul misiunii si natura obiectivului. O subunitate de comando parasutisti era formata din: un comandant de grupa, o echipa de distrugeri (patru oameni, o echipa de izbire (4 oameni), o echipa de foc (2 oameni), o echipa de transmisiuni (2oameni). In cadrul acestor echipe militarii erau specializati in executarea de foto schite, conducere auto, radiotelegrafie, columbofilie.
In perioada 23–28 august 1944, dupa iesirea Romaniei din razboiul impotriva Natiunilor Unite, batalionul de parasutisti a fost folosit pentru: apararea partii de nord a Capitalei (aeroporturile Baneasa, Pipera, Otopeni, satele Baneasa, Herastrau, Pipera,) – detasamentul capitan Mihai Tantu si gruparea capitan -comandor Teodor Dobre. ; apararea aerodromului Boteni unde se afla Statul Major al Aerului -plutonul sublocotenentului Vasile Fulicea; asigurarea pazei SUbsecretariatului de stat al aerului si arestarea militarilor germani cantonati in hotelurile Bavaria, Princiar, Wilson, Excelsior, si Ambasador – plutoanele sublocotenentilor Vasile Frugina si Grigore Mestes; asigurarea pazei Comandamentului Apararii Antiaeriene (Parcul Carol) – un alt pluton.
In luptele pentru apararea Capitalei, pirderile parasutistilor au fost: 19 morti, 59 raniti, 3 disparuti.
Comportamentul acestora in lupta a fost fara cusur, iar prezenta lor in focul evenimentelor, unanim apreciata. Foarte putin a lipsit insa ca, in locul acestor misiuni, parasutistii sa fie chemati sa indeplineasca o cu totul alta misiune , cu consecinte istorice dintre cele mai greu de anticipat, chiar si pentru istoricii de astazi …
Intr-o convorbire telefonica purtata intre subtrupele aeropurtate romane secretarul de stat de la Ministerul de Interne, Petre Strihan (Costantinescu) si Generalul Gheorghe Jienescu, acesta din urma alertat de vestea arestarii Maresalului, a Primului Ministru si a generalului Vasiliu, a propus primirea de urgenta a unei unitati de parasutisti de la Popesti-Leordeni, in scopul eliberarii tuturor celor retinuti la palat.
Intrucat Seful Suprem al Armatei era regele, iar hotararea sa nu parea a depasii prerogativele propriilor drepturi, orice actiune contrara hotararii sale devenea, in aceste circumstante, extrem de delicata si de o legimitate discutabila.
In raspunsul sau, Petre Strihan a invocat aceste argumente, sugerand si faptul ca, pe moment era mai bine sa se astepte derularea evenimentelor. Generalul Jienescu nu a mai spus nimic si a inchis telefonul.
Parasutistii nu au mai fost trimisi la palat. Dupa razboi, generalul, dupa ce a indurat supliciul unor ani grei de temnita comunista, s-a sinucis la scurta vreme dupa iesirea din detentie. Era deasupra oricarui dubiu ca, in 1944 generalul nu fusese pus la curent cu detaliile „loviturii de la palat”. Dar nici Petre Strihan nu a avut o soarta mai buna. Desi calmul si intelepciunea il indreptasera spre adoptarea unei solutii mai prudente, el nu s-a putut sustrage vinei de a fi fost demnitar de stat sub Maresalul Antonescu. Si el va executa aproape 15 ani de puscarie comunista, pentru a muri – totusi la o varsta venerabila – inconjurat de stima si afectiunea prietenilor sai literari.
Dupa intrarea trupelor sovietice in Bucuresti, batalionul a fost retras in cazarma din padurea Pantelimon si folost de statul major al aerului si de Comandamentul Militar al Capitalei in misiuni de interventie, pentru paza unor obiective civile si militare, escortarea si protectia demnitarilor, mentinerea ordinii si rezolvarea incidentelor ivite intre trupele sovietice si populatia orasului.
La 15 decembrie 1944 in cadrul general de organizare a aeronauticii, Flotila 1 Aerostatie s-a transformat in baza specialitatii aeronautice. In cadrul acesteia, batalionul de parasutisti a devenit Batalionul 5 Paza, avand in subordine companiile 33, 34 si 35 paza.
Comisia Aliata de Control (sovietica) a dispus, la 1 martie 1945, desfiintarea batalionului 5 paza. Personalul sau a fost mutat in alte structuri din aeronautica sau lasat la vatra.
Comandantul companiei de misiuni speciale, capitanul Mihai Tantu, a carui familie (aflata in Basarabia) fusese masacrata aproape in intregime de detasamentele speciale care au premers inaintarea Armatei Rosii in 1940, nu s-a putut impaca cu noua realitate impusa tarii si unitatii sale. Dupa ce a raportat comandantului sau ca nu se considera demobilizat, a salutat si a pecat. Multi ani dupa aceea, a reprezentat unul din elementele cele mai cautate ale rezistentei antibolsevice care a actionat in munti, dupa instaurarea regimului comunist.
Ultimele date despre el ni-l prezinta in hatisurile unei controversate si/sau inscenate afaceri de spionaj in favoarea unei tari occidentale, care il trimisese tot prin parasutare – sa pregatasca o ampla retea de rezistenta, necesara pregatirii sosirii …trupelor americane.
In 1947 comandorul Teodor Dobre -fostul comandant al batalionului de parasutisti – a fost trimis sa frecventeze cursurile scolii politice de la Breaza. Refuzand inscrierea in partidul comunist si deci oferta noilor autoritati, a fost trecut in rezerva. Era singurul parasutist roman decorat cu ordinul militar Mihai Viteazul.
Istoria Parasutismului in Romania – Partea a III-a
Sursa: cartea Fortele Speciale, scrisa de colonelul Vasile Soare
CaporalMusat
http://www.ziaristionline.ro/2011/10/04/inedit-apriga-si-trista-viata-a-fondatorului-trupelor-de-comando-romanesti-parasutistul-basarabean-mihai-tantu/
Cu stima : si tatal meu, adjutant Dondera Dumitru (comandant in fapt al unitatii de aruncatoare brandt din cadrul batalionului de parasutisti) ca si comandorul Teodor Dobre, a fost onorat cu odinul Mihai Viteazul.Aceasta distinctie nu o detin, dar se poate vedea furajera in fotografia de pe brevetul de parasutist. De altfel mama mea , ca vaduva de veteran,primeste drepturile ce le confera acest ordin. Stima