„Marsuinul” a executat o singură misiune în serviciul marinei militare române, în perioada 10 mai – 27 mai 1944, înlocuind „Rechinul” în zona de operaţiuni din estul Mării Negre. Scopul acesteia era de a supraveghea comunicaţiile inamice din faţa portului sovietic Batumi, pentru acoperirea retragerii pe mare a trupelor române şi germane din Peninsula Crimeea – „Operaţiunea 60 000”.[1]
Comandantul navei a fost căpitanul Grigore Ciolac. Ceilalţi ofiţeri de la bord au fost secundul – locotenent Nicolae Ciurcu, mecanicul şef – căpitan Stan Dicu şi aspiranţii Camil Cernat şi Dumitru Dumitru.[2]
Marsuinul la intoarcerea in port
Cruciera este una demnă de un roman datorită nenumăratelor peripeţii ale echipajului dar şi o interesantă frescă a vieţii pe mare la bordul unui submarin în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Despre viaţa la bordul submarinelor româneşti din cel de-Al Doilea Război Mondial voi vorbi într-un alt articol.
Una peste alta, fost o misiune care ne arată de ce nu orice marinar militar poate fi şi submarinist, o luptă şi o bătălie a nervilor despre care vă invit să citiţi pe Romanian Navy Historic Ships (rnhs.info).
Va urma.
Nicolae Hariuc
Sursa foto:
„Marina română în al doilea război mondial”, Jipa Rotaru, Cristian Crăciunoiu
Surse bibliografice:
[1] „Corsarii uitaţi ai adâncurilor”, pag. 165, Florian Bichir, Editura Militară, Bucureşti, 2015
[2] „Marina română în al doilea război mondial”, Vol. II (1942 – 1944), pag. 309, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1997
Salut. Nicolae multumesc mult pentru articol, sovieticii au dedicat multe resurse pentru identificarea si atacarea submarinului cea ce ne demonstreaza inca o data ca avem nevoie de submarine
Hmmm, Cat de multe?
URSS era un adevarat imperiu lanmomentul acela.
As zice ca Urss a alocat ceva resurse. Adevarat.
Dar la nivelul anului 1944, sa te aperi de 1 submarin romanesc o faci cu 2 grupuri a 5-6 vedete . Asta nu e mult pentru nivelul imperiului sovietic in 1944, care fabrica mii de tancuri T34 si mii de tancuri T44.
Daca am fi operat foate cele 3 submarine, in paralel, alaturi de cele 6 nave nemtesti, atunci efortul ar fi fost considerabil.
Nu prea e așa, orice convoi sau grup de nave trebuie asigurate antisubmarin, pe toate pasele, punctele obligate de trecere și drumurile obligatorii ale navelor proprii trebuie să faci căutare antisubmarin. Doar dacă îți ții navele în porturi ori în spatele barajelor de mine ajung cele două grupuri.
Frumos, am citit precum un copil articolul. Arma mea de suflet submarinele cu toate ca nu am facut parte din fortele navale insa admiratia nu tine cont de specilitate militara, arma sau categorie de forte. Cu mare durere in suflet privesc Delfinul…
Multumesc robu, multumesc lt(rez)! 🙂
Chipp, ti-a raspuns karadeniz.
Felicitări pt articol.
Poate e karma. Submarin cu ghinion. Mai ales daca luăm în considerare cu a sfarsit-o : in 1950, pe când era la sovietici s-au dus la fund ca urmare a unei explozii interne.
Multumesc! Intr-adevar, dintre toate submarinele noastre asta-i singurul care n-a murit de „moarte buna”…
Multumim Nicolae!
kilo?