Dacă în urmă cu puțină vreme – în prima parte – am văzut bordul diverselor vehicule orbitale, trecem acum (la cererea publicului) la vehiculele grele orbitale – un fel de autospeciale cu de toate (atelier, laborator, stocare, bucatarie, baie, sala de sport). Multifuncționale. Lista nu este foarte lungă. Plus încă ceva.
Almaz/Salyut
Revenim la Salyut, cu mai multe informații. Almaz a fost un program de dezvoltare a stațiilor spațiale sovietice. Pornit în anii ’60, a avut trei stații lansate: Salyut 2/OPS-1 (3 aprilie 1973-28 mai 1973), Salyut 3/OPS-2/Almaz 2 (25 iunie 1974-24 ianuarie 1975) și Salyut 5/OPS-3 (22 iunie 1976-8 august 1977). A fost planificată și o a patra stație – OPS-4, dar aceasta nu a fost lansată.
Stațiile spațiale cu echipaj ale programului Almaz au fost înlocuite cu cele din seria Almaz-T, fără echipaj – în această serie având lansate Almaz-T, Almaz-T2 și Almaz 1, ultima stație – Almaz 2/Almaz-1V – nefiind lansată.
Programul Almaz trebuia să se transforme odată cu explozia industriei sateliților aşa că i s-a pus frână, următoarele stații fiind ‘civile’ şi având doar numele Salyut.
În urma măritișului tehnologiei seriei Almaz OPS cu cea dezvoltată de Korolev pentru Soyuz, au rezultat modulele Almaz DOS, utilizate la stațiile spațiale Salyut: Salyut 1/DOS-1 prima stație spațială din istorie lansată în 1971 (19 aprilie 1971-11 octombrie 1971), Salyut 6/DOS-5 (29 septembrie 1977-29 iulie 1982) și Salyut-7/DOS-6 (19 aprilie 1982-7 februarie 1991). DOS-7 a fost … modulul de comandă pentru stația spațială Mir, prima stație spațială modulară (20 februarie 1986-23 aprilie 1996). DOS-8 este … Zvezda (Modulul de Serviciu Zvezda, mai exact) și a fost lansat pe 12 iulie 2000 fiind încă pe orbită ca parte a ISS. Evident, după scandalul ‘gaură de bormașină în Soyuz‘ sovieticii rușii au amenințat că își iau stația spațială segmentul sovietic rus al ISS și îl mută la chinezi.
Nu există foarte multe imagini din interiorul acestor stații. Totuși, iată câteva.
Salyut 6 – sistem de antrenament [11]
Imaginile de mai jos prezintă panoul de control al Salyut – o imagine generală și detalii ale celor două părți. În stânga era locul comandantului și în dreapta cel al inginerului de zbor.
Salyut [12]
Skylab
Evident, USofA a trebuit după ce a ajuns pe Lună (da, am auzit vorbele alea care spun că nu au ajuns, dar nu cred în conspirația aceasta) să se mulțumească doar cu ceea ce i-a rămas. Au fost, adică, în situația de a câștiga olimpiadele cu titlurile ‘primul pe țară, al doilea pe judet‘. Skylab este o stație spațială americană care s-a născut fără noroc, fiind încropită bricolată construită dintr-o treaptă S-IVB (a treia) a unei rachete Saturn V prevăzută inițial să lanseze o misiune Apollo. La lansare a avut însă probleme, scutul de protecție împotriva micrometeoriților deteriorând iremediabil un panou solar, protecția solară având și ea de suferit. Mai mult, același sistem de protecție împotriva meteoriților a afectat și panoul solar rămas, astfel încât a avut din start un deficit de energie electrică.
A urmat o încercare pentru cei de la sol care au monitorizat non-stop temperatura (temperaturile excesive îl puteau deteriora) și orientarea Skylab, controlându-i continuu orientarea pentru a îl salva. Un atelier mobil s-a deplasat pe orbită, reparând Skylab (mai exact, i-au pus o prelată care să îl protejeze împotriva încălzirii excesive şi au rezolvat problema panoului solar).
Panoul de control al Skylab nu este foarte complex. Imaginea următoare prezintă sistemul de control al telescopului solar; în partea din stânga jos (deasupra cablurilor în a doua imagine) se află interfața cu calculatorul care controla Skylab.
Skylab – panou control (1 – Wikipedia, 2 – Twitter)
Mir
Stația spațială Mir a fost lansată între 20 februarie 1986 și 23 aprilie 1996, părăsind orbita pe 31 martie 2001. A avut în componență 7 module și – cu toate că nu am vizitat-o personal – pare să fi fost destul de înghesuită. Evident, a continuat linia stațiilor spațiale anterioare construite în URSS.
Au fost construite de fapt mai multe module de control – să le spunem stații spațiale Mir. Unul s-a dezintegrat la reintrarea în atmosferă, unul este stocat în Rusia, unul a fost achiziționat de Tom Diehl fiind expus la Tommy Bartlett Robot World & Exploratory. Nu am extras din nici un film de epocă un cadru care să arate zona de control. Să ne lăsăm imaginația să zboare.
Cele două imagini de mai jos sunt: prima este realizată de Edgar Martins în Orașul Stelar la Centrul de Antrenament al Cosmonauților Iuri Gagarin și prezintă un simulator al Mir iar a doua este o captură dintr-un film realizat în muzeul de care vorbeam mai înainte.
Mir (1- Edgar Martins via slate.com, 2 – cadru film Youtube)
Și Mir.
Mir [14]
ISS
Mir a murit, trăiască Mir ISS. Este continuatoarea stației spațiale Mir și este tot o stație spațială modulară. Evident, cititorul alert se va întreba și va întreba revoltat: ‘dar ce-ai făcut boss, sunt aceleași poze!‘. Da, așa este, sunt aceleași imagini ca în cazul Mir. Dacă insă ne oprim puțin și ne amintim ceea ce era scris în articolul anterior și mai înainte în acesta, răspunsul va veni de la sine: pentru ca este un sistem asemănător. A fost răzuit cu lama numele Мир și a fost scris cu vopsea proapsătă ISS.
ISS [14]
Ok, am exagerat. De fapt asa arata Zvezda.
ISS – Zvezda (Wikipedia)
ISS mai are câteva sisteme, dar nu vom zăbovi asupra lor astăzi, încercând să ne concentrăm asupra sistemelor de control.
Tiangong
Tiangong este programul chinez care are ca scop producția și folosirea stațiilor spațiale. Aș putea începe cu o metaforă, spunând că este o stație spațială model Adibas, dar i-aș supăra pe fanii acestei mărci. Deci nu voi spune. Deci este o stație spațială concepută și construită integral în China. Stația spațială Adibas.
A avut până acum două încarnări – Tiangong-1 (29 septembrie 2011-2 aprilie 2018) și Tiangong-2 (15 septembrie 2016-19 iulie 2019). Sunt echivalentul Salyut, scopul fiind testarea și dezvoltarea de tehnologii pentru viitoarea stație spațială chineză modulară care ar trebui lansată undeva între 2020 și 2023. Echipajele care vizitau Tiangong-1 (3 cosmonauți) cu Shenzhou nu aveau condiții de trai complete la bord – bucătăria și toaleta erau pe nava cu care veniseră. Pe Tiangong-1 dormeau două persoane iar cea de-a treia pe Shenzhou. Tiangong-2 a fost puțin mai mare, putând asigura traiul a două persoane timp de 30 de zile.
Internetul nu este foarte darnic cu imagini din cele doua stații spațiale chineze Tiangong lansate până acum. Panourile de control nu par a exista – probabil nu era nevoie de foarte mult control, creșterea altitudinii fiind asigurată de Shenzhou.
Tiangong [15]
LOP-G
Se află în curs de definitivare a proiectului o stație spațială nouă, cea care va orbita în jurul Lunii (LOP-G – engl Lunar Orbital Platform-Gateway). Dar despre ea nu știm prea multe, suferind lunar sau trimestrial transformări. Presupunerea mea este că va folosi sistemele de control ale Orion și dacă va avea ceva interfere de control la bord, vor fi asemănătoare cu cele de pe Orion. Prima imagine prezintă un concept Lockheed Martin iar a doua imagine prezintă unul din prototipurile evaluate de NASA.
LOP-G (1 – LM, 2 – NASA)
Spacedock
La articolul trecut am plecat puțin la plimbare și am ajuns la Enterprise. Nici de data aceasta nu voi încheia fãrã a pleca la plimbare. Bun venit pe construcția care se află pe orbită în jurul Pământului și care este o stație spațială (engl orig starbase) si un doc spațial. În 2257 docul era în construcție; în 2285 era construit complet și operațional.
Earth Spacedock [17]
Earth Spacedock (Star Trek Online)
LCARS Spacedock (1, 2 – Pinterest)
Star Trek – The Voyage Home
Dar oricând putem sfârși alfel decât ne așteptăm.
Futurama (1 – Palm d’Orbit; 2 – Galactic Bazaar)
Costume
Viața nu este posibilă nici pe Lună, nici în afara ISS. Această fragilă pungă cu zemuri și material osos numită corp trebuie protejată iar inginerii au muncit din greu pentru a construi câteva sisteme care să asigure viața în spațiu.
Costum EVA (imgur)
Controalele unui costum sovietic rusesc (se montează pe piept) și ale unuia american sunt prezentate mai jos.
Sistem control costum rusesc (Chris Hadfield via Flickr)
Controale costul american (imgur)
Pentru așa numitele space walks – plimbări în spațiu – se folosește un sistem cu care cosmonautul se poate deplasa în spațiu. Mai jos sunt prezentate o versiune mai veche și una nouă de control.
(1 – imgur; 2 – Chris Hadfield via Flickr)
Atât.
Mulțumiri lui iat pentru împunsătura dată, care m-a determinat sã scriu acest articol.
Iulian
(medie: 3,67 din 5)
Încarc...
Surse:
1. Almaz ( https://en.wikipedia.org/wiki/Almaz , accesat la 2020-01-07)
2. Salyut 2 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Salyut_2 , accesat la 2020-01-07)
3. Salyut 3 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Salyut_3 , accesat la 2020-01-07)
4. Salyut 5 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Salyut_5 , accesat la 2020-01-07)
5. Salyut 1 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Salyut_1 , accesat la 2020-01-07)
6. Salyut 6 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Salyut_6 , accesat la 2020-01-07)
7. Salyut 7 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Salyut_7 , accesat la 2020-01-07)
8. Mir Core Module ( https://en.wikipedia.org/wiki/Mir_Core_Module , accesat la 2020-01-07)
9. Mir ( https://en.wikipedia.org/wiki/Mir , accesat la 2020-01-07)
10. Zvezda (ISS Module) ( https://en.wikipedia.org/wiki/Zvezda_(ISS_module) , accesat la 2020-01-07)
11. Virtual Museum of Cosmonautics – Виртуальный Музей Космонавтики ( http://vsm.host.ru , accesat la 2020-01-10)
12. Fossil Hunters > Salyut in Space > Sun Sensors ( https://www.fossilhunters.xyz/salyut-in-space/sun-sensors.html , accesat la 2020-01-10)
13. An Unparalleled Look Inside the European Space Agency ( https://slate.com/culture/2014/02/edgar-martins-photographs-the-european-space-agency-in-his-series-the-rehearsal-of-space-and-the-poetic-impossibility-to-manage-the-infinite.html , accesat la 2020-01-10)
14. Yuri Tiapchenko – The Integrated Information Display System for the Soyuz-TMA and the Integrated Console of Manual Control Loop for the Russian Segment of the International Space Station ( http://web.mit.edu/slava/space/essays/essay-tiapchenko4.htm , accesat la 2020-01-10)
15. Tiangong / Shenzhou: China’s Human Spaceflight Program / Tianzhou Cargo Spaceship ( https://directory.eoportal.org/web/eoportal/satellite-missions/t/tiangong , accesat la 2020-01-10)
16. KmanAuto – Inside the REAL MIR SPACE STATION! ( https://www.youtube.com/watch?v=D1FxQaG-mrs , accesat la 2020-01-10)
17. Memory Alpha – Spacedock (Earth) ( https://memory-alpha.fandom.com/wiki/Spacedock_(Earth) , accesat la 2020-01-10)
18. Memory Alpha – Spacedock type ( https://memory-alpha.fandom.com/wiki/Spacedock_type , accesat la 2020-01-10)
19. Apollo Remote Control Unit (RCU) for the Portable Life Support System (PLSS) and Extravehicular Mobility Unit (EMU) ( https://www.hq.nasa.gov/alsj/alsj-RCU.html , accesat la 2020-01-11)
20. Imgur, Krechet space suit ( https://imgur.com/a/TgTes , accesat la 2020-01-11)
21. Flickr, SpaceRef Webmaster (Spaceref) ( https://www.flickr.com/photos/spaceref/ , accesat la 2020-01-10)
22. Imgur, A History of US Spacesuits ( https://imgur.com/a/SoFGa , accesat la 2020-01-11)
Mulțumim! Ca de obicei, interesant. instructiv și fain scris. Chiar spumos, pe alocuri. Hai cu dezvoltarea unei Starbase 547 sau măcar a unui Palm d’orbit! 🙂
În treacăt fie spus, aplaud interesul crescut al NASA pentru intensificarea explorării spațiului și eventual exploatarea eventualelor resurse aflate în vecinătate. Programul de parteneriate public-private e un mare plus și cred că introducerea cu succes de către SpaceX a tehnologiilor de reutilizare a tuturor componentelor de rachetă și a navelor Dragon va contribui, prin ieftinirea lansărilor, la accelerarea celei de a doua ”curse spațiale”.
Încă o dată, felicitări și mulțumiri pentru articol. La cât mai multe!
Si mie mi s-a parut nu numai interesant, ci si amuzant. Fantastic progresul facut in computerizare, daca ne uitam la statiile de control.
Multumiri!
Neamtu, Ion – multumesc.
Cofee time! Multumim Iulian pentru ca ne rasfeti cu rezultatele insomniei tale 🙂
Intr-adevar in ceea ce priveste Gateway sunt multe necunoscute, mai ales ca nici macar NASA nu s-a hotarat inca cum vrea sa arate, si tot oscileaza intre varianta initiala (ditamai statia) si una minimalista. Legat de modulul de comanda eu nu am vazut nimic pana acum,
Sistemul energetic si de propuslie va fi in modulul Power and Propulsion Element (PPE) incredintat celor de la Maxar si va fi o evolutie a platformei de sateliti din seria 1300 a celor de la Space Systems/Loral (Philco-Ford la origini), serie folosita experimental pentru misiuni lunare Lunar Atmosphere and Dust Environment Explorer (LADEE).La propulsie sigur vor avea nevoie de europeni care se vor ocupa de partea cu hidrazina si xenon. Asadar cred ca au mers la sigur :). Vom vedea in 2022.
Habitation and Logistics Outpost (HALO) – NASA a ajuns la concluzia ca doar Northrop Grumman poate sa-l faca la timp si va fi bazat pe un Cygnus alungit cu 1/3 si care va contine si sistemul de control si comanda. Aflam detalii pana in 2023.
Daca tot vorbim de refolosirea platformelor spatiale si evolutia lor, tin sa remarc ca Spacedock seamana cam mult cu statia spatiala (Ran) din Mandalorian 😉
Da, sa stam cu ochii pe LOP-G.
O placere, ca de obicei! 🙂 Am vazut si o mansa de PS pe undeva, veche reminiscenta a zborului cu aripi. Ce naiba cauta pe o statie?
O sa fiu eu azi carcotasul de serviciu: nicio statie din Expanse? 🙂
Tocmai am terminat ultimul sezon, excelent.
Prefer viitorul Star Trek sau Fundatia viitorului Expanse, desi cel din Expanse mi se pare mult mai probabil. 🙂 Dar da, ai dreptate.
Mansa: in articolul viitor.
Inca ceva, citeam mai demult ca totusi costumele spatiale sovietice au fost mai fain gandite in sensul in care cumva intrai in ele, nu te imbracai cu ele: https://en.wikipedia.org/wiki/Orlan_space_suit
Articolul viitor de sambata viitoare? 🙂
Abordari diferite. Modularitatea are ca avantaj posibilitatea de a schimba doar o parte daca ea are o problema. Daca e intreg, e schimbat tot costumul (sau se foloseste banda adeziva).
Il scrii tu pe cel de saptamina viitoare? Multumesc. ?
Chiar asa! E prea tarziu sa vin cu lista pentru Mos? Sau New Year resolution sau cum i-o mai zice? Mi-ar placea ceva despre I still love you, Go Ms Tree, Go Ms |Chief. ? C’mon Nicolae!
Dar vreau si costume! Din alea care dupa ce s-a platit costul de 200 milioane tot mai cer vreo 20 pentru croiala. Haute couture extrem! Si ala cu hard shell care seamana leit cu omultetul Michelin. Si chinezariile (ca sa nu credem ca Dragonul Rosu e tot ce au). Si ala super cool (adica Space X bineinteles 🙂 ) de -l purta Ripley.
Niste barje pe care nu e indicat sa stai cand vine expresul din ceruri. Ce sa scriu despre ele? 🙂
Dar un articol despre costume ar fi interesant, din pacate nici moda spatiala nu e tocmai punctul meu forte… 🙂
Eu il scriu despre costume, pui tu pozele. Multumesc. ??
Bine, deal!
Stii vorba buna ziua ai dat, belea ai capatat? 🙂 Asa e cand cochetezi cu clavicula nox. In spatiu dai de tot felul de forte care trag de tine.
Barja? Pai vezi? Deja ai inceput sa scrii despre ele 🙂 Oricum vad ca deja nu mai discutam daca scrii un nou articol In spatiu ci am trecut la ce subiect ar fi de ales 🙂 Iar aici eu doar te momeam cu niste sugestii (si imi sta mintea doar la Space X, asa ca ce era sa propun?), dar ai fost tare inspirat in trecut cand ai ales sa scrii ‘In spatiu’ asa ca sunt convins ca vei alege bine ce si cand sa scrii. Eu ma declar fericit pentru moment si ma pun pe asteptat 🙂
Stii vorba buna ziua ai dat, belea ai capatat?
Eu inca astept sa citim despre gigantele gazoase. ???
Auch! 🙂
Iulian are dreptate si eu astept gigantele…
Am inteles!
Marius, eu iti multumesc. 🙂 E un domeniu care imi place mult dar unde imi lipsesc cunostintele, Iulian fiind mult mai bun la chestii din astea.
Am o lista de articole pe care vreau sa le scriu si 200 de pagini de documente despre istoria noastra navala care asteapta si ele sa fac ceva.
Intre timp trebuie sa mai si muncesc ca dom’ director nu prea plateste… 😉 🙂
Inca ceva. Ma tot uit la butonaraia din modulele de comanda ale statiilor, m-am uitat iar si la alea din celalalt articol, oare tabletele alea de la Dragonul cu oameni al SpaceX chiar sunt functionale? Par greu de utilizat, mai ales daca porti si manusi. La capsula lui Boeing controalele erau cumva mai clasice…
Intre timp trebuie sa mai si muncesc ca dom’ director nu prea plateste…
Daca mai comentam mult ne da domn director afara. Si cine ne ia pe noi, jurnalisti ratati, sa scriem? Nici Defense Romania nu ne ia. Nici macar Sputnik sau RT.
Pro PatriaTrustul de Presa al MApN nici atit.Legat de butoane. Sint mai multe aspecte, dar raspunsul scurt este da, sint functionale. Raspunsul detaliat in articolul cu mansa.
Nu-l scriu eu ca e o mansa nu o timona! ??
Ai ratat nuanta esentiala. Eu am spus cel de saptamina viitoare, nu cel cu mansa. ??
Bine ca esti tu destept! Vezi ce zice sefu’ mai jos. 🙂
Ce zice redactoru’ sef e una, ce e intre noi e alta. ? Deci simbata ai articol cu spatiu. Multumesc. ???
Mereu mi-a parut rau ca nu te-au prins baietii aia zdraveni din Jandarmerie, astazi erai poate mai respectuos cu „colegii”, vorba lu” Veorica… 🙂 🙂
Aia nici atit nu pot sa bata respectul in mine. Nici macar fata de ei – ii respect constant cu un deget, pe unde ii vad.
https://m.youtube.com/watch?v=f9X1C7pTu-M
Multumesc de articol ?
Deci pana la urma Adibas este o companie reala care, aflam acum, construieste si statii spatiale, pe langa adibasi si dublu radio-castetofoane Pawasonic. 🙂
Eu mereu am banuit, o intrebare insa tot apare: care este compania (sau produsul) real din spatele Adibasului/Pawasonicului?! 🙂
PS Si lasa „Multumirile” si scrie articolul de ti-l cere domnul (Nicolae parca)…
Foarte haios 🙂 🙂 🙂
Circula o poanta… cica americanii au investit milioane in inventarea unui pix cu pasta care sa functioneze in imponderabilitate… rusii au folosit creionul!
Da! O stiam si eu, buna! 🙂
Este doar un mit urban…. Grafit in spatiu este o mare prolema … Foc si scurt circuite.
Strici magia. 🙂
De fapt au incercat, cu creioane mecanice. Si rusii si americanii. Problemele erau multiple – praf sau bucati care pluteau libere si care puteau rani un om sau sa provoace scurt-circuite. Plus ca grafitul arde.
Rusii au folosit apoi creioane standard.
Un intreprinzator a facut un pix care sa scrie in microgravitatie, rezerva fiind presurizata cu azot. Putea scrie intre -45 si 200 Celsius, cu o problema – vopseaua devenea verde, nu albastra la temperatura mare. Iar in zona de iesire, unde era bila, gelul devenea solid pentru a nu curge.
Pixul Fisher Apollo a devenit apoi pix Shuttle. Si a fost cumparat si de rusi, la acelasi pret cu cel la care l-a cumparat NASA.
Creionul chimic este solutia. Nu migreaza nimic prin statie. Modulul de comanda, aprovizionarea si costumul astronautilor – plus multe alea – reciclare urina… jos palaria pentru solutiile gasite, dovedit a fi cele mai in regula acum.