Hărțuitorul
Singurul angajat al Forţelor Spaţiale americane – John William „Jay” Raymond a început deja să facă „vâlvă” în căutare de fonduri. Până una alta, Forţelor Spaţiale americane nu le-ar strica nişte angajaţi. Cineva interesat? Se pare că salariile sunt în zona 120 000 USD pe an, aș zice că nu-i rău deloc!
Dar despre ce este vorba? Generalul a devoalat un caz de… ”hărţuire”, nu suntem siguri încă de care: un satelit de spionaj american este realmente „hărţuit” de doi sateliţi ruseşti construiţi special în acest scop. Pentru o ţară care este departe de capabilităţile spaţiale ale URSS, Rusia pare să fi abordat un nou joc: „inspectează” sateliţii americani de spionaj.
Sursa foto: Michael Thompson Twitter
Se pare că, în noiembrie 2019, ruşii ar fi lansat un satelit care, după ce a ajuns pe orbită, a dat “naştere” unui al doilea satelit. Ulterior “naşterii”, cei doi sateliţi ruseşti s-ar fi apropiat la circa 160 km de un satelit american de spionaj.
„We view this behavior as unusual and disturbing,” a declarat Raymond revistei Time. „It has the potential to create a dangerous situation in space.”
Cred că este clar pentru toată lumea de ce SUA nu vede cu ochi buni astfel de manevre în spaţiu… Se pare că sateliţii au fost zăriţi pentru prima dată de un entuziast al fenomenului, Michael Thompson. Acesta a postat pe Twitter:
„Something to potentially watch: Cosmos 2542, a Russian inspection satellite, has recently synchronized its orbit with USA 245, an NRO KH11,” a spus Thompson pe Twitter. This is all circumstantial evidence, but there are a hell of a lot of circumstances that make it look like a known Russian inspection satellite is currently inspecting a known U.S. spy satellite,” a mai adăugat Thompson.
Pentru prima dată, armata SUA a făcut public un astfel de incident, unul care probabil că era la ordinea zilei în timpul Războiului Rece, poate şi pentru că nou înfiinţata Forţă Spaţială are nevoie de propriul buget, separat de cel al aviației. Pentru nou creata Forță Spațială se vehiculează un buget de 15,4 miliarde USD în 2021.
Nu știu cu ce se ocupă USA 245, dar este suficient de interesant pentru ruși astfel încât să ardă gazul ca să-l ”inspecteze” mai bine. Într-o situație geopolitică mai tensionată o astfel de acțiune ar putea fi chiar interpretată ca o declarație de… război.
Mecanicul
Sursa foto: wikipedia
Continuăm în aceeași notă. Pentagonul plănuieşte să producă şi să trimită în spațiu sateliți-roboţi care să realimenteze şi să repare sateliţii săi militari. Se pare că SUA are mai mult de 400 de sateliţi pe o orbită geosincronă, la o altitudine de aproximativ 35 000 km. De obicei, în momentul în care se strică, acești sateliți sunt abandonați, fiind parcați pe o orbită adiacentă. De obicei locurile de parcare au tendința să devină supra-aglomerate. În aceste condiții, utilitatea acestui demers devine absolut evidentă.
Prin urmare, DARPA consideră că un astfel de “service” spaţial ar putea fi o idee bună ajutând la economisirea unor sume importante şi contribuind la decongenstionarea spaţiului din apropierea Pământului. De asemenea, existenţa unui astfel de ”service” ar putea contribui şi la ieftinirea sateliţilor ce lucrează la altitudini mari și care în prezent sunt construiţi cu numeroase sisteme de back-up, ceea ce-i face mai grei, mai complecși dar şi mai scumpi.
Programul se numeşte Robotic Servicing of Geosynchronous Satellites, iar DARPA se va asocia cu mai multe companii care vor construi atât roboţii, cât şi navele care-i vor plimba prin spaţiu.
Un fel de R2-D2…
Un prim pas în direcția acestei idei a fost făcut deja de Northrop Grumman și Intelsat care, pe 25 februarie, au reușit prima andocare a unor sateliți comerciali, un prim pas în direcția programului de mai sus. Mission Extension Vehicle-1 (MEV-1) al subsidiarei Space Logistics LLC a Northrop Grumman s-a cuplat cu Intelsat IS-901, un satelit de telecomunicații aflat la sfârșitul vieții și parcat pe o orbită geosincronă. Manevra de cuplare a avut loc la o altitudine de 35 786 km, unde IS-901 fusese ”parcat” în așteptarea lui MEV-1.
După cuplare, MEV-1 va desfășura un diagnostic al sistemelor lui IS-901 urmând să-l insereze pe o orbită geosincronă către sfârșitul lui martie 2020. Explicația și în imagini mai jos.
O contribuţie importantă la construcţia acestor ”mecanici spaţiali” și nu numai şi-ar putea-o aduce şi noul reactor nuclear cu aplicaţii spaţiale dezvoltat de experții de la Los Alamos. Kilopower, așa cum a fost botezat, are dimensiunea unei role de servețele de bucătărie și cântărește aproximativ 400 kg putând produce 1 kw/h, suficient pentru a susține operațiunile unui rover marțian precum Opportunity. Minunea se bazează pe o tehnologie din anii 1958.
Nicolae
Surse:
spatiul cu tot ce inseamnă el este reglementat juridic și legal?
Da, cinci tratate internationale sub egida ONU, plus acorduri multilaterale.
De remarcat cà limita spatiului extra-atmosferic (consideratà în general la altitudinea de 100 km) nu este definità juridic.
deci pământenii s-au cam făcut șefi peste tot in limita a 100km….se și observă după dâra de deseuri spatiale.
voi sesiza forurile universale superioare pentru împroprietărire abuzivă si distrugerea spatiului inconjurator.
??
Mezosfera are limita de 85 km, linia Karman fiind la 100 km si este recunoscuta ca limita de catre FÉDÉRATION AÉRONAUTIQUE INTERNATIONALE, pe cand US air Force recunoaste ca astronaut orice persoana care a depasit limita a 50 km altitudine)
Da, prin conventii si tratate. Sunt diferite pentru „deep space” si orbitele geocentrice (tratate si reguli separate).
Nu poti revendica zone din spatiu sau corpuri, fara arme nucleare, patrimoniu comun al omenirii samd. Militarizarea este permisa in spatiu dar nu pe Luna si alte corpuri, sunt permise activitatile comerciale sau de exploatare. Cazul de fata nu cred ca incalca vreo regula, sau cel putin nu-mi dau eu seama care ar fi aceea.
Marius – corect dar idea e ca rusii isi perfectioneaza sistemele de supraveghere spatiala.
Pe de alta parte acum in spatiu zace o avere uriasa – nu va puteti imagina cite tone de aur si alte metale pretioase zac acum pe orbita basca echipamente uneori extrem de sofisticate care pot fi utilizate cu succes.
O tehnologie de recuperare ar aduce beneficii uriase
Doar că atunci când aduci metalele pe Pământ scade si valoarea de piață a acestora. Vânzarea lor pur si simplu ca materie primă nu va îmbogăți pe nimeni. Poate dacă vor aduce alte metale necunoscute omului, eventual fara baterii care ar putea aduce sfarsitul lumii cunoscute de noi, ar fi cu adevărat un pas.
In Univers NU exista metale „necunoscute omului” care sa fi fost create in mod natural.
Da – se pot crea artificial alte elemente transuraniene inclusiv metale – ce nu se stie inca este cit de stabile vor fi. Vezi:
http://nuclearfusion.ro/index.php/page-4/
Enjoy !
De unde sti tu asta? De unde sti ce conditii sunt in jurul unei gauri negre? Haios…
George – legile fizicii cuantice sunt universale – atit in preajma unei gauri negre in interiorul unui quasar sau in stelele gigant de sute de mase solare – adica locurile cele mai probabile unde ar putea in mod natural sa apara elemente transuranice – adica elemente dincolo de Uranium care este cel mai greu element din tabelul lui Mendeleev gasit in natura ….. pina acum.
Fiecare element are o semnatura spectrala si pina acum de nicaieri din Univers nu au fost detectate elemente mai grele decit uranium si pt asta ar fi urmatoarele explicatii:
– fie exista in stelele foarte mari sau quasari si cind urca spre suprafata se descompun rapid fiind extrem de instabile
– fie unele elemente sunt ele stabile dar razele gama de ordinul a zeci de Mev din interiorul acestor corpuri ceresti sparg rapid aceste nuclee (photofission)
– fie cantitatile in care se produc sunt atit de mici incit semnatura lor spectrala este neglijabila
– fie datorita datorita masei lor foarte mari altereaza continuumul spatiu-timp intr-un fel nestiut
Vor aparea in curind tehnologii mult mai avansate decit acceleratoarele magnetice din prezent care sa produca in cantitati de ordinul kilogramelor aceste elemente numai ca deja e foarte clar ca toate aceste elemente super-grele si cu o stabilitate nucleara de ordinul anilor vor avea o aplicabilitate militara imediata. Unele elemente super-grele sunt asa de usor de „spart” incit este suficient sa le treci peste o sursa de Polonium 210 ca si fisioneaza imediat cu eliberare de energie – lucrul asta va fi benefic pt motoarele nucleare ale viitorului dar la fel de usor vor putea fi create arme extrem de letale si mai ales miniaturizate. Poti crea de exemplu un glont calibru 12,7 mm care sa aiba un mic nucleu din sa zicem Uralium 447- iar nucleul asta de doar 100 miligrame sa fie adus si rapid comprimat peste un mic con din polonium 210 . Vom avea o reactie de fisiune in lant adica o „mica” micro-explozie nucleara de cca 11 tone TNT equivalent adica cu un glont din asta poti pulveriza un tanc de la 2 km distanta sau cu un NSV montat pe un elicopter poti sa razi un oras intreg.
Cum ar fi daca instabilitatea ar fi data de faptul ca distanta dintre protoni devine suficient de mare pentru ca forta de atractie nu mai actioneaza la distante de peste 3.5 femtometri, forta de respingere fiind mai mare ca cea de atractie peste aceasta distanta?
ceva tangential
https://www.sciencedaily.com/releases/2020/02/200228142022.htm
Salut Nicolae
Articol interesant si instructiv, multumesc.
Dar cred cà este o eroare în enuntul :
„are dimensiunea unei role de servețele de bucătărie și cântărește aproximativ 400 kg putând produce 1 kw/h”
O rolà de servetele de bucàtàrie este un cilindru care are în mediu un diametru de 12 cm si o înàltime de 30 cm. Adicà un volum de 0,0033912 m3. Dacà ansamblul are o masà de 400 kg, ajungem la o densitate de 117,95 !!! Iar materia cunoscutà ca fiind cea mai densà este osmiul cu densitatea 22,61.
Ceva nu e în regulà, sub rezerva cà nu m-am trezit bine si am fàcut calcule aiurea…
când o să vezi si videoclipul postat la PSR ?bad day…
Bravo Mircea, ai fost f atent, ai nota zece 🙂
In original se spune „The prototype power system uses a solid, cast uranium-235 reactor core, about the size of a paper towel roll. ”
cred ca o traducere mai exacta ar fi ca doar core, respectiv miezul ar fi de marimea rolelor de servetele. In rest reactoru mai are si alte componente, de ex. cele de conversie a caldurii in electricitate.
***********
In alta ordine de idei salariul de 120.000$ anual, nu mi se pare prea mare pt un asemenea post. Oricum eu nu intru in calcul ca sunt oensionar si daca mi se cumuleaza salariul cu pensia…
Salariu de bugetar pana la urma… Totusi 120 000 USD/an e un salariu bun chiar si in SUA.
Salut Mircea, multumesc! Imi cer scuze dar mi-a scapat. Spatiul nu e domeniul meu ci al lui Iulian, mult mai priceput la astfel de chestiuni decat mine.
Totusi imi placea mult “traditia de sambata” si am vrut sa suplinesc programul mai incarcat al lui Iulian din ultima perioada cu ceea ce citesc cu regularitate pe subiect.
Iulian a promis solemn ca revine de sambata viitoare! 🙂 Marius este si el invitat sa scrie… 🙂
Cand vorbim de MEV-1 cinstit ar fi fost sa spui si de unde s-a lansat misunea care a pus satelitul pe orbita precum si platforma purtatoare folosita.
Asa-i ca daca nu era lansat cu un Proton sau Soyuz nu mai postai?
Daca e sa fim cinstiti hai sa spunem:
– Lansarea a fost aminata cu un an din cauza problemelor de integrare cu treapta superioara
– MEV-1 a fost lansat cu Eutelsat 5West B
– Satelitul ajutat e Intelsat 901 aflat la 18West (e drept, pe graveyard orbit – poti cauta tu unde era in februarie)
– Lansarea cu Proton a fost mai degraba de oportunitate (mai usor de ajuns la destinatie, cu consum minim de resurse)
– MEV-2 era programat la lansare cu o Ariane
Edit: retoric doar. Voi nu vedeti ridicolul atunci cind apareti cu comentarii daca simtiti undeva o oprtunitate de a pupa c*r*ri sovietice? Sau atunci cind percepeti (fara nici o legatura cu realitatea si subiectul) ca s-a facut o nedreptate bolsevicilor?
Sarcasmul nu tine loc de onestitate, obiectivitate si nici de inteligenta. Nu-s un brown noose. Indiferent de nationalitatea curului. Corectam doar un lucru omis de tine, intentionat, daca ma iau dupa agresivtatea raspunsului.
Standard. Apari aici cu detectorul de necinstire a bolsevicilor necalibrat si neomologat si te plangi apoi de ironie, in conditiile in care:
– ti-am explicat ca nu era o situatie de necinstire a sovieticilor;
– comentariul nu isi avea locul pentru ca nu se analiza MEV-1;
– daca vrei cinste pina la capat, contributia sovietica la reparatii orbitale e nula (adica nu se gindesc la asa ceva si nu au lansat nimic asemanator si nici nu s-au laudat ca au un produs gata care de fapt e o conserva de tabla incropita de UVZ).
‘Corectia’ asta seamana cu adaptarea cu castravetele dupa Caragiale. Indiferent despre ce e vorba sa fim cinstiti sa amintim si sovieticii.
Probabil supararea ca rusii nu sunt mentionati se datoreaza faptului ca sunt atat de putine ocazii cand s-ar putea face asta si ele nu trebuie pierdute. Curios totusi ca intr-un articol despre doi sateliti ar fi incorect sa nu fie mentionat lansatorul unuia dar nu si al celuilalt. Interesant 🙂
Hai sa facem dreptate:
– Intelsat IS-901 lansat cu Ariane4;
– MEV lansat de americani ILS cu Proton alaturi de satelitul european al Eutelsat. Motivul a fost ca nu au avut lansare disponibila cu Ariane 5 si oferta de ridesharing a fost avantajoasa economic
ILS – International Launch Services (Lockheed Martin+Energia+Khrunichev),ofera in SUA lansari cu rachete rusesti dar in acest moment are foarte mari dificultati (a fost si restructurata) in a gasi clienti (2 in ultimii 2 ani) pentru ca cererea de Proton a cazut dupa problemele tehnice si aparitia alternativelor competitive de la SpaceX iar urmasul Angara a fost lansata de 2 ori in 2014 si cam atat,
In continuare MEV-urile urmatoare vor fi lansate cu Ariane.
Cam asta e imaginea ceva mai detaliata, asa ca nu prea e usor de gasit mare motiv de mandrie, succes sau contributie importanta a spatialilor rusi in cazul asta, Proton a inceput cu distrugerea visurilor sovietice spre Marte si nici acum nu o duce prea bine. O imagine pozitiva poate fi gasita mult mai usor daca ne uitam la Soyuz, care merge foarte bine si este mentionat de obicei in articolele despre spatiu. In 2019 rusii au fost pe locul 3 la lansari (dupa chinezi si americani dar inaintea europenilor), in principal datorita succesului lui Soyuz (peste 70%), si nu al Proton sau Rokot (iar de Angara mai bine nu pomenim).
Ia in calcul si Soyuzul lansat de ArianeSpace.
Le-am pus.
Sunt curios cum va evolua pe viitor colaborarea asta.
Anul asta Soyuzurile STK/ArianeSpace au o pondere de 50%; rusii depind in buna parte de Soyuz (doar 5 lansari cu alte rachete, din care una zic ei ca va fi cu mereu promisa Angara), iar Soyuzul depinde in buna parte de europeni (de fapt si Protonul de americani si europeni), Daca OneWeb trece la Ariane 6 (e sigur ca va incepe sa foloseasca A6 dar nu stim in ce %) si Virgin, iar ESA incepe sa laseze cu Vega C si Ariane 6 propriile misiuni, colaborrarea va scadea dramatic.
Ca tot vorbim de colaborare, misiunea europeano-rusa spre Marte se lanseaza cu Proton, si daca ne gandim la istoricul ESA-Marte si Proton-Marte semnele nu-s bune. Dar sa nu fim superstitiosi. Poate se amana 🙂 Poate pe motiv ca rusii nu pot sa faca un lander suficient de usor pentru parasutele occidentale, sau occidentalii nu pot sa faca parasute suficient de mari pentru landerul rusesc (ESA, apoi ajutor de la JPL si NASA) .
Cel mai celebru Soyuz, CCCP, s-a prăbușit în 1992…
… Uite că îi lăudăm!!
Astazi a fost lansata cu succes misiunea SXCRS20 (servicii de aprovizionare in spatiu pentru Statia Spatiala Internationala) cu un Falcon9+Dragon 1.
[…]
Mai multe detalii puteti afla aici.
“ an NRO KH11”
Cred ca e din seria Key Hole, sateliti de spionaj, imagistica….. Din cei cu legenda ca se pot citi numerele de la masina si vedea mingiile de golf….. Legenda adevarata cred la vremurile astea….
La inceput lucrau cu film, se „parasuta cate o rola”, recuperarea cum o mai fi fost…..
Or fi vrut rusii sa masoare diametrul la lentile, cine stie…..
Mai degraba aratatul batului, al parului…..
Cateva aspecte legate de articol.
1. Nu cred ca in perioada razboiului rece au fost operatii de hartuire intre sateliti (lipsa tehnologiei). Dar navetele spatiale americane au fost gindite initial si pentru misiuni de rapire de sateliti.
2. Pretul nu vad sa scada. Pretul scade prin volum sau prin imbunatatirea procesului de fabricatie. Componentele sint construite tot in serie mica sau unicat iar piata satelitilor ramine aceeasi. Economic, satelitii vor fi construiti tot pentru 15 ani, extinderea duratei de viata fiind doar aducatoare de venituri.
3. Sursele radioactive de energie nu se folosesc pe orbita Pamantului.
Multumesc de completari! 🙂
…nimeni nu își dorește să cadă pe Pământ un minireactor nuclear de pe orbită…
Nici să pună mâna pe el ca tehnologie…
Ar fi ceva de genul Broken Arrow.
Pariez cat vrei tu ca exista citiva care si-ar dori sa pice de pe orbita ceva reactor al unui satelit.
🙂
Zona activa este de marimea unei role de hartie prosop.
Este o bucata masiva de uraniu puternic imbogatit (HEU), strabatuta de tevi prin care curge sodiu lichid, ca agent de racire.
De aici rezulta ca densitatea de putere generata este extrem de mare si de aceea se foloseste sodiul. Asa ceva s-a folosit la FBR (Phénix si Superphénix).
In jurul zonei active este un reflector din oxid de beriliu, iar bara de control este din carbura de bor.
Iulian are dreptate: pe orbite terestre (LEO, MEO, HEO) singuerele surse de energie sunt panourile solare, bateriile, si motoarele cu combustibil lichid sau solid
Pentru sonde ce se deplaseaza catre extremitatea sistemului solar, datorita reduceri radiatiei solare (creste distanta fata de soare: https://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/ ), e nevoie de panouri enorme, ceea ce le face ineficiente si inutilizabile: radiatia solara medie pe paman este de 1366.1 W/m2, pe Marte este de cca 588.6 W/m2 pe cand pe Jupiter (urmatoarea planeta din sistemul solar) este doar de 50.5 W/m2, iar pe Neptun de doar 1.51 W/m2
Sisteme de generare de electricitate “nucleare’ deasemenea sunt folosite demult: generatoare termoelectrice cu isotopi radioactivi (RTG) ce se bazeaza pe efectul Seebeck au fost utilizate pe Cassini, Voyager, misiunile Viking pe Marte, etc (https://voyager.jpl.nasa.gov/mission/spacecraft/instruments/rtg/ ) si au o eficienta undeva intre 3 % si 8% (elemental critic este tipul de isotop utilizat: sa aiba densitate de putere ridicata si perioada de inujumatatire cat mai mica, astfel incat sa nu necesite scuturi de protectie mari si grele)
Departamentul de stat pt energie (DoE) are o mica istorie de spre utilizarea energiei nucleare in spatiu: https://www.energy.gov/articles/history-nuclear-power-space
Heat pipe sau elemente Peltier sunt utilizate demult in industrial spatiala ca heat sink sau thermal storage (randamentele termice depend de foarte multi parametrii: fluidul de lucru, diametre si nr de curbe/coturi, materialul tevilor , profilul aripioarelor radiante din zonele condenser / evaporator, etc)
Combinarea sistemelor (RTG, heat pipe si motor Stirling) in ASRG (advanced Stirling radioisotope generator ) era logica fiind mai eficienta decat RTG (care este intr-un mod f.simplificat e un termocuplu: transforma caldura in tensiune), ajungand pana la cca 25% (cu isotopul Plutoniu 238, ce are o densitate de energie de 0,57 W/gram si o perioada de injumatatire de 87,7 ani)
Aici aveti „sulul de hartie” : https://rps.nasa.gov/resources/56/enhanced-multi-mission-radioisotope-thermoelectric-generator-emmrtg-concept/
Aici aveti sistemul comp[let ASRG: https://rps.nasa.gov/resources/65/advanced-stirling-radioisotope-generator-asrg/
In orice RTG (sau derivate gen Multi-Mission Radioisotope
Thermoelectric Generator:: ) sunt folositi in principiu 4 (patru) izotopii: Plutoniu 238; Plutoniu 215; Curium 244; Strontiu 90. Au mai fost studiati uisotopi de cesiu, ceriu, cobalt,etc.
Nici unul de uraniu.
Sa nu batem campii: nu discutam de fisiune (bare de control, moderator de neutroni cu sodiu, etc)
RTG de pana in 500 W: https://rps.nasa.gov/resources/75/nasa-radioisotope-power-systems-program-next-generation-rtg-study-summary-2017/
Nice ones. 🙂
Fapt curios: utilizarea motorului stirling a plecat de la aplicatii casnice (exista module de CHP – cogenerare – pt uz casnic, dezvoltate de Senertec, Baxi, MicroGen). Ametek (prin Sunpower) a miniaturizat sistemul, reducandu-l la un singur piston liber. Aici doar o mica parte din problemele pe care au trebuit sa le resolve: https://rps.nasa.gov/internal_resources/156/
Interesant. Nu am apucat inca sa termin de citit dar o voi face in zilele urmatoare.
Cat despre reducerea radiatiei solare, distantele intre planetele sistemului nostru solar sunt greu de constientizat pentru ca in nicio poza (sau film), la scoala, in carti sau pe net, planetele nu sunt pozitionate la scara (ar fi si imposibil dealtfel). Desigur, stim si intelegem ca distantele nu sunt egale si planetele nu sunt simetric si egal dispuse in jurul Soarelei, dar e greu de vizualizat discrepanta reala. Parca Sagan folosea o analogie interesanta.
Oricum, cred ca mi-ai dat o idee, si voi incerca sa introduc asta cu distantele intr-un text viitor.
10X