RAŢELE 6

Ne apropiem de finalul Aligatorilor dar nu inainte de a vedea unul “exotic” si interesant, serie scurta a LVT-(A)2 si LVT(A)-1 echipata cu lansator de rachete de 110 cm, MLRS utilizat de catre US Army folosit pentru prima data in lupta in campania din Insulele Gilbert si Marshall/noiembrie 1943-februarie 1944 (ei bine, Insulele Marshall este o tara insulara, republica situata in Micronezia/Pacific, moneda nationala fiind dolarul. Bineinteles, sunt sub protectia SUA si nu le merge deloc rau!). USMC a avut si ea lansatoare de rachete pe LVT-4, astfel de vehicule exotice fiind vazute la Iwo Jima si Okinawa, si acestea in numar mic.

LVT-2&OLD FAITFHUL

US Army a avut rachete neghidate calibrul 110 mm “Old Faithful”/Batranul Credincios pe un numar mic de amfibii, instalatia de lansare fiind similara cu cea montata pe Jeep Willys si camioane 4×4 International Harvester. Instalatii T45/54 pe Jeep si camioane au fost in dotarea US Army si USMC. Le numeau “rachete de baraj” si le utilizau la anihilarea fortificatiilor inamice de pe plaje. Astfel de instalatii au fost montate si pe DUKW si nave de debarcare fiind utilizate si la D-Day/Normandia –lansatorul avea 12 rachete, reincarcarea durand cam 20-30 de minute; lungime racheta 76 cm; greutate 13 kg; ogiva HE de 3 kg; motor-racheta cu combustibil solid, Mk.3; autonomie 1-1,10 km; viteza maxima 390-400 kmh; elevatie cuprinsa intre -5◦/+35◦, insa nu e cert daca instalatia pe LVT era mobila sau fixa; racheta deriva din cea antisubmarin botezata Mousetrap/Capcana de soareci.

LVT-4 CU LANSATOR DE RACHETE

Despre aceste instalatii am vorbit pe larg intr-un articol anterior asa ca nu vom insista asupra lor din motiv de…repetitie. Oricum, doar pana in august 1944, US Navy si USMC achizitionasera 20.000 de astfel de lansatoare! Asa cum bine spunea Amiralul Spruance, aceste rachete au “tuns frumos Kwajelein”! Mai mult decat atat, puscasii marini cand au vazut efectele devastatoare ale rachetelor asupra plajelor au cerut ca acestea sa atace intotdeauna inainte ca primul val sa debarce, si ulterior sa le deschida calea spre interior, ceea ce s-a si facut.

Odata cu terminarea WW II, SUA n-au renuntat la dezvoltarea vehiculelor amfibii, existand mai multe proiecte interesante la finalul anilor *40/sec.XX. USMC si US Navy isi dorea vehicule amfibii cu dimensiuni marite capabile sa duca incarcaturi mari si mai multi soldati complet echipati. In general aceste proiecte, unele mamut, au ramas in umbra fiind putin cunoscute, datele despre acestea nefiind multe sau nefacute publice pana astazi! Sa vedem cate ceva despre ele…

  LVT(U)X2 Goliath a fost un LVT de mari dimensiuni comandat de catre Biroul Navelor in 1951, acesta fiind capabil sa duca intern un tanc greu M-103 (62,50 tone/tun calibrul 120 mm/300 produse) de la nava de debarcare pe tarm. LVT Goliath/Goliat a fost cel mai mare construit vreodata, unicul prototip fiind realizat de catre compania Pacific Car and Foundry pana in noiembrie 1958 cand a si fost testat de catre USMC si US Navy la Camp Pendleton/California. Viteza pe uscat era de doar 21 km/h, iar cea pe apa 13 km/h, acest prototip n-a intrat niciodata in productia de serie dar a fost un monstru pe senile.

Carcasa era din otel de inalta rezistenta si avea o buna navigabilitate in ciuda greutatii de 134 de tone. Goliat era motorizat cu 2 Continental AOS-895-3/supraalimentat/benzina/6 cilindri/500 CP-370 kW la 2800 rpm (ambele, 1000 CP)/racit cu aer/fabricat in mare parte din aluminiu, greutate de aproximativ 862 kg (motorul echipa pe atunci tancul usor M-41 Walker Bulldog, tancul mediu T-42, dar si alte vehicule blindate precum obuzierul autopropulsat M-44/155 mm si tunul auitopropulsat AA, M-42A1 Duster. Nu, nu e Duster-ul de la Mioveni!). Transmisie Allison XT-1400 dispusa la partea spate. Goliat era blindat, coca din otel avand 95 mm grosime la compartimentul marfa si 30 mm la cabina echipajului. Avea o rampa de mari dimensiuni la prova, actionata hidraulic, blindata -63,50 mm. Cale de rulare dubla -4 randuri de senile.US Navy si USMC au testat pe mare mega-LVT-ul, 2 Goliat-uri fiind “puse” pe mare de primul LSD Clasa Thomaston/11.710 tone la incarcatura maxima/160 m lungime/8 unitati construite, numit chiar USS Thomaston/LSD-28.

 

Intr-un final au ajuns la concluzia, corecta zic eu, ca Goliat e prea mare si prea greu pentru a putea fi operat pe mare agitata, monstrul ramanand deseori imobilizat cu mult inainte de a atinge plaja. Oricum, daca s-ar fi mers inainte cu acest proiect, USMC intentiona dotarea Goliatului cu o turela echipata cu un tun cu teava scurta M135/calibrul 165 mm/tragea un proiectil High Explosive Squash Head/HESH de 29 kg la 2400 m distanta (versiunea americana a britanicului Royal Ordnance L9. A echipat vehiculul de demolare/geniu M728 are deriva din M60 Patton. Un proiectil HESH continea 18,14 kg de exploziv plastic de mare putere C4, exploziv care la acea vreme era o noutate, acesta aparand in dotarea militarilor americani in 1956). Turela avea blindajul frontal de 76 mm, lateralele si plafonul 38 mm. Asta ar fi ingreunat si mai mult Goliatul, drept urmare ar fi venit cu o noua motorizare, 2 Continental AV-1790-3 produse de Continental Motors, 810 CP/604 kW la 2800 rpm, benzina 80 octane, greutate uscat 1058 kg, V12, racit cu aer (aceste motoare au dotat obuzierele autopropulsate M53/obuzier calibrul 155 mm si M55/obuzier calibrul 203 mm, prototipul tancului greu T30/tun calibrul 155 mm si tancul greu M103/tun calibrul 120 mm care s-a aflat si in dotarea USMC).

Interesant e faptul ca Goliath, asemeni navelor, avea compartimente etanse in sponsoane –putea pluti cu 7 compartimente etanse inundate, acestea fiind partial umplute, in vederea reducerii volumului de apa patruns, cu polistiren spumos numit Styrofoam (eee, cei care au produs pentru prima data polistiren comercial au fost germanii, compania Badische Anilin&Soda-Fabrik/BASF din Ludwigshafen, companie fondata in 1861, incepand productia in 1930 in colaborare cu IG Farben. In 1937, cu suport IG Farben, compania Dow Chemical din Midland/Michigan a inceput productia polistirenului in State. Astazi, Dow Chemical Company este prezenta in 143 de tari din intreaga lume, a doua companie chimica la nivel global dupa BASF! Styrofoam, polistirenul spumos, a fost inventat de cercetatorul Ray McIntire de la Dow Chemical. Acesta l-a gasit “complet intamplator” pe cand incerca obtinerea unui izolator electric flexibil in WW II. Polistirenul era deja inventat la acea vreme fiind un bun izolator, insa era prea fragil pentru utilizare militara. Drept urmare, McIntire lucra in 1943-1945 la gasirea unui nou polimer, mult mai rezistent. Avea sa-l gaseasca fiind asemanator cauciucului, polimer obtinut prin combinarea stirenului cu izobutilen sub presiune –un lichid volatil. Era un polistiren spumant cu bule de 30 de ori mai usor decat polistirenul original/aproape 98% din compozitie fiind aer, productia industriala a Styrofoam debutand la Dow Chemical in 1954).

Era propulsat pe apa prin intermediul senilelor si a doua elice carenate mobile de mari dimensiuni dispuse la pupa, acestea fiind adapostite in nise atunci cand monstrul mergea pe uscat. De asemenea, Goliat avea o prelata care se putea intinde peste compartimentul marfa protejand incarcatura de apa/ploaie. Goliat era prea mare si “complicat” nedepasind stadiul de prototip nici macar functional, mentinandu-si pana astazi titlul de “cel mai mare LVT realizat vreodata”. Mare, frumos, interesant dar nepractic!

Si alte companii s-au jucat in anii *50/sec.XX cu ideea de New LVT la cererea Biroului Navelor, remarcandu-se proiectele a trei dintre ele, vehicule interesante asupra carora ne vom opri in randurile care urmeaza! Mentionam faptul ca doua dintre companii au dezvoltat proiectele in paralel, pana la un moment dat cand au colaborat fiind vorba de FMC si Ingersoll!

MARMON-HERRINGTON LVT-76 GUN CARRIER, 1951

In 1951, compania Marmon-Herrington, la cererea Biroului Navelor pentru un LVT complet acoperit, prezinta un prototip integral din aluminiu, prototip numit LVT 76 mm Gun Carrier. Acesta n-a fost finalizat, proiectul fiind anulat datorita dificultatii lucrului cu aluminiul si a costurilor mari –coca din aluminiu avea grosimea de 2,50 mm si 5 mm (hmmm, conform surselor!!!). O mare problema o reprezenta coroziunea, aluminiul nu se simtea prea bine in apa sarata –rugina aparea rapid ceea ce a nemultumit profund expertii Biroului Navelor. Era echipat cu o turela cu tun calibrul 76 mm (similar M-18 Hellcat si Sherman M4. Model M1/52 calibre, raza maxima de actiune de aproximativ 15 km), motorul, care n-a fost niciodata montat, fiind un Ford GAF V8/1100 cc/benzina/500 CP/racit cu lichid/motor ce echipa tancul M-26 Pershing intrat in serviciu in 1945. Transmisia, niciodata montata, era Model 900T/Torquematic/greutate 544 kg produsa la Detroit (dota M-18 Hellcat, T-70 si M-26 Pershing). Avea suspensie torsilastica. Interesant la acest vehicul amfibiu e si faptul ca propulsia in apa se realiza prin intermediul a doua motoare cu jet de apa experimentale (posibil produse de catre Ingersoll-Rand, aceeasi companie implicata profund in realizarea primului submarin cu propulsie nucleara din lume, USS Nautilus/SSN-571), sistem ce se va regasi cativa ani mai tarziu pe LVT-7A1. In fine, n-a fost sa fie!

LVTPX2

Divizia Ordnance a Food Machinery Corporation/FMC a propus Biroului Navelor in 1951, un proiect de LVT generatia a doua bazat pe transportorul blindat amfibiu M59/M59E1 Armored Personal Carrier/APC, inaintasul binecunoscutului M-113 (la acea vreme, FMC realiza M59 pentru US Army). LVT-ul a purtat numele de LVTPX2 -5 prototipuri realizate in perioada 1952-1955 in diverse configuratii. Au avut 3 motorizari –primul prototip numit Model 1 (surse independente il numesc LVTPX1) a avut 2 Cadillac Model 331/V8/210 CP la 2700 rpm –aparut in 1953. Prototipurile 2 si 3 au venit cu cate 2 GMC Model 302/4,9L/V6/160 CP la 3600 rpm (a dotat camioanele militare M-135/211 incepand din 1952/1953) si transmisie HydraMatic. Prototipul 4 a avut 2 Chrysler V8 FirePower/5,4L/180 CP-134 kW si transmisie PowerFlyte (transmisie automata cu doua viteze realizata de Chrysler Corporation intre anii 1954-1961. Initial, schimbarea se facea printr-o maneta dispusa pe coloana de directie, insa din 1956 aceasta se facea prin intermediul unor butoane, mult mai simplu si mai fiabil). Prototipul 5 a venit cu 2 Chrysler Model G24A modificate, aceasta motorizare fiind luata in considerare in productia de serie. Avea transmisie PowerFlyte si doua pump-jet destinate propulsiei in apa. Calea de rulare, senilele, erau echipate cu patine din cauciuc similar celor utilizate de tancul usor M-41 Walker Bulldog/1949/tun calibrul 76 mm/viteza maxima pe sosea 72 kmh. Greutatea LVTPX2, varianta cargo, era de 19,95 tone, putand duce intern maxim 31,75 tone incarcatura. Viteza maxima pe sosea 56 kmh/pe apa 8 kmh.

Prototipul LVTHX4 avea turela echipata cu un obuzier calibrul 105 mm –acesta urma a fi amfibie de asalt/suport artilerie, H/Howitzer semnificand faptul ca era dotat cu un obuzier. Turela si tunul nu erau functionale –macheta la scara reala.

Prototipul inregistrat LVTAAX2 avea turela tunului autopropulsat antiaerian M42A1 “Duster”/2 tunuri AA calibrul 40 mm, binate, montate pe platforma M-41 Walker Bulldog/aparut in 1952 (a fost scos din uz incepand din 1963 odata cu aparitia MIM-23 Hawk. Le stim, nu-i asa!? Hawk-urile astea ex-olandeze luate de noi drept “minunea-minunilor”, nemodernizate nici in ziua de astazi! Asa merg lucrurile la noi cu “Clanul Epoletilor”! Cu multumiri colegului de blog, IT). Un alt prototip, foarte probabil nr.5, era mortier autopropulsat fiind echipat cu un mortier M2/calibrul 107 mm/arunca un proiectil de 13 kg greutate la maxim 4400 m distanta/aparut in 1943. Se aveau in vedere si realizarea variantelor vehicul de recuperare, vehicul de deminare si geniu, ambulanta si punct de comanda. In productia de serie urmau a se numi LTVP-5, conform surselor independente.

Amfibiile au fost testate la Camp Pendleton incepand din februarie 1953, fiecarui prototip alocandu-i-se 350 de ore de test pe sosea, teren dificil si pe apa. Prototipurile au fost respinse pe motiv ca erau prea mici nedescurcandu-se bine pe mare agitata –se descurcau bine pe rauri si lacuri.

Facem o paranteza scurta pentru a vedea starea LVT-urilor la sfarsitul razboiului coreean…

LVT-4 CU LANSATOR T54

USMC a operat in Coreea, foarte probabil, 539 de LVT-4/3C, multe dintre acestea gasindu-se la sfarsitul lui 1953 in stare tehnica precara. USMC a bagat bani multi in revitalizarea lor la Santierul Naval Mare Island/Oceanul Pacific/40 km nord-est de San Francisco/California, santier apartinand US Navy, insa amfibiile nu mai corespundeau razboiului modern. O parte dintre ele au fost vandute Taiwanului si Coreeii de Sud, insa era clar ca USMC avea nevoie de amfibii de debarcare noi, echipate cu cele mai noi tehnologii! Si daca tot am facut aceasta paranteza, haideti sa vedem ce blindate aveau in inventar americanii la debutul conflictului coreean…28.000 de tancuri, dintre acestea aproximativ 9000 erau benzinare (pe benzina), in marea lor majoritate construite in WW II, cu deosebire M-24 si Sherman M4A3. Multe erau in curs de “retragere” la Garda Nationala care, dupa cum bine stim, e de multe ori “cimitirul dinozaurilor”. Cele mai moderne blindate erau M26 Pershing si M46 Patton, insa acestea erau putine si…benzinare. Corpul de Marina nu statea nici el mai bine, in 1950 avand in dotare 102 M26, 225 M4A3 (dintre acestea, 40 erau in varianta aruncator de flacari), multe ramase din WW II. Putine au ajuns in Coreea fiind mentinute in State pentru antrenament pana la epuizarea resursei si a munitiilor, insa cele care au ajuns pe frontul coreean au fost echipate cu lama de buldozer, parte dintre acestea fiind aruncatoare de flacari. Si revenim!

  LVT-4 CU LANSATOR T54

In toamna lui 1950, impulsionat fiind de razboiul coreean aflat in desfasurare, Biroul Navelor care dorea neaparat un LVT complet acoperit, selecteaza Divizia Ingersoll a companiei BorgWarner in vederea imbunatatirii proiectelor FMC –mai exact, marirea capacitatii de transport a acestora. In decembrie 1950, Ingersoll primeste contractul pentru proiectarea noii familii Amtrack, 4 variante fiind avute in vedere, variante propuse cam in aceeasi perioada de catre FMC –vehicul de asalt/sustinere cu artilerie, vehicul de comanda/radio, vehicul aparare antiaeriana si vehicul de deminare/geniu/depanare.

Au realizat mai multe prototipuri interesante in perioada 1951-1956, unele dintre acestea, conform surselor oficiale, in colaborare cu FMC fiind relativ similare ca design dar mai mari si mai fortoase. Cert e faptul ca FMC a construit intr-un final amfibii din gama LTVP-5 in 6 variante la cererea USMC, foarte probabil 313 unitati, punandu-si in practica “visele”: Landing Vehicle Tracked Personnel -5/LVTP-5, varianta transportor blindat/APC; Landing Vehicle Tracked Command-5/LVTC-5, vehicul de comanda/radio, 58 de unitati construite; Landing Vehicle Tracked Howitzer -6/LVTH-6, suport de artilerie fiind armat cu un obuzier M49 calibrul 105 mm in turela, 210 unitati construite intre 1955-1957. Au intrat in lupta pentru prima data in Vietnam. Greutate marita la 38,20 tone; Landing Vehicle Tracked Recovery -1/LVTR-1, vehicul de depanare/recuperare, 65/55 de unitati construite. Era dotat cu o lama de buldozer in forma de “V” la partea frontala, sapa un sant de 3,70 m lungime si 41 cm adancime; Landing Vehicle Tracked Anti Aircraft –X1/LVTAA –X1, varianta echipata cu turela M42 Duster, un singur exemplar realizat, prototip, nu a intrat in serviciu operativ. Ei bine, amfibiile LVTP-5/6 au vazut Vietnamul si, conform surselor oficiale USMC, aproximativ 300 au fost pierdute. Mare parte dintre acestea datorita unui handicap major –rezervoarele de benzina se aflau sub podeaua amfibiei facand-o vulnerabila la explozia minelor de teren (Vietcongul era expert in instalarea minelor si a diverselor capcane, multe extrem de rudimentare realizate din ceea ce le oferea jungla. Ehhh, despre astea sunt muuulte de spus, deci, un articol viitor!Cateva au fost distruse de banalul RPG, Vietcongul si NVA avand multe in dotare datorita prietenilor sovietici, chinezi, est-germani si cehoslovaci. In Vietnam, un batalion de tractoare amfibii avea 120 de LVTP in toate variantele. Un pluton de Amtrack avea 11 LVTP-5 in dotare+vehicule specializate). Mai mult decat atat, amfibiile erau deosebit de complexe ca mecanica, mentenanta greoaie si costisitoare innebunind personalul tehnic in Vietnam! Pana la urma nemultumirile Corpului de Marina la adresa LVTP-5/6 i-au adus sfarsitul, in 1965 cerandu-se proiectarea LVT Next Generation, fapt ce avea sa duca la LVTP-7, cunoscut din 1985 drept AAV-7. Despre el la timpul potrivit!

LVTP-5 a fost proiectat de catre BorgWarner si construit de FMC, Ingersoll, St.Louis Car Company, Baldwin-Lima-Hamilton si Pacific Car and Foundry avea urmatoarele caracteristici: in serviciu 1956-1970; 1112/1124 de exemplare construite in perioada 1956-1960; lungime 9-9,04 m; latime 3,57 m; inaltime 2,92 m; greutate 37,40 tone; garda la sol 46 cm; echipaj 3 –comandant, tragator, sofer; putea duce intern 34 de infanteristi complet echipati pe 4 randuri de banchete rabatabile –cate una pe lateralele compartimentului marfa+alte 2 dispuse spate in spate in mijlocul compartimentului marfa.

LVTP-5, POSTUL SOFERULUI

Cu banchetele rabatate putea lua la bord 45 de puscasi complet echipati, acestia stand in picioare. In Vietnam, de regula, nu lua mai mult de 25 de puscasi complet echipati; capacitatea cargo era de 54,43 tone pe apa si de 81,64 tone pe uscat. Incarcarea/descarcarea se facea prin coborarea rampei fata actionata hidraulic cand amfibia se afla pe uscat, sau prin intermediul trapelor mobile din plafon cand amfibia se afla pe apa; blindaj cuprins intre 1,60-2,50 cm, considerat “insuficient” in fata mitralierelor grele sovietice de 12,7 mm si 14,50 mm; suspensie torsilastica; motorizare Continental LV-1790-1, V12, benzina, 704 CP, 19 CP/tona, racit cu lichid. Motorul era amplasat la partea spate a amfibiei, deasupra compartimentului motor. In plafon erau doua trape de mari dimensiuni care facilitau intretinerea motorului si schimbarea acestuia.

LVTP-5, COMPARTIMENTUL MOTOR

Se putea ajunge la motor si din interiorul vehiculului, existand o trapa in panoul spate al compartimentului cargo; viteza maxima pe uscat 48 kmh/pe apa 10-11 kmh; existau amfibii echipate cu o mica cupola dispusa intre trapa comandantului si cea a soferului, cupola echipata cu o mitraliera Browning Model 1919A4, calibrul 7,62 mm, elevatie cuprinsa intre -15◦/+60◦. Rezerva interna de munitie, 2000-2500 de proiectile. In Vietnam, echipajul lua intotdeauna mai multa munitie depozitand cutiile pe unde puteau –o cutie continea o banda cu 250 de proiectile.

LVTP-5 PE PLAIURI VIETNAMEZE

LVTP-5 LA DA NANG, VIETNAM 1969

Turela avea mai multe fante cu geam din sticla stratificata/blindata oferind tragatorului o vedere panoramica, 360◦; podeaua compartimentului marfa era din otel fiind acoperita cu material antiderapant avand 4,57 m lungime si 2,13 m latime; sub podea se gaseau pompele de santina si rezervoarele de combustibil/1726 L/80 octane; autonomie 306 km pe uscat/92 km pe apa (avem marturii ale echipajelor care au luptat in Vietnam, acestea spunandu-ne ca, in realitate, LVTP-5 ajungea la 90 km autonomie doar pe mare calma); era echipat cu statii radio AN/GRC-5 (raza de emisie-receptie, vehicul in mers 15 km/vehicul stationar 25 km. Putere 15 Watt, greutate 160 kg) sau AN/GRC-7, ambele dotate cu intercom; transmisie Allison CD-850-4A/4B, aparuta in 1948, mecanica, 2 viteze inainte si una inapoi. A echipat si M-47/48/60/51/88 fiind construita in mai multe variante timp de 38 de ani.

AN-GRC7

Ca fapt divers, varianta X1100 aparuta in 1979 a echipat primele M1 Abrams aflandu-se si astazi in productie (ahhh, apropo de M1 Abrams! MApN-ule, noi cand inlocuim rapagele sovietice T-55 si derivatele romanesti obosite si anacronice? Nimic, nimic de Abrams-uri cu cocarde tricolore? Nu!? Scuzati pentru deranj!). A existat si varianta LVTP-5A1 avand modificari minore la sistemul de admisie/evacuare a aerului/gazelor arse. S-a exportat in Chile (mai aveau 2-3 LVTP-5 inca functionale in 2001), Filipine (Corpul de Marina filipinez mai avea 4 LVTH-6 operationale in 2016) si Taiwan. Primul prototip LVTP-5 a fost fabricat de Ingersoll fiind livrat la Camp Pendleton in vederea testarii in martie 1952. Ulterior, probabil in perioada 1960-1962, 58 de exemplare LVTP-5 au fost transformate in vehicule de comanda.

LVTP-5, PATRULA VIETNAM

Totusi, USMC si US Navy nu erau prea multumite de LVTP-5 considerandu-l “prea greu, prea complex, prea putin fiabil, dificil de manevrat”. Drept urmare, in 1963-1964 se gandeau deja la un inlocuitor in conditiile in care amfibia era relativ noua. Inlocuitorul, sa-i spunem asa, avea sa duca la actualul AAV-7.

Va urma.

 

 

  WW

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.

http://www.clydemaritime.co.uk/xlighters www.xlighter.org 

www.xlighter.org

www.navyhistory.org.au

olive-drab.com

defensemedianetwork.com

militaryimages.net

panzerserra.blogspot.com

www.usa.gov › federal-agencies

www.usmcu.edu › Research

www.ibiblio.org › ref › Roebling › Roebling

ascelibrary.org › doi › pdf

www.nps.gov › usmc › pcn-190-003115-00

www.asme.org › about-asme › landmarks

www.nationalww2museum.org › vehicles-war

afvdb.50megs.com › usa › lvt2

ibiblio.org

usautoindustryworldwartwo.com

unusuallocomotion.com

oocities.org