Potrivit mai multor surse occidentale, s-ar părea că Israelul ar fi autorul unui atac cu drone împotriva uzinei de îmbogățire a uraniului din Karaj.
Potrivit celor de la Breaking Defense, noul prim-ministru israelian – Naftali Bennett, ar fi declarat cu ocazia unei ceremonii de absolvire a Forțelor Aeriene:
„Our enemies know — not from statements, but from actions — that we are much more determined and much more clever, and that we do not hesitate to act when it is needed.”
Scurt, simplu și la obiect, fără artificii de genul furnizori de securitate, putere regională etc șamd
Uzina ar fi fost atacată de două drone care ar fi decolat de pe teritoriul Iranului, din apropierea uzinei. Una dintre drone era înarmată cu 4 bombe din care 2 ar fi fost folosite iar cealaltă era echipată cu mijloace de război electronic. După atac, dronele ar fi aterizat pe teritoriul unuia dintre vecinii Iranului.
Din știrea de mai sus se ridică două concluzii deosebit de neplăcute pentru Iran și capacitatea armatei sale de a-și apăra țara:
- dronele au decolat de pe teritoriul iranian;
- și au aterizat pe teritoriul unuia dintre vecini.
Informațiile sunt ușor contradictorii întrucât unele surse vorbesc de faptul că dronele ar fi fost niște mici quadcoptere. Un astfel de quadcopter n-avea nicio șansă să treacă granița la vecini, Karaj e destul de departe de graniță, la sud de Marea Caspică…
Este greu de spus ce tip de drone au folosit israelienii. Pot fi inclusiv unele proiectate special pentru trupele de operațiuni speciale.
Ceea ce vedeți mai sus este o captură de pe Google Maps.
Parcă-s tot mai multe eșecuri pentru Iran în ultima vreme. Vom vedea, dacă autorul atacului chiar este Israelul iar daunele provocate sunt mari, atunci ne putem aștepta la repercusiuni.
Nicolae
Cum dracu Iranul nu lovește în Azerbaidjan, ca cam toate atacurile comise de izraeliți trec prin Azerbaidjan și se fac cu acordul a celor de la Baku??!!!
Turcia sprijina oficial, pe fata , tara sora Azerbaidjan.Daca Iranul s-ar da la azeri, ar fi ca si cum ar ataca in mod direct Turcia.Turcii si azerii sunt frati.In cazul Turciei si Azerbadjanului, vorbim de doua tari si un singur popor.
Iran are o minoritate azeră cam măricică. Aproximativ 14 milioane. Traiesc mai multi azeri in Iran decat in Azerbaidjan.
Acea minoritate azera este o bomba cu ceas pentru iranieni deoarece in cazul unui conflict militar deschis Iran-Turcia-Azerbadjan, cu siguranta va exploda, in defavoarea iranienilor.
in Iran comunitatea azera este in jur de 20% + celelate comunitati turcomane au un procentaj ridicat , cam de asta iranul are sau ar trebui sa nu aibe retineri belicoase
Salut. Ma nene daca e adevarat persi sunt violati rau de tot,asteptem ceva confirmari.
Iranul nu va avea bomba.
Este o problema de timp, pana cand va obtine bomba…
Iranul este incapabil sa riposteze direct. Pt ca orice atac direct asupra Israelului este game over pt regim. Iranul daca tăcea fără sa amenințe Israelul cu anihilarea nu cred ca situația economica era așa de slaba. Cu toate ca a fost ales un nou președinte, el este doar o marioneta pt ayatolah.
Totuși Israelul are imaginație despre cum trebuie acționat in cazul unui inamic declarat. Este știut faptul ca vecinii Israelului își pot permite sa piardă războaie dar Israelul nu.
Asa ca Israelul va lovi in programul atomic iranian fără încetare, indiferent despre cum vor reacționa iranieni.
Adevaratul stapan al Iranului este ayatolah-ul.
Obama era înjurat bine de Netanyahu și luat peste picior chiar în Congres. Iranul a avut un prieten de nădejde în musulmanul de la Casa Albă. Dacă ayatolahii trec la represalii, sigur vor încerca să lovească ceva americanesc. De prin Golf. Sau din Liban și Siria ceva rachete spre Israel. Oricum, evreilor le convine să bubuie ceva prin bazele americane din Irak. Așa, să se trezească Sleepy Joe (a. k. a. J. Robinet Biden)
Iranienii nu sunt atat de tampiti incat sa actioneze in mod direct, oficial, impotriva americanilor.Inca din anii 1980, iranienii actioneaza impotriva SUA, prin interpusi , adica organizatii teroriste create si controlate de Iran, care aparent, nu au nicio treaba cu Iranul.In randul acestor organizatii teroriste, implicate in mod direct, in rapirea si asasinarea unor oficiali americani, in Europa de Vest si Liban, respectiv atacarea ambasadelor americane si cazarmei puscasilor marini americani din Beirut, Liban, mentionez Jihadul Islamic.
Posibil sa creada asta, dupa ce au vazut cum trupele si bazele US din zona au fost batjocorite/capturate de rusi in rasul tuturor, cu acordul languros al celui mai patetic si tradator presedinte din istoria Lumii, trump. E greu acum pentru Biden sa restabileasca hegemonia US in zona dupa ce sclavul lui Putin a distrus-o, dar se rezolva.
Chestia cu ,,dronele ar fi aterizat pe teritoriul unuia dintre vecinii Iranului”, cred ca este o intoxicare a iranienilor cu stiri false. pentru a-i pune pe o pista gresita.
Opinia mea este ca comandourile israeliene sunt infiltrate in Iran, au baze permamente in aceasta tara( personalul este rotit periodic Israel-Iran-Israel) si actioneaza de acolo, inclusiv cu drone, in anumite situatii.
Cu o floare nu se face primavara, programul nuclear iranian merge inainte, e o problema de timp pana vor dezvolta primele focoase nucleare. Vectori de lansare au deja, chiar daca nu cu raza lunga.
Singura solutie este invazia iranului !
US+NATO+ Israel si in maxim 3 zile Teheranul este ocupat si ayatolah-ul in streang, pe model Saddam.
Cum ar zice Trump: Wroooong.
Iran e o tara mare, muntoasa si cu multi locuitori. Erau demult beliti daca nu era asa. Coreea de Nord la fel. De aceea o tin cu sanctiuni, lovituri chirurgicale si sprijinit rivalitati interioare. Doar un mic articol: https://nationalinterest.org/blog/buzz/us-invasion-iran-would-be-disaster-and-not-because-irans-military-87316?amp
Asa e si Afghanistanul, o tara mare, muntoasa si cu multi locuitori, si talibanii au fost zdrobiti in primele zile.
Irakul la fel, a 4-a armata a lumii etc. si au fost nimiciti in primele 48 de ore.
Serbia ingenuncheata doar din aer in primele zile. etc.
Am mai vazut filmul asta cu – nu se poate domle’ e prea greu –
Andrei, citeste totusi articolul ala. Analiza e facuta de STRATFOR.
,,O invazie americană a Iranului ar fi un dezastru (și nu din cauza armatei iraniene)
Pentru a înțelege Iranul, trebuie să începeți prin a înțelege cât de mare este. Iranul este a 17-a țară ca mărime din lume. Măsoară 1.684.000 de kilometri pătrați. Asta înseamnă că teritoriul său este mai mare decât teritoriile combinate din Franța, Germania, Țările de Jos, Belgia, Spania și Portugalia – Europa de Vest. Iranul este a 16-a cea mai populată țară din lume, cu aproximativ 70 de milioane de oameni. Populația sa este mai mare decât populațiile din Franța sau din Regatul Unit.
În circumstanțele actuale, ar putea fi util să se facă referință între Iran și Irak sau Afganistan. Irakul are 433.000 de kilometri pătrați, cu aproximativ 25 de milioane de oameni, astfel încât Iranul este de aproximativ patru ori mai mare și de trei ori mai populat. Afganistanul are aproximativ 652.000 de kilometri pătrați, cu o populație de aproximativ 30 de milioane de locuitori. O modalitate de a o privi este că Iranul este cu 68% mai mare decât Irakul și Afganistanul împreună, cu 40% mai multă populație.
Mai importante sunt barierele sale topografice. Iranul este definit, mai presus de toate, de munții săi, care formează frontierele sale, își înconjoară orașele și descriu inima sa istorică. Pentru a înțelege Iranul, trebuie să înțelegeți nu numai cât de mare este, ci și cât de montan este.
Cei mai importanți munți din Iran sunt Zagros. Acestea sunt o extensie sudică a Caucazului, care se întinde la aproximativ 900 de mile de granița de nord-vest a Iranului, care se învecinează cu Turcia și Armenia, spre sud-est spre Bandar Abbas, pe strâmtoarea Hormuz. Primele 150 de mile ale frontierei de vest ale Iranului sunt împărțite cu Turcia. Este intens montan pe ambele părți. La sud de Turcia, munții din partea de vest a frontierei încep să se diminueze până când dispar cu totul din partea irakiană. Începând cu acest moment, la sud de regiunile kurde, terenul de pe partea irakiană este din ce în ce mai plat, făcând parte din bazinul Tigris-Eufrat. Partea iraniană a graniței este muntoasă, începând la doar câțiva kilometri est de graniță. Iranul are o graniță muntoasă cu Turcia, dar munții se confruntă cu o câmpie plată de-a lungul frontierei cu Irakul.
Singura regiune a frontierei de vest care nu aderă la acest model se află în sudul extrem, în mlaștinile unde râurile Tigru și Eufrat se alătură pentru a forma cursul navigabil Shatt al-Arab. Acolo Zagros se leagănă spre sud-est, iar granița sudică dintre Iran și Irak zigzagează spre sud până la Shatt al-Arab, care curge spre sud 125 de mile prin teren plat până în Golful Persic. La est se află provincia iraniană Khuzestan, populată de etnici arabi, nu de persani. Având în vedere natura mlăștinoasă a solului, acesta poate fi ușor apărat și oferă Iranului un tampon împotriva oricărei forțe din vest care caută să se deplaseze de-a lungul câmpiei de coastă a Iranului din Golful Persic.
Alergând spre est de-a lungul Mării Caspice se află Munții Elburz, care servesc drept pod montan între lanțul Caucaz-Zagros și munții afgani care culminează în cele din urmă cu Hindu Kush. Elburz rulează de-a lungul coastei de sud a Mării Caspice până la granița afgană, tamponând deșertul Karakum din Turkmenistan. Munții cu înălțimi mai mici se leagănă apoi de-a lungul granițelor afgane și pakistaneze, aproape până la Marea Arabiei.
Iranul are aproximativ 800 de mile de coastă, aproximativ jumătate de-a lungul țărmului estic al Golfului Persic, restul de-a lungul Golfului Oman. Cel mai important port al său, Bandar Abbas, este situat pe strâmtoarea Hormuz. Nu există porturi echivalente de-a lungul Golfului Oman, iar Strâmtoarea Hormuz este extrem de vulnerabilă la interdicție. Prin urmare, Iranul nu este o mare putere maritimă sau navală. Este și a fost întotdeauna o putere terestră.
Centrul Iranului este format din două platouri din deșert care sunt practic nelocuite și nelocuibile. Acestea sunt Dasht-e Kavir, care se întinde de la Qom în nord-vest, aproape până la granița cu Afganistan, și Dasht-e Lut, care se extinde la sud până în Balochistan. Dasht-e Kavir este format dintr-un strat de sare care acoperă noroi gros și este ușor să străpungă stratul de sare și să se înece în noroi. Este unul dintre cele mai nenorocite locuri de pe pământ.
Populația Iranului este concentrată în munții săi, nu în zonele joase, ca și în alte țări. Asta pentru că zonele sale joase, cu excepția sud-vestului și sud-estului (regiuni populate de non-persani), sunt nelocuibile. Iranul este o națiune de 70 de milioane de locuitori de munte. Chiar și cel mai mare oraș al său, Teheran, se află la poalele munților falnici. Populația sa se află într-o centură care se întinde prin munții Zagros și Elbroz pe o linie care merge de la țărmul estic al Mării Caspice până la strâmtoarea Hormuz. Există o concentrație secundară de oameni la nord-est, centrată pe Mashhad. Restul țării este ușor locuit și aproape impracticabil din cauza apartamentelor cu noroi sărat.
Dacă vă uitați cu atenție la o hartă a Iranului, puteți vedea că partea de vest a
țara – Munții Zagros – este de fapt un pod terestru pentru sudul Asiei. Este singura cale dintre Golful Persic din sud și Marea Caspică în nord. Iranul este ruta care leagă subcontinentul indian de Marea Mediterană. Dar, din cauza dimensiunii și geografiei sale, Iranul nu este o țară care poate fi ușor străbătută, cu atât mai puțin cucerită.
Amplasarea câmpurilor petroliere iraniene este critică aici, deoarece petrolul rămâne cel mai important și cel mai strategic export. Petrolul se găsește în trei locații: sud-vestul este regiunea majoră, cu depozite mai mici de-a lungul frontierei irakiene din nord și una lângă Qom. Câmpurile petroliere din sud-vest sunt o extensie a formațiunii geologice care a creat câmpurile petroliere din regiunea kurdă din nordul Irakului. Prin urmare, regiunea de la est de Shatt al-Arab are o importanță critică pentru Iran. Iranul are a treia cea mai mare rezervă de petrol din lume și este al patrulea producător mondial. Prin urmare, ne-am aștepta să fie una dintre cele mai bogate țări din lume. Nu este.
Iranul are a 28-a cea mai mare economie din lume, dar ocupă doar locul 71 în produsul intern brut pe cap de locuitor (exprimat în puterea de cumpărare). Se clasează în țări precum Belarus sau Panama. O parte din motiv este ineficiențele din industria petrolieră iraniană, rezultatul politicilor guvernamentale. Dar există o problemă geografică mai profundă. Iranul are o populație uriașă situată în cea mai mare parte în munți accidentați. Regiunile muntoase sunt rareori prospere. Costul transportului îngreunează dezvoltarea industriei. Regiunile montane slab populate sunt în general sărace. Regiunile montane foarte populate, atunci când există, sunt mult mai sărace.
Geografia Iranului și populația numeroasă fac dificile îmbunătățiri substanțiale în viața sa economică. Spre deosebire de țările subpopulate și mai puțin provocate din punct de vedere geografic, cum ar fi Arabia Saudită și Kuweit, Iranul nu se poate bucura de nicio schimbare a slăbiciunii de bază a economiei sale cauzată de prețurile mai mari ale petrolului și de producția mai mare. Absența câmpiilor locuibile înseamnă că orice fabrică industrială trebuie să se dezvolte în regiuni în care costul infrastructurii tinde să submineze beneficiile. Petrolul împiedică Iranul să se scufunde și mai adânc, dar singur nu poate catapulta Iranul din starea sa.
Schița largă
Iranul este o cetate. Înconjurat pe trei laturi de munți și pe al patrulea de ocean, cu un pustiu în centrul său, Iranul este extrem de greu de cucerit. Acest lucru a fost realizat o dată de mongoli, care au intrat în țară din nord-est. Otomanii au pătruns în Munții Zagros și au mers spre nord-est până în caspică, dar nu au încercat să se mute în inima persană.
Iranul este o țară muntoasă care caută câmpii locuibile. Nu există niciunul în nord, ci doar mai mulți munți și deșert sau în est, unde infrastructura Afganistanului nu mai este primitoare. Spre sud există doar ocean. Ce câmpii există în regiune se află la vest, în Irakul modern și în Mesopotamia și Babilonul istorice. Dacă Iranul ar putea domina aceste câmpii și le va combina cu propria populație, acestea ar fi fundamentul puterii iraniene.
Într-adevăr, aceste câmpii au fost fundamentul Imperiului Persan. Persii provin din Munții Zagros ca popor războinic. Au construit un imperiu cucerind câmpiile din bazinul Tigru și Eufrat. Au făcut acest lucru încet, pe o perioadă îndelungată, într-un moment în care nu existau granițe demarcate și s-au confruntat cu puțină rezistență spre vest. Deși a fost dificil pentru un popor de câmpie să atace prin munți, a fost mai ușor pentru un popor de munte să coboare pe câmpii. Această combinație de populație și câmpii fertile a permis persanilor să se extindă.
Atacul Iranului spre nord sau nord-vest în Caucaz este imposibil în vigoare. Rușii, turcii și iranienii s-au oprit de-a lungul liniei actuale în secolul al XIX-lea; țara este atât de accidentată încât mișcarea ar putea fi măsurată în curți, mai degrabă decât în mile. Iranul ar putea ataca nord-est în Turkmenistan, dar pământul de acolo este un deșert plat și brutal. Iranienii s-ar putea muta spre est în Afganistan, dar acest lucru ar presupune mai multe lupte montane pentru o țară de o valoare la fel de discutabilă. Atacul spre vest, în bazinul râului Tigru și Eufrat, și apoi mutarea în Mediterana, ar părea realizabil. Aceasta a fost calea pe care au urmat-o persii când și-au creat imperiul și au împins până în Grecia și Egipt.
În ceea ce privește expansiunea, problema pentru Iran este munții săi. Sunt un container la fel de eficient pe cât sunt un bastion defensiv. Susținerea unei forțe de atac necesită logistică, iar împingerea proviziilor prin Zagros în număr mare este imposibilă. Cu excepția cazului în care persanii pot ocupa și exploata Irakul, extinderea în continuare este imposibilă. Pentru a exploata Irakul, Iranul are nevoie de un grad ridicat de cooperare activă din partea irakienilor. În caz contrar, mai degrabă decât să transforme bogăția Irakului în putere politică și militară, iranienii nu vor reuși decât să se împotmolească în pacificarea irakienilor.
Pentru a se deplasa spre vest, Iranul ar necesita cooperarea activă a națiunilor cucerite. Orice ofensivă se va defecta din cauza provocărilor ridicate de munți în aprovizionarea cu mișcare. Acesta este motivul pentru care persii au creat tipul de imperiu pe care l-au făcut. Au permis națiunilor cucerite o mare autonomie, și-au respectat cultura și s-au asigurat că aceste națiuni beneficiază de sistemul imperial persan. Odată ce au părăsit Zagros, persii nu și-au putut permite să pacifice un imperiu. Aveau nevoie de avere la un cost minim. Și aceasta a fost de atunci limita puterii persane / iraniene. Recreerea unei relații cu locuitorii bazinului Tigru și Eufrat – Irakul de astăzi – este extrem de dificilă. Într-adevăr, de-a lungul majorității istoriei, dominația câmpiilor de către Iran a fost imposibilă. Alte puteri imperiale – Alexandria Grecia, Roma,
La baza problemelor externe ale Iranului se află o problemă internă severă. Munții permit națiunilor să se protejeze. Eradicarea completă a unei culturi este dificilă. Prin urmare, majoritatea regiunilor montane ale lumii conțin un număr mare de grupuri naționale și etnice care își păstrează propriile caracteristici. Acest lucru este banal în toate regiunile muntoase. Aceste grupuri rezistă absorbției și anihilării. Deși este un stat musulman cu o populație de 55 până la 60% etnic persan, Iranul este împărțit într-un număr mare de grupuri etnice. De asemenea, este împărțit între șiiții extrem de dominanți și minoritățile sunnite, care sunt grupate în trei zone ale țării – nord-est, nord-vest și sud-est.
Astfel, orice guvern persan sau iranian are ca interes strategic primar și principal menținerea integrității interne a țării împotriva grupurilor separatiste. Prin urmare, este inevitabil ca Iranul să aibă un guvern extrem de centralizat, cu un aparat de securitate extrem de puternic. Pentru multe țări este importantă menținerea grupurilor etnice. Pentru Iran este esențial, deoarece nu are loc să se retragă de la liniile sale actuale și instabilitatea ar putea submina întreaga sa structură de securitate. Prin urmare, guvernul central iranian se va confrunta întotdeauna cu problema coeziunii interne și își va folosi armata și forțele de securitate în acest scop înainte de oricare alta.
Imperative geopolitice
Pentru majoritatea țărilor, primul imperativ geografic este menținerea coeziunii interne. Pentru Iran, este menținerea unor frontiere sigure, apoi securizarea țării pe plan intern. Fără frontiere sigure, Iranul ar fi vulnerabil la puterile străine care ar încerca continuu să-și manipuleze dinamica internă, să-și destabilizeze regimul de guvernare și apoi să exploateze deschiderile rezultate. Iranul trebuie mai întâi să definească containerul și apoi să controleze ce conține. Prin urmare, imperativele geopolitice ale Iranului:
Imperativele geopolitice ale Iranului
1. Controlează munții Zagros și Elburz. Acestea constituie inima iraniană și tampoanele împotriva atacurilor din vest și nord.
2. Controlează munții de la est de Dasht-e Kavir și Dasht-e Lut, de la Mashhad la Zahedan până la coasta Makran, protejând frontierele estice ale Iranului cu Pakistanul și Afganistanul. Mențineți o linie cât mai adâncă și cât mai îndepărtată de nord și de vest în Caucaz pentru a limita amenințările turcești și rusești. Acestea sunt liniile secundare.
3. Asigurați o linie pe Shatt al-Arab pentru a proteja coasta de vest a Iranului pe Golful Persic.
4. Controlează elementele etnice și religioase divergente din această casetă.
5. Protejați frontierele împotriva amenințărilor potențiale, în special a puterilor majore din afara regiunii.
Iranul a atins patru dintre cele cinci obiective de bază. A creat frontiere sigure și controlează populația din țară. Cea mai mare amenințare împotriva Iranului este cea cu care s-a confruntat de la Alexandru cel Mare – cea reprezentată de marile puteri din afara regiunii. Din punct de vedere istoric, înainte de navigația în ape adânci, Iranul era calea directă către India pentru orice putere occidentală. În timpurile moderne, Zagros rămân ancora de est a puterii turcești. Nordul Iranului blochează expansiunea Rusiei. Și, desigur, rezervele iraniene de petrol fac Iranul atractiv pentru marile puteri contemporane.
Există două căi tradiționale în Iran. Regiunea nord-estică este vulnerabilă la puterile din Asia Centrală, în timp ce abordarea occidentală este cea mai des utilizată (sau încercată). Un atac direct prin Munții Zagros nu este fezabil, așa cum a descoperit Saddam Hussein în 1980. Cu toate acestea, este posibilă manipularea grupurilor etnice din Iran. Britanicii, de exemplu, cu sediul în Irak, au reușit să manipuleze diviziunile politice interne din Iran, la fel ca și sovieticii, până la punctul în care Iranul și-a pierdut practic suveranitatea națională în timpul celui de-al doilea război mondial.
Cea mai mare amenințare pentru Iran în ultimele secole a fost o putere străină care domina Irakul – otomană sau britanică – și care își extinde puterea spre est nu prin forța principală, ci prin subversiune și manipulare politică. Punctul de vedere al guvernului iranian contemporan față de Statele Unite este că, în anii 1950, și-a asumat rolul Marii Britanii de a-și folosi poziția în Irak pentru a manipula politica iraniană și a ridica șahul la putere.
Războiul din 1980-1988 dintre Iran și Irak a fost o coliziune teribilă a două state, provocând câteva milioane de victime de ambele părți. De asemenea, a demonstrat două realități. Primul este că un atac hotărât, bine finanțat, fără restricții din Mesopotamia împotriva Munților Zagros va eșua (deși cu un cost atroc pentru apărător). Al doilea este că, în era statului național, cu frontiere fixe și armate permanente, provocările logistice ridicate de Zagro fac un atac major din Iran în Irak la fel de imposibil. Există un impas pe acea parte. Cu toate acestea, din punctul de vedere iranian, pericolul principal al Irakului nu este atacul direct, ci subversiunea. Nu numai Irakul îi îngrijorează. Din punct de vedere istoric, iranienii au fost, de asemenea, îngrijorați de manipularea rusă și manipularea de către britanici și ruși prin Afganistan.
Situația curentă
Pentru iranieni, situația actuală a reprezentat un scenariu periculos similar cu ceea ce s-au confruntat de la britanici la începutul secolului al XX-lea. Statele Unite au ocupat sau cel puțin au plasat forțe substanțiale în estul și vestul Iranului, în Afganistan și Irak. Iranul nu este preocupat de aceste trupe care invadează Iranul. Aceasta nu este o posibilitate militară. Îngrijorarea Iranului este că Statele Unite vor folosi aceste poziții ca platforme pentru a încuraja disidența etnică în Iran.
Într-adevăr, Statele Unite au încercat să facă acest lucru în mai multe regiuni. În sud-est, în Balochistan, americanii au sprijinit mișcările separatiste. A făcut acest lucru și în rândul arabilor din Khuzestan, la capătul nordic al Golfului Persic. Și a încercat să manipuleze kurzii din nord-vestul Iranului. (Există unele dovezi care sugerează că Statele Unite au folosit Azerbaidjanul ca platformă de lansare pentru a încuraja disidența în rândul azerienilor iranieni din partea de nord-vest a țării.)
Contrastul iranian la toate acestea are mai multe dimensiuni:
1. Mențineți o capacitate de securitate extrem de puternică și represivă pentru a contracara aceste mișcări. Concentrați-vă în special pe devierea oricăror intruziuni în regiunea Khuzestan, care nu este doar partea cea mai vulnerabilă din punct de vedere fizic al Iranului, ci și unde se află o mare parte din rezervele de petrol ale Iranului. Acest lucru explică ciocniri precum confiscarea marinarilor britanici și rapoartele constante ale echipelor de operațiuni speciale ale SUA din regiune.
2. Manipulați tensiunile etnice și religioase din Irak și Afganistan pentru a submina pozițiile americane de acolo și pentru a îndrepta atenția americanilor către obiective defensive, mai degrabă decât ofensive.
3. Mențineți o forță militară capabilă să protejeze munții din jur, astfel încât forțele americane majore să nu poată pătrunde.
4. Treceți la crearea unei forțe nucleare, foarte public, pentru a descuraja atacul pe termen lung și pentru a oferi Iranului un cip de negociere pe termen scurt.
Inima strategiei iraniene este, așa cum a fost dintotdeauna, folosirea munților ca cetate. Atâta timp cât este ancorat în acei munți, nu poate fi invadat. Alexandru a reușit și otomanii au avut un succes limitat (puțin mai mult decât încălcarea Zagros), dar chiar și romanii și britanicii nu au mers atât de departe încât să încerce să folosească forța principală din regiune. Invadarea și ocuparea Iranului nu este o opțiune.
Pentru Iran, problema sa supremă este tensiunile interne. Dar chiar și acestea sunt sub control, în primul rând din cauza sistemului de securitate al Iranului. Încă de la fondarea Imperiului Persan, singurul lucru la care au fost superbi iranienii este crearea de sisteme care să beneficieze atât de alte grupuri etnice, cât și să le pedepsească dacă se rătăcesc. Aceeași mentalitate funcționează astăzi în Iran în puternicul minister al inteligenței și securității și în corpul de elită al gărzilor revoluționare islamice (IRGC). (Armata iraniană este configurată în principal ca o forță de infanterie, armata regulată și forțele terestre IRGC totalizând împreună aproximativ 450.000 de soldați, mai mari decât toate celelalte ramuri de servicii combinate.)
Prin urmare, Iranul este o entitate autonomă. Este relativ sărac, dar are frontiere superb apărabile și un guvern central disciplinat, cu un excelent aparat de informații și securitate internă. Iranul folosește aceleași puncte forte pentru a destabiliza poziția americană (sau cea a oricărei puteri extraregionale) din jurul său. Într-adevăr, Iranul este suficient de sigur încât pozițiile țărilor înconjurătoare sunt mai precare decât cea a Iranului. Iranul este superb în ceea ce privește proiecția de energie low-cost și cu risc redus, folosind capacitățile sale ascunse. Este chiar mai bine să le blochezi pe cele ale altora. Atâta timp cât munții sunt în mâinile iraniene, iar situația internă este controlată, Iranul este un stat stabil, dar unul capabil să reprezinte doar o amenințare externă limitată.
Crearea unui program nuclear iranian îndeplinește două funcții. În primul rând, dacă are succes, descurajează în continuare amenințările externe. În al doilea rând, pur și simplu având programul sporește puterea iraniană. Deoarece consecințele unei grevă împotriva acestor facilități sunt incerte și ridică posibilitatea încercărilor iraniene de interzicere a petrolului din Golful Persic, riscul strategic pentru economia atacatorului descurajează atacul. Calea diplomatică de tranzacționare a programului pentru siguranță și putere regională devine mai atractivă decât un atac împotriva unei amenințări potențiale într-o țară cu un potențial contor potențial.
Iranul este ferit de invaziile imaginabile. Îmbunătățește această securitate prin utilizarea a două tactici. În primul rând, creează incertitudine dacă are o capacitate nucleară ofensatoare. În al doilea rând, proiectează o imagine atentă a extremismului ideologic care îl face să pară imprevizibil. Se face să pară amenințător și instabil. În mod paradoxal, acest lucru mărește precauția folosită pentru a face față acestuia, deoarece opțiunea principală, un atac aerian, a fost istoric ineficientă fără un atac terestru continuu. Dacă doar instalațiile nucleare sunt atacate și atacul eșuează, reacția iraniană este imprevizibilă și potențial disproporționată. Poziția iraniană sporește incertitudinea. Amenințarea unui atac aerian este descurajată de amenințarea Iranului cu un atac împotriva benzilor maritime. Astfel de atacuri nu ar fi eficiente,
Ca întotdeauna, persii se confruntă cu o putere majoră rătăcind la marginile munților lor. Munții îi vor proteja de forța principală, dar nu de amenințarea destabilizării. Prin urmare, persii își leagă națiunea printr-o combinație de acomodare politică și represiune. Puterea majoră va pleca în cele din urmă. Persia va rămâne atât timp cât munții ei vor sta.”
Tu ai transformat un intreg articol intr-o postare? Ca m-am saturat cat am derulat totul pe ecranul telefonului. Traducerea este plina de greseli, unele rationamente sunt indoielnice.
Google daca… talent, orice ne-a tradus tuturor
Pt cine nu se prinde: https://www.youtube.com/watch?v=2nC_M42DBf8
Google a ajuns la stadiul de a „vorbi” romaneste uneori ca stereotipurile din filme, ungurii, turcii etc. Ies niste combinatii amuzante cum nu visa nici un scenarist.
Nu ii neg/dispretuiesc efortul lui @Sorin, pentru cine ar fi vrut sa spuna asta, dimpotriva 🙂
Asa muntos cum e Iranul ,a fost cucerit de rusi
https://en.wikipedia.org/wiki/Russo-Persian_Wars
„Similarly to the 1813 Treaty of Gulistan, the treaty was imposed on Persia following a Russian military victory. Paskievich threatened to occupy Tehran in five days unless the treaty was signed” – Treaty of Turkmenchay 1828 , au luat rusii o mare parte din Persia, chiar daca erau in inferioritate numerica.Rusii aveau un stil propiu de a lupta
https://en.wikipedia.org/wiki/Russo-Persian_War_(1804%E2%80%931813)#/media/File:Livebridge.jpg
Nu reparau drumurile, puneau soldatii rusi sa stea in gropi si treceau cu tunurile peste ei.In 1940 Iranul a fost ocupat din nou de catre rusi si britanici.
https://en.wikipedia.org/wiki/Anglo-Soviet_invasion_of_Iran
Asa ca nu ar fi prima invazie a Iranului.Iar comunitatea azera e foarte numeroasa in Iran
https://www.dw.com/en/iran-fears-spillover-from-nagorno-karabakh/a-55250556
„Azeri Turks,” the Iranian citizens with Azerbaijani roots, who number about 15 million — in a country of 82 million inhabitants. This means there are more of them than there are people living in Azerbaijan, which has about 10.3 million inhabitants.
Alta vulnerabilitate,degeaba ai munti pe granita.
From that article (thank you for the link):
„… Iran is a stable state, but one able to pose only a limited external threat.”
The last part is false. Americans are leaving (they perfectly understand that they cannot play with God). Iran will be equipped and trained by the Russians and Chinese. In the end, the Iranians will not need the nuclear power to go against Israel. I will say that it is in Iran’s best interest to have Israeli continuously hitting Iran’s nuclear facilities. Iran wants to have the entire world on his side. And that is exactly what will happen in the end.
@ Vasile. Aiurea, nimeni nu doreste un Iran nuclear, din cei care au un cuvant de spus, sunt satui de Pakistan, Coreea de Nord si Israel, prea multe batai de cap pentru stabilitatea mondiala.
Dorinta Iranului este sa devina nuclear = cost urias de cucerire pentru orice invadator, Israel/USA, Rusia ori China.
Dorinta Israelului e sa nu aiba vecini nucleari = supravietuire, oameni putini si teritoriu mic, nu pot trece peste un atac nuclear. Un Iran nuclear schimba mult stabilitatea globala, pot bloca/taxa comertul pe ruta Suez cat si ameninta si ruta terestra, aia dorita de orezari, nu e pe ruta China-Rusia. Pot sa puna presiune pe resursele petrolire arabe sau pot ataca Israelul, Turcia, Irakul, etc. pana la alte state nucleare (Rusia, EU, Pakistan, India, China). Asadar, nu cred sa doreasca cineva ca Iranul sa fie nuclear, probabil actualul statut este multumitor pentru toti actorii globali.
„Asadar, nu cred sa doreasca cineva ca Iranul sa fie nuclear…”
De acord, pentru ca eu nu aia zic…
” China was an early supporter of Iran’s nuclear program, and continues to allow Chinese state-owned enterprises and private individuals to proliferate technology that Iran has used to improve the accuracy, range, and lethality of its ballistic missiles ”
https://www.uscc.gov/sites/default/files/2021-06/China-Iran_Relations.pdf
programul nuclear iranian merge taras grapis din 1990 incoace,fara prea mari rezultate,in 2010 fortele care le scrii tu acolo aveau la granitele iranului cele mai multe efective militare,si totusi nu au invadat,in schimb au preferat sa destabilizeze toti aliatii iranului din lumea islamica,aka „Primavara Araba”,problema ca si in cazul siriei si a altor state ,este nu daca ai victoria militara,cat ce faci dupa aia,aia care or veni o sa iti fie aliati sau inamici?,,poti sa ii refaci economia si politica astfel incat sa nu te trezesti cu ditai valul de migrare unde nu doresti tu?,esti sigur ca nu vei slabi statul respectiv atat de tare incat inamicii tai sa castige o influenta mult mai mare decat au acum ?,unui viespar ii dai cu fum si il tii sub control ,de ce sa il starnesti?
Exact, daca nu stii ce iese dupa si cum faci un nou status quo favorabil tie, degeaba ataci si castigi, mai bine stai deoparte. Oriunde puterea atacatoare nu a analizat astea bine si nu avea un nou lider fidel si popor de partea lui, a luat-o in bot, mai devreme sau mai tarziu.
Povestea Iranului și a vecinilor sai se poate scrie doar într-o carte cu multe volume și poate fi văzută din diferite unghiuri. Articolul este destul de elaborat dar este doat o viziune. Ideea e ca în zona operează mai mulți actori, fiecare cu scopuri proprii și filozofie personalizata de a le atinge.
1. Iranul. Dacă Iranul lui Khomeini miza pe exportul revolutiei islamice cel al lui Khamenei are ca unic scop supraviețuirea regimului. Lecția nord-coreeana arata ca cea mai buna protecție este deținerea armei nucleare. Pana atunci însă iranienii merg în varfurile picioarelor pentru a nu-i supăra pe americani. Nu sunt de acord ca Iranul ar putea implementa o defensiva de succes din doua motive. Regimul este temut și nu iubit, vezi câte revolte au fost suprimate cu violenta extrema. La primul semn de slabiciune se va prăbuși mai dihai ca regimul Ceaușescu. Al doilea motiv e ca cele doua armate iraniene sunt formate din îmbuibați și incapabili.
2. Israelul. Singurul scop al Israelului este sa nu lase o tara ce i-a jurat anihilarea sa pună mana pe arma nucleara. Și pentru ca nu poate învinge militar singur Iranul încearcă sa creeze un drum cât mai lung și întortocheat pentru programul nuclear. Și în același timp sa provoace reacții nestăpânite ale iranienilor poate poate se implica prietenul cel mare.
3. SUA. Care prefera un regim dictatorial preocupat de propria supraviețuire unui spațiu geografic controlat de grupări violente și puțin dispuse la compromis. De aceea nu se grăbesc sa facă pe placul Israelului. Singura preocupare reala este sa tina Iranul controlabil adică departe de arma nucleara. Deci scopul coincide cu al Israelului metoda însă difera.
4. Actorii proxi ai Iranului: Hezbollah, Hamas, Huthi, militiile șiite din Irak. Acestia și-au arătat rand pe rand eficienta apoi limitele în susținerea intereselor Iranului.
5.Rusia și China. În ciuda aparentelor rusii nu se înghesuie sa transforme Iranul în putere regionala. Am înțeles ca prin Siria chiar le-au dat la goale prietenește. Despre chinezi nu știu, nu ma pronunț.
Frumoase comentarii. De ce ne interesează atât de mult Iran? Turcia mi se pare mult mai periculoasă.
Nu stiu… poate pentru ca face valuri? 😛
https://www.digi24.ro/stiri/externe/iranul-spune-ca-acordul-nuclear-poate-fi-salvat-dar-ca-nu-va-negocia-la-nesfarsit-sua-sa-renunte-la-mostenirea-esuata-a-lui-trump-1576563
Iranul incearca sa fie motivul principal pentru care lumea va pleca din nou la razboi.
Pana la urma Iran va detine bomba nucleara,este inevitabil.Dar una este sa ai o bomba voluminoasa si alta este sa o miniaturizezi suficient pentru o rachete de croaziera.Aici se va da marea lupta intre Iran si cei care vor sa-i impiedice.
Nu realizam cat de realista este diplomatia mondiala.Nu le-a convenit ca Pakistan si-a produs arma nucleara,dar au inteles ca este pentru protectia lor,la fel si in cazul Indiei.Insa Iran a fost explicit,va folosi bombe nucleare pentru presiuni externe.Asa ca le-a fost usor americanilor sa coalizeze in jurul lor lumea araba nelinistita de ambitiile Iranului.
Nu poate fi o jignire mai mare pentru un iranian decat sa-l bagi in acceasi oala cu arabii jihadisti.El se considera mostenitorul Imp.Persan,o civilizatie milenara si rafinata,iar pe arabi niste peyzani primitivi.El crede ca turcii sant singurii musulmani respectabili(chiar daca sant suniti),exceptand fireste pe musulmanii din Iraq si Siria siiti.
Diferenta dintre suniti si siiti e ca cea dintre un ortodox moderat si un catolic militant care se pregateste de cruciada.Iranianul de rand este un om cumsecade pana la un punct,dincolo de care devine irational si de neinteles pentru un occidental.
Elementul subversiv care macina incet societatea iraniana este internetul.Daca in public se pastreaza decenta,alta e treaba in particular ..Incet-incet,femeia persana se emancipeaza,incepe sa adopte valori occidentale,oricat se straduiesc parintii,sotii si fratii lor sa le scoata asta din cap.
Politica americana este sa-i izoleze si sa-i sufoce lent pe iranieni cu sanctiuni economice.Sant sanse mari ca dupa Khamenei sa apara pericolul unor lupte interne.Iranienii de la oras si minoritatile au obosit sa auda clerici musulmani care sa le controleze viata.Sant ostili in mod pasiv regimului si desigur nu fac nimic care sa-i aduca in atentia statului represiv.Dar numarul lor mare face ca orice incident semnificativ sa poata degenera intr-o revolta de masa.
Sa zicem ca determinarea si o groaza de bani le va aduce arma nucleara.Cate focoase vor putea construi,avand buzunarele tot mai goale ?5 sau 10 ?Or sa traiasca permanent cu frica sa nu le fie distruse de israelieni chiar in silozurile lor.
Iar Iran nu are influenta necesara pentru a folosi arma nucleara ca element de negociere si santaj.Rusia este unul din pricipalii adversari a unei puteri nucleare imprevizibile la granitele sale.Cu o Rusie care nu se pune contra e mult mai usor sa aduni toate statele lumii impotriva Iranului.
Or fi liderii iranieni nebuni in declaratiile lor,dar prosti nu sant.Stiu f.bine ca folosirea unei bombe nucleare inseamna automat embargou total international si legitimarea oricaror represalii.Pe scurt sinucidere pentru liderii Iranului si al regimului lor.
Asa ca arma nucleara nu o sa folosesca prea mult Iranului,dar le va aduce o multime de probleme si dusmani.
total de acord cu tine
De ce sa nu ne incredem in germani si francezi? Iote d’aia: https://observatornews.ro/extern/planul-francogerman-pentru-a-apropiere-a-ue-de-rusia-a-infuriat-statele-baltice-426074.html?fbclid=IwAR19L4U8MItA7qtjOUvJVzHC8dLCVy5FHHTqnB-I-4iwUItr3I1KzwfcE9c
Iran e bun dar nu e căutat…nu are aliați in adevăratul sens. Cam toată lumea s-ar bucura dacă dispare. Rușii nu sunt de încredere, sirienii sunt cum sunt, Hezbollahul si miscarea din Yemen slăbuți…In rest, Israel&US ,Turcia, Arabia Saudită… abia așteaptă să-i toace.
mari,multi si degeaba..cu tot respectul pentru persi.
stau la mana ayatolahoilor si le inghit tampeniilecu bratele deschise.