GANDACI ZBURATORI 1

Incepem o noua serie lunga de articole, un nou serial on-line pe RoMil care are legatura cu trendul zilelor noastre, UAV-urile!

Despre UAV-uri si “bombe zburatoare” am mai vorbit in Enciclopedia Armelor, Germania spre exemplu, insa acum ne vom opri asupra preocuparilor SUA in domeniu, acoperind perioada WW I – primii ani ai Razboiului Rece, inceputul anilor *50/sec.XX. Vom vedea “OZI/Obiecte Zburatoare Identificate” interesante, multe putin cunoscute, creatia SUA sau inspirate de germani ori britanici, grupate sub genericul “Gandaci Zburatori” – titlul “onorific” dedicat primului “Gandac” american…Deci, dragi cititori, incepem calatoria noastra, va recomand “rabdare si tutun”!

In mediul militar si nu numai, dronele sunt considerate a fi inventii recente. O mare eroare rezultata din “uitare” deoarece dronele s-au inventat si au zburat cu peste 100 de ani in urma, la mai putin de 15 ani dupa desprinderea de sol prin forte proprii a primului aparat mai greu decat aerul pe 17 decembrie 1903, Orville si Wilbur Wright. Americanii au de ce sa fie mandri dar si noi romanii avem…Avem pe Traian Vuia care pe 18 martie 1906, cu aeroplanul creatie proprie Vuia 1, reuseste unul dintre primele zboruri autopropulsate din lume. Din pacate pentru noi, nu stim, nu putem sau nu vrem sa fim mandri, Vuia al nostru, si realizarile sale extraordinare, e prea putin cunoscut in lume!

Vom vedea lungul drum al americanilor de la “torpila zburatoare” pe care, la aparitia in anul 1915, presa vremii a numit-o “un dispozitiv care e putin probabil sa revolutioneze razboiul modern”, pana la racheta de croaziera careia in iunie 1983, Congresul SUA ii acorda o mare importanta in apararea nationala planificand achizitia a mii de astfel de Arme inteligente (da, la acea vreme un inalt oficial declara in Congres ca “racheta de croaziera asigura o mare acuratete in lovirea tintelor aflate la mare distanta fiind probabil cea mai semnificativa dezvoltare a armamentului din acest deceniu. Racheta de croaziera e deosebit de importanta in efortul de aparare al SUA si un plus nepretuit la securitatea noastra si a statelor democratice”. Drept urmare, in acel an Congresul aproba bugetul necesar achizitiei de 3000 de Air-Launched Cruise Missiles/ALCM/Racheta de Croaziera cu Lansare din Aer, 3994 Sea-Launched Cruise Missiles/SLCM/Racheta de Croaziera cu Lansare pe Mare, 560 Ground-Launched Cruise Missiles/GLCM/Racheta de Croaziera cu Lansare la Sol si intre 3000-5000 Medium-Range Air-to-Surface Missiles/MRASM/Rachete Aer-Sol cu Raza Medie de Actiune, o suma enorma pe atunci, aproximativ 30 de miliarde de dolari. Si asa s-au ales cu Arme de top, unele exista si astazi in inventar, cu modernizari si actualizari, precum AGM-86 ALCM, BGM-109 Tomahawk SLCM, BGN-109 G Gryphon GLCM si MGM-31 Pershing I/II MRASM. Ehhh, ca fapt divers, in decembrie 1979 MGM-31 Pershing I a devenit vedeta NATO, organizatia acceptand planul SUA de amplasare a 464 GLCM -160 in Marea Britanie, 112 in Italia, 96 in Germania Federala, 48 in Belgia si 48 in Olanda, ulterior adaugandu-li-se si 108 Pershing II care au devenit operationale in decembrie 1983. La inceputul lui 1983, Senatul aloca 3,60 miliarde de dolari pentru achizitia a 560 de Pershing II GLCM starnind ingrijorare la Moscova deoarece rachetele erau greu de localizat).

Asa cum s-a intamplat de nenumarate ori in istoria tehnicii militare, “torpilei aeriene” nu i s-a dat initial prea mare importanta in SUA, dezvoltarea fiind stopata odata cu finalul WW I, asta pana cand creatorul United States Air Force/USAF General de Brigada William “Billy” Lendrum Mitchell a demonstrat vulnerabilitatea marilor nave de razboi in fata fortei aeriene in perioada 1921-1923 fapt ce a dus la caderea in dizgratie, degradare si mutare disciplinara (deh, adevarul doare, Marina s-a suparat, generalii s-au suparat, gandirea retrograda si-a spus cuvantul! Mda, unii de pe la noi, prea multi chiar, asa gandesc, cu T55-ul si BTR-ul spargem piata si furnizam muuulta securitate, ba chiar facem fata tuturor provocarilor secolului XXI! “Billy” Mitchell servise in Franta in WW I in cadrul Copului Expeditionar American, Serviciul Aerian/USAAS/United States Army Air Service. La 11 noiembrie 1918, data semnarii armistitiului de catre Germania,Corpul Aerian American avea pe front 45 de escadrile insumand 740 de avioane, 767 de piloti, 481 de observatori/18.000 de fotografii aeriene si 23 de mitraliori aerieni brevetati. La acea data acopereau 137 km de front de la Pont-a-Mousson/nord-estul Frantei la Sedan/nordul Frantei. La final au acumulat peste 35.000 de ore de zbor peste linia frontului, 150 de misiuni de bombardament ajungand chiar si la 260 km in interiorul liniilor germane, cantitatea de bombe aruncata asupra nemtilor fiind impresionanta pentru acea vreme -138 de tone. Da, asta a fost inceputul bombardamentului strategic de mai tarziu! Au distrus la sol si in aer 756 de avioane+76 de baloane germane avand 71 de asi. Asul asilor americani cu 26 de avioane germane distruse a fost capitanul Edward Vernon Rickenbacher, comandantul Escadrilei Aeriene 94 echipata cu biplane franceze de vanatoare SPAD S.XIII/Societe Pour L’Aviation et ses Derives, 211 km/h la 1000 m altitudine, 190 km/h la 5000 m altitudine, 2 mitraliere Marlin Rockwell M1917/1918 calibrul 7,70 mm+2 bombe de 11 kg).

Kettering Bug

  Drona americana, ceea ce noi numim astazi Unmanned Aerial Vehicles/UAV/Vehicul Aerian Nepilotat, nu s-a nascut in mod heirupist ci a fost “nasita” de mai multi oameni vizionari, inventatori geniali care prin dispozitivele create au reusit “intregul”, o aeronava ghidata fara pilot, o bomba zburatoare practic care trebuia sa duca Razboiul direct in transeele inamice si sa distruga tinte inaccesibile aflate mult in spatele liniei frontului. Si da, principalii inamici ai nou-nascutului UAV nu au fost germanii ci generali americani care aveau indoieli cu privire “utilitatea militara” a unei bombe zburatoare ghidata, temandu-se de faptul ca acestea sunt “nesigure” (asa si erau dupa cum vom vedea in cursul articolului) basca faptul ca aparusera in panoplia armelor bombardiere cu raza medie si lunga de actiune (spre exemplu: Caproni Ca.4, bombardier greu trimotor care avea raza de actiune de 700 km, incarcatura de bombe maxim 1450 kg; Handley Page V/1500, autonomie 2200 km cu 3400 kg de bombe; Martin MB-1, primul bombardier greu de productie americana in dotarea USAAS, autonomie 627 km cu 907 kg de bombe. In 1920 i-a urmat MB-2. Ca fapt divers, cel mai mare bombardier creat in WW I si neintrat in productie datorita sfarsitului razboiului a fost germanul Siemens-Schuckert R.VIII, fuzelaj complet metalic, un mamut cu 6 motoare fiecare dezvoltand 300 CP/1800 CP, 21,60 m lungime, 48 m anvergura, 7,40 m inaltime, greutate gol 10,50 tone/la incarcatura maxima 16 tone, incarcatura maxima 5,50 trone, 4 mitraliere calibrul 7,92 mm,echipaj 8, doua prototipuri, doar unul fiind gata de zbor la inceputul lui 1919, ambele distruse la ordinul Aliatilor. Dar mega-bombardierul asta e un alt articol, promit!). Desi in istoria militara americana si occidentala, Kettering Bug/Gandacul lui Kettering e considerat prima drona aeriana din lume, realitatea e cu totul alta! “Gandacul lui Kettering” nu a fost nicicum primul, ideea de “bomba zburatoare” sau “torpila zburatoare” fara pilot venindu-i lui Elmer Ambrose Sperry in aprilie 1915, acesta fiind si primul care a incercat “ceva” in acest sens!

Elmer Ambrose Sperry, inginer, inventator, anteprenor si om de afaceri cu peste 350 de brevete, fondeaza in 1880 la Chicago la doar 20 de ani, compania Sperry Electric Company producand dinamuri/generatoare si becuri electrice. A fost un om de afaceri prolific si vizionar fiindca dea lungul vietii a fondat nu mai putin de 8 companii precum: Sperry Electric Mining Machine Company/1888/motoare electrice rotative si utilaje pentru industria miniera; Sperry Electric Railway Company in Cleveland, 1894. A proiectat primul tramvai cu motor electric din SUA. Ulterior a vandut compania catre General Electric Company. Ehhh, aici putem fi si noi mandri! Primul tramvai electric din Romania a circulat in Bucuresti intre Obor si Cotroceni, linia 14, 6 km lungime, din data de 9 decembrie 1894. In curand se implinesc 127 de ani de la acest eveniment care, in timp, a schimbat fata Bucurestiului! Totusi, tramvaiul tras de cai a disparut din Bucuresti abia in 1929; Chicago Fuse Wire Company/sarma si cabluri electrice in 1900; Sperry Rail Service in 1928, Shelton/Connecticut, companie producatoare de instalatii si utilaje destinate intretinerii caii ferate, si prima din lume care asigura teste nedistructive ale caii de rulare (in perioada 1928-1929, Elmer Sperry a fost presedintele American Society of Mechanical Engineers/ASME/Societatea Americana de Inginerie Mecanica). Insa, cea mai de succes companie a sa, cea care la adus in panoplia inventatorilor de top ai lumii, a fost Sperry Gyroscope Company infiintata pe 14/19 aprilie 1910 in Brooklyn (alte surse 1908), New York. Din 21 ianuarie 1929 a fost rebotezata Sperry Gyroscope Company, Inc, iar din aprilie 1933 devine filiala a Sperry Corporation, compania fiind timp de 76 de ani (1910-1986) cea mai mare companie americana de echipamente electrice de ghidare si control din SUA (giroorizont/orizont artificial, girocompas, pilot automat, vizoare de bombardament, computer analog etc). Pe 30 iunie 1955, Sperry Corporation fuzioneaza cu Remington Rand, Inc formand Sperry Rand Corporation. In iulie 1979, Sperry Rand a fost redenumita Sperry Corporation, nume pe care la pastrat pana in noiembrie 1986 cand, in urma fuziunii cu Burroughs Corporation, devine Unisys Corporation. Ulterior, o parte dintre diviziile ex-Sperry Corporation devenite Unisys Corporation au intrat in compunerea Honeywell, Lockheed Martin, Raytheon Technologies si Northrop Grumman.

Initial, compania Sperry Gyroscope producea si comercializa girostabilizatoare navale si proiectoare de mare intensitate (girostabilizator -dispozitiv pentru stabilizarea ruliuului navei care mai e cunoscut drept giroscop naval/maritime. Ehhh, ca fapt divers, primul giroscop a fost creat de catre profesorul Johann Gottlieb Bohnenberger, profesor de fizica, matematica si astronomie la Universitatea din Tubingen, Germania, in 1810, si a purtat numele de “Masinaria lui Bohnenberger” –giroscop cu suspensie cardanica. Giroscopul inertial a aparut in 1851 fiind creat de catre francezul Leon Foucault, acesta botezandu-l Pendulum, presa vremii numindu-l “Pendulul lui Foucault”. Cu el s-a calculat pentru prima data in istorie viteza de rotatie a Pamantului, devenind ulterior material didactic in toate marile universitati din lume. Tot atunci a aparut termenul de girocompas, nume inspirat din grecescul “gyros/rotatie, cerc”. Interesant e faptul ca “Masinaria lui Bohnenberger” a fost recomandata ca material didactic lui Leon Foucault de catre matematicianul Pierre-Simon Laplace, creandu-se o controversa istorica germano-franceza cu privire la paternitatea “Pendulului”. In 1890, George Milton Hopkins inventeaza primul giroscop electric din lume).

USS Delaware

  In 1911, primul giroscop naval Perry avand numarul de fabricatie “100” a fost instalat pe o nava/prima din istoria navala, pachebotul/nava de linie SS Princess Anne apartinand companiei de transport maritim anglo-americana International Mercantile Marine Co, aceasta executand un voiaj intre New York si Hampton Roads/Virginia (nava facea calatorii transatlantice intre SUA si Marea Britanie/Liverpool, asa-numita Old Dominion Line. Prima calatorie a avut loc in 1870, compania numindu-se initial Liverpool&Mississippi Steamship Co, nume schimbat in 1872 in Mississippi&Dominion Steamship Co Ltd. Din 1902 a purtat numele de  International Mercantile Marine Co). Desi a avut mare succes, giroscopul a fost demontat si adus in New York pentru a fi montat pe cuirasatul USS Delaware/BB-28, acesta fiind prima nava militara din istorie echipata cu acest sistem (USS Delaware, cuirasat Clasa Delaware, 22.759 tone, 158 m lungime, 10 tunuri calibrul 305 mm in 5 turele). Testele la bordul cuirasatului au debutat pe 18 august 1911, si de aici incepe povestea de succes! Dovedindu-se a fi exceptional ajutand la navigarea cu precizie si in siguranta a navei, US Navy a comandat rapid inca 4 exemplare companiei Sperry (datorita giroscopului care indica in permanenta nordul magnetic, nava nu a deviat de la curs). Prima unitate din aceasta comanda, giroscopul cu numarul de fabricatie “101”, a fost instalata la bordul cuirasatului USS Utah/BB-31 pe 13 noiembrie 1911 (cuirasat Clasa Florida, 23.403 tone, 10 tunuri calibrul 305 mm). Ei bine, giroscopul avea sa treaca in curand oceanul fiind “curtat” si cumparat de catre puternicele Marine ale vremii, marinele britanica (ehhh, Sperry i-a invatat si pe britanici sa faca giroscoape infiintand in 1913 la Londra compania Sperry Gyroscope Company Limited, incepand in scurt productia locala a giroscopului Sperry Mk1. Compania a rezistat pana in 1970 cand a fost vanduta British Aerospace. Ca fapt divers, primul giroscop Sperry din istoria Royal Navy a fost montat pe submarinul H.M.S E.1, Clasa E, submarin intrat in dotarea RN pe 6 mai 1913, 808 tone in imersiune, diesel-electric, 4 tuburi lanstorpila calibrul 450 mm, echipaj 30. Testele s-au desfasurat la Colegiul Naval Regal din Greenwich si au avut rezultate bune. Drept urmare, in 1925 Amiralitatea britanica scoate primul manual destinat utilizarii busolei giroscopice numit „Manualul Amiralitatii pentru Busola Giroscopica”, primul din istoria Marinei Regale, o lucrare de mare valoare pentru formarea ofiterilor cu navigatia care s-a studiat pana in preajma WW II fiind „imprumutat” si Marinei americane), franceza (pe la jumatatea anilor *30/sec.XX, conform surselor oficiale franceze, guvernul incurajeaza financiar compania Societe d’Aplications Generales d’Electricite et de Mechanique/SAGEM sa produca sub licenta giroscoape Sperry pentru Aviatie si Marina), italiana (in anii *20/sec.XX, Sperry si-a deschis reprezentanta la Milano. Prima nava a Regia Marina echipata cu giroscop a fost, foarte probabil, cuirasatul Conte di Cavour, 25.489 tone, tunuri calibrul 305 mm) si rusa (nu se stie cu certitudine cand au luat contact rusii pentru prima data cu giroscopul Sperry. Surse firave sustin ca foarte probabil prima nava a Marinei Imperiale Ruse dotata cu giroscop Sperry a fost distrugatorul Novik intrat in uz in 1913, nava servind in Flota Baltica, 1620 tone, 4 tunuri calibrul 102 mm, 4 tuburi lanstorpila calibrul 450 mm –nava a fost proiectata de germani. Au avut si ei preocupari in privinta sistemelor de ghidare intre anii 1920-1930, se stie de inginerul naval Nikolai Nikolaievici Ostracovici, inginer care avea sa-si piarda viata in 1946 intr-un dubios accident de masina. In 1932 patenteaza primul giroscop sovietic la Universitatea de Stat din Moscova. Foarte probabil, sovieticii i-au ajutat pe germanii de la Siemens sa invete a construi giroscoape navale –se stie ca in 1926, Marina germana a infiintat in mare secret la Amsterdam/Olanda compania Naamlooze Vennootschap Aerogeodetic, o companie constructoare de “Kreiselgerate”/giro-instrumente care, curand, si-a deschis filiala la Berlin –in 1935 lucrau la foc continuu giroscoape, sisteme de control al focului pentru tunuri navale si AA etc sub girul directorului tehnic Johannes Maria Boykow, fost ofiter in Marina Imperiala austriaca si fost pilot in WW I).

Nu mult dupa incheierea testelor pe USS Delaware/BB-28, si in timp ce primul cuirasat din lume care fusese echipat cu girocompas, ulterior dezechipat, se afla in Anglia pentru incoronarea regelui George al V-lea al Regatului Unit/6 mai 1910, Elmer Sperry aranjeaza cu viitorul amiral Joseph Strauss, pe atunci comandantul Bureau of Ordnance/BuOrd, instalarea unui nou giroscop, mai complex, pe distrugatorul USS Drayton/DD-23, Clasa Paulding, 901 tone, 5 tunuri calibrul 76 mm, 6 tuburi lanstorpila calibrul 450 mm, nava care la acea data nici nu intrase inca in Flota (amiralul Strauss participase la razboiul americano-spaniol/21 aprilie-13 august 1898 pe velierul USS Lancaster de 2400 de tone, 2 tunuri din fier Parrot cu incarcare pe la gura tevii calibrul 164,70 mm+24 de obuziere Dahlgren calibrul 230 mm, si acestea cu incarcare pe la gura tevii ca expert in munitie/armurier –din 1893 lucra in cadrul Bureau of Ordnance/BuOrd, departament US Navy care se ocupa, exista si astazi, cu procurarea, stocarea si implementarea armamentului naval, department infintat pe 5 iulie 1862. Intre anii 1900-1902 a infiintat o fabrica de pulbere fara fum la Naval Proving Ground la Indian Head in Maryland –asta era un centru de testare pentru arme, munitii si blindaje al US Navy nascut in 1890. Exista si astazi, e una dintre cele mai importante centre de cercetare-dezvoltare armament si tehnica navala al US Navy. In WW I a comandat cuirasatul USS Nevada/BB-36, 27.500 tone in 1916, 178 m lungime, 10 tunuri calibrul 356 mm in turela. In februarie 1918 e numit comandantul Mine Force/puitoare de mine in cadrul Flotei Atlanticului fiind distins cu Medalia pentru Serviciu Distins –a coordonat instalarea barajului de mine in Marea Nordului, ulterior, dupa razboi, si curatarea acestuia. In octombrie 1919 a revenit in staff-ul Marinei ca membru in cadrul Consiliului General, iar din martie 1921 devine comandantul Flotei Asiatice primind gradul de amiral. Flota Asiatica, inainte de WW II, patrula Insulele Filipine fiind aproape anihilata de catre japonezi pana in februarie 1942, navele care au supravietuit au fost incluse in Flota Pacificului de Sud-Vest, numita ulterior Flota a VII-a. Nava amiral a Flotei Asiatice a fost crucisatorul greu USS Houston/CA-30, Clasa Northampton, 9200 de tone, 183 m lungime, 9 tunuri calibrul 203 mm in turela, acesta fiind scufundat de catre japonezi in Stramtoarea Sunda pe 1 martie 1942. Stramtoarea Sunda e un canal avand latimea cuprinsa intre 26-110 km intre insulele Java/est si Sumatra, acesta leaga Marea Java/Oceanul Pacific de Oceanul Indian/sud, astazi apartine Indoneziei. Datorita contributiei la dezvoltarea US Navy, distrugatorul purtator de rachete ghidate din Clasa Charles F.Adams, USS Joseph Strauss/DDG-16,4526 tone, Flota Pacificului pensionat in 1990, i-a purtat numele –a fost vandut Greciei in 1992 unde a servit pana in 2002 sub numele de HS Formion/D-220).

La acea vreme amiralul Strauss i-a cerut lui Sperry sa studieze posibilitatea controlului si dirijarii focului marilor tunuri de pe cuirasate si crucisatoare, drept urmare noul giroscop montat pe USS Drayton avea si alte echipamente/accesorii precum Compass Repeate/CR/Compas cu Repetitie (repetor magnetic de directie 360◦ in consola) si indicator directie/relevment tinta. Ulterior, toate aceste echipamente moderne au fost instalate pe marile nave ale Marinei, aproximativ 30 aveau giroscoape Sperry in timpul WW I. Datorita girocompasului si nu numai, Sperry e numit in SUA “tatal tehnologiei de navigatie moderna”, geniul acestuia trecand rapid de la navigatie pe mare la navigatie in aer, avand o importanta deosebita in crearea primelor drone (in Aviatie -vizoare de bombardament, cronometre, calculatoare mecanice, spre exemplu). Dealtfel, la moartea sa pe 16 iunie 1930, SUA prin vocea secretarului Marinei de atunci, Charles Francis “Deacon” Adams III/5 martie 1929-4 martie 1933 (promotor al dezvoltarii Marinei si al constructiei de cuirasate si portavione) i-a recunoscut meritele deosebite, oficialul Marinei afirmand, citez: “Este sigur ca niciun american nu a contribuit atat de mult la progresul nostru in tehnica navala precum Elmer Sperry”. Da, asa este, in timpul WW I, Sperry a creat si produs exceptionalul “Metal Mike”, primul pilot automat destinat navelor din istoria navala, ceea ce a facut ca US Navy sa fie la acea vreme cea mai moderna/automatizata forta navala din lume, sistemul fiind cumparat ulterior si de catre britanici si francezi. Si ne oprim aici cu Marina pentru a ne ocupa de prima “torpila aeriana ghidata”, prima drona din istorie, cea care dupa WW I avea sa duca la binecunoscutul si de neinlocuit astazi pilot automat, echipament standard pentru tot ceea ce zboara in haine civile sau militare in lume. Elmer Sperry a fost cel care a construit primul girostabilizator care il ajuta pe pilot sa controleze si sa mentina directia, sa controleze viteza, instrumente giroscopice de zbor care au crescut siguranta si acuratetea zborului.

Se stie ca intre anii 1915-1925, Sperry a lucrat indeaproape cu Marina si Aviatia SUA creand a gramada de dispozitive de ochire si vizare, de control al zborului, de control al focului etc si, cu doi ani inainte de deces, in 1928, Sperry vinde compania catre North American Aviation Inc, un imens holding de aviatie condus de catre Clement Melville Keys (Clement M.Keys, bancher si finantator, s-a implicat in infiintarea a numeroase companii de aviatie precum Curtiss-Wright, China National Aviation Corporation, North American Aviation, TWA, fiind numit de catre americani “parintele aviatiei comerciale din America”). In aprilie 1933, Sperry Corporation redevine independenta lucrand cu universitatile Stanford si MIT la dezvoltarea tehnologiei radar/microunde, iar in WW II a proiectat si produs computere analoge de bord, vizoare de bombardament, pilot automat, sisteme de control al focului, echipamente radar aeropurtate, sisteme de decolare-aterizare automate care s-au regasit pe toate aeronavele americane, inclusiv B-17 si B-29. Si ajungem la prima “racheta ghidata” Sperry, prima “bomba zburatoare”, prima drona operationala din lume. Vom vedea istoria unei arme pe care presa americana o numea cu scepticism la inceputul lui 1915 “un dispozitiv susceptibil sa revolutioneze razboiul modern”…Tot presa la jumatatea lui 1918, nu cu mult inainte de finalul WW I, venea cu cuvinte de lauda datatoare de speranta “torpila aeriana e tunul viitorului comparativ ca importanta cu inventarea prafului de pusca”…Cuvinte pompoase, gratuite, izvorate din cautarea stirilor senzationale? Nu, si asta vom vedea in cursul articolului! Chiar si William Lendrum ”Billy” Mitchell, viitor general de brigada si promotor al Aviatiei in SUA, cel care in cadrul “Proiect B” a demonstrat vulnerabilitatea marilor cuirasate in fata bombardamentului aerian, spunea in privinta “torpilei aeriene” la inceputul anilor *20/sec.XX, “o Arma de o valoare extraordinara pentru fortele aeriene” (Proiect B a fost propus in februarie 1921 de catre “Billy” Mitchell secretarului Marinei SUA Josephus Daniels si ministrului Apararii Newton Diehl Baker Jr. desfasurarea de exercitii comune Marina-Armata. Mitchell urmarea sa isi demonstreze teoria ca bombardamentul aerian, fortele aeriene, e/sunt o amenintare la adresa marilor nave de razboi. Deci, in viziunea lui Mitchell, Aviatia ar trebui sa fie in prima linie de aparare a SUA ci nu Marina si, mai mult decat atat, cu pretul construirii unui singur cuirasat s-ar putea realiza 1000 de bombardiere. Proiect B s-a desfasurat in perioada iunie-iulie 1921 si s-a soldat cu scufundarea de catre Aviatie a crucisatorului SMS Ostfriesland, ex-Kaiserliche Marine/Marina Imperiala, Clasa Helgoland 24.300 tone, 12 tunuri calibrul 305 mm si a unui distrugator. Desi Aviatia si-a dovedit eficienta exercitiul exercitiul naste si in ziua de astazi controverse deoarece navele erau stationare si lipsite de aparare, asa-zisa eficienta fiind pusa la indoiala de catre US Navy. Cert e faptul ca “Billy” Mitchell a atras asupra sa furia Marinei si nu numai devenind incomod fiind trimis la “plimbare” prin Europa si Asia pentru “documentare”, ba chiar a ajuns datorita comentariilor pertinente, critice, aduse strategiei invechite si obtuzitatii in fata Curtii Martiale dandu-si demisia in 1925. Prin demersul sau a reusit totusi sa mareasca fondurile Aviatiei si sa determine crearea Aviatiei ambarcate in US Navy –contraamiralul William Adger Moffett a pus bazele Navy’s Bureau of Aeronautics/Biroul Aeronautic al Marinei in 1921, punand bazele constructiei de portavioane si a fortei aeriene independente a Marinei).

Ei bine, ideea de “bomba zburatoare” sau “torpila aeriana” fara pilot circula in Marea Britanie/Europa chiar inainte de WW I, ceea ce e absolut remarcabil daca ne gandim ca Aviatia abia se nascuse iar aeronavele erau inca fragile si periculoase! Nu intentionam sa o descriem in acest articol deoarece l-am supraincarca inutil, il vom mentiona cu promisiunea unui articol dedicat –Doctor Archibald Low, inginer, fizician si inventator, “tatal sistemelor de ghidare radio”, se gandea in 1914 la o tinta aeriana nepilotata. In 1915, Rouston Proctor, tinta aeriana nepilotata a fost propusa Corpului Aerian Regal, precursorul RAF, ca mijloc de combatere a Zeppelinelor germane si a baloanelor de observatie. Va urma.

 

 

WW

 

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

axisafvs.blogspot.com

https://historycollection.com › …

https://airandspace.si.edu › sov…

https://www.researchgate.net › …

https://owlcation.com › World..

https://www.history.navy.mil › histories › pdfs

marinelink.com