S-a intamplat la Rouen, intre 8 si 18 iunie., evenimentul avand loc de regula o data la 4 pana la 6 ani, anul acesta fiind a 8-a editie.
Ideea evenimentului s-a nascut in 1986 cu ocazia unei curse transatlantice intre New York si Rouen, pentru a celebra 100 de ani de la traversarea Atlanticului de catre statuia libertatii. Astfel in 1989, cu ocazia bicentenarului revolutiei franceze, a fost organizata prima „adunare” a celor mai mari veliere din lume, care au acostat pe cheurile din Rouen, fosta capitala a ducilor de Normandia.
Pentru a ajunge acolo, navele urca dinspre Golful Le Havre pe Sena, in multe cazuri trebuind sa isi demonteze partea superioara a catargelor pentru a putea trece pe sub podurile Normandia, Tancarville si Brotonne. Punctul terminus al urcarii este podul Wilhelm Cuceritorul din Rouen, prea jos pentru ca navele maritime sa poata trece, in timp ce penultimul pod – Gustave Flaubert – este prevazut la o inaltime care sa permita trecerea fara probleme a varfurilor catargelor.
Aici se pot consulta orarele de sosire si plecare a navelor: L’Armada 2023 – Les Voiles de la Liberté
Desi initial intentionam sa asist in 18 iunie la plecarea navelor si ceremonia de incheiere, din cauza vremii anuntate mi-am devansat vizita cu o zi, navele fiind ancorate la cheu. Printre navele aflate la cheu, enumeram: Dar Młodzieży (prezent anterior in 1989), Marité, Belem, Cuauhtémoc (prezente de fiecare data), iar la prima participare au fost: El Galeón, Nao Victoria, Pascual Flores, Atyla, Capitán Miranda, Shtandart, Bima Suci, precum si fregata FRREMM „Normandie”.
Lista completa a navelor cu tot cu poze, ca sa va puteti orienta in mica galerie a articolului, o gasiti aici: Navires (armada.org)
Si acum cateva poze:
Precum si 3 scurte filmari cu perspectiva de pe podul Gustave Flaubert, in prima observandu-se Belem, Dar Młodzieży si Normandie in plan indepartat, iar in ultimele 2 filmari putandu-se observa in departare podul Wilhelm Cuceritorul (Guillaume Le Conquerant) si turlele catedralei unde isi gasesc odihna Rollo si inima de leu a lui Richard iar nu departe a fost arsa pe rug Ioana d’Arc:
Marius Zgureanu
Super fain !!!
Chapeau bas maitre, merci!
Un articol pe sufletul meu.
Ou sont les neiges d’antan???
Fain Mariuse! Merci, ne mai relaxam si noi.
Îmi pare rău să constat asta, pentru că de multe ori am parcurs cu mare interes rumaniamilitary.ro, dar în momente foarte importante vă dovediti a fi ‘escapiști’, că sa nu zic de-a dreptul autiști.
Ce rost are postarea asta despre velierele de pe Sena, astăzi, când se întâmplă lucruri pe care nici nu le băgați în seamă?
Stii cum e, nu-ti place, mergi in alta parte, nu e ca si cum ai plati vreun abonament ca sa ai acces la articole si noi nu livram ce „trebuie”.
Daca vrei sa deschizi un topic despre lucrurile pe care nu le bagam in seama, ai la dispozitie rubrica Permiteti sa raportez. Poti sa scrii acolo despre lucrurile pe care noi, autistii/escapistii nici nu le bagam in seama…
P.S. Astazi toata lumea are acces la presa, nu mai e ca pe vremea comunistilor, cu acces restrictionat sau permis doar celor mai norocosi dintre noi…
Frumos! Mulțumim! ?
Părerea mea, hâc…
Ce dragut! 🙂 Santa Maria Manuela am vazut-o acum cativa ani prin Egee… Cred ca-i cea mai mare goeleta din lume la ora actuala…
A se citi/vizualiza cu coloana sonora de la piratii din Caraibe.
Frumoase nave…saru’mana. Pe cat sunt de urate hardughiile alea „de croaziera” gigantice, pe atat sunt de frumoase velierele astea.
Un articol bine venit! Mulțumesc MZ. Parca mai simți nevoia și de altceva decât războiul din Ucraina, nesemnarea contractului pt corvete, pdf-uri etc. Parca iti vine sa mai evadezi din cotidian ?
Frumoasa imagini cu veliere superbe. Păcat că nu a fost și Mircea al nostru, merita să fie printre ,,aripile” de acolo!
frumos si interesant?
Am font si eu cu un cuplu de amici, dar duminicà, de asta nu te-am întâlnit Marius 🙂
Dealtfel nu a plouat, doar pe la 15:00 a început sà picure, când se terminase bâlciul, deci ai fi putut sà vii.
Mexicanii cu Cuauhtémoc au avut o plecare impecabilà, au tras si cu tunul, iar uniformele si tinuta lor erau impresionante.
Indonezienii cu Bima Suci au fàcut un spectacol mai mult sau mai putin folcloric, mai putin potrivit pentru o navà militarà, fie si ea scoalà, dar au avut succes. Nava era foarte frumoasà si elevii au stat ore în sir în picioare pe vergele velelor. Erau totusi legati de centurà pentru sigurantà.
Se instalase pe chei vreo 10 braseros unde ardeau busteni ce pràjeau câte jumàtate de purcel.
M-am înfruptat si eu, cu o sticlà de vin de Languedoc.
Spectacol frumos si popular si frecventat practic numai de francezi sau stràini albi. Diversitudinea avea alte preocupàri.
Superb !
Cand vezi astfel de evenimente si muzee in special din occident primul lucru pe care il poti zice e ”Au cu ce ma ! Au cu ce ! ” vorba slagherului