Poate o fi cu noroc isi fac singuri curaj militari indieni, oameni care par chiar seriosi, in opozitie cu politicienii si mai ales industria autohtona. Necazul indienilor este ca forta lor aeriana, ne referim aici la aparatele de lupta, este in prezent sub minimul necesar de 42 de escadrile, iar viitorul arata sumbru atat timp cat India opereaza inca MiG 21 Bison si MiG 27, aeronave care ar fi trebuit de mult inlocuite prin programul MMRCA, iar Tejasul autohton Mk i este o parodie de avion si probabil ca nici Mk II n-o sa faca valva in presa de specialitate. Ne referim la valva cu intelesul de senzatie nu de ironie si zambete condoscente…
Revenind in zilele noastre, pe 6 aprilie, guvernul indian a trimis o RiF (request for information) catre sase companii constructoare de avioane multirol. Ca date importante, se discuta despre 110 aparate, livrabile in maximum 12 ani de la semnarea contractului.
Pana pe 3 iulie se asteapta un raspuns de la cei interesati. Cele sase companii sunt: Boeing cu SuperHornet F/A-18E/F Block III, Dassault cu Rafale F3R, consortiul european Eurofighter, Lockheed Martin cu al sau F-16 Block 70, rusii de la United Aircraft Corp cu proaspatul MiG-35 si suedezii de la Sabb cu Gripen E.
Si daca lista „petitorilor” va pare familiara, ei bine, chiar este pentru ca exact aceleasi companii (si in mare cu aceleasi avioane) au participat si in prima competitie MMRCA (Medium Multi-Role Combat Aircraft), cea din 2009 si castigata de Dassault. Pe atunci se discuta despre 126 de aparate, dar intre timp indienii au cumparat cu banii jos 36 de Rafale, in 2016.
Dar desi Dassault s-a vazut fericita si foarte optimista catigatoare a primei MMRCA, n-a reusit sa incheie contractul, multumindu-se doar cu vanzarea celor 36 de aparate. Pretentiile indienilor fiind gasite de francezi cu totul absurde si chiar asa si erau, le-am comentat la vremea respectiva.
Mai apoi, chiar anul trecut daca nu ma insel, indienii au mai lansat o cerere de informatii pentru un avion multirol cu un singur motor, se vorbea prin presa lor ca ar exista o comanda de +200 de bucati. Favorite si singurele competitoare: Saab cu Gripen E si Lockheed cu F 16 Block 70. Intre timp s-a anulat si aceasta competitie (luna trecuta) in favoarea celei despre care discutam acum.
De aceasta data nu se face referire directa la cate motoare sa aiba viitorul aparat, ambele variante sunt luate in calcul, iar cifra finala variaza intre un minim de 82 de aparate si un maxim de 110, desi daca lucrurile vor merge bine, maximul s-ar putea creasca.
La fel ca si in cazul precedentelor doua incercari, primele 16 aparate pot fi construite in afara Indiei, restul trebuie sa fie asamblate macar in tara. Bineinteles ca producatorul care ofera cel mai substantial transfer de tehnologie va avea o bila alba maricica in dreptul ofertei lui. O alta bila”foarte” alba va fi adaugata celui care ofera Indiei un control cat mai mare asupra integrarii diverselor tipuri de arme si alte chestii importante pe viitorul avion, adica de producatorul care va permite ca pe aparatul sau sa fie integrate in viitor arme si dispozitive fabricate in India, iar integrarea sa poata fi facuta in mod autonom de catre industria locala.
Cereri foarte sensibile dupa cum se vede, in primul MMRCA francezii au oferit cam toate alea, insa cand s-a discutat mai aplicat nu s-au inteles. Mai tinem minte ca una dintre cele mai absurde pretentii ale hindusilor a fost ca Dassault sa ofere garantie si pentru avioanele care urmau sa fie fabricate in India (de catre indienii si industria lor), ori in fata unei astfel de enormitati, francii si-au luat bagajele si s-au intors in Europa…
GeorgeGMT