Eroul Necunoscut…O cinstire a tuturor acelora care au facut jertfa suprema in folosul Neamului Romanesc, platind cu sange dezrobirea fratilor si UNITATEA NATIONALA A ROMANILOR, este o poveste trista si inaltatoare totodata.
Eroul Necunoscut, reprezinta insasi Armata Romana si pe Romani, cei care au infaptuit minuni de vitejie la Vaslui, Selimbar, Plevna si Smardan; reprezinta viteaza divizie de la Cerna; este sacrificiul apararii Carpatilor; este intruchiparea luptatorilor victoriosi de la Oituz, Marasti si Marasesti. Este, daca vreti, imaginea dintotdeauna a Ostasului Roman, a Romaniei luptatoare, care, in deplina rezonanta, au facut posibila MAREA UNIRE, visul Neamului dintotdeauna.
UNIRE, ce astazi, din pacate, este vaduvita de tinuturi dragi romanesti: Basarabia,Bucovina, Herta…Pentru ELE, EI,EROII, plang de dincolo de mormant; pentru ELE, plang si spera, cei care astazi inca simt romaneste (multi, putini, inca mai suntem, si vom fi intotdeauna!). “Vom fi iarasi ce am fost si mai mult decat atat!” –tulburatoarele cuvinte ale lui Petru Rares, sa fie doar un vis demult apus, astazi? Noi, speram ca nu!
Daca despre EROI si faptele lor de glorie, s-a scris de nenumarate ori pe acest blog, cu stima si respect, fiindca asa cum spunea cu multi ani in urma generalul de divizie, Ion Palade, Regimentul 30 Infanterie “Dorobanti”-Muscel: “Spune-ti, celor dragi voua, despre faptele de eroism ale ostasilor care au luptat pentru reantregirea si eliberarea tarii, spre a fi cunoscute de urmasii nostri, si a sadi in inimile lor sentimentul demnitatii nationale” (un mare general, ce a facut parte dintr-un Regiment ce s-a acoperit de glorie in WW I si WW II, ce l-a avut in randurile sale pe eliberatorul Oradei in timpul razboiului romano-ungar din anul 1919, generalul Traian Mosoiu -acesta, a participat avand gradul de maior, la al doilea razboi balcanic in anul 1913, fiind sef al biroului Mobilizare din cadrul Regimentului 30 Infanterie Muscel. ELIBERATOR, despre care cuvintele parintelui vicar, Roman Ciorogariu, n-au nevoie de niciun comentariu: “„Aţi fost aşteptat, domnule general. Să ne trăieşti! Acum putem muri cu toţii, că am văzut înfăptuit cel mai frumos vis al vieţii noastre, am văzut pe fiul Ardealului, pe Dumnezeul nostru, intrând triumfător, sfidând moartea ca să ne salveze pe noi.”); despre povestea emotionanta si inaltatoare pentru credinta si patriotismul romanilor, a Soldatului Necunoscut, pusa “in scena” pentru Eternitate de catre elevul fruntas al Liceului Militar D.A Sturdza, din Craiova, Amilcar Sandulescu, cuvintele abia acum urmeaza.
Povestea Eroului Necunoscut, ce astazi se odihneste in Parcul Carol din Bucuresti, vegheat de cuvintele: “Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite. 1916-1919″; marturie a vitejiei si gloriei de odinioara a neamului romanesc. Povestea incepe prin ordinul Ministrului de Razboi, nr.378/02.05.1923. Prin acest ordin, conducerea Armatei de atunci, dorea a marca simbolic, odata pentru totdeauna, sacrificiul si slavirea eroilor patriei noastre, a acelora care si-au dat viata pentru existenta si propasirea neamului romanesc.
Astfel, in data de 14 mai 1923, pe campul bataliei de la Marasesti, delegatia formata din generalul Mardasescu (ministrul de razboi de atunci) si ofiteri superiori ai Armatei Romane –in marea lor majoritate luptatori in WW I –a asistat la momentul emotionant al alegerii EROULUI. Desemnat in alegerea SA, a fost elevul fruntas Amilcar Sandulescu, orfan de razboi, avand tatal (invatatorul Constantin Sandulescu, sublocotenent) cazut la datorie in luptele de la Marasesti, cu mormant comun, aflat insa pe teritoriul ROMANIEI MARI…Amilcar Sandulescu, orfan de razboi, seful clasei I-a a Liceului Militar D.A Sturdza, din Craiova, elev eminent, a ales dintre cele 10 sicrie identice din stejar, captusite cu tabla de zinc, ce contineau osemintele EROILOR NECUNOSCUTI, ingropati pe teritoriul ROMANIEI DODOLOATE. EI, EROII, cinstisera prin jertfa suprema, PAMANTUL TARII, la: Marasesti, Marasti, Grozesti (Bacau); Cimitirul Ciresoaia, comuna Poieni (Bacau); Azuga (Prahova); Topraisar (Constanta); Rasovita (Arcani –Gorj); Balaria (judetul Vlasca); Ciucea (judetul Cojocna -Transilvania) si Chisinau (Basarabia).
Acolo, in Biserica de la Marasesti, sub privirile delegatilor veniti din toate colturile tarii si a veteranilor ce luptasera cu cinste si onoare in Marele Razboi, dupa oficierea serviciului religios, generalul Mardasescu, l-a luat de mana pe elevul Amilcar Sandulescu, si i-a spus: “Acum, alege unul, pe cel ce vei crede”.
Sub privirile asistentei, elevul Amilcar, a spus cateva cuvinte pline de recunostinta si consideratie, impresionand profund, pana la lacrimi, intreaga asistenta. Indreptandu-se spre sicriul nr.4 din randul I, intinzand mana a spus din inima, intr-o pornire launtrica doar de el stiuta si inteleasa: “ACESTA ESTE TATAL MEU!” –cazand in genunchi cu o rugaciune adresata EROULUI si TATALUI totodata. Inaltatoare este amintirea momentului sublim al reantalnirii Tatalui Erou, in spusele Fiului: „M-am dus inaintea celor zece sicrie tremurand si stateam la indoiala pe care sa pun mana. Dar, deodata, m-am dus la sicriul al patrulea. Indemnat de constiinta, am pus mana pe el. In momentul acela, un mare fior mi-a strabatut tot sufletul si mi-au venit pe buze cuvintele: Acesta este tatal meu. Ingenunchind, m-am rugat: Doamne, Dumnezeul meu, ai in paza pe toti eroii neamului, ai si pe tatal meu“.
Destinul, nu mult dupa aceea, avea sa-l trimita pe Micul Erou, fiul Eroului Necunoscut (asa cum el insusi s-a considerat, alaturi de alti mii de orfani), in Vesnicie, ramanand odata pentru totdeauna, Tata si Fiu, impreuna…
Dupa momentul alegerii Eroului, sicriul acestuia a ramas in Biserica, ceilalti noua Eroi, fiind reanhumati cu onoruri militare, intorcandu-se in pamantul Tarii mult iubite, pentru a o veghea si-n veacurile ce vor veni.
Dupa serviciul religios, sicriul Eroului Necunoscut a fost coborat pe platforma carului mortuar de catre ofiteri cavaleri ai ordinului “Mihai Viteazul” (locotenent-colonel infanterist, Marinescu; locotenent-colonel artilerist, Ionel Dragalina; maiorul de cavalerie, Niculescu; capitanul de vanatori de munte, Anton Teodorescu; patru plutonieri decorati cu medalia “Virtutea Militara”, clasa I-a. Armele Armatei Romane isi cinsteau Eroul) purtat fiind pe umeri pana la trenul ce urma sa-l aduca in Bucuresti.
In data de 15 mai 1923, Eroul Necunoscut a ajuns in Bucuresti, fiind intampinat cu onorul cuvenit in Gara de Nord, de catre Regele Ferdinand si Principele Carol, alaturi de ofiteri superiori, politicieni, protipendada vremii si simpli cetateni. Acum, Eroul, oriunde-nTaraasta, era ACASA!
In 17 mai 1923, in Parcul Carol I, Eroul Necunoscut a fost reanhumat cu fastul care i se cuvenea pe drept si, odata cu el, au trecut la vesnica odihna si dreapta pomenire, alti 800000 de eroi romani ce au cazut pe campul de lupta, hotarand prin jertfa lor, soarta unui popor atat de vitregit dintotdeauna.
Cuvintele memorabile ale Regelui Ferdinand, cu ocazia acestui eveniment solemn, raman peste veacuri, nealterate: „Cu cununi de laur erau întâmpinaţi în vechime biruitorii sub arcuri de triumf şi tot cu cununi de laur se cinsteau mucenicii credinţei mântuitoare. Cununa de laur ce-ţi aduce întâiul Rege al României Mari, ţie ostaşului fără nume, care întrupezi, de acum şi până în veac, jertfa sutelor de mii de vieţi închinate pe altarul patriei pentru mărirea şi unitatea naţională, este şi cununa muceniciei, şi cununa biruitorului. Toată suflarea românească, în clipa aceasta îşi îndreaptă gândurile patriotice spre tine, simbolul jertfei şi al vitejiei; toţi ochii lăcrămează, toate inimile bat, acum, pentru cei iubiţi ai lor, cari, singuri sub cerul lui Dumnezeu, sau în vitejia luptelor au închis ochii departe de orice mângâiere. Iar înaintea locaşului tău de veci se închină azi, cu adâncă recunoştinţă, Ţara întreagă, căci fără nume fiind, eşti al neamului întreg.„ Ca o confirmare a deplinei recunostinte a Neamului Romanesc, Eroul Necunoscut, a fost decorat post-mortem de catre insusi Ferdinand, cu medalia de aur “Virtutea Militara”, clasa I, in sunetul de neconfundat a 101 salve de tun.
Asemenea OAMENI, zicem noi, au reprezentat dintotdeauna TARIA si DAINUIREA acestui NEAM. Asemenea OAMENI, zicem noi, au facut ISTORIA acestei TARI. Asemenea OAMENI, zicem noi, reprezinta FIINTA acestui POPOR. Asemenea OAMENI, speram sa fim siNOI,daca vreodata, Doamne-fereste,TARAva avea nevoie.
Asa cum mentionam mai sus, nu mult dupa acest eveniment memorabil din istoria neamului romanesc, pe data de 23 iulie 1923, elevul fruntas Amilcar Sandulescu, cel care si-a “recunoscut” Tatal Erou, a devenit el insusi, Erou. Acesta, intr-un joc nefericit al sortii, s-a inecat in Marea Neagra, aflandu-se in vacanta alaturi de alti orfani de razboi –recompensa binemeritata pentru jertfa parintilor lor, din partea Ministerului de Razboi. Cel care, inca de pe bancile scolii, avea ganduri minunate, pure si sincere, pentru Armata, Neamul si Patria sa, nu mai era printre cei vii…
In onoarea sa, locuitorii din Techirghiol, locul tragediei, au oprit in semn de doliu si respect, orice activitate cotidiana, aducandu-si cu piosenie umilul respect la sicriul MICULUI EROU. O comisie militara speciala, s-a ocupat de inmormantarea cu toate onorurile militare, corpul neansufletit fiind depus in vestibulul scolii in care s-a format si remarcat totodata.
Durerea neasteptata a colegilor, profesorilor, ofiterilor si conducerii Armatei care l-au cunoscut si apreciat, a fost crunta; evidentiata fiind in discursurile tinute de catre toti acestia, ale caror cuvinte n-au nevoie de nicio explicatie: “E greu de tot sa mori atunci cand nici nu ai inceput sa traiesti…; Harazit sa fi ales ca prin gestul tau sa arati ca acesta este Eroul Necunoscut, numele tau se va scrie in cartea de aur a neamului”. Dintre toate discursurile, s-a remarcat prin mesajul sau cel al comandantului scolii militare, care adresandu-se colegilor lui Sandulescu cu cuvinte cutremuratoare si motivante totodata, spunea: “VOI ELEVI, SA VA ADUCETI AMINTE DE SUFLETUL CURAT AL COLEGULUI VOSTRU, CU CARE SOARTA A FOST NEMILOASA. DORMI IN PACE, COPIL, SIMBOL AL NEAMULUI ROMANESC…AMILCARE, TU FIUL NEAMULUI, TU! SIGURANTA HOTARELOR LUI STEFAN VODA SI ALE LUI MIHAI VITEAZUL, TU! COPIL IUBIT, TU, NU PUTEAI SA TRAIESTI PRINTRE NOI, MURITORII DE RAND, CHIPUL TAU NU PUTEA FI VAZUT MAI MULT DE OCHII NOSTRI. TU! AMILCARE, TU ESTI EROUL LEGENDEI NOASTRE NATIONALE, PE CARE IMPREUNA CU TATAL TAU, EROUL NECUNOSCUT, O VETI PURTA PRIN SECOLE SI SUFERINTE, DAR SI GLORIA ODISEEI STRABUNE”. Frumoase si nemuritoare cuvinte…
Am scris aceste cuvinte cu majuscule, din respect si consideratie, ele fiind definitorii pentru spiritul neamului romanesc.
De atatia ani, Eroul Necunoscut si Fiul sau, se odihnesc in pace acolo unde Dumnezeu ii primeste doar pe cei merituosi, curajosi si fara de prihana. Flacara Eterna, arde la mormantul Eroului din Parcul Carol-Bucuresti; iar la mormantul Fiului sau si-al Neamului Romanesc, din Cimitirul Sineasca –Craiova, arde o alta flacara, cea a neuitarii si a aducerii aminte.
Timpul trece implacabil, noi cu totii trecem, dar faptele de eroism ale inaintasilor raman si poate, adevaratul spirit al neamului romanesc va iesi din nou la suprafata, luminandu-ne pe NOI siTARAasta, in aceste cumplite vremuri de acum.
Cu adanc respect,
GeorgeGMT&WW
LA MULTI ANI ROMANIA, LA MULTI ANI ROMANI!
SURSE DATE SI POZE: INTERNET, WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA
muscelpedia.ro/aboutus/index.php?pid=167
www.primarianasaud.ro/cetateni/TRAIAN%20MOSOIU.pdf
istoria.md/articol/…/Eliberarea_Oradei,_Războiul_româno_ungar_19…
www.crestinortodox.ro/…/povestea-eroului-necunoscut-69199.html
www.rft.forter.ro/2010_2_t/05-inv/02.htm
www.scribd.com/doc/77161627/eroii-necunoscuti