Achiziția de mașini 4×4. Arquus – primul competitor care pune cărțile pe masă

Introducere în subiect

Pe 21 septembrie 2021, RoMilitary, alături de alte publicații, a fost invitată la un eveniment de prezentare și introducere al Arquus. De data asta, programul mi-a permis să particip, astfel încât putem veni cu mai multe detalii despre acest competitor în potențiala achiziție de mașini 4×4 a MApN.

La data la care am început să scriu la acest articol (22 septembrie) se desfășoară un eveniment cu potențialii parteneri industriali și vor mai urma și alte evenimente cu cei din MApN, Ministerul Economiei etc ș.a.m.d. Pe „prietenii” mei îi informez că, de data asta, am sărit peste pișcoturile francezilor pentru că mă grăbeam. Ca să scutim alte discuții inutile.

Evenimentul a avut loc la sediul Renault Trucks România din Bolintin Deal unde francezii au adus o mașină Sherpa și unde se mai afla la revizie un pick-up Sherpa neblindat, aparținând NATO ceea ce înseamnă că rețeaua Renault Trucks este deja autorizată să facă reviziile acestor mașini (cu precizarea că nu cunosc nivelul până la care cei de la Renault Trucks pot interveni).

Programul de achiziție

Marius a scris foarte mult pe acest subiect, este suficient să dați o căutare pe site folosind cuvântul cheie: „4×4”. Dintr-unul din articolele lui mai vechi am spicuit principalele nevoi ale armatei române în materie de vehicule 4×4, astfel cum au fost enunțate mai demult. Astfel, necesitățile erau:

1. 500 de autovehicule neblindate 4×4 pe platforma de bază;
2. 500 de autovehicule blindate ușor 4×4 pe aceeași platformă de bază;
3. 200 de vehicule neblindate pentru transport de persoane (masa maximă 2,7 tone).

Cele 500 + 500 (blindate / neblindate) de vehicule 4×4, cu o masă maximă de 7,5 tone / respectiv 6,5 tone urmau să aibă următoarele configurații:

• platforma de bază, configuratie standard;
• versiune pentru cercetare pe platforma de bază;
• versiune evacuare medicală pe platforma de bază;
• versiune cercetare de geniu pe platforma de bază;
• versiune cercetare CRBN pe platforma de bază (rol atribuit actualmente modelului TAB-C79).

Conform fișei, vehiculele trebuiau să poată fi dotate cu mitraliere cal. 7,62 mm / 12,7 mm în turelă, senzori de iluminare, contramăsuri și senzori pentru cercetare și coordonarea focului, dar și rachete antitanc de generatia a III-a. La toate acestea se adăuga o perioadă de garanție de minim 24 de luni și o perioadă de exploatare anticipată de minim 10 ani.

Nu sunt cunoscute în acest moment, în detaliu, cerințele licitației despre care cei de la Arquus spuneau că se așteaptă să fie lansată către sfârșitul acestui an, începutul lui 2022. Numărul de mașini nu este nici el cunoscut dar știm că nevoile sunt mari.

Tot ce știm cu certitudine este că programul „Autoturisme de teren blindate şi neblindate de tip ușor – 4×4” se numără printre programele de investiţii esenţiale iar sursele spun că se vor achiziţiona câteva mii de vehicule de acest tip. Un program imens, foarte asemănător cu cel pentru camioane, contract câștigat de Iveco și aflat în acest moment în derulare.

În acest context cred că merită menționată achiziția de Joint Light Tactical Wheeled Vehicles (JLTV) pentru forțele speciale, achiziție de tip Guvern-Guvern, evident cu SUA, un contract în valoare de circa 227 milioane lei (aprox. 46 milioane de euro) pentru 130 de JLTV.

Deși cei de la Arquus sunt convinși că cei de la MApN vor organiza o licitație, achiziția de JLTV poate fi o „scuză” foarte bună pentru a continua printr-un nou contract de tip Guvern – Guvern. Oricum, nu m-ar mira prea mult, nimic nu mă mai miră când vine vorba de statul român.

Cine este Arquus

Arquus este fosta Renault Truck Defense care, din 2001, face parte din grupul Volvo. Din 2018 este redenumită Arquus și înglobează mai multe companii, achiziționate de-a lungul timpului: Renault Trucks Defense, ACMAT , Panhard Defense, Mack Defense LLC și VGGS Oceania. În esență, compania este specializată în construcția de vehicule blindate sau neblindate pentru sectorul militar, toate produse în Franța în cinci fabrici.

Sherpa, mașina 

Sherpa este modelul cu care francezii vor participa în eventuala competiție lansată de MApN. Mașina are mai multe versiuni: Scout, Station Wagon, Weapon System Carrier, Police și cea care operează o scară de asalt. Toate aceste versiuni folosesc același șasiu ce poate fi configurat cu trei ampatamente diferite și, indiferent de versiune, 95% din componente vor fi comune.

Sherpa este un vehicul proiectat din start conform unor standarde militare, protejat balistic, rezistent la mine și la dispozitive explozive improvizate (IED) conform STANAG 4569 sau CEN 1063. De asemenea, pe același șasiu, există și versiuni neblindate, așa cum este cea din poza de mai jos.

Versiunile Scout (în esență un pick-up sau o camionetă cu benă) și Station Wagon (în esență un break/combi sau cum vreți să-i spuneți) au aceleași caracteristici tehnice, așa că am ales să le detaliez pe ale acestora.

• Lungime x lățime x înălțime 5,43 m x 2,36 m x 2,13 m
• Ampatament 3,54 m
• Garda la sol (sub ax) 0,34 m
• Masa maximă 11 tone
• Masa utilă 3,3 tone
• Tracțiune 4 x 4
• Motoare: Deutz 1013 – 180 CP (Euro 2) sau MD5 (4 cilindri) – 215 CP sau 265 CP (Euro 3 sau 5) cu un cuplu de 815 Nm
• Transmisie automată cu 6 viteze
• Roți 335/80 R20 sau 365/80 R20
• Echipaj 5 militari

Versiunea Sherpa cu cel mai puternic motor poate urca pante de până la 60% și drumuri cu înclinare laterală de până la 40%. Poate depăși obstacole verticale de 0,4 m, tranșee de 0,9 m și trece prin vaduri adânci de 1 m. Poate atinge viteze de până la 110 Km/h pe drum și are o autonomie de 1000 km în timp ce versiunea destinată forțelor speciale are o autonomie de 1400 km.

Este aerotransportabilă cu Hercules și Airbus A400M ceea ce ajută la mobilitate. Francezii nu au spus nimic de Spartan. În rest, nu prea sunt lucruri pe care această mașină să nu le poată face – la fel ca orice altă mașină din aceeași clasă. Poate fi configurată în diferite versiuni, începând cu ambulanță, trecând prin cercetare, comandă și control până la transportor blindat pentru infanterie.

Poate fi echipată cu o multitudine de arme – mitraliere de 7,62 mm sau 12,7 mm, tunuri de până la 30 mm, lansatoare de rachete anti-tanc sau antiaeriene (vezi complexul CA-95), mortier sau tun fără recul de până la 105 mm, sisteme de supraveghere etc ș.a.m.d.

Propunerea de cooperare industrială

Bineînțeles, propunerea depinde de numărul de vehicule comandate. În cazul în care dăm crezare zvonurilor care vorbesc de „mii de vehicule” (zicea cineva de 5000), atunci Arquus promite o integrare semnificativă în industria națională.

Astfel:

1. Prima etapă, cuprinde producția unei tranșe de vehicule integral în Franța concomitent cu instruirea partenerilor industriali români. Nu știm și nici ei nu știu încă numărul exact de vehicule.
2. A doua etapă are o primă componentă de transfer industrial. Șasiul și cabina produse în Franța vor fi asamblate în România în timp ce unele componente vor fi produse la noi. Diferitele sisteme integrate pe mașini vor fi achiziționate de la companii locale și integrate în România (oarecum pe model Piranha 5 la care turela este produsă în România și integrată la noi pe vehicul).
3. În faza a treia se trece la producția internă. Părți ale șasiurilor încă vor fi furnizate de Arquus dar alte componente vor fi produse și furnizate de industria locală. În acest scop, francezii au inițiat deja o serie de discuții cu reprezentanți ai industriei locale în vederea producției/integrării autohtone a carcasei blindate, sistemelor de comandă și control, comunicațiilor, opticii, sistemelor de control al focului, sistemelor CBRN, celor război electronic precum și a componentelor și echipamentelor specifice industriei auto.

Francezii susțin că intenționează să copieze la nivel militar parteneriatul Dacia – Renault, urmând ca România să devină al doilea centru de producție și întreținere pentru mașina Sherpa după cel din Franța.

Scurte concluzii

Un prim lucru mi-e cât se poate de clar: programul de achiziție al mașinilor blindate și neblindate este unul dintre puținele programe unde putem spera în mod realist la un grad ridicat de integrare în industria locală de armament și de construcții auto.

Primul avantaj și, poate cel mai evident, este dat de prezența Renault în România, atât la nivel de autoturisme cât și la nivel de camioane (la camioane cu Renault și Volvo).

Al doilea avantaj este rețeaua amplă de furnizori din industria auto, capabili în mod realist să producă subansamblele necesare unei cât mai mari integrări a produsului final în industria locală.

La capitolul vulnerabilități putem să trecem industria de apărare de stat unde, lipsa de investiții și politizarea excesivă au creat ample vulnerabilități. Unele dintre aceste companii sunt realmente „golite de conținut”, incapabile să mai construiască ceva competitiv, modern dar care ar putea beneficia de o adevărată relansare cu ocazia acestui proiect. Mă gândesc în primul rând la fabrica de la Moreni, probabil singura care mai este în stare să se implice într-un astfel de proiect.

Consider însă că, pentru a putea participa cu succes la un astfel de proiect, fabrica ar trebui privatizată iar managementul companiei să fie atribuit câștigătorului licitației. În fine, aici ar fi multe de discutat…

În încheiere, o scurtă galerie foto cu mașina.

Nicolae

P.S. Pentru francezi, viitorul se numește Scarabee, o mașină foarte interesantă (despre care voi scrie și eu în curând) și care arată cam așa: