… inca din septembrie anul trecut:
Intre timp, sarbii asteapta cele 3 H215M comandate in primavara trecuta.
Daca e sa ne luam dupa declaratiile din toamna trecuta ale Airbus, cateva lucruri ies in evidenta:
- La momentul respectiv constructorul avea un carnet de comenzi pentru ambele modele (H215 si H225) de 100 de bucati, dintre care 80 trebuiau livrate pana in 2021. Dintre comenzi amintim Kuweit cu 30 de elicoptere, Brazilia cu inca 15 (din totalul comenzii de 30) Ungaria cu 16 elicoptere H225, Serbia cu 3 elicoptere H215 si Japonia cu 5 elicoptere H225. Si asta fara a mai primi comenzi din domeniul oil&gas unde increderea clientilor nu a revenit inca dupa accidentele catastrofale;
- Al 1000-lea Super Puma este un H215 dintr-un lot de 4 destinate BundesPolizei care opereaza deja alte 22 de Super Puma, pentru a oferi interventie de urgenta in zona coastei maritime germane. Tot politia germana planuieste sa lanseze in 2021 procedura de inlocuire pana in 2024 a elicopetere 12 Super Puma mai vechi precum si a 19 elicoptere H155, cu un singur model comun, posibil in nisa superioara a clasei medii de 9-10 tone;
- In 2018 au fost produse in numar egal H215 (mai ales in varianta cu fuselaj alungit) si H225, ultimul model fiind vandut de preferinta in varianta militara;
- Ritmul de productie era in cresterea fiind in curs extinderea capacitatii de la Marignane cu o a treia linie de asamblare finala (asta o fi fiind cea initial planificata Ghimbav? );
- Liniile de productie sunt bivalente, putand produce atat H215 cat si H225;
- Airbus au 150 de aeronave returnate de clienti in urma pierderii increderii din cauza accidentelor si care urmau a fi reconfigurate si revandute. Dintre acestea 51 isi gasisera clienti care semnasera (15 fiind deja livrate), iar pentru alte 40 de celule se identificasera oportunitati si existau negocieri in curs. Elicopterele comandate de ucraineni sunt destinate CSAR, deci efortul de reconfigurare era mai insemnat.
- Totalul de elicoptere Super Puma aflate in uz (la operatori din 59 de tari) este de 714 aeronave: 47 AS332 / 532, 437 H215 si 230 H225.
Oare familia Super-Puma se apropie de capatul drumului, precipitat de accidentele catastrofale datorate noului cap de rotor, sau mai are inca o nisa de piata? Airbus spera ca nu, mai ales din cauza faptului ca proiectul X6, care se voia succesorul Super-Pumei incepand cu 2025, a fost oprit in 2018, astfel ca modelul actual ar putea ramane pe piata cu modernizari pana prin 2035.
Reamintim ca Airbus H215 Cougar trebuia sa fie modelul low-cost la clasa medie, adica:
– costuri mici de achizitie si operare, apropiate de familia MI-8/17
– reutilizarea de tehnologii existente, deja mature si amortizate ca si costuri pentru a reduce, alaturi de mana de lucru ieftina, cat mai mult costul.
– in plus, numarul de comenzi nu era ridicat, deci riscul era relativ scazut daca apareau dificultati in transferarea productiei in Romania, sau daca nu gaseau suficienta mana de lucru sau era greu de format, adus la un nivel acceptabil.
De unde si alegerea pentru cabina, fuselaj mai compact, avionica cat mai simpla la pachetul de baza si modulara, motoarele nu chiar de ultima generatie, deci Makila A1.
Nu suntem si nu vom fi in veci buricul pamantului, iar la comenzile farmaceutice la bucata sau la duzina pe care ne-am obisnuit si i-am obisnuit si pe producatori sa le facem, ar trebui inca sa fim mirati ca unii ne ofera productie aproape 100% cu componente locale. Nici Bell Helicopters nici altii nu ne vor oferi gratis productia pentru elicoptere, mai ales de atac sofisticate si scumpe, pentru o comanda de 2-3 duzini.
Da, ne-o ofera daca platim licenta si probabil o parte de costurile de transfer si formare, asta insemnand niste milioane bunicele de $, daca nu mai mult, pentru pretul la bucata, daca si comandam un numar mai mare, probabil dincolo de 40-50 de aparate.
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa achizitionam elicoptere de atac!
Airbus au adus aici mentenanta si apoi voiau sa aduca un produs cu riscuri mai scazute si mai ieftin, si e normal ca logica de businees. Iar pe noi nu ne-ar fi costat mai nimic transferul productiei… doar sa fi fost interesati de macar o duzina de H215.
O sansa pentru H215 produs local ar fi fost licitatia pentru interne/IGSU, dar tocmai am inceput sa aflam dedesubturile despre modul cum au fost gestionate astfel de licitatii, ceea ce ar explica si de ce nimeni, nu doar Airbus, nu au depus oferte la licitatia pentru elicoptere medii. Cerintele au fost prea ridicate si scumpe, incluzand senzori cu destinatie militara, ceea ce a dus la incapacitatea ofertantilor sa se incadreze in pret.
Vorba aceea, ce ne facem cu mana noastra… nici Dumnezeu nu mai poate sa dreaga.
Marius Zgureanu