Cum sa imbunatatesti ceva stricandu-l sau de ce mai binele e dusmanul binelui.
Dupa o indelunga asteptare, noul sistem anti-aerian cu raza medie Akash a intrat anul acesta in dotarea Fortelor Terestre si a Aviatiei Indiene.
Desi Akash pare la exterior o copie la indigo dupa SA-6 Gainful/Kub, pe care de altfel trebuie sa o inlocuiasca in dotarea Fortelor Terestre, indienii insista ca e un sistem dezvoltat complet local, ceea ce din pacate pare a fi adevarat.
Pe scurt, Akash este o racheta anti-aeriana cu o raza de actiune de aproximativ 30 de km (25 de km in versiunea initiala), comandata de la sol si prevazuta cu un motor de mars de tip ramjet.
Cel putin Akash pastreaza ideea motorului ramjet de la SA-6, solutie care i-ar asigura mai multa energie pe toata durata zborului in comparatie cu rachetele clasice, cu combustibil solid. Faptul ca rusii au abandonat solutia ramjet pentru inlocuitorul KUB-ului, adica BUK (SA-11 Gadfly si SA-17 Grizzly), nu pare sa-i puna pe ganduri pe indieni. Si nici ca toti ceilalti utilizatori vestici au facut la fel cu sistemele concepute in anii ’50-’60, atunci cand ramjetul era in mare voga pentru sistemele anti-aeriene.
Insa cea mai proasta alegere a fost facuta in privinta sistemului de ghidare: fata de SA-6, Akash nu mai are modul semi-activ radar care ii asigura precizia terminala rachetei sovietice si pastreaza doar sistemul de telecomanda folosit de indieni pentru ghidarea pe toata traiectoria. Din nou, prea putine intrebari legate de faptul ca nu exista nici o racheta moderna cu raza medie care sa fi pastrat aceasta solutie arhaica.
Nici ideea rusilor de a distribui rolul radarului de control al focului, pentru a elimina limitarile fizice si a asigura redundanta, nu a rezonat prea mult cu indienii.
Acestia au insa umor involuntar fara simtul ridicolului: se incurajeaza singuri ca Akash ar fi mai precisa decat MIM-104 Patriot. Macar lucrul asta l-au copiat perfect dupa rusi.