Akula, spaima Occidentului, la a doua tinerete

Marina Militara Rusa a anuntat recent ca are in intentia modernizarea a noua submarine de atac, cu propulsie nucleara, din clasa Akula. Acest tip de submarin a intrat in dotare in anul 1984 si a reprezentat si mai reprezinta si astazi, coloana vertebrala a flotei de submarine sovietice de atac, 15 astfel de nave fiind construite pana in prezent (desi practic vorbind programul a fost stopat in 1991) si alte cateva au fost anulate, odata cu caderea URSS. Ultimul Akula  fiind construit in urma cu doi ani, cu ajutor financiar din partea Indiei si cu scop precis de a fi inchiriat catre aceasta tara, pentru 10 ani.

Inlocuitorul lui Akula ar trebui sa fie Graney (Proiect-885 – Yasen class), submarin de atac care a avut unele probleme in dezvoltare, iar Marina Rusa unele probleme cu finantarea si care este gandita sa  inlocuieasca rapid flota imbatranite de Akula. Asadar, ca o solutie de compromis, Rusia a preferat sa cheltuiasca aproximativ 100 de milioane de dolari/submarin pentru modernizarea actualei flote de atac si astfel “sovieticele” Akula sa mai ramana operative undeva intre 10 si 20 de ani.

Intre timp proiectul Greney a suferit caterva intarzieri consecutive, probele pe mare scotand in evidenta cateva disfunctionalitati serioase, printre care si probleme la reactorul nuclear care nu asigura puterea proiectata, sau silentiozitatea nu tocmai conforma cu cerintele. Si cum un submarin lipsit de forta si zgomotos nu poate fi acceptat in dotare, Marina face presiunui pentru ca problemele sa fie remediate pana cel tarziu in anul 2014, numai ca…

Odata cu realuare constructiei de nave de lupta rusesti in general si a noi clase de submarine in special,  Rusia s-a izbit de enorme probleme cu personalul santierelor, cu specialistii in constructia acestor nave foarte inalt tehnologizate, sau cu lipsa proiectantilor si inginerilor calificati. Lipsa de personal este o reminiscenta a aniilor “90, atunci cand in lipsa comenzilor de stat, o parte importanta a personalului foarte inalt calificat din industria militara rusa si in particular a industriei constructoare de nave militare, a disparut, fie prin plecarea catre alte segmente economice, fie prin deprofesionalizare din lipsa de comenzi, la care se adauga si ramanerea in urma din punctul de vedere al proiectarii si tehnologiilor aplicate.

In acest moment se fac eforturi foarte mari pentru recreerea unei forte de munca inalt calificate, dar daca distrugerea ei s-a facut relativ repede, recladirea acesteia dureaza mult si este foarte scumpa. Nu doar Yasen class a avut astfel de probleme, ci si dezvoltarea noi rachete intercontinetale Bulava, sau a submarinelor strategice din clasa “Yuri Dolgoruki”.

Lucrul la primul submarin din clasa Yansen, Severodvinsk, a inceput in 1993 si a fost predat Marinei in 1998, iar la inceputul anului 2011 s-au inceput testele pe mare, dar pentru mai multa siguranta, primele teste s-au efectuat in port, iar rezultatele nu au fost nici asa prea incurajatoare, generand o alta serie de intarzieri. Cu toate aceasta al doilea submarin din clasa Yasen a intrat in constructie in urma cu patru ani, iar planul este ca in total sa fie sase astfel de nave construite.

Graney are un tonaj de 9500 tone si este dotat cu 24 de rachete de croaziera si sase tuburi lans-torpila de 650mm. Arsenalul de rachete de croaziera are atat capacitatea de a atinge tinte aflate la 5000 de kilometri, cat si posibilitatea de a atacat portavioane, iar diametrul crescut al tuburilor lans-torpila asigura posibilitatea de lansa si rachete, folosind aceste tuburi, sau torpile mult mai puternice.

Pentru noua clasa de submarine de atac s-a incercat si dezvoltarea unei noi clase de torpile, din pacate insa dificultatile intalnite ar putea face ca acest proiect sa fie abandonat sau macar amanat.

In privinta echipajului, submarinul are un grad foarte inalt de automatizare si astfel are nevoie de un echipaj mult redus fata de un submarin de tonajul sau. Initial programul Yasen cuprindea productia a nu mai putin de 30 de astfel de nave, dar reconfigurarile si restructurarile Fortelor Armate Ruse au facut ca la final sa fie luat in considerare un numar mult mai mic, de doar sase nave, opt in scenariul cel mai optimist.

Insa discutia din jurul numarului de submarine nucleare de atac este mai complicata, decat cea din jurul submarinelor nucleare de tip boomer si asta datorita faptului ca numarul de submarine strategice, mai mare sau mai mic, este doar o chestiune de strategie a fiecarei tari in parte, pe cand numarul de submarine de atac ar trebui, cel putin in teorie, sa tina cont de numarul de „strategice” al partii adverse, ceea ce in mod sigur Rusia nu-si mai permite sa faca.

Un bommer mai putin poate fi compensat de rachetele ICBM de pe uscat, dar un submarin de atac lipsa, poate fi foarte greu suplinit de catre fortele navale de suprafata.

Sursa: strategypage

 

GeorgeGMT