Printr-o afacere de 2,7 miliarde euro, Rheinmetall va livra 980 de Fuchs „Armored Personnel Carriers” catre Algeria, conform Handelsblatt, in ciuda zvonurilor ca Germania isi va reduce exporturile de armament.
In intelegere este inclusa si o fabrica la construirea careia „va ajuta” Rheinmetall, aceasta producand cam 120 de Fuchs pe an. Algeria a fost de acord – conform unor rapoarte – sa nu revanda vehiculele unor terti, desi nu este clar cum va reusi Germania sa tina socoteala cu privire la aceasta regula.
Cateva alte companii germane vor avea si ele felii in afacere. Se pare ca Daimler va livra camioane Algeriei, iar Thyssen Krupp va construi nave pentru Marina Algeriana. Toate acestea au la origine vizita oficiala a Angelei Merkel din 2008.
Noile Fuchs APC vor reprezenta un salt calitativ pentru Armata Nationala a Poporului Algerian. In acest moment Algeria detine cam 1700 APC in serviciu activ, dar multe dintre ele sunt BMP-1 din perioada sovietica, care probabil n-au imbatranit prea frumos.
Prin contrast, noul Fuchs este in acest moment unul din cele mai bune modele pe care piata le ofera. Versiunea algeriana va fi probabil ceva mai avansata, cu armura compozita mai usoara. Pe langa caratul trupelor, Fuchs constituie o platforma pentru o intreaga gama de arme de foc si rachete antitanc MILAN.
Va urma oare in curand si o haita mai maricica de LGS Fennek ca suport?
Afacerea Fuchs nu este singura mare investitie militar-economica a statului algerian. Regimul autoritar al Presedintelui Abd Al Aziz Bouteflika (n.r. si asta tot un „nemuritor”, aviz celor obisnuiti cu istoria zbuciumata franco-algeriana), ce se bazeaza mult pe fortele militare, a aruncat pe piata bani seriosi atunci cand a fost vorba de decizii cu privire la cele 304 tancuri T-90SA, 42 elicoptere Mi-28N si…submarine (de navele de suprafata mi-e si oftica sa mai amintesc).
In 2014 guvernul s-ar putea (e aproape sigur) sa adauge la menajerie si cumpararea de avioane de transport, supraveghere si „benzinarii zburatoare”.
Aceasta febra a cumparaturilor este rezultatul catorva evenimente politice si economice. In primul rand, Algeria este prin definitie o dictatura militara si pentru ca a facut o avere din vanzarea rezervelor sale de petrol si gaze, generalii au toti banii din lume pentru jucariile necesare. Dar imbunatatind dotarea Armatei este de asemena si o situatie de viata si de moarte pentru conducerea statului, care se bazeaza pe militari pentru a reduce la tacere dizidentii, ca sa nu mai vorbim de grupurile jihadiste. Atacurile teroriste reprezinta un pericol real pentru economia algeriana, dupa cum a demonstrat-o asaltul asupra rafinariei Tigantourine in apropiere de In Amenas din 2013.
Algeria este de asemenea blocata intr-un conflict de lunga durata cu vecinul Maroc si priveste cu atentie la haosul din Libia, cu care are granita in est.
Sursa/restul articolului: Medium.com
PS – intrebare retorica, ca tot suntem la capitolul…vulpi si industria noastra de aparare e de rasul…gainilor, cum naiba se spune in germana „Marche ou crève„?
