Dezvoltat de indienii de la Hindustan Aeronautics Limited (HAL) , ALH Dhruv (trad. „steaua polara”) este un elicopter indian proiectat incepand cu 1984 cu ajutorul celor de la Messerschmitt-Bölkow-Blohm, care au asigurat si transfer de tehnologie, și fabricat local, atât în variantă militară cât și civilă. Este cum ar veni, mândria națiunii…
A intrat pe piață în 2002 și până în ianuarie 2025 au fost produse 410 exemplare (cvasi-majoritatea lor pentru guvern: forțe armate și companii de stat). Elicopterul are însă probleme, câte un elicopter pierdut pentru fiecare an de exploatare, doar în ultimii cinci ani au căzut 15 aparate.
Guvernul indian a cam pus batista pe țambal și rezultatele anchetelor nu sunt foarte transparente, în cele mai multe cazuri se da vina pe eroarea umană, lucru cu care multă lume apropiată subiectului nu este de acord.
Drept urmare, în 2023 întreaga flotă – aproximativ 300 de aparate – aparținând Forțelor Armate a fost reținută la sol de câteva ori după patru accidente majore. Cu această ocazie compania constructoare a demarat o anchetă și au fost găsite probleme la sistemul hidraulic și la tija de control care controlează palele.
Sistemul de control al zborului nu opera în parametri în sensul în care comenzile pe care pilotul le dădea către rotorul principal ca și către cel din coadă nu erau transmise așa cum trebuie, nepermițând pilotului să controleze înclinarea palelor sau turația rotorului din coadă.
În aceste condiții, pilotul nu avea controlul aparatului iar elicopterul pierdea din putere și portanță. În urma anchetei, HAL a hotărât să înlocuiască tijele de control din aluminiu cu unele din oțel.
La export, mare afacere n-au făcut, cel mai mare contract fiind cel cu Ecuadorul, unde au vândut șapte elicoptere în 2009, dar sud-americanii au avut mari pobleme cu aeronavele, totul culminând cu prăbușirea primului aparat în octombrie 2009, lucru care a făcut că ecuadorienii să declare aparatele inapte pentru zbor.
Este adevărat că o comisie indiana a anunțat mai apoi că prăbușirea a fost cauzată de o eroare umană, dar până în 2015, când elicopterele au fost retrase de ecuadorieni (după doar șase ani de exploatare) s-au mai prăbușit încă trei, ducând totalul pierderilor la patru aparate din șapte cumpărate, în doar șase ani. Și cu asta basta, în rest nu prea cumpără nimeni elicopterul indian și poate au motive, atât timp cât piloții indieni din marina s-au plâns în mod oficial de o foarte slabă calitate a aparatului, fabricare neglijentă și întreținere cu probleme.
Așa că indienii se spală cu el pe cap, mai cad, mai zboară, le mai repară, învață meserie cum ar veni, cu toate acestea din 2002 până astăzi ar fi trebuit deja că bolile copilăriei să fi fost de mult istorie, dar se pare că din contra, ALH Dhruv îmbătrânește urât – 15 accidente în ultimii cinci ani din 23 de evenimente neplăcute de la lansarea aparatului.
Însă cum s-au apucat indienii să-și dezvolte un elicopter ușor (5,5 tone) de capul lor? Ei bine, ca în cazul tuturor programelor locale de dezvoltare de sisteme de armament, și aici lucrurile au început pe vremea modei hippy, prin 1979, în 1984 s-a semnat contractul, primul zbor în 1992, devenit operațional în 2002.
Indienii au bătut palma cu compania germană Messerschmitt-Bölkow-Blohm ca consultant și lucrurile au mers cum au mers. Motorizarea este asigurată de motoare franceze TM 333 2B2 (de la Turbomeca) pentru primele variante și acum se folosesc motoare Ardiden 1 Shakti dezvoltate de Safran Helicopter Engines (fosta Turbomeca) și HAL (19%), construite local sub licență.
Deocamdată motorul nu a prezentat probleme.
Cel mai recent accident s-a petrecut pe 5 ianuarie 2025, când un elicopter al pazei de coastă s-a prăbușit în regiunea Gujarat. Toți cei trei membri ai echipajului au decedat. Pilotul a apucat să raporteze probleme tehnice, a încercat să aterizeze de urgență însă, din păcate, aparatul s-a prăbușit și a luat foc.
GeorgeGMT