“He that makes a good war, makes a good peace” – Proverb Englezesc
Romania este o putere regionala de mai bine de un secol si este o tara care conteaza mult in calculele marilor puteri. Incep acest articol intr-un mod bombastic poate, dar voi incerca sa analizez in cele ce urmeaza, in masura in care imi permit cunostintele, puterea si influenta Romaniei in plan international, in termenii aliantelor din care facem parte. Posibil ca in alte articole voi intra mai mult in economie – industriile principale ale Romaniei, dar si in valori si traditii populare, pentru ca toate acestea sunt in favoarea noastra.
In ceea ce priveste aliantele, ceva ce toata lumea cunoaste este faptul ca facem parte din NATO, cea mai puternica alianta militara din lume, dar importanta noastra in aceasta structura este putin cunoscuta. Nu este o intamplare ca secretarul general adjunct al NATO este romanul Mircea Geoana. Avem o pozitie geografica care in istorie ne-a dat multe batai de cap dar care, in contextul razboiului modern si al unei economii globalizate, ne ofera multe avantaje. Confluenta dintre est si vest, nu doar geografic dar si ca mentalitate, si dintre nord si sud, ne ofera numeroase perspective. Suntem si balcanici, suntem vestici dar si estici, latini intr-o mare de slavi dar in acelasi timp, singura tara Ortodoxa dintre tarile latine. Aceste aspecte ale personalitatii noastre nationale, in mod paradoxal, ne-au intarit identitatea si ne-au facut un popor unic in lume. Romanul oriunde se duce isi pastreaza specificul si mentalitatea, dar in acelasi timp se integreaza frumos – in cele mai multe cazuri – si respecta cultura si traditiile popoarelor care il gazduiesc.
Revenind la geopolitic, suntem si azi cum am fost intotdeauna, la mijlocul drumului dintre trei puteri care isi disputa hegemonia – Germania, Rusia si Turcia. Toate cele trei au nostalgia trecutului lor glorios si isi doresc o intoarcere la “vremurile cele bune”, dar orice astfel de intoarcere va fi in detrimentul nostru, dupa cum ne invata istoria. Turcia momentan nu reprezinta un pericol pentru Romania, mai mult cu Grecia are ceva de impartit. In plus, o prezenta puternica NATO in Marea Neagra, care sa contracareze hegemonia ruseasca, este benefica pentru Turcia. Putem vedea ca Erdogan, in ciuda rebeliunilor sale, are ca prioritate construirea unui nou canal la Istanbul care ar anula regulile Conventiei de la Montreux. Consecinta directa ar fi ca statele NATO vor avea acces la Marea Neagra cu nave mari, gen portavioane, si vor putea sta cat vor vrea ele. Rusia va avea si ea acces cu portavionul ei in acest scenariu, dar oricum ei deja au un portavion imens numit Crimeea. In plus, ministrul turc al apararii a facut recent o vizita oficiala la Bucuresti pentru o mai buna cooperare bilaterala, deci pozitia turcilor este destul de clara: vor sa conteze din nou in politica mare, proportional cu marimea si importanta lor. Interesul nostru principal in relatia cu ei este libera circulatie a navelor comerciale.
Pe de alta parte insa, cel mai mare pericol pentru Romania este o eventuala alianta dintre Rusia si Germania. Da, este adevarat ca Germania este in NATO, dar nu sta in firea ei sa fie dominata de catre americani, mai ales in contextul in care germanii fac ce vor ei in structura europeana pe care o controleaza – Uniunea Europeana. Deja se vad tensiuni, mai ales in cadrul proiectului Nord Stream 2 – care este o varianta moderna, mult diminuata si aparent inofensiva a unui pact Ribbentrop-Molotov. Dorinta unor lideri europeni de a avea o forta armata europeana este de fapt dorinta Germaniei de a-i evacua pe americani din Europa: preferinta puternica pe care SUA o arata pentru Romania si Polonia este un ghimpe in coasta pentru ei. Putem adauga aici politica duplicitara pe care Germania a avut-o in ultimele decenii, nu este deloc in interesul lor ca Europa de Est sa prospere.
Ajungem asadar la o alianta istorica din Europa de Est pe care unii o cunosc, Intermarium, propusa de un prim-ministru al Poloniei din perioada interbelica, Józef Klemens Piłsudski. Si atunci, ca si acum, pericolul unei agresiuni pe doua fronturi, dinspre Rusia si Germania, era o vulnerabilitate comuna a celor doua tari. In fapt, avem mai multe in comun cu Polonia decat cu orice alta tara din lume in ceea ce priveste interesul national. Asa de puternica a fost alianta noastra in acea perioada incat a fortat doua mari puteri, dusmani ideologici de moarte, Stalin si cu Hitler, sa isi calce peste orice principii si sa se alieze impotriva noastra. Romania a scapat prin pierderea unor teritorii, in anul 1940, pe cand Polonia stim bine ca a fost invadata. Atuul nostru evident sunt muntii Carpati, fapt pentru care un blitzkrieg nu ar fi fost posibil aici, masina de razboi germana ar fi fost incetinita si ar fi dat timp aliatilor din vest. Acest avantaj face ca, chiar si astazi, cu toata diferenta de populatie dubla a Poloniei fata de noi – aproximativ, si economia poloneza care este de 2,5 ori mai mare decat cea a Romaniei – tot aproximativ, in GDP nominal, orice fel de alianta sau intelegere care se face intre Romania si Polonia, se face de pe un picior de relativa egalitate.
De precizat aici ca si raportul de GDP PPP dintre cele doua tari, care este tot acelasi, dar mult mai mare pentru ambele individual, le face surprinzator de prospere. Cresterea economica a celor doua este printre cele mai mari din Europa in ultimii 20 de ani si se mentine in continuare. Din aceasta alianta, Polonia are cel putin la fel de multe de castigat ca si noi – pe langa aspectul militar care sta la temelia aliantei, avem si exemple economice, cum ar fi autobuzele Solaris poloneze care sunt cumparate cu sutele de catre orase din Romania si de catre Ministerul Dezvoltarii. In plus, capacitatea agricola a Romaniei este un avantaj de securitate nationala de care pot beneficia si aliatii nostri in caz de nevoie. Este indicat pentru noi sa ne aflam intr-o competitie prieteneasca cu fratele mai mare polonez, ei fiind singurii din Europa de Est – si mare parte din cea Centrala – cu care putem fi cu adevarat in competitie. Restul tarilor sunt, cu tot respectul, ele in competitie cu noi – facand evident exceptia Rusiei. De altfel, un lucru prezis in urma cu multi ani de catre analisti importanti ca George Friedman este ca Polonia va redeveni o mare putere – iar Romania, o putere regionala.
Vedem in vremurile moderne o reintoarcere la alianta istorica Intermarium, sub denumirea de “Trei Mari”. Unii actori sunt oarecum schimbati, dar cele doua centre de greutate raman aceleasi. De aceea ar trebui sa privim fiecare victorie a Poloniei ca pe o victorie proprie, iar ei ar trebui sa priveasca fiecare victorie a Romaniei ca pe o victorie proprie. Este important de observat ca Statele Unite sustin din toate puterile aceasta initiativa Trei Mari – inclusiv financiar, la fel cum se opun din toate puterile acelui proiect Nord Stream 2. Prioritatile geostrategice ale Statelor Unite coincid cu ale noastre, aceleasi pe care le-am avut si inainte de primul razboi mondial – cu mult inainte ca SUA sa isi faca simtita prezenta in Europa. Putem deci sa dam peste nas celor care sustin ca America se foloseste de noi si ca noi dansam cum vor ei si alte atatea manipulari.
Stim multi dintre noi despre Grupul Visegrad, alianta dintre Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia. Aceasta alianta este cea mai vizibila la nivel de politica europeana si este discutabil daca pozitiile lor sunt cele bune sau nu. Eu am o parere dar o pastrez pentru mine ca sa nu deviez de la subiectul acestui articol. O alta alianta, despre care stim mai putin, este Grupul de la Craiova. Victor Ponta, baiat ambitios, s-a uitat la acest grup de la Visegrad si a zis: “si eu vreau dinala!”. Indiferent ce parere avem despre el ca om politic, acest lucru l-a facut bine si roadele acestei aliante, semnate la Craiova, dintre Romania, Bulgaria, Serbia si Grecia vor fi resimtite ani si decenii. Nu doar ca este un factor de stabilitate in Balcani prin alaturarea unor tari cu animozitati – Serbia si Bulgaria de exemplu, dar este o incercare explicita facuta de noi ca sa unim lumea Ortodoxa din sud – religia este un factor stabilizator esential – si sa ii scoatem, mai ales pe sarbi, din sfera de influenta ruseasca, incuranjand pentru ei un drum european – fapt pentru care suntem din ce in ce mai apreciati in Serbia. De remarcat ca Grecia nu a fost parte a acestui grup de la inceput si s-a alaturat mai tarziu, intelegand puterea si potentialul. Mai mult, Grecia isi doreste sa faca parte din acea alianta Trei Mari, dar Polonia nu a insistat niciodata pentru apartenenta Greciei la nici un fel de model, de aceea se si numeste trei mari si nu patru mari sau cinci mari, cum ar fi trebuit cu tot cu ei. Pasaportul Greciei la acea zona exclusivista e Romania, tara care are valori comune cu ei si locuri sfinte in comun. Polonia aduce nordul si Grupul Visegrad, Romania aduce sudul si Grupul Craiova. Dintr-o data, nu mai suntem asa de mici si de napastuiti de soarta cum ne cred unii dusmani, nu-i asa? Zona Trei Mari, chiar fiind constituita din puteri mici si medii, contrabalanseaza orice mare putere din vest sau din est si da Romaniei o greutate considerabila in politica mare. Din nou trebuie remarcat, ca sa fie clar pentru toata lumea, ca SUA isi doreste o Romanie prospera. Este in interesul lor national, la fel cum a fost in urma cu cateva decenii cazul Coreei de Sud. O soarta ca si cea a Coreei de Sud – care s-au dezvoltat in cativa ani de la saracie lucie la una dintre cele mai prospere tari din Asia – e mai mult decat frumoasa pentru tara noastra.
In ceea ce priveste celelalte aliante, cele mai importante pentru noi sunt cele cu Franta si cu Marea Britanie, care se afla si ele printre prietenii nostri apropiati si istorici. Niciuna dintre aceste mari puteri nu isi doresc o Germanie pe steroizi si sunt ambele explicit impotriva expansionismului rusesc – si turcesc. Mai ales Franta, care a fost marea putere cea mai apropiata de noi inainte si in timpul perioadei interbelice – nu putem uita ajutorul Frantei la frontul de est din primul razboi mondial si la contributia pe care au avut-o la reintregirea tarii din 1918. Faptul ca au fost pasivi la 1940 cand ni s-au luat teritoriile, le-a fost si lor frica si ii putem ierta, plus ca stim ce li s-a intamplat imediat dupa, in acelasi an. De mentionat ca Romania face parte in continuare din liga tarilor francofone. Mai mult, daca propunem o sintagma “prietenul prietenului meu imi este prieten”: Franta si SUA au niste relatii deosebite de sute de ani. Nu doar ca francezii – si polonezii de altfel, detaliu mai putin cunoscut, au contribuit la independenta SUA, dar sunt ambele tari cu spirit revolutionar, foarte inrudite din punct de vedere ideologic. Deci putem vedea ca nu exista nici un fel de contradictii in politica externa a Romaniei, ca prietenii nostri sunt prieteni intre ei si inruditi la un nivel fundamental, mult mai adanc decat simple consideratii geopolitice.
Mai putem remarca si alianta unor tari indepartate, in special Japonia, care ne sunt aliati strategici dintr-o dubla motivatie – tot ca aliat principal al SUA, dar si datorita disputei pe care o au cu rusii in insulele Kurile. Poate unii am vazut recent ca Japonia trimite nave la Marea Neagra si ca un parteneriat strategic bilateral se pregateste de cativa ani intre Romania si Japonia. Avem o relatie foarte buna si cu Egiptul – Romania este un exportator major de grane in Egipt, pe locul doi dupa Franta – si putem remarca, cu o oarecare ironie trista, ca granarul lumii antice depinde de tara noastra ca sa isi procure granele. Mai este desigur si cooperarea din industria militara si cibernetica pe care o avem cu Israelul. Din acest exemplu se vede, inca o data, importanta sectorului IT din Romania si a firmelor romanesti ca Bitdefender – cea mai buna firma de software anti-virus din lume.
La final, de amintit relatia naturala buna pe care putem sa o avem cu tari din America de Sud, cu care avem afinitati culturale, dar si cu tari ca Etiopia, Georgia, Armenia si Siria. Relatia cu acestea din urma tine de istoria veche si traditiile religioase, care sunt pentru Romania surse de “soft power”, la fel cum Franta, de exemplu, foloseste limba franceza si trecutul colonial pentru a-si consolida pozitia in Africa. Deci da, avem pana si potential de “soft power” in tari indepartate si un port capabil de relatii comerciale cu acele tari.
Sa fim mandri ca suntem romani!
Sebastian