Americanii si britanicii vor tancuri noi

Marius Zgureanu

4 ani ago

Daca acum cateva zile am scris despre norvegieni, acum vorbim despre britanicii si despre partenerii lor de peste ocean, fosta colonie devenita SUA, care incep sa miste cate ceva in domeniul tancurilor noi.

Centrul sistemelor de vehicule terestre (GVSC) al Armatei SUA din Fort Benning a dezvaluit la inceput de noiembrie planurile tancului cu echipaj optional uman (OMT), un potential inlocitor al M1 Abrams ( M1A2 SEP V3 in ultima varianta).

La inceputul lunii octombrie au fost evaluate patru proiecte de prototipuri virtuale GVSC de catre 6 grupuri de evaluare. In anul care urmeaza, aceste concepte vor fi dezvoltate si rafinate.

Variantele de design se incadreaza in trei clase mari:

1.) Varianta 1, cea mai usoara, cantareste in jurul a 55 de tone si este echipata cu o turela cu un design ascutit in partea frontala (cu unghi mare de inclinare) si dispunere stil Merkava, in partea din spate a sasiului. Tunul principal este un calibru 120mm cu teava lisa si autoloader (rezerva 28 proiectile: 14 AP, 10 HEAT, 4 CAN ), completat de mitraliere cal. 7,62mm si 12,7mm in turele teleoperate. Turela pare nelocuita, fiind vizibile doar doua trape cu vizoare in sasiu. Pe lateralele si spatele sasiului sunt vizibile fuste si plase de protectie la HEAT.

OMT V1

2.) Varianta a doua este in categoria mijlocie, la 59,9tone, fiind echipata cu un tun de calibru mare cu frana de gura si un carusel lung (30 de proiectile gata de tragere si inca 6 rezerva) plasat intr-o turela de dimensiuni mari. Se adauga nelipsitele mitraliere cal. 7,62mm si 12,7mm in turele teleoperate. Nici de aceasta data nu se observa trape in plafonul turelei ci doar in fata sasiului, ceea ce ar lasa sa se inteleaga ca turela e operata din capsula echipajului dispusa in sasiu, motorul fiind plasat in spate, dupa compartimentul de lupta al turelei. Protectia laterala pare sa fie mai semnificativa decat la prima varianta.

OMT V2

3.) A treia varianta, cea mai grea, atinge 64,9 tone si pare configuratie clasica fiind si ea echipata cu tun de calibru mare cu frana de gura similar cu V2 (munitia similara si ea cu V2). In partea din fata a sasiului fiind doua blocuri vizuale cu trape de acces si altele doua similare pe plafonul turelei, ceea ce indica pozitionarea a cel putin doi membri ai echipajului in sasiu si probabil alti doi in turela. Compartimentul motor este plasat tot in spate, iar protectia laterala pare mai redusa decat la precedenti.

OMT V3

Aceste proiecte nu sunt neaparat puncte de plecare pentru prototipuri ci mai degraba clase de concepte cu variante de lucru.

Cateva cerinte desprinse din experienta militarilor:

existenta unui generator auxiliar, care sa permita si reincarcarea bateriilor si operarea sistemului in mod static fara a solicita motorul;
necesitatea unui sistem NBC/HVAC, combinand elementele de climatizare cu cele de incalzire si usor de inlocuit, cu monitorizarea calitatii aerului si alarma automata integrata;
capacitate de operare mecanica manuala a sistemelor, in cazul defectarii alimentarii cu curent;
capacitate de tractare/recuperare automata cu carlig cu desfasurare automata, in momentul actual fiind nevoie de pana la 6 militari pentru punerea rapida in pozitie si conectarea carligului de remorcare, 3 fiind minimul necesar. In cazul unui echipaj de trei oameni, cel putin unul ar trebui sa asigure protectia celor care vor lucra;
capacitate de autodiagnostic si urmarire a degradarilor din sistem si a iminentei defectari, cum ar fi tensiunea senilei;
blindaj „transparent” pentru camerele de constienta situationala;
protectie activa, in special pentru variantele mai usoare ale OMT (vehiculelor);
capacitate de bruiaj activ a senzorilor de tintire inamici prin crearea de date false cu ajutorul unui semnal de bruiaj;
senzorii de detectie a amenintarilor (LASER/RADAR) sa detecteze automat directia si sa declanseze lansarea automata de contramasuri;
optica independenta comandant-tragator;
capacitate de detectie fratricid, prin introducerea optiunii de nesiguranta a identificarii in comunicarea de date intre membrii echipajului;
capacitate crescuta de unghi negativ a tevii tunului in scopul traversarii unei pante inversate, posibila prin introducerea unei asistari hidraulice;
harta digitala 3D ambarcata cu pozitie pentru comandantul iesit pe chepeng si cu modul de planificare a misiunii;
prize USB;
sisteme ambarcate cu comunicare wireless;
arma coaxiala adaptabila la diverse calibre: 7,62mm, .50 cal, AG40mm cu ascunzator de flacara;
camere video de rezerva;
brate de torsiune mai bune;

S-a cerut si comunicarea cu UAS/UAV ambarcat, capabil sa gaseasca tinte si sa le marcheze pe o raza de actiune egala cu cea a tragerii directe cu armamentul principal al tancului.

De asemenea senzorii optronici si radar ai UAV-ul trebuie sa fie capabili de scanare la verticala (0°) pe o raza de 300 de metri in jurul sau si sa poata gasi si desemna tinte la distanta (far target locator). Pe langa furnizarea de imagini compatibile cu ecranele din vehicul, pachetul de senzori al UAV trebuie sa includa pe langa spectrul de zi, vizual, un mod nocturn si termoviziune iar proiectia acestora sa poata fi facuta in moduri mixte-suprapuse. UAV-ul ar trebui sa aibe si capacitatea de intoarcere acasa la pierderea semnalului. O alta optiune interesanta ar fi capacitatea de a functiona pe durate indelungate in regim captiv, prin conexune fizica (de alimentare si date) in jurul vehiculului. A fost studiata si optiunea de a inarma drona sau a o folosi ca munitie zburatoare in caz de nevoie, dar parerile au fost impartite. S-a mai desprins ideea de a avea un model de UAV de baza multimisiune, mai scump, si altele mai mici, mai simple si mai ieftine, cu misiuni dedicate. Nu a fost desemnat inca un operator de UAV printre rolurile din tanc, insa cu un echipaj de doar 3 oameni aceasta misiune este dificila, neexistand incarcatorul care poate executa misiuni secundare.

Ca nota personala, as preciza ca raza de actiune si senzorii UAS-ului ar trebui sa fie capabili sa ghideze si tragerea indirecta (in cazul folosirii de munitii ghidate si cu raza extinsa la 10-12km) si sa descopere tinte dincolo de distanta de tragera indirecta actuala (acoperind eventuale extinderi ale acesteia);

Alte elemente dezbatute in cadrul programului:

echipajul de 4 oameni este optim, insa prin folosirea autoloaderului si altor elemente automatizate acesta poate fi redus la 3, cum au deja tot mai multe modele de tancuri. Un echipaj de doar 2 oameni a fost respins ca inacceptabil in conditiile actuale de nivel tehnologic, dar se va experimenta in continuare;
al 4-lea membru al echipajului, incarcatorul, este util atunci cand comandantul tancului este ocupat cu coordonarea in cadrul plutonului, putand asista soferul la manevre sau tragatorul prin gasirea de tinte. O alta functie ar fi si aceea de a opera diverse interfete sau pachete de senzori si arme. De retinut ca un tanchist incepator este format si sz incadreaza mai intai ca sofer, apoi incarcator, ochitor si la urma comandant de tanc.
existenta a doua sisteme independente de vizoare si de arme secundare aservite ar putea genera interferente, existenta celui al comandantului putand fi suficienta, inclusiv pentru a desemna tinte pentru tragator.

Dezbaterea despre incarcarea dimensiunea echipajului versus automatizare si incarcarea fiecaruia este mai larga, aici (Sciencedirect.com) putandu-se vedea o comparatie intre Al-Khalid, Abrams (M1A2SEP V2) si noi vehicule-concept cu echipaj redus la doar doi oameni, in contextul automatizarii.

Ca sa ajungem la englezi, acestia au demarat in 2016 cu BAE Systems si Rheinmetall Land Systeme o competitie pentru programul LEP (Life Extension Programme) de modernizare a anumitor sisteme de pe Challenger 2, mai putin blindajul, armamentul sau motorul. Scopul era de a il face competitiv pana in 2035, programul alocand cate 23 de milioane de lire sterline fiecareia din cele doua echipe plus alte 7 mil. pentru cheltuieli nespecificate.

Chal’ Black Night

Echipa BAE Systems, incluzand General Dynamics UK, Qinetiq, Leonardo, Moog si Safran, au prezentat in 2018 demonstratorul „Black Night”. Acesta avea ca elemente noi includ vederea independenta Safran Paseo a comandantului , vizorul termic Leonardo pentru tunar si vederea de noapte Leonardo DNVS 4 pentru sofer. Turela a fost modificata prin cresterea vitezei de rotire si ofera un spatiu mai mare dar si protectie activa si avertizare la iluminare LASER, iar transmisia a inclus franare regenerativa pentru a recupera energie.

Challenger cu Rheinmetall 120mm/L55

Consortiul Rheinmetall include BMT, Pearson Engineering, Supacat și Thales UK au propus modernizari similare, protectie activa, dar si schimbarea tunului cu un tun RH-120mm/L55 daca suma alocata era suplimentata, deoarece era necesara modifcarea turelei si spatiului interior.

Challenger cu Rh-130mm

Anul acesta Rheinmetall au plusat cu un demonstrator de Challenger 2 echipat cu noul tun RH-130mm/ L51, iar armata britanica cu imbunatatirile Streetfighter 2.

Challenger Streetfighter2

Atat BBC cat si Forbes au anuntat recent ca pe masa ministerului britanic al apararii s-ar afla in afara de programul SLEP deja cunoscut si optiunea de a cumpara un minim de 150 tancuri Leopard 2A7+ pentru a rentabiliza productia locala. Este posibil ca Leopard 2 sa fie o optiune mai ieftina pe durata de exploatare si mai rapida de refacere a capacitatii britanice de tancuri decat modernizarea Challenger 2. Cu Leopard 2 britanicii ar avea acces la standardizare pentru piesele de schimb si munitie precum si la programe de modernizare comune cu ceilalti operatori ai acestui tanc.

Sau poate ar trebui sa continue cu SLEP incercand sa intre in programul MGCS european, sau in cel american prezentat mai sus…

MGCS – concept

FV4034 Challenger 2 e construit de compania britanica Vickers Defence Systems (cunoscută acum ca BAE Systems Land & Armaments) este un tanc de lupta principal britanic de a treia generatie in uzul armatei Regatului Unit și Omanului.Tancul, construit incepand cu 1993 in doua loturi – de 140 respectiv 268 bucati – a intrat in serviciu in 1998 iar ultima livrare a fost efectuata in 2002.

Marius Zgureanu

Surse:

https://www.altair.com.pl/news/view?news_id=31965

Maps.Southfront.org

TheDeadDistrict.blogspot.com

ArmyRecognition

DefenceBlog.com

Citeste si:

https://www.rumaniamilitary.ro/ariete-c1-vs-rotem-k1

https://www.rumaniamilitary.ro/challenger-vs-leclerc-i

https://www.rumaniamilitary.ro/unii-inca-modernizeaza-t-55-kafil

https://www.rumaniamilitary.ro/despre-tancurile-noastre-opinia-unui-specialist