Romania Military

Analiza – Situatia militara din estul Ucrainei

George GMT

ucraina

In momentul de fata Armata Ucraineana are initiativa in estul tarii, unde este angajata activ in operatiuni de lupta ofensive impotriva separatistilor pro-rusi. Cum s-a ajuns la acesta situatie, cand cu nu mai putin de patru luni in urma multi specialisti opinau o posibila infrangere la mana unei potentiale forte de invazie ruseasca care ar fi avut ca scop ocuparea teritoriului ucrainiean delimitat de Fluviul Dnepr si alipirea lui la o efemera Noua Rusie? O serie de evenimente, care in mare parte nu sunt legate unul de celalat, au dat Ucrainei ragazul necesar pentru a-si reveni din la socul care a urmat ocuparii si anexarii Crimeei de catre Federatia Rusa.

In acesta prima instanta Federatia Rusa a mentinut initiativa, cu trupe desfasurate inainte de evenimentele din Crimea de lungul frontierei comune ruso-ucrainiene.  Aceasta dispozitie de forte a Federatiei Ruse, dea lungul frontierei, indica la vremea respectiva posibilitatea trecerii la operatiuni ofensive pe teritoriul ucrainian ca fiind iminenta.  Un prim eveniment care a dat ragaz Ucrainei a fost faptul ca ocuparea subtila a Crimeei a generat  necesitatea de a securiza in intregime peninsula, iar acest lucru a fost realizat in mare parte prin dislocarea de forte care la acea data erau dispuse imprejurul oraselor Rostov (pe fluviul Don) si Novorossisk ( la baza Peninsulei Taman).

Unitatile care au fost dislocate sa securizeze Crimea  au constat din Brigada 31 Asalt Aeromobil, doua batalioane ale Brigazii 23 Puscasi Motorizata, doua batalioane ale Brigazii 15 Puscasi Motorizata, un batalion al Brigazii 18 Puscasi Motorizata si doua batalioane ale Brigazii 3 Spetsnaz.  In mare parte forte de o putere similara continua sa fie desfasurate in Crimea, chiar daca forta originala angajata in securizarea Crimeei s-au intors catre bazele lor care, cu exceptia elementelor din Brigada 18,  sunt situate in prejma oraselor Ulyanovsk si Samara.  Baza Brigazii 18 este situat in apropiere de Groznii, Cecenia.

La inceputul lunii Aprilie fortele Federatie Ruse erau dislocate dea lungul frontierei comune in mutiple grupuri de lupta:

Grupul Nordic – Efective Totale: 9.400

Grupul de Lupta Klimovo

Grupul de Lupta L’gov

 

Rezerve

Grupul Belgorod – Efective Totale: 8.000

Rezerve

Grupul Donbas – Efective Totale: 8.000

Grupul de Lupta Boguciar

Grupul de Lupta Rostov-Don

Rezerve

Grupul Tavryia – Efective Totale: 23.000

Grupul de Lupta Taganrog

Grupul de Lupta Crimea

Rezerve

Aceasta re-dislocare de forte a dus la temporara pierdere de initiativa a fortelor Federatiei Ruse dislocate de lungul frontierei cu Ucraina si a dat Kievului oportunitatea de a-si redisloca propriile forte pe pozitii de blocare a potentialelor cai de inaintare pe teritoriul ucrainean  a fortelor ruse in estul tarii si de a bloca Istmul Perekop care este calea de acces primara dinspre Crimea, pentru a bloca eventuale manevre ale fortelor rusesti dislocate in Transnistria.  Pentru a se apara improtriva unor eventuale manevre ale Grupurilor de Lupta Klimov si posibil L’gov, Ucraina a dislocat Brigada 30 Mecanizata, Brigada 95 Aeromobila, Brigada 72 Mecanizata si Regimentul 3 Operatiuni Speciale (Spetznaz).

Brigada 25 Aeropuratata ( in cele din urma desfiintata pentru „lasitate”) si elemente ale Brigazii 17 Blindate au fost dislocate in Oblast-ul (o unitate administrativa similara cu un judet) Donetk pentru a apara zona importriva unor eventuale manevre ale Grupurilor de Lupta Rostov-Don si Taganrog. In fata unui posibil atac din Crimeea, Ucraina a dislocat elemente ale Brigazii 17 Blindate, Brigada 79 Aeromobila si elemente ale Brigazii 28 Mecanizate in Oblast-ul Kerson. Cu scopul de a bloca activitatea fortelor rusesti dislocate in Transnistria, elemente ale Brigazii 28 Mecanizate si elemente ale Regimentului 80 Aeromobil au fost dislocate de lungul frontierei cu Transnistria. Petru a asigura apararea impotriva unor eventuale manevre ale Grupului de Lupta Boguciar, Brigada 93 Mecanizata a fost dislocata  in Oblast-ul Luhansk.

Desfasurari de Forte Martie – Aprilie 2014

Ce era adevarat acum 4 luni este adevarat si astazi. Armata uncraneana este slab echipata, in general slab pregatita si instruita, si sufera de un sprijin logistic care este cronic inadecvat si care nu ar fi inlesnit o desfasurare de forte rapida petru a contracara o eventuala miscare ofensiva a Federetiei Ruse pe terirotoriul ucrainean.  Ce este diferit de armata ucraineana de acum 4 luni este motivatia acestei forte armate de a-si face datoria  si un nou gasit spirit de lupta, care era cu totul absent la inceputul anului.  Aici au intervenit o serie de factori, atat politici cat si practici, care i-au dat Ucrainei ragazul de a prelua initiativa in estul tarii.

Un prim factor de natura practica a fost insasi dislocarea trupelor Federatiei Ruse.  Aceste grupuri de lupta mentionate mai sus erau dislocate in pozitii de lupta, iar o astfel de  dislocare nu poate dura la infinit. Factori de natura politica probabil ca au determinat pe presedintele Putin sa ezite ordonarea unei invazii a teritoriului ucrainean.  Acesti factori politici tin atat de lipsa de suport in estul Ucrainei, similar cu cel din Crimeea, pentru o invazie si eventual o anexare a teritoriului cat si repercusiunile care ar fi existat pe plan international. Neavand suport local pentru o invazie, o eventuala capturare si anexare a unui teritoriu atat de extins ar fi devenit impracticabila. Federatia Rusa ar fi avut nevoie de efective de peste 150.000 de militari pentru a-si asigura un anumit control asupra teritoriului cucerit cat si pentru a asigura liniile de comunicatie cu Federatia Rusa.

Desi Armata Federatiei Ruse are efective care depasesc 760.000 de oameni, numai aproximativ 300.000 din acestia pot fi considerate efectiv a fi capabile de a desfasura operatiuni de lupta sub o forma sau alta. Restul unitatilor rusesti pot fi considerate in mare masura unitati statice de garnizoana, care in cel mai bun caz pot suplini fortele OMON ale Ministerului de Interne in a asigura securitatea interna.  Dupa cum se vede in formatiile ruse identificate mai sus, grupurile de lupta prezente la acea vreme erau compuse sau intarite cu unitati profesioniste, care probabil reprezentau undeva intre 30%-40% din efectivele unitatilor de lupta profesioniste aflate la disponibilitatea Presedintelui Putin.

Fortele Terestre ale Ucrainei

Aceasta carenta in mobilizare si numarul trupelor diponibile ale Federatiei Ruse probabil ca l-au determinat pe Presedintele Putin sa adopte o strategie de „razboi prin imputernicire” (war by proxy), unde elemente secesioniste pro-ruse din in estul Ucrainei sunt sustinute material pentru a controla teritoriu care in circumstantele existente la vremea respectiva nu era propice, din punct de vedere politic, pentru  a fi controlat direct de Federatia Rusa.  Aceasta schimbare de strategie a dat Ucrainei un ragaz aditional de a-si mobiliza fortele si de a incepe un program intensiv de instructie atat pentru trupele in serviciu activ cat si pentru noua Garda Nationala.  Instructia este cat se poate de rudimentara, dar pe termen scurt nu se poate spera la mai mult.  Un program mai intensiv de instructie va fi coordonat de Comandamentul European al Statelor Unite (USEUCOM) incepand cu 1 octombrie anul curent.

Ucraina a fost foarte receptiva la sfaturile practice pe care le-a primit si pe care le primeste in continuare de la o mica misiune americana, al carei principal rol este de a impartasi sfaturi sensibile unde ele se pot aplica si de a evalua anumite cerinte materiale ale Ucrainei.  Strategia conceputa de Ucraina este bazata pe o manevra clasica „ciocan si nicovala” unde unitatile de graniceri ucrainene sunt in postura de nicovala de lungul granitei comune, pentru a pune sub interdictie comunicatiile dintre separatisti si Federatia Rusa, iar grupuri de manevra bazate pe elemente de comanda formate in jurul a patru brigazi reprezinta ciocanul care lovesc fortele separatiste.  Aceasta este o strategie care a fost numai partial  incununata de succes, din cauza faptului ca unitatile de graniceri sunt destul de greu de sustinut si in cel mai bun caz sunt capabile in anumite circumstante numai de a bloca anumite manevre tactice ale separatistilor dea lungul frontierei, dar nu si de a taia sau intercepta liniile lor de comunicatii cu Federatia Rusa.

Ucraina a fost incurajata de misiunea americana sa adopte „tactici de misiune” unde grupuri de lupta, de obicei sub comanda unui locotenent-colonel,  sunt incurajate sa-si foloseasca propria initiativa spre a executa ordine de o natura foarte simpla venite de la esaloane superioare.

Situatia Tactica in Teatrul de Operatiuni 20 Mai – 15 Iulie 2014

Tacticile folosite de  grupurile de lupta ucrainiene sunt pe cat se poate de rudimentare si pe cat se poate de eficace, impotriva unui inamic a carui tactica de aparare a fost de a bloca anumite cai de acces bazate pe drumurile principale fara a se baza pe o „aparare in adancime” si fara a se baza pe o anumita rezerva de cadre care a fi putut fi folosita ca forta de aparare mobila de ultima resursa si care ar fi putut sa angajeze fortele ucrainiene cat de cat in razboi de manevra.  Evident blocajele puse de separatisti sunt supuse tirului de artilerie (si ocazional atacurilor aeriene) dupa care ele sunt supuse tirului direct de tancuri, iar eventual ele sunt sunt invaluite prin flancuri.  Deci tactici cat se poate de simple si rudimentare de foc si manevra de arme combinate, la care raspunsul separatisitilor a fost – si in mare parte continua – sa fie folosirea „tacticilor de ordine” unde comandantii locali sunt siliti sa se supuna ordinelor esaloanelor superioare fara a avea posibilitatea de a-si folosi initiativa proprie si de a angaja fortele ucrainene in razboi de manavra.  De asemenea fortele ucrainene au ales sa atace anumite tinte in mod concentrat, pe cand separtistii pro-rusi au optat sa-si disperseze fortele pentru a avea sub cotrol cat mai mult teritoriu posibil, dar fara a avea posibilitatea de a „monta” o aparare corespunzatoare. Adoptarea „tacticilor de ordine” de catre separatisti are la baza atat factori politici, cum ar fi ratiunea separatistilor de a da impresia de control asupra unei suprafete de teritoriu cat mai mare (care probabil in gandirea lor le-ar da mai multa legitimitate politica), cat si faptul ca nu detin activele necesare si nu au nici competenta de a angaja fortele ucrainiene intr-un adevarat razboi de manevra.  Aceasta „osificare” a separatistilor a fost acut obeservata de ucraineni in angajamentele initiale, care au avut loc la inceputul lunii iunie pe flancul sudic, in jurul orasului Mariupol si in jurul orasului Salviansk pe flancul nordic.

Situatia Tactica in Teatrul de Operatiuni 21 Iulie 2014

 

Fortele ucrainiene au dat dovada de o anumita doza de inovatie si initiativa, dupa capturarea orasului Mariupol pe 13/14 iunie si a orasului Slaviansk pe 4/5 iulie, prin faptul ca au decis sa modifice din mers planul initial bazat pe o manevra tip „ciocan si nicovala” si sa opteze pentru o serie de manevre de invaluire pe scara mica, efectuate simultan pe flancurile nordice si sudice ale teritoriului controlat de separatisti cu rolul de a incercui intial Donetsk, oras care era mult mai expus unei acest fel de manevre prin faptul ca liniile sale de comunicatie cu Federatia Rusa erau mult mai susceptibile ruperii decat celalat bastion al separatististilor, Luhansk. Problema pentru fortele ucrainene  este acum faptul ca au avut parte de mai mult succes decat au anticipat, in sensul ca manevrele lor de invaluire se pare ca vor da nastere la mai multe „buzunare de rezistenta separatiste” care vor fi incercuite de fortele Kievului.  Pentru a duce reusi aceasta schimbare strategica, Ucraina are nevoie de efective aditionale in afara celor 24 de batalioane care sunt sub comanda unor elemente de comanda formate in jurul Brigazilor 17 Blindata, 79 Aeropurtata, 92 Mecanizata si 93 Mecanizata.  Pentru a asigura reducerea acestor buzunare de rezistenta Ucraina probabil ca are nevoie de aducerea in teatru de operatii a cel putin 10, daca nu chiar 15 batalioane suplimentare, care in momentul de fata formeaza o rezerva strategica a Ucrainei.  Probabil ca activarea unor anumite clase de rezervisti in ultimile doua saptamani este legata de eliberarea rezervei strategice pentru serviciu activ in estul tarii.

Situatia Tactica in Teatrul de Operatiuni 31 Iulie 2014

Armata Ucraineana este acum la un punct de inflexiune unde, cel putin partial, va fi nevoita sa-si schimbe tacticile din mers inca o data. Incercuirea principalelor bastioane separatiste va forta fortele ucrainene sa adopte „tactici de asediu”, unde posibilitatea de a manevra impotriva inamicului va fi limitata si reducerea acestor bastioane probabil va evolua catre tactici clasice de infanterie, la nivel de unitati mici unde puterea de foc net superioara a fortelor ucrainene va fi partial anulata in teren urban prin lipsa ei de precizie.  Pana acum fortele ucrainene din jurul oraselor Donetk si Luhansk au optat pentru aplicarea unor tactici care pot fi descrise ca „a ciuguli la margini” si a creea puncte de raliu in incinata bastioanelor inamice care vor oferi ucrainenilor posibilitatea de a-si concentra fortele in interiorul bastioanelor separatiste, pentru un eventual asalt la o scara mult mai mare.

Aceste tactici de asediu necesita de asemenea blocarea cailor de acces, iar acest lucru cere forte aditionale care pot fi formate intr-o armata de observatie, care are principale sarcini in a bloca caile de acces ale separatistilor si de a asigura comunicatiile si lantul logistic cu bazele proprii aflate in afara zonei de operatii.  Simultan fortele ucrainene vor continua cu razboiul de manevra pentru a taia liniile de comunicatii si lantul logistic al separatistilor cu Federatia Rusa si pentru a stabili controlul asupra sectoarelor de frontiera care in momentul de fata sunt controlate de separatisti.

Situatia Tactica in Teatrul de Operatiuni 4 August 2014

Acest gen de operatiuni fac parte dintr-un balet foarte complicat si nu putem fi siguri ca fortele ucrainene vor fi capabile sa il duca la un bun sfarsit, prin a evita pierderi importante atat de personal cat si de echipament si de a limita inevitabilele pierderi atat umane cat si materiale din sanul populatiei civile.  Cel putin in momentul de fata separatistii rusi continua sa-i ajute pe ucrainieni  prin folosirea de tactici si o strategie care da dovada de o lipsa de imaginatie lasand-u-se incercuiti pentru simplul motiv politic de a dovedi controlul lor asupra unor teritorii.  Comandantii separatisti au dat si continua sa dea dovada de lispa lor de a intelege ce inseamna sa te bazezi pe avantajul oferit  de liniile de comunicatii interioare pentru a angaja fortele ucrainiene intru-un razboi de manevra, in loc de a te baza pe o aparare statica care nu este stabilita in adancime, numai pentru a da impresia de control asupra unei bucati de teritoriu.

Aici nu putem decat sa ne amintim de zicala lui Friedrich cel Mare care in timpul Razboiului de Sapte Ani a ales o aparare bazata pe razboi de manevra si al carei cost a fost invazia de multiple ori a teritoriului prusac, dar care i-a dat regelui posibilitatea de a-si lovi inamicii la alegerea lui si a aplica lovituri puternice: „Cel care apara peste tot, nu apara nicaieri.”  Aceasta este neplacuta situatie in care se afla separtistii pro-rusi la ora actuala.  Igor Gîrkin, comandantul militar a separatistilor, probabil ca se pricepe la diversiuni de genul celor instigate in Crimeea, dar din punct de vedere tactic putem spune cu incredere ca este aproape total in afara elementului sau, daca nu dea dreptul incompetent.  Problema este agravata de faptul ca Gîrkin si alti comandati rusi ai separatistilor pro-rusi au scapat aparent de sub controlul Presedintelui Putin si a acolitilor sai si dau dovada de o inabilitate si/sau de o indisponibilitate de a primii sfaturi practice care mai mult ca sigur sunt impartasite de cadre militare ale Federatie Ruse.

De fapt Preseditele Putin a ales sa joace sah in estul Ucrainei prin angajarea unei strategii de „razboi prin imputernicire,” dar din pacate pionii pe care se bazeaza nu sunt capabili de a juca jocul Presedintelui Putin la nivelul cerut de domnia sa. Din pacate acest razboi prin imputernicire a devenit o „de facto” invazie rusa unde atat cadrele principale cat si liderii de consecinta sunt cetateni ai Federatiei Ruse care nu au nici cea mai diafana relatie cu Ucraina.  Talentul care este la dispozitia Presedintelui Putin este in mare parte de o calitate cu mult inferioara omologilor ucrainieni si care in momentul de fata arata o lipsa nu numai de disciplina si motivatie, dar si de inclinari criminale din cand in cand.

Multi din acesti aventurieri rusi s-au inrolat in acest joc crezand ca el va fi similar cu cel care a avut loc in Crimeea in luna martie, iar asa zisii „cazaci” putem spune ca in cel mai bun caz ar fi buni pe un rol de politie militara care cu o suta de ani in urma ar fi fost in elementul ei in supravegherea de pogromuri.  Din pacate pentru ei, acest joc a devenit foarte serios, iar in momentul de fata este un joc al carei letalitati creste pe zi ce trece in fata unui inimic care se dovedeste a fi mult mai implacabil de cat a fost initial estimat. Cu siguranta voluntarii ceceni ar fi facut o anumita diferenta, dar Ucraina nu este Georgia anului 2008, iar competenta lor pe campul de lupta a fost negata de inclinarile lor criminale care au dus la retragerea lor din Ucraina.

Kievul detine initiativa in momentul de fata, iar increderea fortelor sale in propriile abilitati are tendinte crescatoare. Cu putin noroc, si abilitatile ei de a urma sfaturile misiunilor informale de consiliere, Ucraina are posibilitatea de a incheia cu un succes relativ aceasta campanie in aproximativ 8-10 saptamani, inainte de venirea ploilor de toamna (распу́тица) care vor pune in evidenta “Generalul Noroi.”

Cum va reactiona Presedintele Putin este greu de evaluat.  Forte ale Federatie Ruse se concentreaza din nou in aproprierea granitei comune, dar este foarte greu de vazut ce ar castiga Presedintele Putin dintr-o invazie care a fi adus foarte putine avantaje tangibile in aprilie cand avea la dispozitie 50.000 de soldati, iar acum are la dispozitie undeva pe langa 20.000 de soldati.  Daca decizia de a invada va si pusa in aplicatie, fereastra de oportunitate este acum, pentru ca in luna septembrie o noua clasa de recruti intra in rangurile fortelor armate ruse, iar acest proces este acompaniat de alte dureri de cap de care nici formatiile de elita ale Armatei Federatie Ruse nu sunt imune. Sansele ca separtistii sa adopte un razboi de gherila sunt posibile, dar succesul unui acest fel de razboi in momentul de fata este destul de limitat atat timp cat suportul populatiei active din Donbas pentru separatisti este destul de redus, iar comportamentul fortelor ucrainene catre populatia locala in regiunile in care au preluat controlul pare a fi bun. De fapt un razboi de gherila ar fi dea dreptul inoportun pentru faptul ca acest conflict s-a dovedit a fi unul de natura demografica mai curand decat de natura geografica/etnica.  Atat timp cat populatia activa a Donbasului se arata indiferenta catre separatisti, succesul unui razboi de gherila este limitat. Viitorul este imprevizibil, dar in momentul de fata putem fi siguri de o crestere a letalitatii conflictului, excluzand o cadere subita a fortelor separatiste.

Alex, USMC

 

Surse:

Royal United Services Institute

Information and Analysis Center of the National Security and Defense Council of Ukraine

Center for Analysis of Strategies and Technologies

International Institute for Strategic Studies

National Defense University

 

Exit mobile version